vineri, 17 iulie 2015

Mititeii la ei, carnea de tun la noi

tragicomedie în trei acte

Prolog - Ghici cine vine la prânz

 Vineri, ora două trecute fix, apel de la un număr necunoscut. Răspund și presimțirea mi se adeverește: recunosc vocea tânărului Eli, care, de când tăticul și unchiul său nu mai servesc patria vinerea, a reînceput să aibă dialog cu subsemnatul. Se joacă, întreabă el. Bineînțeles, îi răspund. Atunci, poate îl primim la joc și pe tatăl lui Vlad, că e băiat valabil și știe. Evident, dată fiind situația în care ne aflăm, nu pot să zic decât da, oarecum amuzat în sinea mea. Una la mână, pentru că s-au mai văzut cazuri la noi în care tatăl să-ți aducă fiul, nu însă și reciproca, a doua gândindu-mă că tatăl respectiv ar fi putut foarte bine să fie chiar băiatul unora dintre noi. Nu al lui Siliboa, că pe vremea respectivă încă avea buletin de Oltenia și viziona Capitala doar în poze, la căminul cultural. Bebe e recunoscut că face numai fete (să-i trăiască!) iar Marinuș se juca pe atunci, ca și acum de altfel, mai mult cu mânuța.

Actul întâi - Cacealmaua

Trei și jumătate trecute bine, trupele încep să se adune la locul faptei. Comandantul celor ce aveau să piardă scrutează mulțimea și declară ritos că va lua în seamă doar vreo doi-trei noi recruți. I se spune, cât de cât politicos, că va juca toată lumea. Omul începe să adune pe degete, îi iese de vreo paișpe inși, se declară de acord (n-avea de ales, e total unpolite să lași pe cineva pe bară) și se îndreaptă ca mielul la tăiere, adică la alegeri. Eli, băiat simplu dar cu școala vieții la el, face pe candidul, că pe Vlad și pe tatăl lui îi ia el, că-i rușine de om, că n-a mai jucat de mult, și că Mitică să-și ia patru oameni.  Acuma, nici cu Mitică nu mi-e rușine, dacă poate, te face din cuvinte, dar se pare că are o slăbiciune accentuată în fața tânărului șmecher, așa că nu protestează și echipele se împerechează astfel:
Young Boys: Neluțu, Marinuș, Bebe, Vlad, tatăl lui Vlad, Ștefan, Eli
Old Bois: Bețișor, Tavi, Răzvan, Stelică, Mitică, Tudorică, Bogdan.
Ultimul se pare că nu ne era destinat, dar ne-am trezit opt recruți în jumătatea noastră de teren, iar Bebe sesizează conjunctura astrelor și defectează la adversari. Bravo lui, inspirată alegere.

Actul doi - Bătălia de la Podul Jos

Puține de povestit despre meci. Nu apucasem noi bine să numărăm până la trei și scorul era deja 4-0 pentru adversari, iar 4-1 avea să se facă, culmea, după o altă uriașă ocazie a lor, bară în superioritate, mingea ricoșează la Mitică, șut tare în dreapta lui Neluțu. Eli, ca de obicei când n-apucă să se enerveze, s-a jucat cu apărarea noastră, emblematică fiind o fază când pleacă din terenul său, încerc să-l scot în aut, reușește să dribleze pe linie, după care mai înșiră doi băieți și-l execută pe nevinovatul Tavi, din unghi. Tatăl lui Vlad, după cum era de așteptat, cunoaște bine cu mingea și știe să stea în teren, chiar dacă n-are tehnica celui mic. Neluțu, ca de obicei, a prestat  fără greșeală, ba chiar super-inspirat de câteva ori, Bebe și Marinică s-au completat excelent în apărare, anihilându-l pe Tudorică. Mitică s-a zbătut ca peștele (caras să fie oare?) pe uscat, a ratat și un penalti, a suferit de cald (unii spun că și din dragoste), cert este că, aproape fără să știm, ne-a călcat troleibuzul 72, în față la Agronomie.

