Sfârşitul glumii

Cică Voltaire l-a descris pe Dumnezeu ca fiind comediant într-o sală în care publicul se teme să râdă (nu sunt aşa de cult la cap ca să aflu chestia asta direct de la Voltaren ăsta, ci prin mijlocirea unui film din 1977, Oh, God!, pe care n-ar strica să-l vedeţi zilele astea, deşi n-are legătură cu Crăciunul). Aşadar, dincolo de solemnitatea momentului, să nu ne fie teamă să facem lucrurile obişnuite, mai ales acum că am fentat şi sfârţitul lumii. Echipele...

Pinguinii: Stelică, Mitică, Motanu, Găbiţă, Claudiu.
Pelicanii: Paul, Popică, Bebe, Cătălin, Ely.

Pentru că a nins înainte şi în timpul meciului, terenul avea un strat subţire de zăpadă pe care mingea aluneca poate mai mult decât noi. Ca să nu mai pierdem vremea, pelicanii au învins la vreo 5 goluri, să zicem 15-10 sau poate 17-12. Trebuie spus, şi a spus-o chiar el, că a fost unul dintre cele mai lamentabile meciuri ale lui Claudiu, care acuza încă dinainte de meci nu se ştie ce problemă la picior, dar asta nu scuză faptul că a jucat minute bune cu mâinile în buzunar. S-a mai trezit în ultima parte, posibil după o revigorantă minge în mufă expediată de Stelică. Un alt pinguin a compensat jocul slab al lui Claudiu, numai că acesta evoula pentru pelicani! E vorba de Bebe, care a fost foarte mult jucat de Cătălin pe faza ofensivă. Fiind puţini combatanţi, nu se punea problema de pressing, aşa că Bebe avea suficient timp să-şi potrivească mingea, să privească terenul şi să împartă pase. Începutul meciului a fost la discreţia pelicanilor, diferenţa ducându-se chiar spre 7 goluri, una cam exagerată totuşi, pe fondul unei ciudate îmbinări a norocului lor cu ghinionul nostru. Câteva şuturi ale pelicanilor căre păreau respinse sau deviate au ajuns în poartă, în timp ce dincolo mingea n-a vrut să intre, fără a fi vorba de ratări, aia e altă poveste.
Când a intrat Motanul în poartă a fost cea mai bună perioadă a pinguinilor. Claudiu începuse şi el să mai mişte ceva, iar Mitică, după reproşuri repetate, nu l-a mai menajat pe Ely, tratându-l cam în stilul lui Gabi (drept e că la capitolul ăsta Ely e cam mimoză). În plus, ghinionului nostru a început să-i surâdă norocul, reuşind vreo două goluri hilare, cel puţin ăla al lui Claudiu dintr-o lovitură liberă de la jumate, de lângă zid, executată pe jos, fiind de antologie! Ne-am apropiat la două goluri, dar pelicanii s-au mai concentrat puţin şi s-au distanţat iar, în timp ce la pinguini începuse un concurs de ratări din faţa porţii. Pe final, ca echivalent pentru cireaşa de pe tort a fost rahatul de pe cozonac, atunci când Mitică s-a băgat peste mine şi mi-a stricat o foarfecă...
Concluzia mea, ca şi data trecută, este că viteza şi vigoarea de minor ale lui Ely devin majore în condiţii de... vacuum! :) Un om în plus la echipa adversă ar echilibra cât de cât balanţa, cum s-a întâmplat cu o etapă în urmă, scor egal cu om în plus, dar două bucăţi de meci cu diferenţe de 6 şi 4 goluri la egalitate numerică. Dacă, de exemplu, l-am fi avut şi noi acum pe Luci, am fi putut să-i întâmpinăm pe Ely şi Cătălin cu o linie de trei, plus ceva ajutor de la mijloc. Poate tot pelicanii ar fi învins, dar era altceva.

De colindat, v-a colindat Tavi, aşa că mie nu-mi rămâne decât să vă spun să aveţi grijă cu porcu', fiindcă data viitoare e ultima reprezentaţie pe anul ăsta şi se ştie că ultima impresie contează.

Colind cat un Imn de Craciun

O, ce veste minunata, 

In Betleem ni se-arata 
Ca a nascut Prunc, 
Prunc din Duhul Sfant 
Fecioara Maria. 
Ca la Betleem Maria, 
Savarsind calatoria 
In sarac salas, 
Lang-acel oras 
Naste pe Mesia. 
Pe Fiul cel din vecie, 
Ce L-a trimis Tatal mie 
Sa se nasca si sa creasca 
Sa ne mantuiasca.

Tuturor, "zilierilor" din fiecare vineri ,

Craciun fericit !

Sanatate ! Liniste si bucurii alaturi de cei dragi!

Craci, craci, craci...

Vineri, paișpe, a doua zi după cea cu ghinionul clasic, n-a fost una prea fericită pentru pelicani. După rușinea de săptămâna trecută, campionii și-au reconsiderat tactica de joc, au trecut la reconstrucția echipei și s-au ocupat (evident, în timpul liber) și de adversarii țugulani. De Silică Culo Canoniere și Șorțulini momentan am scăpat, Cătălin a câștigat două bilete la teatru și a avut de ales între două reprezentații, pe Marinuș l-am adus special din Bulgaria, mai rămânea să le infiltrăm un agent sub acoperire și totul era ca și rezolvat. Și cum pinguinii nu livrează decât marfă de calitate, l-au îmbăiat, tuns (bine, aici n-a fost prea greu...), frezat și ambalat cu fundă rozi pe căpitanul Mitică, dornic de altfel de afirmare sub noile și vechile culori maro atât de dragi.
Nu mai e cazul să spunem cât s-au bucurat giumbușlucii: Paulică l-a pupat pe fruntea-i largă, văru Dan s-a emoționat și i-a cerut un autograf, pe Stelică, și el exilat temporar la cotcodaci, l-au podidit lacrimile, singurul care și-a văzut autoritatea în pericol fiind celălalt etern căpitan, Marinuș. Pentru că aici constă genialitatea mișcării de trupe, două bricege nu vor intra niciodată amândouă în aceeași brânză, iar echipa de tineret a campionilor (Somnorini, Bebbini, Motanini, Caprini, Eli) a zburdat pur și simplu în fața mult mai rutinaților lor adversari, scor final 25-15, cât un set de volei. Oricum, combatanții merită o recompensă că au ținut minte scorul, care putea fi chiar mai drastic, dacă la 8-2 la pelicani n-ar fi intrat și Cristi-gaze. Acu, că tabla adunării e o noutate pentru împăiați nu miră pe nimeni, dacă ar fi să ne luăm după numărul golurilor declarate ar ieși de vreo 30, adică maimuțicile chiar au biruit și noi nu ne-am dat seama.
De la superînvingători nu putem evidenția decât toată echipa, dar în special pe Caprini, pentru jocul său altruist. În ceea ce-l privește, mai circulă un zvon, cum că ar dori să-l înfieze și pe Eli, căci după doi copii mari (Robert și Mitică), mai buni consumatori și cu mai mult succes la dame și unul mai mic, dar mult mai inteligent (Matei) ar mai fi loc și de unul mai talentat la fotbal. La capitolul "deziluzia etapei" învingătorul este tot un mare campion, Motanu, zero în apărare, minus unu în atac, chiar dacă a marcat câteva bucăți, dar autorul unor faze de un mare rafinament estetic, trei perechi de șorțulețe, toate mai frumoase decât orice gol banal. Din nefericire însă, deocamdată n-a găsit măsura potrivită pentru balauru Paulică, dar pentru aceasta mai există și săptămâna viitoare.

PS: În legătură cu titlul și, vorba lui Sudoru, pentru cultura voastră generală, luați de aici: http://youtu.be/eiuHdUkuRi0

USLanii vs. PPinguinii

Vineri, 7 decembrie, a fost un fel de repetiţie generală pentru alegeri, deşi dacă s-ar fi făcut alegeri echipele n-ar fi arătat niciodată aşa:

Pinguinii - Luci, Bebe, Motanu, Beţe, Mitică, Claudiu, Găbiţă

Pelicanii - Nelu, Popică, Paul, Cătălin, Tudor, Ely, Cristi-g

Lipsa în formă continuată a cronicarului pelican mă obligă să fac eu un fel de laudatio: victoria pelicanilor a fost clară, fără absolut nici un moment de cumpănă, conducând mereu cu 4-5-6 goluri. În afară de Paul, care nu şi-a părăsit jumătatea (de teren, evident!), toţi ceilalţi pelicani au marcat din toate poziţiile şi de la toate distanţele, de la linia porţii la mijlocul terenului, având încă pe atâtea ocazii. Memoria reţine mai multe, dar consemnez doar vinclul lui Cristi, aproape de la jumate. Dincolo, pinguinii au întrerupt monologul cu nişte replici răzleţe, profitând la început de nesiguranţa lui Nelu (Mitică l-a surprins cu un cap de la mare distanţă), dar care şi-a revenit treptat, ajungând să respingă de vreo două ori din semişpagat. Cum construcţia la pinguini era un eşec permanent, Mitică pierzând sau returnând pasele primite din apărare, a rămas să valorificăm mingile pierdute de pelicani sau alea degajate din careul nostru. Vreo 4 goluri am dat eu, Mitică sigur 3, Claudiu cel mult 2, Beţe 1.

Paradoxal, neşansa pinguinilor a fost absenţa lui Dănuţ! Era rândul nostru să jucăm cu doi juni, aşa că Dan ar fi intrat la pelicani, în timp ce Ely ar fi trecut la noi. Sigur, ultima dată am luat bătaie şi în această formulă, pe terenul mare, dar greşeala de atunci, de a-l lăsa pe Ely să joace pe cont propriu juma' de meci, nu s-ar fi repetat. În condiţiile astea probabil că am fi fost favoriţi, dar meciul oricum se juca. Ce se va întâmpla, însă, când va veni rândul pelicanilor să joace cu doi puşti? Păi la echipa asta pe care o vedeţi mai sus s-ar fi adăugat Dănuţ! Ce pot spera în condiţiile astea pinguinii? Păi să aştepte vacanţele ca să poată apărea şi Tenismanu (sau să aibă şansa ca vreo zi liberă să pice vineri, cum s-a întâmplat cu Sf. Andrei)!

PS - Sper să nu mai uit, când suntem 14 ar trebui să se plătească 9 lei. Chiar şi când suntem 15...

