Când joacă Gică...

... joc eu (Găbiţă) ca o cizmă. Reţineţi aceste cuvinte autocritice pe care nu le veţi auzi niciodată de la un anume coechipier pinguin. Din vreo 10 pase pe care, dacă i le dădeam bine lui Gică, ieşeau situaţii periculoase, abia dacă i-am dat două. Dar să încep ca mentorul Tavi, cu vremea şi echipele. Vreo 27-28 Celsius, soare deranjant doar pentru ochi. Aşadar vreme desăvârşită pentru fotbal în acest sfârşit de septembrie, sfârşit şi de concedii, de-aia s-au şi prezentat în Agronomie 20+1 combatanţi! Aşadar...

Pinguini: Nelu Armeanu, Motanu, Gabi, Stelică, Bebe, Vasea şi fiul, Mitică, Găbiţă, Gică.
Pelicani: Paul, Sudoru, Virgil, Tavi, Biciclistu, Traian, Nicu, văru Dănuţ, Eugen, TudorTVR.

Din start, la aşa inflaţie de jucători, cine ar fi mizat pe 0-0 n-ar fi greşit. Ceva ocazii au fost. La noi, Gică a avut una cu capul, puţin peste, mult peste am dat eu un voleu din faţa porţii la una din puţinele mingi întoarse de Vasea, Mitică a dat puţin pe lângă la singura fază lucrată de trioul din atac, încă una tot Mitică, şi tot puţin lângă, din unghi, la o pasă înapoi, greşită, a pelicanilor. După cum se poate vedea, Paul şi după aia Sudoru n-au prea avut ce apăra. Faze periculoase am mai avut, dar care s-au încheiat până la şut, mi-au rămas în minte doar două ale mele: o pasă printre, de departe, a lui Gică, mă lasă singur cu portarul, dar ezit la preluare şi cineva acordă corner, apoi una la care am încercat să salt mingea peste Paul, ultim apărător, dar a scos-o inexplicabil cu vârful cheliei... De partea cealaltă, ocaziile, deşi iscate mai mult din presiune asupra apărării noastre decât din cine ştie ce combinaţii sau reuşite individuale, au fost mai periculoase fiindcă mingea a mai nimerit şi poarta. Nelu a avut două intervenţii salvatoare, o dată scoţând din reflex un şut care a trecut printr-o mulţime de picioare şi apoi respingând din cădere în faţa lui Virgil. Care Virgil, deranjat şi de soare, a ratat alte două devieri din preajma porţii. Iar când a fost depăşit Nelu, a scos Gabi de pe linia porţii (update: iniţial îl creditasem pe Motanu, dar după cum o să vedeţi în comentariul său, a ţinut să pună lucrurile la punct). În rest, a mai prins Tudor vreo două şuturi, destul de aproape de ţintă.

