Principalu important este că Paul a adus o minge bună-rău de la Germania. Făcută pentru şut, se lipea de stopişti inclusiv la degajări, ceea ce-i făcea pe unii să pară mai tehnici decât sunt! Iniţial am fost unşpe băieţi, aşa că am stabilit ca ăla care alege primul să joace în inferioritate. Am tras la sorţi şi am ales eu (Găbiţă) primul, ajungându-se la următoarele... garnituri:
Echipa A: Paul, Bebe, Stelică, Mitică, Găbiţă
Echipa B: Cătălin, Motanu, Virgil, Popică, Vasea, Ely
Echipa A domină începutul de meci, scap singur cu Cătălin şi, pentru că arăta o formă net superioară celei de săptămâna trecută, îi scot lui Mitică în lateral, la sigur. La 1-0, Eugen ne face o surpriză, astfel încât ne echilibrăm numeric. Eugen intră la B, Virgil trece la A, iar lucrurile balansează. Popică egalează cu un călcâi inestetic (există şi aşa ceva, cum a dat Ronaldo sezonul trecut, a ridicat piciorul în faţă ca la can-can şi a lovit tare cu călcâiul). Mitică a făcut 2-1, gol tras la indigo după primul, dar Ely răspunde cu un şut din unghi, bară-gol. După care, monolog B. Se ajunge la 2-5 incredibil de uşor. Stelică respinge scurt şi îi oferă un alt gol lui Popică, pe urmă Virgil scapă mingea în poartă la o pasă înapoi a lui Bebe, iar apoi Popică mai profită o dată. Cu greu, reuşesc să înscriu şi eu pentru 3-5, un gol care ar fi trebuit să fie de moral, dar odată mingea repusă, Motanu avansează nederanjat la mijlocul terenului, de unde trimite o minge care bate în faţa porţii, iar Virgil înhaţă un gol pe lângă genunchi, 3-6.
Perioada asta a fost exasperantă pentru ambele echipe. Eugen şi Ely au pistonat continuu, Echipa B a avut meciul în mână, dar a marcat prea puţin la câte ocazii a avut, Popică şi Vasea ajungând să respingă şuturile cadrate ale coechipierilor! La Echipa A, Mitică a fost bineînţeles ratangiul de serviciu, la 4 situaţii în oglindă faţă de primele două goluri nu mi-a întors serviciul, să dau şi eu cu poarta goală, a şutut de două ori pe lângă, de alte două ori în blocajul lui Cătălin. Nici vestita lovitură cu latul a lui Stelică nu a nimerit poarta din două poziţii centrale. În acest context, aproape din nimic, reuşesc 3 goluri şi ajungem la un nesperat 6-6. Meciul nu mai ţine mult, la un corner al nostru Ely scapă pe contraatac, îl faultez destul de tare fiindcă am şi alunecat, Ely încearcă să continue, apare Stelică şi se interpune, iar din frustrare Ely îl faultează din spate, provocându-i o ieşire nervoasă. Motanu se grăbeşte să stingă lumina, poate şi pentru că scorul era egal.
Urmează o perioadă fabuloasă de "after hours", cum se spune în "downtown"... La obişnuita fraternizare de la bere, se răcoreşte binefăcător, cad şi câţiva stropi, după care începe o ploaie sănătoasă care ne refugiază la vestiar. După cum puteţi vedea, MITICĂ s-a instalat la prezidiu. Când s-a terminat ploaia, erau o răcoare şi un aer de ne-a revenit pe loc cheful de joacă! Erau unii pe teren care păreau descompletaţi de ploaie şi Mitică s-a dus să negocieze un meci. Din păcate, au început să le apară oamenii, aşa că nu ne-a mai rămas decât să facem nişte ture de teren. Ăla de iarbă! Aşa că Stelică, Virgil şi cu mine am început să alergăm desculţi prin iarba udă (Mitică nu s-a băgat pentru că, aşa cum aţi putut vedea din poza de mai sus, el avea ciorapi! :). La a doua tură am luat şi mingea, aşa că să te ţii triunghiuri, deschideri, centrări... Chiar merită să vii la fotbal! :))
duminică, 28 iulie 2013
sâmbătă, 20 iulie 2013
Intoarcerea lui Catalin...