Odă(m) lui Marinuș

Situație explozivă în tabăra pinguină. După un egal epopeic, smuls cu abnegație și dăruire, hoardele inamice au jurat răzbunare, punându-și în mișcare infamele mașinațiuni încă din timpul săptămânii. Astfel, balauru Paulică l-a abordat pe Mitică oferindu-i un contract maro în alb la echipa adversă, cu post de titular garantat, un kil de parizer, două belete de tramvai și două kile de cartofi la fiecare meci, bașca câte o sută de coniac la fiecare gol marcat. Din fericire, mișculația n-a funcționat, pentru că jandarmeria s-a băgat pe fir și l-a săltat pe mituitor, dar necazurile pingunilor n-aveau să se sfârșească aici. O mână ucigașă i-a șparlit ceasul lui Bebe, astfel că acesta n-a mai sosit la teren, lăsând flancul drept descoperit. Lui Ciulică i-a recomandat ginecologul somn de frumusețe și băiatului i-a fost lene să mai vină la teren, așa că s-a culcat acasă, unii zic sub masă. Caprini, una din vedetele gulerate, a fost victima unui atac prin alunecare la sticla cu pelin și s-a accidentat, bașca se pare că l-a tras curentul pe preșul-dormitor și n-a putut servi patria decât în poartă. Spiritul său de luptător nu s-a dezmințit însă nici de această dată și a șarjat de câteva ori prin gloata inamică, fiind cu greu cules de pe teren la sfârșitul partidei. Unele voci au susținut să-l împușcăm, ca să nu se mai chinuie, dar alții, mai miloși, s-au gândit că taman ce fusese ziua lui (se pare că a împletit al treișnoulea trandafiraș în buchețelul vieții, prilej cu care-i urăm la câți mai mulți la joacă) iar alții n-aveau șofer să ajungă la cârciumă, așa că respectivul a dat un rând, chiar la teren. Alți doi titulari, Gabi și Mihăiță Hănescu, au apărut distruși la teren și au plâns întruna, căci echipa lor de suflet, Cuțu-Cuțu București a capotat rușinos în Cupă, iar vă dați seama ce randament pot avea niște jucători care una-două dau fuga după batiste. Stelică vine după o operație grea și încă nu e refăcut, ăla mai mic, Claudiu, e și el cu o fată, singurul valid ar mai fi rămas Motanu, dar el se pune mai rar, că nu prea știe fotbal.
De partea cealaltă, cu excepția lui Tavi, toată floarea cea vestită. Cătălin, cu mustrare scrisă din partea șefului pentru absență nemotivată data anterioară, taman ce exersase cu văru Dănuț scheme de joc secrete, cu combinații care să-i lase singuri cu portarul, ceea ce au și reușit de câteva ori, o dată chiar cu gol, în rest blocați de portarul Tăvălici. Cristi, ca de obicei, laborios, dar ceva mai puțin incisiv. Gurile rele spun că, consumator fiind, a primit o ofertă de la bețivi, locul său nefiind la papă-lapte și de aceea ar fi lăsat-o mai ușor, dar noi nu credem așa ceva. Tot Tavi și-a băgat coada și în privința lui Eli, promițându-i acestuia că-l ajută să treacă clasa a patra, sau a câta o fi el. Copilul, credul, s-a străduit pentru pelicani, dar s-ar putea să fie dezamăgit și atunci îi va saluta din zbor. Trupa de șoc a fost întărită cu doi dintre favoriții noștri, Eugen, pe care-l prețuim pentru că iubește natura și mingea deopotrivă, și Tudorică, cel ne face bucuria și pleacă tot timpul mai devreme.
Văzând echipa adversă, o parte dintre pinguini au vrut chiar să plece, motivând că au rezervare la nea Nicu, dar lucrurile s-au întors radical în momentul în care la teren a apărut Marinuș. Acum, nu știm dacă Tavi nu i-a mai trimis guguștiucului milionul, ca să-și facă alt program vinerea, sau ipochimenul venise și el la ciuguleală, cert este însă că, după o scurtă negociere și cu buzunarele ceva mai pline,  maimuțoiu și-a luat locul în apărarea pelicană. La început, dezastru total, nimeni n-a trecut de el, minunându-ne și noi cum le lua mingea lui Mihăiță și Claudiu, îi trăgea de urechi și le da  câte un șut în (pardon) fund, de plecau amândoi schelălăind  că-i bate nenea, la fel cum s-a întâmplat și cu Caprini, scăpat singur cu magistrul și poarta goală în față. Treptat însă, omul și-a meritat banii, luând gol din orice poziție și purtându-i pe campioni spre o izbândă de antologie, scor 12-6, ceea ce ne face să-i fim etern recunoscători. De aici, și titlul...

White Friday

Încă o zi prielnică pentru fotbal, la ofertă. Doar egalul, fiind rezultat rar, a fost plătit ceva mai scump. Echipele, 7x7, pe terenul mic:

Pinguinii - Luci, Bebe, Motanu, Stelică, Gabi, Claudiu, eu (Găbiţă).
Pelicanii - Nelu Armeanu, Paul, Mitică, văru' Dănuţ, Tudor, Ely, Cristi-gaz.

A fost rândul pelicanilor să beneficieze de aportul a doi "primavera", dar, cum absenta Cătălin, şansele pinguinilor nu erau de neglijat. Să mai remarcăm prezenţa în poarta pelicanilor a lui Nelu Armeanu, 70 de ani, să trăiască!, dar şi cooptarea unui pinguin reprezentativ, Mitică. Cine ar fi crezut la început că acesta va avea cele mai bune cifre din echipa pelicanilor?! 4 goluri şi 4 bare pentru Mitică! Dar să nu anticipăm...
Pinguinii pornesc în stil Stuttgart. În câteva minute, profitând că pelicanii aveau un singur fundaş de meserie, se duc la 3-0. Unul dintre goluri a fost chiar interesant, am reluat de 4 ori la rând din faţa porţii, Armeanu, deşi căzut, reuşind să respingă de 3 ori! Pelicanii încep ca de obicei să-şi aducă reproşuri, totuşi se mobilizează şi echilibrează jocul. După o perioadă destul de lungă, cu ratări de ambele părţi, diferenţa se păstrează, 4-1. A fost momentul în care o posibilă contractură, care mă supăra moderat, s-a agravat brusc. Ca şi altădată, am trecut în poartă, în speranţa că după un timp se va domoli. Dominarea pelicanilor devine totală. După diverse tentative, aceştia reuşesc să marcheze prin Dan şi Cristi. La cel al lui Dan am partea mea de vină, am lăsat colţul scurt întredeschis ca să acopăr centrarea şi pe-acolo a strecurat-o. Mitică dă semne de viaţă, dar îi apăr două şuturi consecutive din apropiere, apoi îi deviez altul în bară. În rest, vechea meteahnă a pelicanilor, lipsa de precizie, multe şuturi ducându-se peste. Nu se mai putea continua aşa, pentru că în atac Claudiu, ajutat din când în când de Gabi şi Motanu, nu reuşea să-şi creeze nici o ocazie. Ies din nou în câmp, dar când Paul mă ia la sprint, lucrurile devin clare. Totuşi Paul ţine să fie drăguţ şi îşi bagă un autogol la vinclu, dar nu trece mult şi, la o degajare bezmetică a lui Motanu, mingea îl loveşte pe Gabi şi intră în poartă (1-1 şi la autogoluri!). Reuşesc apoi un gol din poziţie statică, după o fentă din corp, însă pelicanii ripostează cu 3 boabe cu autori diferiţi (unul al lui Tudor, după o pivotare cu Motanu în spate) şi preiau pentru prima dată conducerea.
Aici am cedat şi, cu imensă părere de rău, am ieşit din teren. Imediat pleacă şi Tudor, la treaba lui. Deşi presaţi pe toate părţile, pinguinii reuşesc să nu ia gol vreo 5 minute, până se aprinde nocturna. Atunci mă decid să reintru, anunţând că voi sta la pomană. Dar imediat pelicanii înscriu 2 goluri şi ridică diferenţa la 3. Urmează cea mai interesantă perioadă... Pentru că ne aveau în mână, la pelicani intervine automulţumirea. Ely (doar un gol pentru el, extrem de puţin!) începe să joace la spectacol, în timp ce ceilalţi pelicani continuă să aducă mingea la finalizare, dar fără răutate în joc. Doar Mitică ţipa să nea dea cât mai multe şi de câte ori i s-a ivit ocazia nu ne-a iertat (a dat şi o bară-bară, la firul ierbii!). Pe acest fond, apărarea pinguină a continuat să joace serios, Luci scotea ce era de scos, iar în atac au început să se mişte lucrurile pentru că pelicanii nu retrăgeau decât conjunctural om lângă Paul. La un şut respins al lui Claudiu strecor mingea în poartă, apoi îl servesc de trei ori în faţa porţii pe Motanu, care iroseşte de două ori şansa de a fi semierou, dar a treia oară o înfige. Claudiu reuşeşte şi el un eurogol, şut violent aproape de vinclu - toate astea pe contraatac, ceea ce însemna că pelicanii atacau, iar din când în când mai şi marcau, cele două goluri ale lor intercalându-se cu ale noastre. Şi, când mai aveam două în spate, exact pe astea două le reuşesc repede, cu reluări simple din faţa porţii. Trăiască pomana, dar am meritul de a nu le fi ratat!
Cum trecuse binişor de ora 5, propunerea mea de a pleca prieteni e acceptată cu fair play de pelicani, culmea, Claudiu vroia să mai jucăm până se dă primul gol, el închipuindu-şi desigur că noi l-am fi marcat... La cârciumă am căzut de acord cu Gabi că Mitică trebuie repatriat, decât să joace bine la pelicani, mai bine slab la pinguini... :)

Bioritm scăzut pentru pelicani

Vineri 16 noiembrie, o altă zi numai bună pentru fotbalul de ziua 5, început la soare şi încheiat la nocturnă. O să dezamăgesc nişte lume, dar nu ştiu exact nici scorul, nici diferenţa, nici câte goluri a dat fiecare. Măcar echipele, cu toate că şi aici au fost modificări permanente:

Pinguinii: Luci, Bebe, Motanu, Stelică, Mitică, Găbiţă, Ely.
Pelicanii: Cătălin, Paul, Beţe, văru' Dănuţ, Eugen, Tudor, Cristi-gaz.

Aşadar o etapă în care tinerii s-au putut repartiza câte unul la fiecare echipă. Deşi la pelicanii a pontat în compensaţie Eugen, faptul că Beţe şi Paul n-au ajuns la timp s-a transformat în avantaj pentru pinguini, care au început cu un om în plus (nu apăruse nici Motanu). Pot rezuma meciul astfel: în această perioadă pinguinii s-au dus la o diferenţă de 3-4 goluri pe care au reuşit cumva s-o păstreze până la final!
După ce în etapa trecută îl lăsasem pe Ely să-şi facă mendrele vreo jumătate de meci în ideea că oricum vom învinge, de data ne-a surprins plăcut din start printr-un joc combinativ, aşa cum nu cred c-a mai făcut-o vreodată. Ba chiar am avut uluiala de a-l auzi spunându-mi, el mie: "vezi, nea Gabi, ce înseamnă să jucăm în pase!" - observaţi că am avansat la "nea Gabi"... :) Repartizarea golurilor noastre a fost cam aşa: Ely - vreo 5, Găbiţă - vreo 4-5, dintre care 2 cu bulan maxim, Mitică - 2.
După echilibrarea numerică, pelicanii au dominat autoritar, dar n-au reuşit să surmonteze în primul rând pentru că nici un pelican n-a excelat, lucru care se poate remarca la goluri: Tudor n-a dat, Eugen o fi dat, Cătălin - cel puţin un gol, Dănuţ - câteva, Cristi - la fel. Pinguinii s-au mobilizat exemplar, mai ales după ieşirea lui Cătălin în câmp, când practic ne-am apărat cu toată echipa: Bebe pe dreapta, Mitică pe stânga, Motanu, Stelică şi eu - în centru, Ely - mijlocaş-atacant. Pe tot parcursul meciului, diferenţa s-a învârtit la 3-4 goluri, de la pinguini Mitică ratând exasperant în repetate rânduri închiderea meciului la +5, în timp ce la pelicani Cristi a avut în două rânduri ocazia să ajusteze la -2, o dată repetând execuţia lui Tavi de acum câteva etape (cu jumătate de poartă în faţă a trimis pe colţul celălalt, unde Luci a deviat ciudat mingea cu mâna, pe la spate, cum driblează baschetbaliştii - la faza asta apucasem să trag o înjurătură înainte de a degaja, crezând că e gol sigur! :), iar a doua oară trimiţând pe lângă un penalty. A compensat când a trecut pe partea lui Mitică, marcând după ce l-a driblat pe linia de corner (!), apoi a profitat din nou când Mitică a renunţat să mai lovească o minge, derutându-l pe Luci, care n-a mai apucat să iasă.
Modificările de efectiv nu s-au oprit aici, spre final a plecat Tudor, fără ca scenariul să se schimbe absolut deloc, iar după câteva minute, când a plecat şi Paul, pelicanii l-au cerut pe Motanu şi aici chiar am fi putut avea o problemă. Pe Ely nu-l mai ajuta nimeni, la orice minge trimisă pe el indicaţiile fiind de genul fă-ţi-o singur sau ia-l la fugă! Întunericul ne-ar fi putut salva, dar s-a aprins nocturna, aşa că atunci când fata de la teren ne-a anunţat că depăşisem cu 10 minute ora 5 a fost ca o izbăvire: pinguinii au scos-o la capăt!