Actul trei - Priveghiul

Cine cunoaște personajul știe că monologul neputinței lui Hamlet este poveste de păcălit preșcolarii, față de tragedia antică pe care o trăiesc pe viu supraviețuitorii unui meci pierdut de Căpitan. Soarta crudă, dușmanii răi, căldura, frigul, tramvaiul 41, ora exactă, cucul de la ceasul de la brâu, configurația astrelor, cvadratura cercului, toate i s-au dovedit potrivnice bravului războinic cu pene (și izmene, ar spune unii...) biruit încă o dată de arhanghelii nemiloși ai întunericului. Culmea, bravul veteran susține că, de-ar fi să fie înc-o dată, i-ar face una cu pământul pe inamici. Noi am zice că mult mai degrabă nu, poate  doar dacă revine magnificul Silică și-l implantăm la adversari, călare pe-o navetă de bere.





sâmbătă, 11 iulie 2015

Etapa ratata

     E greu sa-mi explic ce s-a intamplat cu majoritatea celor care ar fi putut sa fie prezenti vineri. O hipnoza de grup, un blocaj mental si o elementare lipsa de comunicare intre noi. O ploaie de vara nu putea sa dureze si nu mi-am inchipuit ca atatia dintre noi, cu pretentii de mari promotori ai fenomenului, pot sa dea un asemenea rateu de imaginatie si anticipatie. Sa rupi lantul continuitatii intr-o asa dupa-amiaza mi se pare cu adevarat stupid. Unde e ”nebunia” cu care ne tot laudam ?   
Nu anii sunt oglinda varstei. Adevarata ”batranete” incepe cand dispare asumarea unui minim risc. Sunt sigur ca Vasea si Bebe ar fi fost pe teren daca ar fi putut. Ca dovada Gaby, decan de varsta in grupul nostru, a fost prezent la datorie si nu cu mana goala ci cu o super minge de CL, pregatit sa o puna la bataie in conditiile zilei de vineri.
Felicitari si lui Popica cel fara de frica, care a riscat o raceala crunta datorita celor 10-20 stropi de ploaie care l-ar fi udat pe crestet. Cu respect pentru fotbal si fenomen, mama natura n-a catadixit nici macar pe astia sa-i lanseze catre sol. Ce folos, vedetele noastre ”dormeau”.  

     Halal voua , neprezentilor !

sâmbătă, 4 iulie 2015

Reprizele zilelor de vineri

De cand ma stiu ziua de vineri are 3 reprize, iar meciul uneori 2-a .

Vineri 03.07.2015 – prima repriza - Intervalul de dimineata pana la meci
 De regula acum incep sa se agite spiritele, se fac anunturi, indemnuri, se evalueaza starea vremii, incepe preincalzirea ca sa zic asa. Vinerea asta, pana pe la 10-30 toti dormeau pe blog, o explicatie poate fi vremea care indeamna la somn. Deodata, a aparut soarele si a inceput ”miscarea”. Cati vor fi prezenti? Vremea pare buna. Mistocarii si-au dat drumul la ironiile privind conditiile de joc si pretentiile unora sau altora. Totul luase turnura care convenea. Deodata, pe la 12-30, in zona in care ma aflam incepe ploaia, rupere de nori. ”Gata, s-a terminat !” auzeam in jurul meu. Am strans din buze si am zis precum Mihai Viteazu cand valonii i-au cerut sa se dea prins: ”Ba! - Daca ploua acum, dupa-amiaza va fi soare!”. Apoi, dupa ce Luci a intervenit pe blog, am fost sigur, totul va fi minunat, chiar si fara Vasea, cel ”lovit de soarta cruda”.    

Vineri 03.07.2015 – repriza 2-a – Meciul ( de data asta o repriza)
     Din bolid, la ultimul viraj, inainte de parcare, am vazut terenul. Era 15-30. Meciul nu incepuse si . . . aproape incredibil!, ringul era plin. Cum am intrat si eu in tarc, Mitica termina alegerile cu Ely-ratoiul care venise nu cu 2 ci cu 3 boboci dupa el. Daca pe primii doi ii stiti , al  3-lea avea cam 15 anisori, plinut, brunet cu plete, ceva gen Cavani, dar era strigat Chile sau Kile ( de la fizic ?), nu-mi dau seama ca nu am vazut scrisul. Bravo lui Ely! A simtit momentul si a adus vedete in formare, care sa ia locul celor cu vechime, absente datorita problemelor de viata extrafenomen.
Iata formatiile :
  Pelicanii – Bebe (portar), Cristi-biciclistu, Bogdan, jr. Stefan, jr. Cavani, Popicu si Ely ( trecut la seniori)  , 
Pinguinii – Tavi (portar), Razvan, Gaby, Stelica, Doru, jr. Vlad si Capitanu .