Cam asta a fost până la ceea ce ar fi trebuit să fie pauză, când pe Tudor îl cheamă datoria, ca de obicei. Dar tocmai apăruse Coreea şi am fi continuat la egalitate. Numai că alţi pelicani cedează în serie... Nicu din cauza unei probleme musculare, Biciclistu supărat că Motanu a fost ireverenţios, Paul supărat că l-am ales pe Vasea jr. să treacă la echipa lor (nu ca astă iarnă când l-am cedat pe Gică şi pelicanii s-au umflat în guşă că ne-au bătut cu omul nostru în al doilea meci care nu trebuia să se pună, dar s-a pus!), iar Sudoru supărat că băutura-i prea puţină! Într-o astfel de situaţie creată de pelicanii mofturoşi, Mitică salvează situaţia (şi pe noi!), îl ia pe Vasea senior şi trece la pelicani. Opt la opt, alt meci, altă viaţă! Se joacă pe contre, cu ambele echipe orientate spre atac, în continuare nu-mi reuşeşte ultima pasă, dar compensez cu... gol! Trage Gică de la 10 metri central, Mitică blochează şi mingea capătă o traiectorie înaltă care coboară uşor la vreo 2 metri de bara laterală, în unghi, unde mă aflam eu. N-am timp s-o gândesc, că cine ştie unde o dădeam, aşa că pun latul din instinct şi gol sub bară. La puţin timp după asta, Eugen reacţionează nervos la un fault de joc al lui Stelică, se ia în beţe cu Motanu, care se supără şi el şi iese să îngroaşe rândurile vedetelor de pe margine. Cu un om în plus, mai junii pelicani, biciuiţi de un Mitică vindicativ, ne cam încalecă, punând de un asediu. Mă retrag şi eu în tranşee, doar Bebe rămâne boem pe partea lui, plus Gică în faţă. Pelicanii au diverse ocazii de egalare, cea mai clară la o reluare pe lângă a lui Dan, din 2 metri! Numai că orice minge respinsă de noi se transforma în contraatac periculos. Astfel că Tavi opreşte în două rânduri pase decisive prin henţuri de ultim apărător, dar până la urmă se întâmplă. Nu ajung la o pasă înaltă a lui Gică, dar o urmăresc totuşi, căci Virgil trebuie să degajeze după stop pe piept, pe care şi-l face prea lung şi ajung primul. Simulez şut în forţă cu dreptul şi plasez uşor cu exteriorul stângului, bară-gol, ura şi la gargară cu bere...

Concluzia este că am înfrânt cu 2-0 fără mari veleităţi în atac (dar săptămâna viitoare nu voi mai avea meci pe sintetic joi seara, ci marţi, deci bune auspicii pentru spectacol pinguin şi în ultima vineri înainte de trecerea la ora de iarnă), însă apărarea ne-a dus în spate, cu Gabi-Stelică-Motanu monolit, plus Nelu foarte sigur în poartă. De la pelicani, l-aş remarca pe... Popicu, iată ce bine joacă atunci când nu vine! :)

Când Sile joacă

Titlul precedentei cronici a părut pentru mulţi o simplă glumă. Numai că după meciul de vineri 16.09.2011 s-a demonstrat încă odată că marile adevăruri se spun sub formă de glumă. Da, Sile a revenit în echipă şi pinguinii au reuşit să câştige după două înfrângeri consecutive, perioadă în care marele expelican se documenta asiduu luîndu-şi notiţe şi făcând poze în ţara campioanei mondiale la fotbal.

Aşadar echipele:

• Pinguinii - Bebe, Stelică, Motanu, Gaby, Virgil, Mitică, Găbiţă şi evident Vasea ,
• Pelicanii - Cătălin, CristyBiciclistu(CB), Traian, Şorţuleţ, ManuMakai(MM), Popicu şi DanCăpitanDePlai(DCDP) .

Aproape trei sferturi din timpul de joc, meciul s-a desfăşurat pe fondul unei lupte acerbe şi echilibrate pentru a se reuşi desprinderea şi bifarea unui succes. Pelicanii doreau să continuie seria victoriilor , iar pinguinii să evite catastrofa totală care începuse a se insinua, puţin câte puţin, odată cu venirea toamnei. De ambele părţi s-a făcut o mare risipă de energie şi, pe măsură ce timpul trecea, era foarte clar pentru toată lumea că cine vor marca primii (dacă cumva se întâmpla aşa ceva), aceia vor câştiga. După cum se desfăşurau ostilităţile, oricare dintre cele două echipe putea da lovitura. Şi lovitura a dat-o Găbiţă. La finalul unei faze care nu se anunţa cu nimic mai periculoasă decât multe altele care o precedaseră, consemnăm un gol rarisim, am putea spune...unic. La o centrare lungă şi înaltă, executată aproape paralel cu linia de fund, la circa 1m de aceasta şi cu punct terminus la circa 3-4m după poarta pelicană, talonat fiind de Şorţuleţ aflat între poartă şi el, Găbiţă loveşte mingea , D-zeu ştie cum, şi aceasta se duce fulgerător în vinclu, într-o arie liberă doar cât este mingea de mare, nici un mm2 în plus sau în minus, amuţindu-i pe toţi cei prezenţi. După căteva secunde bune, de zăpăceală generală, cu ţoţii au realizat că scorul devenise 1-0. Foarte curând după acest episod, vulpoiul Sile loveşte decisiv şi marchează pentru 2-0 cu o lovitură scurtă aplicată cu fruntea sau cu prelungirea acesteia (nu s-a putut consemna exact starea de fapt). Scorul final a fost de 3-0 , după ce elevul maestrului Sile a mai punctat încă o dată.