Toamna bobocilor

Finalul de toamnă este foarte frumoas. Totuşi, nu toţi se simt bine în această perioada de trecere spre iarnă. Poate părea curios dar apropierea sezonului rece aduce pinguinilor din Agronomie, ca de fiecare dată în ultimii ani,  prevestiri de vremuri grele pe terenurile de fotbal din acestă bază sportivă.  Tonul s-a dat săptămâna trecută, când Echipa Solară, compusă din pelicani tip “all seasons”, a spulberat pur şi simplu agitata grupare pinguină într-un meci de pomină. După  partidă alb-negrii au generat discuţii aprinse privind alcătuirea loturilor şi partajarea junilor, care ar aduce, domnule, un plus decisiv echipei în care se află 2 sau mai mulţi dintre aceştia. Toate parlamentările le-am luat desigur în considerare, că doar democraţia bine înţeleasă este dominanta pelicanilor, dar impresia lăsată a fost că în sânul îmblănit al pinguinilor există o frustrare şi o neputinţă în faţa iernii şi a tristelor amintiri sportive din anii trecuţi.

Iată aşadar alcătuirea formaţiilor care s-au confruntat pe terenul mare, vineri 09.11.2012  (la aproape doi ani de la acea memorabilă întâlnire din 19.11.2010, când în faţa camerei de luat vederi, s-a consemnat “Năşterea unei Echipe” pelicane cum nu s-a mai văzut pe nicăieri) :    

  Pinguini – Luci, Bebe, Gaby, Stelică, Motanu, Mitică, Gabiţă, Claudiu si Ely

     Pelicani –Tavi, Balaurul, Popicu, Beţe, Virgil, Tudor, vărul Dănuţ, Cristi-G şi Cătă .

“Tinereţe + experienţă pentru pinguini – vs – Experienţă + tinereţe pentru pelicani” . Acestea au fost caracteristicile valorice ale celor două grupări.

În aceste condiţii a rezultat un joc teribil de frumos şi foarte palpitant prin evoluţia scorului. Cu această ocazie pelicanii au testat un aranjament unic, menit să facă faţă previzibilelor atacuri în valuri ale bicolorilor, dornici să se revanşeze cu vârf şi îndesat după drama din etapa precedentă. Deci SuperCătă în poartă (se ştie , Cătă nu poate să ducă meciul în teren, fiind accidentat), apoi o distribuţie halucinantă 5-2,5-0,5. Adică 5 fundaşi cu Beţe în faţa celor doi centrali (Balaurul-Paulică şi Tavi), Popicu pe stanga şi Virgil pe dreapta, un fel de 4+1 al fundaşilor.  La mijloc, oriunde, ceilalţi trei pelicani rămaşi. În faţă, teoretic nimeni. Uneori Danuţ avansa cu rol de atacant (la fentă, adică la deruta şi pentru panicarea adversarului) si doar atat.  Veţi spune: ce-i asta? Păi dragilor aici a fost chichirezul. În timp ce nervoşii, care au avut şi ei momente bune de joc, isi iroseau forţele să treacă de Popicu, Beţe şi Virgil, cu toţii magnifici după “primul sfert”, şi apoi, cei cărora le mai reuşeau câte ceva, se loveau de cel mai jingaş Balaur şi de cel mai “inervant” pelican, numitul Tavi, cei trei artilerişti din faţa apărării pelicane marcau senzaţional gol după gol. Noroc cu bravul Lucică, care deşi a încasat 9 bobiţe, a salvat cam tot atâtea alte situaţii dificile.   

Evoluţia scorului :

0 - 2, început în forţă al pinguinilor, cu Ely şi Claudiu autori a două goluri foarte frumoase, şuturi de la semidistanţă, puternice şi bine plasate ,

4 - 2, pentru pelicani, Danuţ gol direct din corner (Gaby a mai marcat acum două etape), apoi Tudor şut plasat în vinclu, Danuţ din acţiune, Cristi cu o torpilă fără speranţe.

În continuare , 4 – 3(….) ,  5 – 3 (Tudor), 6 - 3 (Danuţ din penalty), 6 – 5(….), 7 - 5 (Tudor), 8 - 5 (iar Tudor – fără dubii omul meciului – a stat la cutie atâtea etape, până a explodat într-un moment în care experienţa trebuia să facă faţă tinereţii , pentru a se demonstra că tactica şi ambiţia sunt armele care decid un rezultat şi nu neapărat vârsta jucătorilor). La acest scor Tudor pleacă, la fel Luci .

A urmat 8 – 6(….) ,  9 - 6 (Dănuţ – gol foarte important în economia jocului) , pentru ca pe final triştii să mai marcheze de două ori, ultimul gol fiind contestat de mulţi pelicani, pe motiv de fault la Beţe într-o fază imediat premergătoare acestuia. Aşadar rezultat final 9 – 8 pentru superpelicanii – all seasons. 

Pentru a nu greşi, am lăsat liber în dreptul unor marcatori pinguini. Am reţinut ca importanţă doar bobiţa Motanului, care a şutat fenomenal de la 0,5m iar după circa un minut beşica a trecut linia porţii. Asta pentru că golul a venit pe final, într-un moment delicat al partidei, cănd pinguinii forţau imposibilul. Cred că a fost golul 7 al neconsolaţilor.  

Prietenii noştri pinguini sunt tare trişti şi după această etapă. Uitaţi-vă la feţele unora dintre ei,  sunt negre de supărare . 

Când te gândeşti că săptămâna viitoare bobocii vor juca la noi . . . . .

Izbânda laptelui asupra berii

Nu este suficient să joci numai din știință dacă nu duci și o viață cât de cât sportivă. Altfel, degeaba ești supercampion, că vin niște băieți feriți de orice talent și te fac franjuri iar tu te miri cum de ai pierdut.
Foarte simplu! Pelicanii, învingători cu 9-3, și-au văzut după meci fiecare de ale lor. Cătălin a dat fuga la sală, pentru niște flotări și abdomene, atent însă ca nu cumva să întârzie și să nu mai prindă deschis la florărie, Tavi s-a dedicat, ca de obicei, celor patru șefi ai săi (într-o ordine oarecare, ăla mic, doamna, doamna soacră și munca la birou), nea Paulică Balauru, fiară pe teren și domnișoară în devenire în civilie, avea programare la coafor (nu știm dacă înainte sau după Tudorică) urmată de o degustare de apă minerală. Marinuș, săracu, în convalescență după o tengâtită rebelă, căuta un loc de somn la umbră în metrou, iar văru Dănuț, de departe cel mai bun om de pe teren, avea bilet la un recital de poezie clasică. Singurul care a făcut excepție este, ca de obicei, Cristi, plecat în misiune de luptă ca să afle din secretele înfrângerii pinguinilor.
Care pinguini, ca și cum nimic rău nu  li s-ar fi întâmplat, au încheiat seara la bufet. Motanu, consecvent, cu bere, ăilalți cu vin, iar Căpitanul Mitică cu zeamă pentru bărbați puternici. Noi i-am fi recomandat suc de țelină, dar fiecare cu gusturile lui! Și una este ca la zece seara să fii în pătuț, cu moațele pe bigudiuri și ceaiul de rostopască pe noptieră iar cu totul altceva e ca la ora respectivă să duci lupte greco cu romane cu nea Nicu Milițicu, ca să nu dea stingerea prea devreme. Nemaivorbind că unii dintre campioni nu sunt primiți acasă vinerea dacă nu vin cu dovada că au consumat în cel puțin trei cârciumi, fie una dintre ele chiar și Tip-Top. Așa se irosesc talentele și apare șansa mediocrilor...
Iată și echipele:
Pinguinii: Bebe, Stelică, Motanu, Gabi, Mitică, Găbiță, Claudiu
Pelicanii: Cătălin, Tavi, Paul, Eli, Evi, Dănuț, Tudor
Pe parcurs au mai intrat Cristi la maglaoni și un băiat adus de Dănuț la triști, dar jocurile erau deja făcute. O șansă ar fi săptămâna viitoare, când am auzit că Tavi pleacă în delegație la mare...

Nu putem încheia fără a-i ura tinerețe fără de bătrânețe lui Bebe, gândindu-ne în același timp la spusele lui Mitică Dragomir: "E mare păcat să ne certăm, că poate nu mai apucăm să ne-mpăcăm!"

Și încă ceva. Aseară la cârciumă am descoperit un super-jucător de tenis, polonezul de 21 de ani și 2,03 înălțime, Jerzy Janowicz. Nu numai că i-a făcut, rând pe rând, pe Kohlschreiber, Cilic, Murray (de la minge de meci în două seturi pentru scoțian!) și Tipsarevic, iar acum are un set în fața lui Simon, dar băiatul ăsta are o mobilitate fantastică, un psihic de fier și o mână de adevărat artist.

Update: După ce l-a zăpăcit cu scurtele pe francez, Janowicz a prins finala. Emoționantă imaginea de final, întuneric în sală, polonezul îngenuncheat și gata să plângă de bucurie. Vorbeam cu Gabi și lui băiatul i se pare drept unul dintre cei mai compleți jucători de la Federer încoace.

Last update: Încep să-mi schimb părerea despre Găbiță.  Cică se duce la teatru, să prindă o noapte furtunoasă. Îl credem, dar am vrea să vedem și biletul.

N-a fost să fie

Vineri 26.10.2012, pe o vreme superbă pentru fotbal, s-a desfaşurat o nouă etapă a eternului derby dintre pelicani şi pinguini. Aşa cum numai în Agronomie se poate întâmpla, meciul a început pe un teren (cel mic) şi s-a încheiat pe un altul (cel mare).  

Echipele :

  Pinguini – Luci, Bebe, Gaby, Virgil, Stelică, Motanu, Gabiţă si Claudiu 

     Pelicani –Tavi, “Beţe”, Balaurul, Popicu, Cristi-g, vărul Dănuţ, şi Ely .