Mitica l-a ales pe Vlad ca om de combinatie si atac. Oare Vladut realizeaza la ce cota a ajuns daca Capitanul a mizat pe el pentru cele doua sectiuni cheie ale jocului echipei?! De partea cealalta, faptul ca Ely a renuntat la Vladut ne-a dat de inteles ca jr. Cavani e cel putin de talia celorlalti doi boboci. Hai sa vedem ce s-a intamplat mai departe !
Cu o aparare compusa din fundasi de clasa, dar si foarte buni la constructie si nu de putine ori la finalizare, pinguinii pun repede stapanire pe joc. S-a simtit in acest debut usoara retinere a celor doi juniori pelicani, dar si a lui Cristi care a luat-o mai greu din loc. Astfel, la prima actiune mai consistenta pinguinii dechid scorul  prin . . . cine altul decat Capitanu, care de pe dreapta a marcat cu un sut imparabil. Se mai trimit cateva trasoare pe poarta, dar Bebe scoate, dovedind ca nu degeaba a fost laudat etapa trecuta. Apoi gusatii mai scapa si din alte cateva invalmaseli in fata portii si culmea egaleaza prin Ely cu un vole deviat din fundas. Socoteala pelicanilor era simpla. Neavand om de combinatii pentru clasa fundasilor adversi, Ely tragea de la distanta. S-a inteles treaba asta dupa golul doi, atunci cand ratoiul a sutat din terenul lui, cam cum a dat-o R. Carlos, parca intr-un meci cu Franta. Adica, fiind in poarta (e vorba de mandel), am vazut clar momentul sutului, apoi besica care venea ca o torpila in dreapta mea cam la 1m de sol. Am facut pasul lateral sa resping cu pumnul, numai ca afurisita aia de zburatoare a schimbat brusc directia in plan orizontal, virand-o la vreo 5-6 in fata mea spre coltul opus, proaspat eliberat de mandel. Am ramas tablou! Nu ca un bou, sa fim intelesi, e o mare diferenta! Asa sut nu poate fi aparat de un portar treaz cu reflexe normale, ci poate doar de unul care doarme si ramane nemiscat, adica pe pozitie, adica doarme ca un bou inspirat.  Asadar contrar desfasurarii ostilitatilor scorul arata 2-1 pentru ceilalti.
Pentru a doua oara Capitanul pune lucrurile la punct si egaleaza la 2, cu un sut frumos, . . . dar nu-mi mai amintesc cum a fost. Nu peste mult timp Ely recidiveaza si inscrie alt gol de solist, printr-o bomba expediat de la marginea careului, pe langa fundas si pe centrul portii, dar si printre grisinele nefericitului portar.  Din nou avantaj pentru ceilalti, adica 3-2. La acest scor se fac miscarile care s-au dovedit la final cheia meciului. Vreau sa spun cheia succesului pentru pinguini. Dorulet intra in poarta, mandel trece pe post de fundas, iar motanelul urca pana langa portarul advers, aproape in bratele acestuia. Pinguinii cresc turatia si dupa cateva combinatii frumoase, una este finalizata de Vladut, care fructifica o pasa marca Mitica. 3-3. Pelicanii trag si ei cu dintii de joc. Juniorii se dezmeticesc si incep sa apara combinatii de 3-4-5 pase intre ei si Ely. Sunt ratari de o parte si de alta. Doru salveaza (asta e cuvantul) doua goluri cu interventii exceptionale la Ely, care , glumind desigur, apeleaza din nou la o deviere de fundaj pentru a-l invinge pe bravul portar. Deci 4-3. Suspansul continua. Penalti la poarta cealalta la un hent in careu. Ely in poarta, Capitanul executa. Sut teribil, Ely spectator, dar besica loveste bara si se duce aiurea. Moment greu pentru alb-negri. Urmeaza o usoara cadere a acestora situatie in care Dorulet se evidentiaza cu alte doua interventii salvatoare la goluri gata facute. In aceasta degrigolada pinguina pica, culmea, golul foarte frumos al  Motanului, la o pasa tot marca Mitica. 4-4. Bobita asta a taiat maioneza pelicalilor. S-a simtit socul primit de acestia. Motiv pentru care mandel si-a luat inima in dinti, a urcat si el fortand atacul si, la o actiune cursiva si rapida, primeste . . . ( ce primeste si el? ), evident, o pasa marca Mitica. Cu spatele la poarta aparata de Cristi, usor lateral, lobeaza perfect, dintr-o singura atingere,  peste nefericitul goalkeeper. Asadar pinguinii trec prima oara in avantaj !  5-4. Caderea pelicanilor este si mai vizibila. Mitica pune sare pe rana si puncteaza pentru 6-4. Cu o ultima rabufnire, dar si pe fondul relaxarii invingatorilor, Ely mai puncteaza pentru 6-5. Finalul e hazliu, ca sa ma exprim frumos. Sper sa nu gresesc relatarea. La o minge inalta directionata pe poarta, Stefan pune mana si salveaza, dar el nu era portar anuntat. Cristi parasise oarecum disperat poarta ( probabil pentru a forta impreuna cu ceilalti egalarea), lasandu-l pe junior in spate ca ultim aparator, dar uitand sa faca cunoscut lucrul asta. Specialistii pinguini solicita penalty! Pe buna dreptate! Unde-i regulament, nu-i tocmeala. Nervos ca pierde, Ely iese de pe teren (deci cine l-a acuzat ca pleaca doar cand castiga s-a inselat! - asa e Ely, impulsiv dar nu meschin, uneori obraznic, uneori isi mai cere si scuze . . . dupa meci, ce e drept, dar o face – pe el, in primul rand il tradeaza temperamentul si intaia vorba rostita, apoi isi revine – asta o spun ca unul patit si cred in ce afirm). Asadar penalty! Mitica il executa pe Popi, care, curajos cum il stim, si-a asumat responsabilitatea momentului. Dar cu Capitanul nu e de glumit. Ely a scapat, Popi nu.
Scor final 7-5 pentru pinguini.

