Nenea Tavi Măcelaru

În aproape treizeci de ani de carieră neîntreruptă am avut de-a face cu tot felul de adversari, care de care mai răi: nea Paulică Tropăilă, care dormea cu poza mea sub pernă, Sudoru, care confundă sticla cu piciorul şi paharul altuia cu al lui, Mitică, într-atât de ascuţit pe toate părţile încât orice contact cu el e dureros, Nelu Armeanu, venit cu coasa pe teren, Gelu, un munte în mişcare, dătător de coate şi puitor de tălpi, fratele Vasile, după picioarele căruia s-a construit podul de la Cernavodă, Băsilică, cu al său dribling cu fundul care te aruncă de pe traiectorie, Marinică şi arma lui perfidă, câte un kil de parfum (evident, bulgăresc...) dat pe corpu-i leşinat, care te ţine la distanţă de mormoloc şi atâţia alţii...
N-aş fi crezut, nici în ruptul capului, că voi avea de suferit de pe urma contactului cu o fetiţă tocilară, purtătoare de ochelari şi de bune maniere, care, într-una din rarele mele rătăciri în terenul advers, m-a blagoslovit cu un capac direct pe piciorul drept, de zici că mi-am făcut, evident cu roşu, pedichiura la două degete. Nu ştiu încă dacă îl iert sau nu, cert este însă că de acum înainte voi avea grijă să-i îmbogăţesc trusoul cu şorţuleţe.
Evident, meciul contează mai puţin. Pe o căldură infernală, Pinguinii, în formula Luci, Motanu, Bebe, Gabi, Mihai, Mitică, Găbiţă se pare că au fost învinşi, evident, mişeleşte de Pelicani, porniţi la drum cu Cătălin, Tavi, Marean, Cristi-gaze, Ely, Tudor şi văru'  Dănuţ, dar la mijloc miroase a ceva trădare. Dacă vom afla ceva, vă vom ţine la curent, până atunci însă două evenimente extra-fotbalistice ni se par mai importante: Băsilică şi-a revenit şi este deja acasă, urmând să -şi facă apariţia la începutul sezonului de toamnă, şi, cel mai important, mezinul familiei, Matei, a luat (se pare, de unul singur!?!...) o groază de premii, prilej cu care, în sfârşit, a făcut şi Găbiţă cinste. Îl aşteptăm să termine şi clasa a patra, poate atunci ne face şi nouă cunoştinţă cu ceva mămici prezente la serbare...

Telegrafic

Ce paradox! Continuitatea meciurilor să fie mai sigură decât redactarea cronicilor aferente acestora? Era cât pe ce să se întâmple aşa, căci, vineri 15.06.2012, din cei patru cronicari, doar unul singur a fost prezent la meci, dar si acesta abia după ora 16.  Unde erau ceilalţi? Păi unul la muncă-motănelul, altul la bal-Găbiţă şi celălalt la spital (Vasea). Încurcate sunt căile Domnului. Câtă diversitate!? Dar ce păcat că acestă constatare consemnează în fapt şi momentele atât de grele prin care bravul nostru Sile trebuie să le trecă pe patul spitalului, în urma unui accident stupid, care se putea termina şi mai rău. Păţania pelicanului-universal poate fi un avertisment, căci, sub o formă sau alta, în orice clipă şi pe neaşteptate, destinul ne poate surprinde existenţa cu evenimente urâte. Dar să nu dramatizăm, deoarece aşa cum îl ştim noi, Sile e o nucă tare şi cu siguranţă se va reface mult mai repede decăt  spun prognozele medicale şi va revenii în forţă pe terenul din Agronomie.

Echipele :

Pelicanii – Balaurul, Popicu, Bebe, Tudor, Gigi, revenit după vreo 5 absente nemotivate si Tavi (din minutul 31) ,

Pinguinii –  Lucian, Gaby, Stelica,  Mitică şi Ely .

După cum se poate observa  , în afara celor trei cronicari-jucatori, s-au consemnat o sumedenie de alte absenţe, cu precădere din tabăra pelicanilor. Cătă, vărul Dănuţ, chiar şi Claudiu, pentru că prin venirea lui, Ely ar fi fost distribuit la pelicani.