Pinguinii au câştigat din nou, probabil la o diferenţă de 4 goluri. Cu un om în minus şi fără Cătă, “echipa mai bună a pierdut”. Pistruiaţii albi-negri, având un portar magnific pe toată durata partidei (Luci), au scăpat ca prin minune de un eşec răsunător. 
Pe scurt, după o lungă perioadă în care supercampionii au tras din toate poziţiile, iar încăpătânata beşică a refuzat de cele mai multe ori să prindă cadrul porţii sau s-a lovit de reflexele Somnorosului ei străjer, pinguinii ajunseseră să aibă un avantaj de 5 bobiţe. Treptat pelicanii au revenit pe tabela de marcaj şi când mai era un singur gol de recuperat se petrece faza, care în opinia noastră, a decis rezultatul final. Cristi işi face mărgele cu trei bursuci arctici, pasează la firul ierbii prin faţa porţii, lui Tavi, iar şutul acestuia prinde un efect turbat, înrudit cu leşinul, curat para(a)normal, şi în loc să intre acolo unde trebuia pentru a aduce fireasca  egalare şi cu siguranţă răsturnarea situaţiei de ansamblu, se opreşte în braţele lui Luci. De aici încolo, pe fondul descumpănirii pelicanilor, scorul se duce către diferenţa consemnată la terminarea partidei.  Claudiu şi Găbiţă au meritul că au ştiut cum să gestioneze acest ultim segment de joc, reuşind, cu oarecare şansă, să puncteze decisiv.

O cronică aproape clasică

Doar o oră de joc vineri, 19 octombrie, pe obişnuita vreme călduroasă ce a acompaniat anul ăsta fenomenul de ziua 5. Ar trebui să ne mişcăm şi noi mai repede, să începem la 3 jumate, mai ales că mai avem doar un meci până trecem la ora de iarnă. Echipele:

Pinguinii: Luci, Virgil, Motanu, Gabi, Mitică, Mihai T, Claudiu, Găbiţă.
Pelicanii: Cătălin, Tavi, Paul, Beţe, văru' Dănuţ, Eugen, Tudor, Ely, Popică.

A fost rândul pelicanilor să joace cu un om în plus, până la plecarea lui Tudor cu 10-15 minute înainte de ora 5. Faptul că s-a jucat doar o oră a făcut ca scorul să n-o ia razna, cum se întâmplă de obicei la porţile mari. A fost 6-4 pentru pinguini şi, după destul timp, pot descrie aproape exact golurile, succesiunea şi autorii lor.

0-1, Ely. Pătrundere şi şut în cross, pe jos, mingea ducându-se în plasa laterală, chiar lângă bară.
1-1, Găbiţă. Semi-dribling spre lateral, cât să se elibereze dreptul, şut tare la semi-înălţime.
2-1, Claudiu. Centrare plouată şi foarte lungă a lui Mihai, Cătălin nu ajunge, iar Claudiu, aproape lipit de linia de corner, direcţionează mingea cu capul, aceasta ducându-se în poartă în ciuda unghiului aproape imposibil.
2-2, Ely. Pasă facilă la mijlocul terenul greşită de Găbiţă, Ely interceptează şi trage direct, cu pământul, mingea bate în careu, Motanu îşi fereşte mâna şi încearcă să respingă cu şoldul, derutându-l pe Luci.
2-3, Popică. Eugen centrează din stânga, Virgil respinge iniţial, Eugen mai centrează o dată şi Popică deviază din faţa porţii.
3-3, autogol Beţe. Gabi trimite bine prin faţa porţii, Beţe, cu faţa spre propria poartă, intervine greşit.
4-3 şi 5-3, Găbiţă respectiv Claudiu (nu sunt sigur care dintre goluri a fost mai întâi). Primul: pasă dificilă trimisă din stânga, oprită cu capul şi înţepată în criză de timp cu şpiţul, mingea ducându-se cu destulă şansă în bară-gol. Celălalt: corner lung, pe Mihai, minge întoarsă cu capul în faţa porţii, iar de acolo cap imparabil.
6-3, Găbiţă. Faza meciului: Mitică face pressing la Popică, la mijlocul terenului, îi fură mingea, urmează un dublu un-doi cu Găbiţă prin care doi fundaşi pelicani sunt scoşi din joc, Mitică rămâne singur cu Cătălin, putea încerca să finalizeze, dar alege continuarea ideală, trimite în faţa porţii pentru o reluare fără riscuri.
6-4, ?. Aici am nevoie de ajutor în privinţa autorului, care a pătruns din stânga spre centru şi a şutat tare, din afara careului.

În loc de concluzie, pinguinii au învins fiindcă toţi ai lor au jucat bine, în timp ce unele piese grele ale pelicanilor doar aproximativ. Luci  a scos două mingi grele, una de sub bară, una de la vinclu, dar e adevărat că nici pelicanii n-au excelat în precizie, mingea zburând de destule ori peste gard!. În apărare, Virgil l-a suplinit perfect pe Bebe cel aflat la Buşteni, iar Motanu şi Gabi au dublat mereu la Ely. Mihai a ţinut ca de obicei mijlocul terenului, deci misiune mai uşoară şi pentru Mitică, iar în faţă Claudiu şi Găbiţă au dat golurile. Au mai fost două ratări mai frumoase ca golurile (de fapt nu ratări, ci scoase de Cătălin), dar le voi povesti în comentarii, că deja e luni, zi de muncă. La pelicani, cam multă tensiune, în mare parte inutilă, nu numai Popică fiind responsabil.

The name of the game: Motanu

Academia de Teatru, Film și Fotbal are deosebita onoare de a vă anunța câștigătorul premiului special Kaka pentru actori masculini (!) în rol principal. Laureatul din acest an este domnul Motanu, protagonistul peliculei Natural Pelican Killer. Meritele domniei-sale sunt întru totul deosebite, deoarece, la cinci goluri avans pentru orătăniile maro, armata pinguină se resemnase deja cu înfrângerea. Găbiță își lingea rănile la portiță, Bețișor și Ciuli încă își numărau bobițele aflate pe conștiință, Gabi era demoralizat, văru Dan și cu Claudiu nu legau nimic, unicul care mai încerca să țină steagul sus rămăsese bravul Bebe. Și atunci, cu un curaj greu de imaginat, cu o dăruire exemplară și un talent cu totul ieșit din comun Motanu s-a hotărât să înfrunte gașca de venetici aproape de unul singur. A urcat în atac, precum un adevărat căpitan de oști, a luftat, a înscris (una dintre reușite, un no-look goal, fiind de antologie), a presat, iar a ratat, s-a retras apoi pe baricade, iar a interceptat și a pasat decisiv, pentru ca într-un final apoteotic să împlânte pumnalul răzbunării în poarta apărată de bravul Paulică.
 Ceremonia de premiere a avut loc vineri, 12 octombrie, în cadrul intim al restaurantului Nea Nicu Milițianu, în fața unai asistențe erudite și entuziaste. Iată, cu această ocazie, fragmente din discursul festiv:
"Înainte de toate, țin să mulțumesc sponsorilor acestui eveniment, domnul Mihăiță Hănescu, căruia pe această cale îi urăm din suflet cât mai multe mingi ridicate la fileu și domnul Ciulică, latifundiar din Tărtășești, precum și distinsului nostru amfitrion. De asemenea, îi asigur de respectul meu deosebit pe inamicii pelicani, în mod special pe domnii Cristi și Cătălin, pentru faptul că ne-au îngăduit să evoluăm cu un om în plus. Cuvinte de laudă merită domnii fundași Tavi și Mitică, unii dintre cei mai buni prieteni ai atacanților adverși. Un gând pios se îndreaptă  și spre bunul prieten Marinuș, a cărui prezență, blândă și suavă, ne înveselește ziua și aproape că ne garantează victoria. Aprecieri deosebite și colegilor pinguini, fără aportul cărora victoria de astăzi nu ar fi fost posibilă și cărora le atrag atenția, la modul cel mai respectuos, că un vârf de conjunctură, cu bunele și cu relele sale, multe dintre ele datorate timpului scurs de când nu a mai evoluat pe acest post,  este câteodată chiar mai individualist decât "senatorii" obișnuiți, dar, în compensație, face mai mult pressing decât aproape toată echipa la un loc. Nu pot încheia această seară cu totul deosebită fără a mulțumi echipei naționale a României, care a reușit un joc excelent și un rezultat pe măsură, învingându-i pe turci chiar la ei acasă, iar tot ceea ce vă pot promite este că sper ca asemenea ocazii să ne găsească împreună cât mai curând. Onoare patriei!"

Lume, lume, sosește circul. Veniți de luați!

Organizația pentru protecția animalelor de casă și revista Agarici Pogonici au marea plăcere să vă invite pe terenul din Agronomie, miercuri 10 octombrie anul curent, orele 17 trecute fix, la unica reprezentație din acest an a Circului Internațional Lăbush. În program figurează:
- Marele cascador Șorțuleț din Iancului, nepotul nelegitim al lui Dobrin, care vă va încânta jonglând cu balonul oval și va împărți asistenței rețete personale de pus murături
- Imensul fachir Ciulică din Tărtășești, într-un număr senzațional de magie: două oale de sarmale, cu tot cu conținut, inclusiv fața de masă și tacâmurile vor dispărea în ghiozdănelul din dotare în mai puțin de trei secunde; rugăm pe această cale publicul să lase la intrarea în foaier orice produse alimentare, altfel nu putem garanta integritatea acestora
- Îmblânzitorul de animale Cristi-gaze din Berceni, împreună cu mascota sa favorită, foca  ventrilocă Marin-găină, pe care a învățat-o tabla împărțirii până la cinci, într-o excepțională reprezentație de hipnotizat ceasuri și portofele. Obiectele vor fi înapoiate publicului, însoțite de o plachetă de poezii alese ale preacuvântătorului, intitulată "Amintiri de pe closet". Doritorii pot depune sume modice în pălăria milei, pentru două bilete de tramvai, deoarece foca și-a negociat bicicleta din dotare pe o sticlă de vodcă iar intelectul său nu ne permite să o expediem cu metroul.
- Profesor Doctor Docent Eminent Chirurg fără bisturiu Motanu, care va efectua o senzațională operație pe creier, scoțîndu-i din cap tablele directorului de competiții Căpriță, campion preșcolar la sporturi de masă și șotron
- Bombardierul din Drumul Taberei, Mitică Magnificul, în colțul galben în față cu maro în spate, care-și va pune în joc centura de laureat în labă-tenis în fața challangerului Buldozerul din Gheboaia, Chiftelaru cel Bleg, în colțul rozi cu picățele. Se vor juca minim două seturi din trei, iar învingătorul va onora masa, măcar cu prezența.

Ținuta este obligatorie iar pensionarii rugăm să fie însoțiți. Vă așteptăm!

                                                     *   *   *   *   *   *

Vineri a avut loc o nouă etapă pe Agronomiei. Au învins Pelicanii.

Circ cu pelicani. Şi o focă

Duminică am prins, mai mult într-o doară, ultima reprezentaţie la Circo Aquatico Bellucci, iar experienţa a fost neaşteptat de distractivă, inclusiv pentru adulţi. Pelicanii şi pinguinii au fost primiţi ca nişte adevărate vedete, dar în poze n-au ieşit decât campionii, după cum se poate vedea...

Dar să ne întoarcem momentan la treburile noastre. Ultima zi de vineri a lui răpciune a adus iarăşi vreo 30 de grade pe teren. Echipele...

Pinguinii: Bebe, Gabi, Motanu, Mitică, Claudiu, Ely, Găbiţă.

Pelicanii: Luci, Tavi, Beţe, Popică, Robert, Cristi-g, Eddie.