Vineri 03.07.2015–repriza 3-a
                 Petrecerea–Fiesta – Chindia cu bere si seminte bine facute
  Toate denumirile se potrivesc!  Parca ultima e totusi cea mai reusita.    

Cateva subiecte dezbatute la inceputul serii, pe o vreme minunata :
-     De cand a venit, Vlad a castigat toate meciurile ! Inclusiv cel contra lui Ely ;
-     Paul a intarziat dar nu a jucat, pacat ! Marele Balaur e asteptat cu drag saptamana viitoare ;
-     Virgil s-a anuntat, dar nu a onorat - poate vinerea cealalta, cand unii dintre noi pleaca din Bucuresti pentru odihna si orice venire/revenire este bine primita. Mai ales a lui !
-     Starea fesierului nepretuitului nostru amic Vasea ;
       -  Posibila incursiune la Dunare, la Nelu-pescaru, 
-    Tenis, fotbal, vrabiute- porumbite, glumite, ce mai, misto de tot . . .  

vineri, 26 iunie 2015

Tineret, mândria țării

Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru, sau, ca să nu fim exclusiviști, pe medie se iese întotdeauna în nuanțe de gri, iar fotbalul nostru săptămânal n-avea cum să facă excepție. Există băieți care ne-au salutat din zbor din varii motive: unii și-au zis că nu merită să prăpădească câțiva poli pe teren, alții s-au hotărât că joaca  de vineri după-amiază le dăunează la carieră, pe unii i-au ajuns vremurile din urmă și au tras pe dreapta, pe alții îi doare la picioruș și deocamdată suferă-n tăcere, unii au tras țepe prin zonă și acu-și exersează talentele pe unde mai au o brumă de credit, pe alții i-a durut direct în cot de "fenomen" și s-au șters voios cu el la fund.
N-au rămas cei mai buni sau cei mai talentați, ci (pen)ultimii entuziaști, aflați în căutarea cifrei magice de zece, cam câți inși ar fi necesari pentru a acoperi cât de cât terenul. Unii citesc blogul, alții nu, dintre primii sunt băieți care știu să și scrie, anunțându-și disponibilitatea sau potențiala absență, pe alții nu-i preocupă problema și se lasă abordați (sau nu...) la telefon, dar, așa cum pomeneam mai devreme, speranță se pare că există. Și poate nu întâmplător, întăririle vin din zona celui mai tânăr dintre noi, junele Eli fiind pe post de unchi (sau nene, că tot se poartă în cartier) pentru puștii Ștefan, paisprezece ani și Vlad, doisprezece anișori, ultimii apăruți în zonă.
Acum, dacă Eli i-a adus, tot el îi și ia în echipă, lăsându-l pe Mitică să-și facă o selecționată din restul lumii, ceea ce credem că nu-l coafează prea tare, în sinea lui Căpitanu preferând compania lui Eli, pe principiul că mai bine boscorodit și învingător, decât  "complimentat" și învins. Iată cum a ieșit la zar:
Kindergarten : Bebe, Bogdan, Tavi, Eli, Ștefan, Vlad
 Balamuken: Marinuș, Bețișor, Motanu, Mitică, Vasea, Tudorică
Poate pe undeva nescontat, cei din urmă au fost la conducere pe toată perioada primei reprize, chiar dacă la diferențe mici, de maximum trei goluri. Momentul psihologic i-a lovit însă neașteptat, când Racheta Vasile a recidivat într-o întindere și după câteva minute de chin, când nu s-a oferit nimeni să-l împuște, a părăsit incinta. Până spre ora cinci, coechipierii săi au reușit să țină de scor, în mare parte datorită lui Mitică pe faza de atac și lui Marinuș, care a prins una din zilele lui excepționale în poartă. Din păcate însă, cei doi s-au "gratulat" non-stop pe toată durata partidei, ceea ce numai bine n-a prins celor din jur. Eli și-a revenit din binecunoscuta-i pasă oarbă atunci când e condus și în final puștii au întors scorul, cu ajutorul neprețuit al lui Bebe, foarte bun în poartă în a doua jumătate a meciului. Degeaba l-am luat pe Bogdan la noi în final, el are un stil de joc total aparte, ca dovadă că la un corner al adversarilor ținea bara, dar PE DINAFARA PORȚII. Imediat după ora cinci, Eli declară că s-a jucat destul și, la adăpostul unui gol diferență (ceva gen 11-10) trage heblul și ne lasă cu ochii-n ploaie. Nu prea ne-a convenit, mai ales că un egal ar fi fost echitabil, dar și vinerea viitoare e o zi.

PS: Pentru cei tentați să facă analogii, trei goluri avans sunt oarecum mai multe decât unul singur, după cum și treizeci și ceva de grade sunt peste cele 17 de azi.





Cei doi muschetari la fotografia de dinaintea partidei




sâmbătă, 20 iunie 2015

Pe scurtatura!