Scorul final a fost , să zicem,  12-9 pentru pinguini. Daca sunt informaţii mai precise referitoare la scor, va rog să consemnati cele de mai sus la erată. Oricum, în atare condiţii, victoria îmblăniţilor nu poate fi pusă la îndoială. Las pe seama comentatorilor plăcerea nominalizării autorilor de goluri și a completarii cu alte detalii referitoare la cele intamplate pe teren.  

După plecarea lui Tudor s-au făcut alegeri şi s-a jucat un nou meci. Ei au învins !!!   

Cel alb, cel galben, cel rozi

Allah Preamilostivule, iată că minunea s-a îndeplinit! Su(s)pusul tău şi căpitanul nostru Găbiţă şi-a revenit! După cinşpe goluri servite ciumpalacilor vinerea trecută şi o bucată cu călcâiul în meciul de joi cu profesioniştii, iată că vineri a zburdat ca o fată mare (să nu exagerăm, măricică...) prin apărarea adormiţilor pelicani, servindu-i la fără de număr. Căci aşa este, indolent cum îl ştim cu toţii, Motanu a uitat şi scorul şi echipele... N-a uitat însă să-i aducă un smerit omagiu Prea-jucătorului, total dezinteresat de altfel, căci mai uşor scoţi juma de pahar de apă storcită (adică plată) de la Somnorilă, pe care l-am votat cu propria mânuţă  ca piua-ntâi la concursul de frumuseţe Miss Piranda Tâncăbeşti decât vreo licoare de la barosan.. Din câte se vede, o veste foarte neplăcută pentru BăSilică, care ne-a tratat (sau parcă s-a tratat...) cu fundu, pe punctul de a-şi pierde titulatura de golgeter-şef-jupân-mascotă.
Dar ce să vă mai povestim!?! Toată echipa pinguină a dat dovadă de abnegaţie şi vitejie, începând cu Gabi, reprofilat portar, reflexe, priză la balon, mobilitate şi inspiraţie. Apoi, Bebiţă, care a închis toată banda sa şi a dublat şi în centru la atacurile furibunde ala măscăricilor. Stelică, rănit la picior, Motanu, împuşcat într-o aripă, Claudiu, cu un imens travaliu şi alţii, şi alţii şi alţii... Singurul mai timid a fost Mitică blajinu, dar se pare că suferinţele din amor şi-au pus pecetea pe jocul său.
Evenimentul cel mai pitoresc al reuniunii i se datorează însă trimisului special al gazetei de perete Vocea Satelor, venit să filmeze  meciul pentru RadioŞanţ. Fermecat de prestaţia magnifică pe post de apărător a lui Marinică i-a acordat acestuia premiul special al juriului, o excursie cu căruţa până-n Bulgaria, nu ştim însă dacă şi înapoi! Nu c-am regreta nereîntoarcerea marţafoiului, dar din căte ne amintim, ciacardelul parcă a jucat atacant la echipa adversă!?!

PS: Îl sfătuim pe pretenu Marean să le lase încolo de premii şi să-şi relanseze cariera. În momentul când poate produce un act cum că a absolvit patru clase, văcuţele de la CAP Frumuşani îl aşteaptă cu mult drag. Singura problemă ar fi că proba de muls se dă pe tauri...

Handbal cu piciorul

De regulă, titlul este “cheia de boltă” pentu conţinutul textului la care se face referire. Din această perspectivă, după cele petrecute în etapa de vineri 01.06.2012, am fost pus în situaţia de a alege între două titluri care ar fi sintetizat foarte bine evenimentele. Primul se putea intitula “Tăticul golurilor”, celălalt, l-aţi citit mai sus. L-am ales pe al doilea deoarece întâiul era preluat de pe internet şi aparţinea unui  articol din presa argentiniană, cu referire la un recent meci al lui Messi şi, oricum, nu suna prea bine în redacţia pelicană, căci “tăticul” nu eram eu, ci pinguinul paprika, condimentat şi ardeiat-iute, cum de mult nu l-am mai consemnat. Da, Găbiţă, căci despre el este vorba, a dat circa 15 (cincisprezece) goluri! Ati citit bine! Urmează întrebarea firească : “domnule, dar care a fost scorul final?”. Răspuns : “Cam 25-20 pentru campionii locului doi”.  Adică scor de handbal. Acum ati înţeles de ce am ales aşa titlul cronicii. El înglobează totul . Urmănd logica raţionamentului, se pune o altă întrebare: “Păi, când s-au putut marca toate golurile?”.  Iată mai jos povestea celor întâmplate, precum şi răspunsul la întrebare. 