Iniţial, când nu apăruse stranierul, ambii fraţi se poziţionaseră în terenul pinguin, niciunul nedorind să joace la campioni. Cum aşa ceva nu era rezonabil, le-am propus să-i împărţim prin tragere la sorţi, amândoi fiind de acord. Numai că apare Eddie nigerianul, care se poziţionează cât mai departe de Mitică, iar pelicanii îl adoptă imediat, în timp ce pretenţiile lor asupra jucătorilor se reduc la a-l cere insistent pe Luci, care era în poarta pinguină. Mutarea se petrece şi astfel începe un meci pe care aş fi mizat toţi banii că pinguinii îl vor câştiga. Iar asta pentru că, am mai spus-o şi astă iarnă, aproape întotdeauna vor învinge cei care sunt în stare să alerge. Când jucam la porţile de hochei se mai întâmpla şi pe dos, dar la astea de handbal sau la alea mari e aproape imposibil.

Scorul care merită consemnat este cel de 7-2 pentru pinguini, înregistrat până la mutarea pe terenul mare. Ştiu şi toţi marcatorii, eu (Găbiţă) - 4 bucăţi, din care două cu capul, Ely - două bucăţi, respectiv Tavi - un şut frumos din alergare, lângă bară, doar că era poarta sa..., şi marele neînţeles, Popică - ambele goluri.

După schimbarea terenului s-a mai jucat fotbal vreo 20 de minute, echilibrat, fără goluri! Ca portar,  nu prea am avut parte de şuturi, doar Cristi m-a încercat cu o bombă, apoi am avut o intervenţie prin alunecare la o situaţie cu poarta goală a lui Robert. Nici dincolo n-au prea fost ocazii, Ely începând să dribleze în exces. Faza zilei s-a produs la o intervenţie a lui Popică, portarul. La o altă acţiune prelungită a lui Ely, Popică intervine iniţial bine, prin alunecare, cade pe minge, se rostogoleşte, pune o mână pe ea, o trece pe sub picior, se întoarce pentru a o reţine sub burtă, dar... o scapă spre linia porţii, de unde Claudiu o expediază formal în poartă. Cel care jonglase cu mingea ca o focă îşi rumegă câteva secunde eşecul cu mâinile în şold, apoi izbucneşte: Băă, numai morţi am în echipă! :))) Pe domnul în cauză îl puteţi vedea mai jos, împreună cu secretara, desigur.

După aia a fost orice altceva decât fotbal. În timp ce apărarea pinguină a rămas serioasă, pe poziţii, ajutată şi de Mitică, pelicanii s-au întrecut în reproşuri şi au încasat gol după gol, opunând o rezistenţă minimă. Nici când s-a făcut schimbul Ely contra Luci nu s-a schimbat mare lucru, la un moment dat am oprit faza de atac întrebând dacă mai jucăm sau mergem acasă, fiindcă pelicanii din apărare deveniseră porumbei ai păcii.

La cârciumă umbla vorba că se face chetă pentru pensionarea golgeterului pelican, pe listă trecându-se destui  donatori, mai ales pelicani, dar despre asta vă poate spune mai multe casierul Motanu.

Vineri, 21 septembrie, nu s-a jucat!

A trebuit să vină cineva din afara UE ca să consemneze amânarea meciului pe motiv de ploaie!

Efectul cuvintelor şi "Fraţii Costea"

PARTEA ÎNTÂIA

Sambătă, spre seară, imi făceam tura obişnuită prin parcul Riviera de langă Complexul Naţional. Chiar în zona centrală, acolo unde sunt leagănele şi numeroase carusele pentru copii, am găsit o forfotă şi o animaţie neobişnuite, plus o mulţime de puncte comerciale amenajate ad-hoc, care printre atâtea altele vindeau cu mare succes bere şi mult must. Grătarele sfârâiau şi ele de zor alături, dând  „apă la moară” pentru a întregii plăcerile consumatorilor. Era în plină desfăşurare „Târgul de bun must”. Greu să rezişti, aşa că am luat mustul la sticlă pentru acasă şi bere la pahar, impreuna cu 4 mici bine prăjiţi, pentru consumul la poziţie. Altii procedaseră invers, adică s-au dat rapid la must şi, pentru a echilibra situaţia (probabil aşa credeau ei), au asortat cu bere.  Ce a fost mai departe? Citiţi mai jos.

Păi ce să fie? A fost o atmosferă superbă, totul părea mult mai frumos, parcă eram într-o poveste din copilărie, veselie şi numai voie bună. În această hărmălaie generală, plăcută auzului, cei mai slabi de înger, sugative fără măsură, începuseră să se dreagă şi cu lăpticul din biberoanele copiilor. Culmea amuzamentului a fost atinsă atunci când o tânără mămică, consumatoare şi ea de suc de struguri, a întrebat la modul serios pe unul din tinerii care se ocupau cu folosirea de către copiii ceva mai mari (de la 4-5 ani în sus) a unei versiuni simplificate de „bungee jumping”, dacă se poate da şi ea în corzi şi pe salteaua elastică de aterizare. Toate cele de mai sus sunt fapte reale. Iata cât de puţin îi trebuie omului să dea în mintea copiilor.

Dar să revin. Am mai dat o raită pe malul lacului, după care, cu Şeful lângă mine, m-am oprit să privesc la un meci de fotbal, ce se desfăşura în nocturnă pe terenul sintetic din apropiere. Imbrăcate cu maieuri colorate, cum uneori folosim si noi, cele două echipe jucau bărbăteşte, cu ambiţie, în forţă şi nu de puţine ori cu o viteză remarcabilă. Au rezultat goluri frumoase, din faze construite, uneori s-a marcat şi din gafe ale fundaşilor sau portarilor, ratări mari, faulturi sau faze contradictorii, cu decizii greu de luat şi care în câteva rânduri au defavorizat una din echipe. Cam ceea ce se întâmplă şi la noi. Şi totuşi ceva făcea diferenţa între meciul la care asistam şi cel desfăşurat cu o zi înainte, pe terenul din Agronomie. Nu mă refer la talentul combatanţilor, la calitatea fotbalului practicat, sau a terenului de joc. Nu. Toate înclinau în favoarea noastră. Mă refer la atmosferă.  S-au auzit şi schimburi verbale mai tari, reproşuri, ironii, îndemnuri, dar niciodată nu s-au folosit cuvinte obscene, jignitoare sau provocatoare. Deşi pare anormal, acestă constatare m-a impresionat. O spun cu regret, dar din acest punct de vedere, unii dintre noi mai au de pus la punct nişte lucruri. Mai ales că în ultimul timp, vinerea, în preajma noastră, îşi desfăşoară antrenamentele şi nişte picimani, care pricep limba ce-o vorbim, inclusiv mizeriile slobozite de gura câtorva dintre noi. E jenant şi mai ales riscant, deoarece această stare auditivă ar putea să descalifice în ochii asistenţei întreaga grupare de ziua 5-a. Există printre noi atâtea persoane de calitate, şi nu neapărat doxă de carte, care ştiu să-şi exprime nemulţumirile sau alte opinii personale într-un mod care să nu provoace dezgustul celor din teren sau de pe marginea acestuia. Si nu cred că e cazul să ne expunem imaginea generală din această pricină. Aviz amatorilor !        

PARTEA A DOUA

Aşadar, pe 14.09.2012, pe o vreme splendidă, s-au aliniat pe terenul mic al bazei ce găzduieşte eterna confruntare dintre cele două combatante de ziua 5-a   următoarele echipe :

  Pinguini – Bebe, Gaby, Motanu, Gabiţă, Mitică, Eli si Claudiu 

     Pelicani –Tavi, Virgil, “Beţe”, Balaurul, Popicu, Cristi-g, vărul Dănuţ, şi Cătă .

    Pe scurt :

-  Gaby şi Beţe au revenit după importante perioade de întrerupere, ultimul jucând în apărarea pelicană

-  La venirea lui Virgil şi Tavi, echipele erau numeric egale, iar Eli aştepta pe margine să vadă cum va fi distribuit. Ghinionul dracului pentru pelicani. Cum Tavi nu poate juca la pinguini, acesta împreună cu Virgil au trecut la pelicani, iar Eli la pinguini. De ce ghinion? Pentru că aceşti fraţi Costea (Eli şi Claudiu), de regulă se luxează unul pe altul când joacă împreună, dar atunci când uită să mai procedeze astfel sunt teribili. Aşa s-a întâmplat vineri. După o evoluţie palpitantă a scorului , ei, împreună cu Găbiţă, au reuşit să dezorganizeze complet sistemul defensiv pelican, reuşind să întoarcă un rezultat care la un moment dat părea compromis.

-  Evoluţia scorului spune totul,

    0 – 4 , după 30 minute de vis pentru pelicani ,

    3 – 5 , apoi

    7 – 7 , primul şi ultimul egal cu goluri,

  12 – 8 , perioada de care vorbeammai sus,

  13 – 12, revenire a pelicanilor, pentru ca la sfârşit să se consemneze,

   15 – 12 , cu ultimile trei goluri marcate de Găbiţă, care se odihnise pentru final, rămânând în poartă întreaga treime mijlocie a partidei .

-  Apreciez ca pe deplin meritată victoria pinguinilor,

-  Cred că în perioada cănd se apropiaseră la un gol (13-12), pelicanii au greşit jucând la mijloc şi atac doar cu doi sau trei oameni, care forţând cât au putut, treptat s-au sufocat, în loc să diversifice acţiunile şi să practice un joc mai colectivizat, să zic aşa, cu ceilalţi echipieri aflaţi prin preajmă.    

- Pentru pelicani au marcat- Cristi-7, Popicu-2, Cătă-1, Dănuţ-1, Tavi-1 (scuze dacă am consemnat ceva eronat),

- Pentru pinguini, deoarece îmi este teribil de teamă să nu greşesc, îi rog pe comentatori să detalieze. 

Întoarcerea Marelui Alb

Închipuiţi-vă că după câteva luni de viaţă nesportivă, tutun, beutură şi alte d-alea interzise, se prezintă la stadion şi se echipează de joacă un băiat. Noi o să-i zicem Silică, să nu-l recunoască careva. Ăştia ai lui, foştii coechipieri, strâmbă din nas, că vor să-l scoată golgeter şi apoi să-l vândă (la abator, bineînţeles...) pe nea Marin Găină, ăştiălalţi, adică pinguinii, nu şi nu că le strică schemele de joc. Ca să-i împac şi pe unii şi pe alţii,  fac rost de încă o pernă (deocamdată e cald şi poţi trage un pui de somn şi fără plapumă sau şoşoni), îl iau pe băiat de mână şi-l prezint lui Ciulică. Le şi zic, poarta-i a voastră, dormiţi frumos, fiecare într-o parte, nu sforăiţi, dacă vreţi puteţi sta şi la poveşti, dar  nu cumva să atingeţi mingea că faceţi buba. Le fac şi un desen şi îi las în ale lor. Ciulică, ăla mai micu, ascultător, până să se dezmeticească asistenţa, sforăia voios şi deja înhăţase  patru bucăţi de la inamicii strecuraţi pe Bulevardul Motanu, colţ cu Intrarea Bebe. Partea cea mai ruşinoasă e că una din bobiţe, şut la colţul lung, din alergare, fără pendulare, îl avea ca autor chiar pe numitul de la început. Din acest moment, pinguinii trec la represalii, lui Ciuli i se mută scăunelul pe stânga, Mitică coboară în apărare şi-l neutralizează pe Silică iar în poartă intră un băiat adus de Mihai, Silviu. Acesta va fi şi omul-cheie al finalului de meci.
Jocul campionilor începe să se lege. Lui Mahmurel Găbiţă, până atunci abonat la şutul în bară (două transversale frumoase fac mai mult decât orice gol) i se mai dezleagă norocul, altul decât cel în dragoste, Claudiu se trezeşte şi el iar în scurt timp jocul se echilibrează. Lui Silică nu-i mai ies schemele şi se cere afară, pleacă şi Tudor, iar la schimb pelicanii primesc un domn mai în vârstă, Sorin. Diferenţa se simte, Mihai e omniprezent, deşi îl cam bănuim de niscai aranjamente cu nea Găină, pe care-l cinsteşte cam des, iar de la 3-5 scorul se duce la 11-6 pentru Venerabili. Plângăcioşii îşi strâng jucăriile şi abia de onorează cârciuma, acolo unde campionii intră în prelungiri...
Iată şi distribuţiile:
Pinguinii: Luci, Bebe, Motanu, Silviu, Sorin, Mihai, Mitică, Claudiu, Găbiţă
Pelicanii:  Cătălin, văru Dan, Tavi, Tudor, Ely, Edy, Virgil, Silică, Găină
În final, o declaraţie a golgeterului competiţiei, Găbiţă: "Dedic această victorie mersului pe bicicletă şi consumului de răcoritoare. Mulţumesc coechipierilor că m-au pus în valoare şi le promit că odată cu începerea şcolii voi şterge cuvântul BERE din vocabular". Acu, că s-o fi referit la Şcoala de Arte şi Meserii...