          Era p-aci ca prima noastra experienta cu un meci disputat de la ora 20, in seminocturna sa fie un bluf, un fiasco. Primul obstacol a fost "adunarea la teren" care s-a facut cu multa chinuiala, noroc ca a venit Ely cu niste pusti si Bete cu un prieten, ca si reaparitia surprinzatoare, dar placuta a lui Gabita dupa intalnirea de 25 de ani de la absolvirea liceului,facandu-ne astfel de 12 amatori de miscare seara pe racoare. Apoi au fost parlamentari cu terenul, in final fiind expediati pe unul din terenurile din spate. Cand intunericul ne cotropea au fost probleme cu nocturna care nu s-a mai aprins si astfel am pus capat disputei, oricum era trecut de 21.30, dar am mai fi jucat pana pe la 10 seara.
          Nu stiu cum s-au facut alegerile, dar au rezultat doua echipe dezechilibrate, cel putin ca varsta, daca nu si ca valoare, cred eu.
          Tinerii: Bete, Tavi, Popica, pustanul mai mare(cam 14 ani), pustulica de 12 ani, junior la Rapid si talentat foc si Ely.
          Batranii: Mihai( 57 de ani, amic cu Bete), Bebe(67), Vasea(68), Stelica, Mitica si Gabita.
          Meciul in sine nu prea a avut istoric, tinerii conducand in permanenta. Daca ei au avut un trio sub 20 de ani, la ceilalti, "juniorul" Gabita are peste 40. Scorul a fost deschis de tineri care au condus cu 2-0, apoi 2-1 gol Mitica, 3-1, 4-2, ca sa urce pe la vreo 8-2, 9-4, pentru ca in final sa fie 10-7, cel putin asa cred. Pentru tineri au marcat Ely-cele mai multe, Pustulica si Popica-un gol cu capu. Golurile batranilor au fost inscrise de Gabita si Mitica, cate trei fiecare(sper) si unul de "tanarul" Vasea. Chiar daca Vasea nu rata 2-3 ocazii clare, ca si Mitica ulterior, precum si Gabita in mai mica masura, consider ca victoria tot tinerilor ar fi apartinut. Daca am fi reusit sa ne apropiem mai devreme si sa-l enervam pe Ely mai aveam o sansa.
          Asadar tineretea a invins!
          PS. Din lipsa de cronicari a trebuit sa scriu a doua oara consecutiv.     