...deocamdata,doar in poarta. Cred ca asta este principala informatie pentru cititorii nostri fideli: revenirea marelui maestru in mijlocul fenomenului deziuacincea,mult asteptata revenire pe gazon,e adevarat,pentru inceput,doar in poarta si aici cu multa precautie!
A doua stire de senzatie ar fi ca Motanul a reusit cu o executie de exceptie sa marcheze un gol de kinograma,practic din poarta in poarta,cui credeti? Taman praspatului revenit pe gazon Catalin, care a fost surprins putin avansat si mingea lobata de "laba" vicleanului Motan a intrat pe sub bara in poarta.
Astea fiind scrise, am spus aproape totul despre ziua de vineri,dar hai sa zicem cate ceva si despre meciul in sine,echipe,atmosfera etc.
Asa cum m-am inteles cu cel numit Catalin,l-am adus la stadion cu masina,pe aleea de intrare in complexul Agronomie l-am recuperat si pe inaltimea sa Stelica si iata ca ne facuram trei combatanti care am si inceput sa batem basica pe terenul mic.Timpul trecea si nu eram suficient de multi sa incepem,Gabita intarzia,Tudor-TV aparea dupa mult timp samd.
In sfarsit pe la ora 16.00 reusim sa ne-alegem si sa dam drumul la joaca,ca la joc nu bag mana'n foc...Primii sase,Catalin-Virgil-Vasea-Bebe-Claudiu si Elly impotriva celorlalti sase, Lucica-Razvan-Stelica-Mitica-Gabita si Tudor.
De la inceput mi-am dat seama ca echpele sunt dezechilibrate,a doua fiind mai matura in joc si mai valoroasa.Catalin revenea dupa o lunga absenta fara niciun antrenament si nerefacut,aparatori centrali ioc-cine sa-i opreasca pe maturii Gabita,Tudor si Mitica?comparativ cu vulpoii lor Razvan si Stelica ,Elly are probleme de sanatate si joaca cu retinere etc.
In aceste circumstante,scorul a luat proportii,ajungand la un moment dat la 5-1 pentru Mitica(l-am luat pe el ca exemplu pentru devotamentul sau fata de fotbal-a venit la meci, bolnav fiind}.Lucica ne paraseste lovindu-se la mana,pleaca si Tudor,trece Vasea(moneda de schimb)la echipa invingatoare(ca de obicei),joaca continua ceilalti s-apropie la un gol,o cauza fiind si cele doua goluri primite de talica de la Elly si Claudiu,acesta sutand de dincolo de centru,ambele cu suturi puternice si cu efect,dar asta nu este o scuza;am,pe undeva,o mica mangaiere ca si Catalin a luat cateva goluri usoare,parabile.
Timpul trecea,umiditatea din atmosfera ne toropea,oboseala ne cuprindea,Gabita inchidea tabela la 9-7 pentru "el" si astfel am bifat inc-o vinere fotbalistica.
Dupa,ne-am retras la umbra,fiecare cu cate o doza de bere in fata,cate a consumat fiecare,numai el stie.
P.S. Am aflat pe surse ca Gabita a ajuns,totusi,la destinatie in Moldova si echipa in care a jucat el a castigat meciul cu 1-0, golul marcandu-l chiar el! Felicitari!
A doua stire de senzatie ar fi ca Motanul a reusit cu o executie de exceptie sa marcheze un gol de kinograma,practic din poarta in poarta,cui credeti? Taman praspatului revenit pe gazon Catalin, care a fost surprins putin avansat si mingea lobata de "laba" vicleanului Motan a intrat pe sub bara in poarta.
Astea fiind scrise, am spus aproape totul despre ziua de vineri,dar hai sa zicem cate ceva si despre meciul in sine,echipe,atmosfera etc.
Asa cum m-am inteles cu cel numit Catalin,l-am adus la stadion cu masina,pe aleea de intrare in complexul Agronomie l-am recuperat si pe inaltimea sa Stelica si iata ca ne facuram trei combatanti care am si inceput sa batem basica pe terenul mic.Timpul trecea si nu eram suficient de multi sa incepem,Gabita intarzia,Tudor-TV aparea dupa mult timp samd.
In sfarsit pe la ora 16.00 reusim sa ne-alegem si sa dam drumul la joaca,ca la joc nu bag mana'n foc...Primii sase,Catalin-Virgil-Vasea-Bebe-Claudiu si Elly impotriva celorlalti sase, Lucica-Razvan-Stelica-Mitica-Gabita si Tudor.