Cei 7 magnifici

Incerc o “emotie de toamna” căci uşor, pe nesimţite, vara a trecut şi “a venit… toamna”. Vă amintiţi minunatele versurile ale lui Nichita S. precum şi superbele melodii, având ca suport această poezie, compuse de Nicu Alifantis şi regretatul Cornel Fugaru .

Cele de mai sus nu sunt o simplă introducere, ci, dacă vreţi, în limbajul nostru sportiv, avem exprimate într-un anume fel, coordonatele temporale şi sufleteşti ale întrecerii dintre cele două super echipe care fac legea în Agronomie.  

Cu meciul de vineri 31.08.2012 s-a încheiat sezonul de vară. Pe o vreme minunată pentru fotbal şi într-o atmosferă de vis, cu 14 combatanţi prezenţi pe teren şi unul pe margine, care-i şi întrece, nimeni altul decât pelicanul universal Sile, s-a disputat una dintre cele mai palpitante şi spectaculoase partide ale verii. Mai mult, pentru ca totul să fie perfect (ce e drept, în special pentru pelicani e valabilă afirmaţia), disputa a beneficiat după numai câteva minute de la începerea ei de o asistenţă numeroasă, mai bine de 20-25 de picimani, învăţăcei în ale tainelor cu balonul rotund, care, împreună cu părinţii sau alte rude şi prieteni, au asistat cu sufletul la gură, ba au facut şi galerie, la acest adevărat spectacol fotbalistic. Sau altfel spus, li s-a predat într-un episod un material didactic la secţiunea “aplicaţii” cât pentru 10 lecţii cu instructorul lor cam rigid şi antipatic. Câţiva dintre ei, desigur cei mai intuitivi, au renunţat la ora de antrenament de pe terenul de alături, ramanând până la finalul meciului, electrizaţi de ceea ce vedeau înaintea ochilor. Pe când la gardul terenului din Agronomie şi unele "celebrităţi" din liga-ntâia, nu de alta, dar să nu rămână fraiere până la capăt.

Aşadar echipele :            

  Pinguini –Virgil, Bebe, Mihai-t, Stelică, Mitică, Eli si Edi (pinguinul doar negru)

     Pelicani –Tavi, Balaurul, Popicu, Cristi-g, varul Danut, Claudiu si Cata .

Absenţe puţine, dar importante. Găbiţă şi Motanu (se înnegreau la soare, unul pe plajă, celălalt la câmpie) la pinguini, respectiv Luci la pelicani, despre care nu prea stim mare lucru. Avem emoţii pentru ce va fi cu poarta pelicană deoarece se aude că Barca caută portar în locul lui Valdes.   

Dragii noştrii meciul a început tare încă de la primele schimburi de pase. Cu Eli şi Edi în faţă şi Mitică împreună cu Mihai mai retraşi, cu rol de servanţi pentru cei doi, pinguinii au deschis scorul repede şi au continuat să domine pănă când un şut năpraznic al lui Cătă şi alte două ale lui Dănuţ au dus scorul la 3-1 pentru pelicani. Din acest moment , practic până la sfârşitul partidei, jocul a fost extrem de consistent, cu faze colective sau realizări individuale excepţionale de ambele părţi, care au făcut deliciul întregii asistenţe. Diferenta de 2-3 goluri a rămas în pernanenţă de partea pelicanilor. Asta pănă la  6-4, când în poarta păsărilor nezburătoare a intrat Cornel Penu (va amintiti desigur cine a fost) alias Virgil. A scos Virgil cred, 4 sau 5 goluri gata preparate şi asta nu lovindu-se mingea de el, ci pur şi simplu cu intervenţii extraordinare.  La început a încasat un singur gol în timp ce ai lui au dat 4.

De necrezut , dar scorul devenise la un moment dat 8-7 pentru păsăroii gheţii şi ai apelor reci, iar aceştia nu lăsau să se înţeleagă că se vor oprii aici. Ambiţii mari şi gânduri măreţe se năşteau în sinea lui Mitică. Show-ul  continuă. În aceste momente dificile, Tavi-Talent, greşeşte impardonabil pentru adversar şi egalează la 8, marcând splendid, cu stângul, fără preluare, la o pasă perfectă a lui Cătă. A fost un moment cheie, deoarece echilibrul a mai durat cât să se mai marcheze câte un gol de fiecare parte, după care două torpile necruţătoare ale lui Cristi-g şi Cătă au pus capăt partidei. Scor 11-9 pentru supercampioni. Sile nu a rezistat finalului palpitant şi s-a retras englezeşte, de teamă să nu i se facă rău, la aşa tensiune ridicată ajunsese disputa.  Cătă a deschis şi a închis lista marcatorilor învingători. Ultimul gol a fost înfiorător. O minge catapultată atât de violent şi precis încât aceasta a lovit în stânga plasa porţii bravului Virgil, s-a dus pe orizontală pănă în dreapta, apoi pe plasa laterală şi în final a ieşit din poartă.

            Nu pot să închei fără a preciza toţi marcatorii, nu de alta dar cu excepţia a vreo două goluri, toate celălalte au încăntat prin fantezie şi viteză, forţă sau fineţea execuţiei.

  Deci : Mihai-4 (enervant de bun atât în atac cât şi în apărare) , Eli-3 (joc foarte bun şi spectaculos - a facut şi reprezentaţie pentru picimani, poarta pelicanilor fiind lângă spectatori), Edi-1 (a ratat cam mult-aşa da! Bravo!-săptămâna trecută pelicanii au pierdut datorită lui şi a omului în minus din a doua parte a meciului) şi Mitică doar una bucată. Apoi Cristi-3 (s-a cunoscut revenirea lui-nemilos cu portarii daca il laşi să preia mingea), Dănuţ-3 (două trasoare magnifice din unghi), Cătă, Tavi-Talent -1+1, Claudiu-1, Popicu-0 (domn profesor a învăţat totuşi că la mingile înalte portarul trebuie să boxeze mingea şi nu să o pipăie în zbor cu vârful degetelor, când prin preajmă pluteşte capul unor lungani cu detentă şi neiertători la papagali, precum Mihai sau Edi).       

Aşadar dragii mei, acestea fiind scrise, cred că varianta melodică uşor dramatica a lui Cornel Fugaru s-ar potrivii campionilor pinguini, iar cea cu tentă mai optimistă a lui Alifantis, echipei solare, supercampionilor pelicani.

Up-date 3 septembrie, ora 3 am, by Găbiţă
M-am băgat şi eu peste Tavi cu o poză, răsăritul din ziua meciului, la care am surprins cumva raza verde, cea  pomenită de Jules Verne. Pe aparatul foto apărea la focalizare, dar când făceam poza dispărea! Dar am păcălit-o cu telefonul :)

Fotbal şi pizza

Căldură mare, monşer, de stătea bietul Marinuş cu mânuţa pe ou, nu cumva să-l culeagă gata răscopt. Şi aşa însă, cinşpe bravi cavaleri şi-au dat întâlnire pe câmpul de bătaie din Agronomie. Că vreo doi (cel puţin...) au fost atraşi mai mult de pespectiva de a ciuguli ceva potol şi pileală marca moca e aproape sigur, cert e însă că s-a pus de un nou meci. Iniţial, jocurile păreau făcute pentru o reprezentaţie şapte la şapte, sosirea întârziată a lui Claudiu transformându-l pe acesta în monedă de schimb, tura întâi la păcălici, după pauză la fraţii (?) lor. Aşadar:
Pinguinii:  Bebe, Motanu, Adrian (un băiat adus de Mitică pentru a fi testat la minifotbal), Mihai tenismanu, Mitică, Nigerianul Edi, Găbiţă
Pelicanii: Paulică, văru Dan, Cătălin, Eli, Marinuş, Virgil (revenit la matcă,  într-o formă nu tocmai rea), Tavi (lipit din nou la gol, contează mai puţin poarta...) şi Claudiu
Gimbuşlucii au condus cu 1-0, cumva şi din vina lui Motanu, care a auzit zgomote şi s-a oprit. Iniţial  golul aproape că nu s-a pus, dar după ce pinguinii au jucat cu om în plus şi era clar că sunt superiori, mai mult sau mai puţin tacit golul a trecut în contul floştoroilor, aşa cum era normal.. Degeaba însă, pentru că după 1-3 şi-a intrat în bulan şi nepotu rătăcitor Găbiţă (nepotu lu Adrian Păunescu, după cum ar fi descoperit Mihai!) şi toată paranghelia s-a închis cu un net 6-3 în favoarea ghiciţi voi cui. Senzaţia noastră (şi nu umblăm, ca alţii, după recompense lichide...) e că omul meciului a fost Mihai, cu o ambiţie şi un travaliu demne de admirat. E drept că-l ajută atât fizicul cât şi viaţa sportivă. La vârsta sa, nema alcool, nema femei şi nema tutun e o performanţă pe care mulţi ar invidia-o!
Titlul, la fel de onorabil, de "găina meciului", şi l-au disputat Marinuş şi cu Mitică, duelul acestora continuând şi la terasă. Mai târziu am aflat că Tavi (să-i dea Doamne-Doamne mult noroc în viaţă lui Victor-Matei şi ceva talent la fotbal lui taică-su) vorbise iniţial cu Ţociu şi Palade pentru a destinde atmosfera, da ăştia doi aveau angajament la Feteşti (Ciulică, tată, să trăieşti şi să răspunzi la telefon) aşa că s-a mulţumit cu cei doi maimuţoi. Noi personal i-am fi aşezat la altă masă, mai ales după ce am aflat din dialogul lor spumos că faţa şi manierele îi strică, da lasă-i şi pe ei să se bucure de compania oamenilor mari. Oricum, Mitică a reuşit să-l ofenseze grav pe Motanu, refuzând 50 de votcă de la acesta, prilej cu care se pare că a fost scos şi din raţia de ţigări. Se aude însă c-ar vrea să-l înfieze Tenismanu, aflat în căutarea unui băiat de mingi, neapărat cu mustaţă şi chelie!

PS: Titlul este oarecum de împrumut, după cum poate-şi vor da seama unii cititori (nu numai) de etichete...

PS2: O ştire de ultim moment confirmă dispariţia a două seturi de tacâmuri şi a unei sosiere de la restaurant. Cei ce doresc să le recupereze le pot achiziţiona începând de mâine dimineaţă de la o tarabă din Vitan.