sâmbătă, 13 iunie 2015

Meci strans, foarte disputat

          Premonitia mea ca ne vom strange destul de greu s-a adeverit; in cele din urma, cu chiu cu vai, ne-am adunat zece doritori de miscare, al 11-lea,adica Tavi, fiind blocat undeva in traficul bucurestean.Ne-am tot sucit si invartit ca ala in caldare, pana cand, in sfarsit, Mitica si Bete au facut pe "alegatorii"( adica cei care aleg)si au purces sa-si aleaga "supusii" rezultand:
          Echipa B.in formula, Bete, Motanu, Bogdan, Gabi si Vasea.
          Echipa M. formata din Popica, Bebe, Paul, Stelica si Mitica, urmand ca "vesnic intarziatul" Tavi sa joace, pe rand, la fiecare echipa.
          Despre meciul in sine n-ar fi prea multe de spus. Pentru cunoscatorii si mai ales pentru  participantii la fenomenul fotbalului de ziuacincea, vineri, 12 iunie 2015, a fost pentru prima data cand toti cei trei corifei,veritabili fotbalisti au lipsit in corpore de la intalnirea cu balonul. Este vorba despre Gabita care acum 13 ani, in 2002, pasea sfios pe gazonul natural din Agronomie, adus(nu de manuta) de seniorul Gabi, care, de altfel, ne-a si spus ca au trecut 13 ani de la eveniment. Apoi este vorba de Cata care ni s-a alaturat acum 7 ani, in 2008(sursa amicul Tavi) si de ultimul venit printre noi tanarul Ely, cu peste trei ani in urma, in februarie 2012, in plina iarna pe nameti cand nu prea puteam sa ne strangem de o miuta si fratele mai mare Claudiu l-a chemat pe praslea Ely, sursa blogul. Venirea lor a revigorat fenomenul si a ridicat calitatea prestatiei fotbalistice. Pacat ca din varii motive au inceput sa absenteze pe rand si vineri s-a petrecut "minunea", lipsind toti trei. Speram ca a fost o pura intamplare si incet, incet vor reveni toti pentru a duce fenomenul mai departe.
          Revenind la meci se poate afirma ca echipa B. a gestionat mai bine inceputul disputei, conducand cu 2-0 prin golurile reusite de Vasea si Motanu in urma unor combinatii in trei la care a mai participat(decisiv) si Gabi. Unde mai pui ca Vasea a primit o pasa f. buna de la Gabi, dar n-a reusit sa preia mingea si Motanu a inceput sa tipe si a mai scapat singur cu portarul care a intervenit. Pe fondul oboselii lui Vasea si nu numai, meciul se echilibreaza si Mitica reuseste sa egaleze la doi. La acest scor, Bete trece in atac si Vasea in poarta, luandu-i locul, apare in sfarsit si Tavi care va juca 20 de min. la echipa lui Mitica,trecand apoi la noi. Bete marcheaza si conducem din nou, Mitica egaleaza cu o minge deviata care ma pacaleste si se duce la colt, conducem din nou prin acelasi Bete, mai rateaza o ocazie monumentala Bogdan reluand din fata portii peste, dar suntem egalati din nou de Stelica. Bebe intra in poarta la ei,Bogdan la noi, Tavi trece la noi, fortam in atac si la a doua lovitura libera scoasa din careu, facem o schema cu Motanu la minge, Gabi putin in dreapta lui, Tavi in stanga in spatele zidului si Vasea in dreapta se infiltreaza si primeste pasa de la Motan si chiar daca loveste cam prost balonul, acesta ajunge la Tavi care inscrie