 Cu o întârziere de 30 minute, adică la ora 16, pe o vreme superbă, s-au aflat faţă în faţă următoarele echipe :

 Pelicanii – Cătă (accidentat), Balaurul, Tavi, Popicu, varul-Danuţ, Claudiu, Tudor si Cristi-g ,

Pinguinii – Lucian, Bebe, Gaby, Stelica, tănărul cu plete (ne-a scăpat numele, dar mai mult de 15 ani nu credem să aibă – deh, să nu-i mai auzim pe unii matusalemi pinguini că echipa lor nu se regenerează)  Mitică, Ely (14ani) şi proaspăt “foarte reîntineritul” Găbiţă.

Aşadar, nici nu trecuseră 3 minute şi scorul era deja 3-0 pentru pinguini. Semnalul cavalcadei ce urma să se abată către cele două porţi era dat în secunda 5-a, când flancul stâng al apărării pelicane a cedat înainte de a opune vreo rezistenţă. Atunci, neîncălzit şi nepresat de nimeni, apărătorul de pe acea parte, trimitea nonşalant mingea lui Găbiţă, iar acesta deschidea lejer scorul. Peste un minut figura se repetă aproape identic. Nu peste mult timp, buimăciţi de cele petrecute, pelicanii mai încasează un gol. Urmarea,.... revirimentul! Dănuţ înscrie de două ori într-o manieră entuziasmantă şi totul părea că va intra în normal (3-2). Sau, mă rog, aproape de normal, căci jocul a continuat alert, fără inhibiţii prea mari, aşa că golurile au alternat de o parte şi de alta într-un ecart ce a variat între 2 şi 4 goluri. Pe parcurs, Tudor pleacă ca de obicei, iar căposul Claudiu, prea plin de el ca şă-şi vadă propriile erori de joc şi de mentalitate, se „ia” de mai mulţi pelicani, printre care Tavi şi Cristi şi părăseşte echipa, trecând la pinguini, în poartă. În compensaţie, Mitică şi Lucian devin pelicani, Cătă iese din poartă şi urmarea a fost că scorul arăta la un moment dat o diferenţă de un gol. Nimeni nu mai acorda vreo şansă căzuţilor pinguini. Tavi îl penalizase pe necoptul transfug (citeşte Claudiu), administrîndu-i două goluri la vinclu, marcate cum era şi firesc cu capul, iar Cristi era să-i administreze vreo două pe bune, noroc cu echipajul SMURD de la pelicani, care l-a domolit la timp pe colosul pelican. Şi totuşi. În aceste momente de trend pelican ascendent, ce părea  ireversibil,  apare acest Claude Makelele al pinguinilor, nimeni altul decât Stelică. Pe ansamblu un jucător extrem de util echipei sale prin travaliul continuu pe care-l are, atât în apărare dar şi în jocul de mijloc şi atac. Pe scurt, la un atac anomim, prinde domnilor un şut de zile mari care perforează poarta pelicană, fără drept de apel. A fost momentul cheie al meciului, căci la faza premergătoare, Tavi ratase egalarea la o pasă clară de gol servită, precum o felie de cozonac ce aşteptă să fie doar halită, de acest coordonator de joc înnăscut care este Cătă. Aşa, în loc de egalitate, diferenţa a crescut la două goluri. De aici pănă la cinci goluri cu "+" nu a mai fost decât un pas, formalitate banală pentru pinguinul paprika, pe fondul descumpănirii şi al altor ratări monumentale în contul pelicanilor .     

Autori ai celorlalte goluri: Cătă, Claudiu, Tudor şi Cristi (posibil şi Mitică) pentru pelicani, respectiv Ely, Mitică şi posibil Gaby, care sigur a ratat un penalty. Deşi nu a marcat, Bebe a blocat eficient  flancul său şi a servit cu mingi lungi şi bine orientate atacul pinguin.  

O altă întrebare nu ne dă linişte. Care ar fi fost scorul final dacă ar fi jucat Sile şi Motănelul, marii absenţi ai partidei? Primul în atacul pelican, iar celălalt în apărare, la marcajul celuilalt. Iată o dilemă existenţială, dar şi una de palmares.