Rezultatul este exagerat, dar victoria credem totuşi că este meritată, ...chiar dacă alb-negrii au avut un jucător în plus pe toată durata întâlnirii. Simpla prezenţă în teren a lui Sile a însemnat pentru fiecare pinguin o infuzie de încredere şi un îndemn spre autodepăşire. În final le-a reuşit !

Când Sile nu joacă

Pentru prietenii noştrii cititori, ne face plăcere să redactăm această modestă cronică despre un eveniment sportiv remarcabil. Este vorba de meciul doi din sesiunea de toamnă, a celebrelor confruntări fotbalistice dintre pelicani şi pinguini. Fără exagerare, vineri 9.09.2011 am asistat la o pardidă superbă, desfăşurată pe o vreme superbă şi ea, pe un gazon infinit mai bun decât cel de pe Arena Naţională. Tehnicile naturiste de regenerare şi întreţinere a covorului verde, aplicate pe Arena Agronomiei, au surclasat metodele ştiinţifice de prefabricare a materiei verzi şi de implant a acesteia pe terenul de joc. Campionii pinguini, cât şi naşii lor dintotdeauna, supercampionii pelicani, si-au respectat blazoanele acoperite de glorie, oferind un spectacol total, atractiv şi palpitant, cum de mult nu s-a mai văzut pe meleagurile noastre.

Aşadar echipele :

• Pinguinii - Lucian, Bebe, Gaby, Stelică, Motanu, Mitică, CristyBiciclistul(CB) şi Găbiţă,
• Pelicanii - Cătă, Virgil, Balaurul, Popicu, ManuMakai(MM)-debutant, LuciMessi şi DanCăpitanDePlai(DCDP-amicul lui Cătă) la al doilea meci pentru pelicani .

La început combatanţii au avut o perioadă de studiu reciproc deoarece existau noutăţi în fiecare team. De data asta CB a trecut la pinguini, iar la pelicani, ca de obicei destule fluctuaţii în componenţă , respectiv venirea celor doi tineri MM+DCDP şi evident REvenirea mult aşteptată a idolului pelican, "mâncătorul de pinguini", ne referim cum e şi normal la Balaurul Paulică.

Treptat meciul s-a încis, au apărut ocaziile şi cum e firesc vin şi golurile. Primul este opera 100% a Vitezistului, care a interceptat un balon în faţa propriei apărări şi s-a lansat, cum numai el ştie, într-o "cursă nebună" de vreo 50m. După ce a trecut pe lângă doi sau trei pelicani şi a fentat vreo 6 furnici care-şi făceau de treabă prin iarba din faţa porţii pelicane, a înscris pentru 1-0. Delir în rândul pinguinilor. Încurajaţi de reuşită, aceştia profită de uşoara descumpănire a pelicanilor şi înscriu pentru 2-0 prin CB. Iată că Biciclistul marchează oriunde joacă. De reţinut.

În aceste momente ale confruntării încep să-şi spună cuvântul postulatele din Manualul Jocului de Fotbal . Unul arhicunoscut zice simplu: 2-0 este scorul cel mai periculos pentru cel aflat în avantaj. Iată-l transpus la partida noastră. . . .