luand din nou conducera cu 5-4. Pe fondul ratarilor noastre( 2 bare interioare, o bara la vinclu,cateva suturi de la distanta ale Motanului) , mult mai multe decat ale echipei lui Mitica care ne-a impuiat capul cu ratarea lui, se lupta la baioneta si Stelica egaleaza din nou. Incepe sa ploua putin mai serios ca pana atunci cand ne mai racorea cate o picatura, fapt care ne face sa punem capat intrecerii noastre sportive, mai ales ca era deja trecut de H5 si cum scorul era egal, a fost momentul cel mai bun sa incheiem.
          In concluzie, a fost o zi frumoasa pentru fotbal , de unde ne temeam de canicula, a venit deasupra un nor amenintator de ploaie care a mai scazut temperatura si a facut posibila mai usor miscarea noastra, iar dupa meci a si plouat. Pana la urma consider ca scorul final de 5-5 a fost echitabil tinand seama de disputa stransa din teren in lipsa celor trei care puteau face diferenta.
          Dupa meci, la masina , pe fondul unei mici iritari ale mele deranjat de ploaia care ma impiedica sa ma imbrac lejer, Motanu dispare ca "magaru'n ceata", la telefon ne-am lamurit ca a luat-o prin ploaie spre nea Nicu sau s-a suparat ca "vacaru pe sat", insa am inteles ca i-a trecut. In aceste conditii meteo nu m-am mai dus la nea Nicu si m-am integrat in colectiv , pe iarba sub pomi la o bere cu seminte, impreuna cu baietii, sase la numar si 3 la 3 din cele doua echipe, deci egalitate si aici. M-a mirat absenta lui Bebe, o fi avut el motive... Mitica era "f. suparat"pe Popica pe care ar fi vrut sa-l "impuste" in timpul meciului pt. randamentul sau f. slab, dar si-a dat seama ca n-avea pistol...
          PS   Atentie! Inainte de meci am fost anuntati de catre administratorul bazei ca saptamana viitoare, incepand de joi si pana sambata pana la ora 20, toate terenurile din Agronomie si Tineretului sunt ocupate de o competitie. Putem juca dupa ora 20, opt seara, dar sa-l anuntam.     

vineri, 5 iunie 2015

Fara Gabita si Catalin, dar cu Tudor si Stelica

Zi frumoasa si domoala ca pentru inceput de vara. Dupa ploaie, vine soarele, vorba din popor. Ordinea aceasta s-a potrivit perfect cu orarul etapei. Pe de alta parte, dupa o saptamana apatica in comentarii pe blog, lipsita din acest punct de vedere de antren si stimulente de profil, se simtea parca, in orele din ajunul meciului, ca pluteste printre noi o usoara stare de incertitudine, de ameteala generala ca sa zic asa.  N-a fost decat o senzatie, caci “Lambada” si-a facut datoria, “dansatorii” s-au strans si s-au cuplat (ales) in doua echipe intr-un fel cum numai pe la noi se poate inventa o asa metoda, adica fiecare a ales si s-a ales pe sine intr-un ritm latino de n-am cuvinte. Sigur, lipsa a doi (Gabita si Cata) dintre cei trei protagonisti, care fac de regula legea alegerilor (tot se dezbate si se modifica ea in aceasta perioada in Parlament), a favorizat situatia.
Iata ce a rezultat :

  Pelicanii  – Bebe (portar), Razvan, Bogdan, Popicu, Tudor si Ely  , 
Pinguinii – Nelson (portar), Tavi, Stelica, Doru, Gaby, Mitica si Vasea .