Maximum 30...

... cam atâtea grade să fi fost vineri, iar noi ne-am oprit tot la 30 de goluri, 17-13 pentru...

Pinguini: Bebe, Gabi, Motanu, Stelică, Mihai Tenismanu, Mitică, Găbiţă,

în meciul lor cu...

Pelicanii: Luci, Tavi, Popică, văru' Dănuţ, Ely, Cristi Gaz, Tudor TVR.

O să mă limitez la a puncta unele momente ale jocului, căci cronica adevărată trebuia s-o facă Vasea, prezent în vizită la teren, dar nu vizită de lucru. De altfel, nici n-a rezistat până la sfârşit...

Meciul începe cu superioritate numerică pentru pinguini, la 2-0 pentru ei intrând Tudor la pelicani...

Se merge cap la cap în continuare, iar la 5-3 intru în poartă în locul lui Bebe, afectat de o durere sub buca dreaptă...

În următoarele 30-40 de minute se dau doar câte două goluri de fiecare parte, dar senzaţia e de bombardament al pelicanilor şi rezistenţă eroică a pinguinilor...

Pinguinii nu mai contau în atac, dar după vreo 10 degajări cu mâna obţin un autogol şi o reuşită antologică a lui Mitică, permiteţi-mi s-o descriu: lansare la mijlocul terenului, primul pelican e depăşit din preluare, al doilea e făcut din viteză (are şi aşa ceva!), şut imparabil la colţ! Dacă ar face astfel de faze în fiecare meci, ar avea locul asigurat în nucleu...

Fiindcă le-am luat eu, pot descrie şi cele două goluri pelicane: Popică - reluare oportunistă la o pasă în faţa porţii (a mai avut şi o bară, din fază similară) şi Cristi - cu un şut la colţul lung, după o lovitură liberă la care aveam un singur om în zid, deşi cerusem doi...

Tot în perioada asta s-a petrecut şi parada meciului, cred că sunteţi cu toţii de acord: Dan pătrunde pe stânga (în direcţia lui de atac, cum ar spune Cristi Radio :), ţin colţul scurt la şut dar el trimite la Popică în mijlocul careului, care loveşte cu capul de pe picioare exact în locul de unde plecasem încercând să acopăr poarta. Cu toate astea, reuşesc să plonjez din contrepied şi să deviez cu vârful degetelor de lângă bară...

La 7-5 intră Gabi în poartă şi, odihnit, reuşesc 3 goluri în 5 minute! Mai dă şi Mihai unul şi se ajunge la 11-5, diferenţa maximă. Urmează o perioadă interesantă, pe contre, cu pelicanii reducând şi pinguinii refăcând diferenţa. La 15-9 Tudor cedează, aşa că îl cedăm şi noi pe Motanu dincolo...

Cu om în plus treaba se schimbă şi pelicanii se apropie la două goluri (îmi amintesc un gol al lui Tavi, cu capul), dar pinguinii lovesc pe contraatac cu ultimele puteri şi închid tabela cu scorul pomenit la început...

Concluzii:
- s-a confirmat că absentul Cătălin are pondere mai mare în echipă decât orice pelican;
- puştiul Ely a fost mai şters ca de obicei (ca de altfel majoritatea pelicanilor), dar nici n-a fost pus în valoare;
- în perioadele de superioritate numerică, echipa cu om în plus a reuşit să dea două goluri mai mult ca adversarul;
- pingunii au făcut joc defensiv cvasiperfect, fără goluri-cadou, cu Stelică şi Mihai măturând totul, Motanu închizând  mereu pe stânga la Cristi, iar Bebe şi Gabi mereu pe fază, inclusiv ca portari;
- golurile pinguinilor: 8 eu, 4 Mihai, 4 Mitică, 1 autogol;
- golurile pelicanilor: ................................ (în afară de ce am descris, nu-mi mai amintesc, să completeze fiecare).

Nevăzut, necunoscut, Ciulică...

Câteodată, fotbalul, ca şi viaţa de altfel, îţi arată partea frumoasă atunci când te aştepţi mai puţin. Poţi să fii, de exemplu, ani de zile prima (sau ultima...) găină din Dâmboviţa şi alte trei judeţe limitrofe, până când vine ziua în care, măcar pentru un sfert de oră, eşti vulturul Carpaţilor, cerul ţi se pare mai aproape de o ridicătură de mână iar supuşii ţi se răsfiră, umili şi extaziaţi, pe la picioarele încălţate în adidaşi măsura patruşcinci.
Este şi cazul (anti)eroului nostru. Dacă de obicei vinerea fotbalistică era pentru respectivul ca o ieşire la picnic, cu scăunel, pernuţă şi două ghiozdănele (unul în spate, pentru licori şi altul în faţă, cu de-ale gurii, înmagazinate), cu goluri fără număr pe inventar şi gratulări pe măsură din partea coechipierilor, iată că rolurile se pot şi inversa. De unde până atunci respectivul primise de la Copitanul Mitică zeci şi sute de bobiţe, cu stângul, cu dreptul, cu capul, cu spatele, din plonjon, de la gară sau din Piaţa Matache, micuţul Lucică, alintat de-ai săi cu dulcele apelativ Somnorilă, a găsit în străfundurile sufleţelului său de puber întârziat puterea de a se revolta. Iar soarta l-a ajutat să devină salvatorul găştii de pelicani retarzi, cele două goluri ale sale, primele şi ultimele cale de trei cincinale şi jumătate, perforând poarta nevinovatului Copitan, atunci când campionii, la adăpostul unui 6-3, se gândeau deja la berica şi ţigara de după. S-a mai trezit şi Claudiu, cu încă o boabă şi s-a făcut de un 6-6, aşa că toată lumea a plecat (ne)mulţumită. Iată-i şi pe cei paişpe cavaleri, care şi-au încrucişat ciorapii, unii dintre ei (Cristi) chiar la propriu:
Pinguinii: Mitică (timid în ultima vreme, se pare că şi-a găsit vocaţia în poartă, iar când îşi va îmbunătăţi priza la balon va deveni titular de drept), Bebe (uşor prea ofensiv), Motanu (bramburit, pasă de gol pentru adversari la 0-0, trei goluri luate de lângă el), Gabi (în nota obişnuită), Stelică (şi el, o revelaţie în atac, cu trei!!! goluri, mai puţin precis în apărare), Mihai Tenismanul (pare îndrăgostit, ne abţinem de la comentarii...), Găbiţă, pozitiv în atitudine însă urmărit de ghinion şi nepus la punct deocamdată cu condiţia fizică
Pelicanii: Somnorilă, Cătălin (nu în cea mai bună formă, şicanat de Mitică şi implicat într-un episod pe care-l dorim uitat), Tavi (cu multe intervenţii decisive şi lipit din nou la gol), Paulică (tăticu apărării, nu degeaba i se spune Balauru), Claudiu (nu ştim ce să mai zicem despre el, probabil că iarna e anotimpul său de maxim randament), Cristi-mingicarul şi Marinuş, mai timid ca de obicei şi mai reţinut în joc şi declaraţii şi epitete.
Să încercăm însă să fim înţelegători şi cu el şi să-i recomandăm un nou tratament cu blendamed. Totul este însă să-şi mai schimbe şi mâna...

Târziu , dar merită !

Vineri 03.08.2012 (+34gradeC) a fost abundenţă de pinguini, adica o creştere numerică de 300% faţă de săptămâna trecută , astfel încât a fost posibil ca (cu) ajutorul pelicanilor să se poată înjgheba o echipă în jurul lui Mitică cel Viteaz (vorba Motănelului, care nu mai are motiv să lipsească data viitoare – clar amice?) .

Aşadar :

Pinguini –  Luci, Bebe, Mitică, varul-Dănuţ şi Ely

   Pelicani – Tavi, Cristi-G, Popicu, junele debutant-Alex(14 ani/amicul lui Ely) si Cătă

După un meci frumos şi curat, fără clişee şi tertipuri, jucat cu garda jos în cea mai mare parte a sa (datorită şi numărului mic de participanţi), scorul a fost de . . 21 – 20 pentru Mitică .

Marcatori :

-   Dănuţ – 12 goluri (!!!) +3 bare şi alte câteva şuturi ratate de puţin,

-   Ely – 6 goluri ,

-  Mitica – 2(3) – a dat primul gol al partidei, moment în care a început să se bucure cu voce tare: “Multumesc băi Găbiţă pentru ghete, mulţumesc, mulţumesc!”

-    Luci-1(0) – posibil un gol - deşi a încasat o mulţime de bobiţe cât a stat în poartă, trebuie să spunem că a şi scos la fel de multe alte şuturi grele. E posibil ca în economia jocului, acele goluri anulate de acest domn să fi contat decisiv la bilanţul de final.

De partea cealaltă :

-  Cristi – 10 goluri (!!!) – magnific marcator, se vede treaba că (cât) i-au stat în ghips , ambele picioare i s-au maturizat forţat şi ireversibil ; a devenind astfel o gură de foc necruţătoare în angrenajul echipei. 

-   Cată – 5 goluri – polivalent, fară echivalent, travaliu pe toată durata meciului, are meritul extraordinar de a fi reuşit să sădească în inimioarele pinguinilor o frică teribilă – dacă acum două săptămâni, cu o simplă întrebare, desconspira intenţia ascunsă a campionilor ciumpalaci de a ciupi victoria pe final, contra cursului jocului,  aplicându-le apoi, scurt, două lovituri de graţie, care au pus punct partidei, vineri şi-a mobilizat echipa astfel încât, printr-un joc imperial, aceasta a recupetat la un moment dat nu mai puţin de 6 goluri egalând situaţia pe tabela de marcaj doar în câteva minute. Tot în acest context, finalul a fost unul cu suspans. Mitică şi pelicanul său Dănuţ,  luaseră iar un avans de vreo 3-4 bobiţe. Cătă îşi intră iar în rol, turează jocul echipei şi scorul devine 21-20. În aceste clipe, când răsturnarea situaţiei părea iminentă, marele Căpitan, cu simţul său practic inegalabil (el ştia bine cele întâmplate acum două săptămâni, cum aminteam mai sus), a ridicat ancora şi s-a  retras englezeşte de pe câmpul de joc. La aşa ceva , mai poţi să spui altceva?

-  Alex – 2goluri (tratând aşa lucrurile, presimpt că foarte curând vedetele pinguine care nu se mai remarca nici măcar cu prezenţa,  vor fi substituite de “şcoala generală” a lui Ely) .

-   Tavi – 2 goluri şi ….evident ultimul marcator…..,

-  Popicu -1 , gol dintre cele mai spectaculoase marcate vineri (dacă vă vine să credeţi) după un 1-2 magnific cu mandel , el fiind cel care a făcut din corp, între cele două atingeri ale mingii, întreagă apărare pinguină (sper ca laudele să nu-i dezechilibreze echilibrul atât de sensibil la factorii externi ).

Acestea fiind scrise, dragi prieteni, rămâne să continuăm povestea mâine, la următorul meci, căci ceea ce abia aţi citit este o cronică de joia dimineaţa, despre un meci desfăşurat vinerea trecută. Asta înseamnă că săptămâna trecută, pe terenul din Agronomie, au fost evenimente şi fapte demne de consemnat , care, aş putea spune, au trecut cu brio încercările la care au fost supuse de timp şi inerţia celorlalte probleme . 