Satisfăcuţi de evoluţia scorului, pinguinii se retrag în apărare. Nu peste mult timp pelicanii reuşesc golul de 2-1 prin Şorţuleţ. Golul a fost contestat de unii pinguini, invocându-se un presupus fault al lui MM în faza premergătoare şutului decisiv. Puţin mai târziu Cătălin, care pentru a dinamiza jocul şi a da forţă atacului, a cedat locul în poartă lui Popicu, reia spectaculos, fără preluare, trimiţând balonul fulgerător pe lângă Lucian. 2-2. Lovitură de măciucă, nu alta. Ăsta a fost efectul în rândul pinguinilor. Debusolarea încolţeşte şi cum o asemenea stare nu se lasă nepenalizată, pelicanii marchează pentru 3-2 . Cum? Simplu de tot. La o lovitură liberă din zonă centrală, Cătălin derutează a la Ronaldinho întreaga apărare pinguină, aruncând privirea în stânga şi trimiţând mingea în dreapta, lui Şorţuleţ. Acesta văzând deplasarea de cortină a pinguinilor spre partea opusă lui, preia scurt şi-l execută sec pe bravul Lucian cu un şut din unghi. Magistrală realizare prin simplitatea ei. Cătălin a demonstrat că este nu numai un jucător de excepţie ci şi un creator de faze de gol pentru colegii lui de echipă. Aşadar colaps pinguin. Campionii erau la pământ şi se făcuseră mici, mici de tot de ruşine, precum furnicile driblate de Vitezist.

După alte câteva minute, lipsa meciurilor jucate şi a antrenamentului corespunzător îşi spun cuvântul şi Balaurul iese din joc. Se schimbă terenul iar pinguinii, cu un jucător în plus, aveau la dispoziţie o întreagă repriză secundă pentru a întoarce rezultatul. Meciul devine incendiar. Pinginii se aruncă în atac iar pelicanilor nu le rămânea decât arma contratacului. La o astfel de şarjă , în care şi LuciMessi are contribuţia sa, Cătă a preluat o minge la centrul terenului şi după ce s-a prefăcut că îşi caută un partener pentru a-i pasa, expediază o torpilă năucitoare printre buturile apărate de bietul Lucian. 4-2 pentru supercampioni. În continuare se joacă pe contre. Pinguinii dau semne de revenire şi marchează prin acelaşi Vitezist cu un şut în cros după o respingere greşită a apărării pelicane. De aici încolo meciul devine exploziv. Atacurile în valuri ale pingunilor, dornici de egalare, fac ca jocul să se dispute, cu mici excepţii, doar în careul supercampionilor. O presiune infernală se instaurează pe direcţia porţii apărate de Popicu. Şuturi, cornere, bare, se succed preţ de vreo 10 min. dar reduta pelicană rezistă. MM-ul, Virgil, Şorţuleţ, LuciMessi şi Cătă fac minuni. În faţă a rămas vârf de lance doar DCDP-ul care încerca prin lansări făcute din apărare să răspundă într-un fel agresiunii continue la care era supusă echipa sa. Astfel, după ce ratează din pripeală vreo două astfel de ocazii, se răzbună şi consfinţeşte scorul final de 5-3 pentru pelicani, marcând un gol imperial, la un contratac şcoală care l-a avut prim solist pe nimeni altul decât, aţi ghicit...Cătălin, jucătorul meciului.

PS 1. - Desigur, tristeţe mare în tabăra pinguinilor. Deşii au jucat bine, campionii au bifat al doilea eşec consecutiv. O explicaţie extrem de plauzibilă este aceea a lipsei megastarului Sile. Se vede treaba că albi-negrii au devenit dependenţi de expelican. Fără profesor, nici elevul Găbiţă nu prea a avut spor.