La prima lectura, pelicanii par mai puternici, la a doua citire lucrurile incep sa se schimbe putin. Celor doi granzi (Ely+Tudor) li s-a opus un puternic grup de aparatori (inclusiv portarul) , un Mitica polivalent, in mare forma, cat si omul in plus ( sa fie vorba de mine?). Asa ca a rezultat un joc palpitant cu o evolutie a scorului in aceeasi nota.   
Meciul a inceput cu o usoara tatonare, dupa care pinguinii incep sa controleze in buna parte jocul, domina si nu de putine ori trag periculos la poarta, dar Bebe s-a opus cu brio deschiderii scorului, de cele mai multe ori voluntar si arareori involuntar. Cum ratarile se razbuna, pelicanii puncteaza de trei ori la intervale de 6-7min.  prin Tudor de doua ori si Ely. Chiar si asa, la 3-0, jocul si increderea pinguinilor nu sunt afectate. Se simtea doar nevoia unui simplu declic in jocul acestora, un fel de eliberare, pentru a impune si pe tabela de marcaj un scor in acord cu ce se intampla pe teren. Pana la urma acest moment a venit. Cine altul putea sa-l aduca decat Capitanul? El marcheaza de doua ori cu suturi in stilu-i bine cunoscut, dupa combinatii cu Sile si Doru. Asa, din senin, in plin iures pinguin, Tudor, in mare forma si el, puncteaza frumos pe contraatac. 4-2. Si dupa acest moment greu, tornada pinguinilor nu scade in forta. Profitand de o oarecare apatie in jocul lui Ely,  pinguinii isi permit sa domine in continuare foarte puternic, creaza multe faze in fata portii lui Popicu (i-a luat locul lui Bebe) si pana la pauza  (nu la jumatatea meciului, ci cam cu putin inainte de 2/3 din timpul de joc), dau inca 3 goluri si intorc rezultatul dupa un magnific joc colectiv. Cu aceste bobite  (Mitica 2g si Doru), tabela arata un scor de 5-4 in favoarea alb/negrilor , care se potrivea de minune cu faptele din teren. Soc mare pentru pelicani, care solicita imediat pauza (time-out) si om in plus pentru restul jocului. Astfel, Vasea , universal cum il stim cu totii, trece la pelicani, iar motanelul, il imita pe Ely si plaseaza de la distanta o ghiulea in poara pinguina, asa . . . ca sa fie egal inca de la reluarea meciului. Asadar 5-5. In continuare, imaginea partidei capata usor-usor alte coordonate, adica cele doua echipe fac schimb intre ele de registru si, firesc, pelicanii incep sa domine iar pinguinii se se apere. Se apara bine ei, dar cum ratarile de pe contraatac nu sunt dublate si cu ceva goluri inevitabilul se produce si pinguinii incaseaza alte doua bobite, separate de acelasi fatidic interval de 6-7min. Si pentru ca vremurile sa fie in ton cu vremea umeda, la final de meci apar unele stari de spirit care au ca efect precipitarea lucrurilor, astfel incat meciul se termina ceva mai devreme decat era normal. Scor final 7-5 pentru gusati.

Cu doua victorii intr-un singur meci, Sile a parasit Agronomia cel mai fericit! Desi a primit sms-uri in drumul catre vestiar, unul de la Iordanescu, celalalt de la Gigi, cu oferte pentru meciul cu Irlanda si de contract la campioana, maestrul a refuzat politicos si le-a raspuns celor doi ca tocmai semnase cu Barca, cu cateva clipe inainte, pentru preluarea postului lui  Xavi si .. . din acest motiv, doreste putina liniste pentru reculegere si acomodare psihologica la noua situatie. Poti sa mai spui ceva ?