ULTIMUL PINGUIN - sau - Teoria involuţiei în regie pinguină

Si a venit etapa din 27.07.2012. Dată care va rămâne cu siguranţă un reper în epopeea fenomenului de ziua 5-a. Acum s-a întâmplat ceea ce nimeni nu ar fi crezut sau anticipat după 124 de meciuri disputate neîntrerupt, jucate pe timp frumos, pe ploaie, frig sau ger, pe zăpadă, de sărbători sau ajun de sărbători şi nu în ultima instanţă în zile în care temperatura de vară depăşea binişor ceea ce se putea măsura vineri cu termometrul în Agronomie (+38gradeC).

Aşadar dragi prieteni, în ziua 5-a din săptămâna recent încheiată a fost pauză. Incredibil dar adevărat. La ora meciului se prezentaseră totuşi următorii :

Pelicani –  Balaurul, Tavi, vărul Dănuţ, Claudiu, Cătă  , respectiv

Pinguini –  Mitică .

După cum se poate observa, cu excepţia lui Cristi-G, din echipa de bază a supercampionilor nu lipsea nimeni important. Şi totuşi un dezechilibru se simţea, plutea aşa … delicat  printre noi şi ne făcea să ne uităm unii la alţii tăcuţi. Vă întrebaţi :”Ce să fie?, căci lucrurile par clare-Mitică contra a 5 pelicani, numai unul şi unul”.  Păi asta e , Mitică singur, fără alţi pinguini care să-l încurce, poate să câştige  de unul singur un meci. În aceste momente de cumpănă a intervenit junele Ely, prezent şi el prin preajmă şi care, din instinct, a mărturisit că la nevoie se va alătura grupului de pelicani pentru a echilibra cât de cât situaţia. În cele din urmă, cu stânjeneală mărturisesc, ne-a învins frica de unicul adversar aflat în faţa noastră, de ultimul adevărat samurai-pinguin, cel mai viteaz şi reputat Căpitan din câţi au existat şi care, fără oştire, este mult mai periculos şi nemilos cu  cine îi iese în cale.  Şi asta cu atât mai mult cu cât îl auzeam cu toţii spunându-şi parcă sieşi pentru îmbărbătare “Băi, măcar unul….să fie, să văd şi eu măcar unul…, nu se poate, nu se poate, incredibil!”  Auzind noi toate astea, spuse aproape obsesiv, am tras concluzia şi apoi luat decizia: “Fraţilor, Căpitanul vrea cu orice preţ să ne dea cel puţin un gol, demonstrând ce era de demonstrat, după care să plece, lăsându-ne pe toţi cu degetul în gură, cam cum face Şeful-meu de acasă. Aşa că hai, gata, plecăm, mai bine pierdem la masa verde cu 3-0 decât să fim umiliţi”. 

Prin urmare Paulică l-a luat cu smerenie pe marele pinguin şi l-a dus cu  masina până la terasa unde Cătă, vărul Dănuţ şi mandel il aşteptau cu răcoritoarele pe masa. Balaurul nu a putut rămâne pentru că avea acelaş gen de probleme care l-au determinat şi data trecută să plece. La discuţii a fost o atmosferă pe cinste!              

Lăsând gluma deoparte, vinerea trecută s-a constituit într-un reper nedorit, care trădează faptul că pe lângă concediile normale acestei perioade şi prezenţa caniculei de afară, au existat şi alte motive care au condus la întreruperea neaşteptată a continuităţii fenomenului nostru. Poate fi atmosfera creeată în ultimul timp, încărcată artificial cu orgolii şi ambiţii aiurea, străine scopului de a face mişcare şi în general sport şi sănătate. Poate că am mai îmbătrânit şi ne schimbăm.  Indirect s-a văzut şi rolul mobilizării prin diverse mijloace,  efectuată înaintea fiecărui meci şi care a pălit şi ea în dauna celor petrecute anterior .

În fine, până la urmă nu e o tragedie şi cu siguranţă ne vom revedea vinerea viitoare. Până atunci e bine să mai medităm la câteva aspecte din cele care ar fi putut să creeze această atmosferă şi stare de fapt. Să privim fiecare, în primul rand, către noi înşine şi cred că suntem capabili să depăşim cu brio momentul .

Teoria evoluţionismului în variantă pelicană

Cică următoarea treaptă ar fi transformarea pinguinilor în capre care să stea la pelicani.
Încep cu un remember de la meciul precedent, se va vedea de ce. La 1-4, când se vedea clar că pinguinii n-au nici o şansă, Mihai a pus problema schimbării echipelor. Eu, prost, am spus că nu se poate. Asta e, din când în când se mai estimează aiurea potenţialul echipelor. La 1-5 Mihai a şi plecat mai devreme la antrenament, întrerupându-ne chinul. Acum, meciul de vineri... Pelicanii au bulan, apare şi Claudiu la teren, aşa că pleacă iarăşi cu avantaj la nucleu, ei 4, noi 3. Deşi mai echilibrat, meciul curge tot în favoarea pelicanilor, care conduceau când apare Tavi la teren. Mihai avertizează iarăşi: ne-a fost greu la egalitate numerică, cu om în minus ne va fi şi mai greu. Eu, prost, nu ridic nici o pretenţie. Pelicanii se distanţează, Mihai pleacă iar la antrenament, nucleul se reduce la 2, dar măcar îl primim pe Paul şi ne echilibrăm numeric. Cumva, reuşim să echilibrăm şi scorul, momentul psihologic a fost la scorul de 5-7, dar cineva de la noi s-a grăbit şi a cerut henţ, deşi eu mă descurcasem şi înscrisesem. Scăpaţi de apropierea la doar un gol, pelicanii au forţat şi s-a ajuns repede la 9-5 pentru ei. Paul nu suportă de obicei diferenţa asta, mai ales dacă e coroborată cu discrepanţa valorică, aşa că pleacă şi el. În sfârşit, la 4 goluri handicap, ne venea rândul să jucăm şi noi în superioritate numerică, pelicanii urmând a ne ceda alt om. Nimeni nu zice nici pâs când se oferă Cristi. Dar uite că, nucleele echilibrându-se perfect, pinguinii înscriu 3 goluri la rând. La momentul ăsta, Cătălin, deloc prost, solicită schimbarea echipelor, pe motiv că............................. (a se completa pe linia punctată). Cum ar veni, noi vă dăm un om, însă mergeţi şi voi pe burtă, doar nu vreţi să şi profitaţi de asta. Nu numai că pinguinii trebuie învinşi, dar nici măcar nu trebuie să aibă vreo şansă de a evita asta! Cât de deplasată a putut fi cererea lui Cătălin s-a văzut faptic după ce iritaţii pelicani au strâns puţin din buci şi au mai dat 2-3 goluri, încheind astfel meciul. Rămâne întrebarea: ce trebuia să facă pinguinii la momentul morcovului pelican, să-l dea înapoi pe Cristi ca să fie execuţia-execuţie?!

Autocritică

Vineri treişpe, grade peste temperatura corpului, combatanţi paişpe, slăvit fie-le eroismul:
Pinguini: Bebe, Gabi, Motanu, Mitică, Mihai Tenismanu, Găbiţă, Andrei-fiul lui ta-su Paul.
Pelicani: Luci, Tavi, Popicu, Cătălin, văru Dănuţ, Ely, Cristi de la gaze.
(Acum văd că am greşit socoteala la bani, fiind probabil marcat în copilărie de filmul Am fost şaisprezece. Asta să fie paguba...)
Meciuri au fost două, ambele pierdute de pinguini, 1-5 şi 2-4. Pinguinii aşteptau mai mult de la mine (Găbiţă), oricum se pare că mai mult decât pot eu să ofer în perioada asta. Poate actuala mea greutate nu se împacă deloc cu canicula, iar bomboana de pe colivă a fost că ghetele cele noi m-au bătut la ambele picioare, atât de tare că acum abia mă mai încalţ în sandale! Cert e că am irosit de trei ori munca unor coechipieri (Mihai, Mitică, Ely), ratând goluri din poziţii clare. S-a întâmplat o dată la primul meci, dar n-ar fi ajutat prea mult, pe lângă golul frumos al lui Mihai, ocaziile noastre fiind de o frecvenţă abia de una la vreo patru-cinci ale pelicanilor. Prinşi în malaxorul Cătă-văru-Ely-Cristi, am fost pasaţi şi asediaţi. De la noi, Andrei, şi el cu destule kg în plus, a început furtunos, dar apoi s-a mai remarcat doar în apărare. În poartă am fost nevoiţi să facem cu schimbul, ieşind în evidenţă Mitică, deşi n-are deloc mişcări specifice postului (bine, nu că în câmp ar avea...:). Marcatorii pelicanilor au fost Cristi - cu vreo 4 bucăţi în ambele meciuri, dintre care unul cu clasicul voleu la corner, Ely, Cătălin şi văru, ceilalţi nu-mi amintesc să se fi lipit.
Meciul era atât de dezechilibrat, şi ca scor şi ca joc, încât Mihai a plecat mai repede la antrenament. După trecerea lui Ely la noi am avut o şansă de a reveni în joc, mai ales că aveam un om în plus. Mai mult, după o logică proprie lui Popicu, am început meci nou, şi mai bine! Nu mai ştiu succesiunea golurilor, în sfârşit am dat şi eu două, dar oricum randamentul reuşitelor a fost scăzut, când îmi ieşeau acţiunile în lateral nu găseam ultima pasă (poate şi pentru că nu prea se arăta nimeni în gura porţii), iar când mi-am făcut o minge în centru pe stângul, am avut şi ghinion: Tavi, căzut prin careu, s-a sculat în fund şi şutul l-a nimerit în spate! S-au irosit şi două atacuri promiţătoare, în superioritate, cu Andrei care a ţinut de minge suficient de mult cât să fie deposedat din spate. Ca să fie dezastrul complet, nici de omul în plus n-a avut parte prea mult, Dănuţ a ieşit accidentat iar Motanu a trecut dincolo, tocmai el reuşind să-mi strice ca ultim apărător singurul slalom direct pe poartă.
În concluzie, data viitoare îl las pe Mitică să negocieze echipele în locul meu, el fiind mai puţin mărinimos ca mine...

Demisec

Vineri 06.07.2012 a fost o zi caniculara, sub incidenta codului galben, dar si in aceste conditii, 11 temerari s-au prezentat pe “sinteticul mic” din Agronomie, grupati in urmatoarele echipe :

Pinguinii – Lucian, Motanu, Bebe, Mitica, Mihai-T si Claudiu , respectiv

Pelicanii – Tavi, Popicu, Cata, varul-Danut si Ely .

Caldura mare, numarul mic de jucatori din fiecare echipa, precum si omul in plus pe care l-au avut pe aproape intreaga durata a meciului,  au facut, ca la final, sa se consemneze un rezultat favorabil pinguinilor. Scor 6-3.

Marcatori :

-          Motanu-2buc (!), Claudiu-3(unul din lovitura de pedeapsa) si Mihai-T ,

-          Cata, Ely si Danut cate unul , in aceasta ordine .  

Partida a avut de toate. Goluri frumoase, uneori ambitie sportiva, alteori ambitii si comportari prostesti (metehne mai vechi care la unii au dat pe afara din cauza radiatiei termice abundente pe capul neinvatat cu autocontrolul), laude si acuze, plecari in timpul meciului (Mihai-T), retrageri de pe teren (Motanul) , un al doilea meci, etc.

Nu vreau sa detaliez cele petrecute din considerente de prudenta si lipsa de elan. De aceea incerc o rezolvare mai simpla: comentati voi, cititori si participanti la eveniment, iar eu voi tine unisonul .