PS 2. - Există totuşi o parte bună în toată această istorie de etapă. Pinguinii au descoperit faptul că materialul din care era făcut echipamentul pe care-l purtaseră era din ţesătură şi pufuleţi de poliester-acril 95% şi numai 5%bumbac. Doar aşa s-a putut explica mirosul de lămâie ce se răspândise în vestiar după efortul şi sudoarea depuse în timpul jocului. Firma Puful&Bumbacul de la care s-a achiziţionat echipamentul, avea o înţelegere cu dealerul de balsam de rufe Lenor, folosit la spălarea trusoului pinguin. Afacere penală, domnilor. După cum se vede, există întotdeauna şi un bine în răul ce ni se poate întâmpla. Totul e să-l depistezi!

Opinia mea

Vineri 02.09.2011, prima etapă de toamnă. Timp frumos, 29gradeC, cer aproape senin, teren bun, uşor denivelat, mascat de iarba tunsă mai îngrijit decât altădată.

Prezenţii :

• Pelicanii - Popicu, Traian, Şorţuleţ, CristiBiciclistul, Adrian(debutant) şi MeSe
• Pinguinii - Stelică, Bebe, Motanu, Gaby, Mitică, Gigi(debutant) .

Meciul nu a avut istoric. Scorul final de 4-1 pentru pelicani spune totul. A fost una dintre cele mai clare victorii obţinute de aceştia după o lungă perioadă. Nu vreau să fiu laconic, deşi aspectul general al cronicii conduce spre o asemenea concluzie, dar meciul a fost tot timpul la îndemâna pelicanilor. Cele câteva ocazii ale pinguinilor au însemnat mai mult momente de relaş ale atacului pelican. Conjunctura absenţelor, dacă putem spune aşa, a făcut ca fiecare echipă să beneficieze, pentru completare, de câte un debutant selecţionat dintre admiratorii ce priveau la cele două faimoase grupări în perioada preparativelor de dinainte de meci. Întâmplător dar binefăcător, Adrian a fost copilul minune pentru pelicani. El s-a adaptat foarte repede la stilul de joc al colegilor lui şi a făcut o figură foarte frumoasă prin jocul prestat şi tehnica individuală de care a dat dovadă.

La ambele echipe portarii au fost improvizaţi: Popicu (foarte bun) şi Stelică, căruia nu i se pot imputa în mod evident cele trei goluri primite. Mai degrabă colegii lui din apărare ar fi suspecţi de neputinţă la fazele premergătoare fiecăruia din golurile date de pelicani.

Marcatori : MeSe de trei ori (o dată din penalty) şi CristiBiciblistul, ambii cu şuturi în forţă, respectiv Motanu, care a recuperat un balon undeva la mijlocul terenului, a înaintat nemarcat (fiind venit din spate) şi a înscris pentru 4-1 cu un şut frumos, de la semidistantă.

Asemenea celor petrecute şi pe teren, am lăsat la final, comportamentul şi ieşirea de neînţeles ale lui MeSe, vis-a-vis de Mitică. După un fault destul de tare făcut intenţionat, MeSe s-a repezit şi l-a mai lovit o dată pe Mitică când acesta era încă jos. Aşa ceva nu este permis. Dacă recitiţi cu toţii primul meu comentariu la cronica Tăcerea oilor, din 12 februarie , spuneam, adresându-mă lui MeSe, că ceea ce se întâmplase atunci pe teren nu poate să se mai repete. Şi totuşi comportamentul nestăpânit al lui MeSe l-a trădat din nou. Oribil! N-o fi Mitică "Uşă de biserică" dar nici să-ţi faci, chipurile, dreptate într-un mod atât de primitiv. Şi nu prima oară.

Nu vreau să mai lungesc finalul cronicii şi să amân concluzia evenimentului. E deja foarte târziu. MeSe, imi pare rău că trebuie să-ţi spun, dar sunt convins că trebuie să ne părăseşti.