Sfârşitul glumii

Cică Voltaire l-a descris pe Dumnezeu ca fiind comediant într-o sală în care publicul se teme să râdă (nu sunt aşa de cult la cap ca să aflu chestia asta direct de la Voltaren ăsta, ci prin mijlocirea unui film din 1977, Oh, God!, pe care n-ar strica să-l vedeţi zilele astea, deşi n-are legătură cu Crăciunul). Aşadar, dincolo de solemnitatea momentului, să nu ne fie teamă să facem lucrurile obişnuite, mai ales acum că am fentat şi sfârţitul lumii. Echipele...

Pinguinii: Stelică, Mitică, Motanu, Găbiţă, Claudiu.
Pelicanii: Paul, Popică, Bebe, Cătălin, Ely.

Pentru că a nins înainte şi în timpul meciului, terenul avea un strat subţire de zăpadă pe care mingea aluneca poate mai mult decât noi. Ca să nu mai pierdem vremea, pelicanii au învins la vreo 5 goluri, să zicem 15-10 sau poate 17-12. Trebuie spus, şi a spus-o chiar el, că a fost unul dintre cele mai lamentabile meciuri ale lui Claudiu, care acuza încă dinainte de meci nu se ştie ce problemă la picior, dar asta nu scuză faptul că a jucat minute bune cu mâinile în buzunar. S-a mai trezit în ultima parte, posibil după o revigorantă minge în mufă expediată de Stelică. Un alt pinguin a compensat jocul slab al lui Claudiu, numai că acesta evoula pentru pelicani! E vorba de Bebe, care a fost foarte mult jucat de Cătălin pe faza ofensivă. Fiind puţini combatanţi, nu se punea problema de pressing, aşa că Bebe avea suficient timp să-şi potrivească mingea, să privească terenul şi să împartă pase. Începutul meciului a fost la discreţia pelicanilor, diferenţa ducându-se chiar spre 7 goluri, una cam exagerată totuşi, pe fondul unei ciudate îmbinări a norocului lor cu ghinionul nostru. Câteva şuturi ale pelicanilor căre păreau respinse sau deviate au ajuns în poartă, în timp ce dincolo mingea n-a vrut să intre, fără a fi vorba de ratări, aia e altă poveste.
Când a intrat Motanul în poartă a fost cea mai bună perioadă a pinguinilor. Claudiu începuse şi el să mai mişte ceva, iar Mitică, după reproşuri repetate, nu l-a mai menajat pe Ely, tratându-l cam în stilul lui Gabi (drept e că la capitolul ăsta Ely e cam mimoză). În plus, ghinionului nostru a început să-i surâdă norocul, reuşind vreo două goluri hilare, cel puţin ăla al lui Claudiu dintr-o lovitură liberă de la jumate, de lângă zid, executată pe jos, fiind de antologie! Ne-am apropiat la două goluri, dar pelicanii s-au mai concentrat puţin şi s-au distanţat iar, în timp ce la pinguini începuse un concurs de ratări din faţa porţii. Pe final, ca echivalent pentru cireaşa de pe tort a fost rahatul de pe cozonac, atunci când Mitică s-a băgat peste mine şi mi-a stricat o foarfecă...
Concluzia mea, ca şi data trecută, este că viteza şi vigoarea de minor ale lui Ely devin majore în condiţii de... vacuum! :) Un om în plus la echipa adversă ar echilibra cât de cât balanţa, cum s-a întâmplat cu o etapă în urmă, scor egal cu om în plus, dar două bucăţi de meci cu diferenţe de 6 şi 4 goluri la egalitate numerică. Dacă, de exemplu, l-am fi avut şi noi acum pe Luci, am fi putut să-i întâmpinăm pe Ely şi Cătălin cu o linie de trei, plus ceva ajutor de la mijloc. Poate tot pelicanii ar fi învins, dar era altceva.

De colindat, v-a colindat Tavi, aşa că mie nu-mi rămâne decât să vă spun să aveţi grijă cu porcu', fiindcă data viitoare e ultima reprezentaţie pe anul ăsta şi se ştie că ultima impresie contează.