De la inceput mi-am dat seama ca echpele sunt dezechilibrate,a doua fiind mai matura in joc si mai valoroasa.Catalin revenea dupa o lunga absenta fara niciun antrenament si nerefacut,aparatori centrali ioc-cine sa-i opreasca pe maturii Gabita,Tudor si Mitica?comparativ cu vulpoii lor Razvan si Stelica ,Elly are probleme de sanatate si joaca cu retinere etc.
In aceste circumstante,scorul a luat proportii,ajungand la un moment dat la 5-1 pentru Mitica(l-am luat pe el ca exemplu pentru devotamentul sau fata de fotbal-a venit la meci, bolnav fiind}.Lucica ne paraseste lovindu-se la mana,pleaca si Tudor,trece Vasea(moneda de schimb)la echipa invingatoare(ca de obicei),joaca continua ceilalti s-apropie la un gol,o cauza fiind si cele doua goluri primite de talica de la Elly si Claudiu,acesta sutand de dincolo de centru,ambele cu suturi puternice si cu efect,dar asta nu este o scuza;am,pe undeva,o mica mangaiere ca si Catalin a luat cateva goluri usoare,parabile.
Timpul trecea,umiditatea din atmosfera ne toropea,oboseala ne cuprindea,Gabita inchidea tabela la 9-7 pentru "el" si astfel am bifat inc-o vinere fotbalistica.
Dupa,ne-am retras la umbra,fiecare cu cate o doza de bere in fata,cate a consumat fiecare,numai el stie.
P.S. Am aflat pe surse ca Gabita a ajuns,totusi,la destinatie in Moldova si echipa in care a jucat el a castigat meciul cu 1-0, golul marcandu-l chiar el! Felicitari!
sâmbătă, 13 iulie 2013
Motanul mincinos!
Ziua de vineri a fost placuta din punct de vedere al temperaturii,adiind si vantul din cand in cand,dar a stat sub semnul amenintarii cu ploaie,mai ales pe la televiziuni;slava domnului ca pana la urma n-a plouat deloc si iata ca este aproape 22.30
Pe la 11,30-12,00 ma suna Motanu,inchid si-l sun eu,stabiland ca ne vedem la teren. Pe la 15,20 stau de vorba cu Lucica si cu Virgil in parcarea din spatele salii de sport din Agronomie.La 15,30 vorbesc din nou cu Motanu,ma plang ca suntem doar trei musterii,ma asigura ca vine Gabita cu inca cativa si ca ajunge si el imediat. Facem jonctiunea pe teren cu celalalt grup si Gabita se lamenteaza ca nu suntem decat sapte,insa eu sar cu gura si-i spun ca vine Motanu,la care Gabita ne anunta ca nu vine,ca a zis doar asa sa ma mobilizeze pe mine sa nu lipsesc.Deci Motanele m-ai mintit cu nerusinare;nu stiu de ce ai facut-o si la 15,30 cand eram deja la teren!
In aceste conditii, Gabita propune sa mergem pe Tineretului;ne urcam in masini si ne "transbordam",dar ghinion,nici acolo nu gasim amatori de miscare,veneau unii pe la 17,30,dar n-aveam siguranta ca ne vor accepta,asa ca am facut naveta inapoi in Agronomie.Acolo,noroc chior,apare Viorel, insotindu-si baiatul la antrenament si iata cum am facut de-un patru la patru.
Am purces repede la alegeri, rezultand cele doua teamuri in componenta:
Echipa invingatoare: Gabita,Stelica,Virgil si Vasea.
Echipa invinsa: Viorel, Mitica, Lucica si Popica.
La o prima vedere,a doua echipa parea mai combinativa,mai ales ca Viorel a jucat mai mult in camp,cu toate ca a zis ca sta in poarta ca n-are incaltari,dar a jucat in ...ciorapi si asta s-a vazut pentru ca am fost condusi cu 2-0,am egalat si tot asa ei ne conduceau cu 1-2 goluri pana am reusit sa egalam pentru ultima data la opt.Am jucat de-a latul terenului mic la porti mici; fiind putini, efortul a fost mare,stand in doua randuri in poarta.Daca la prima sedere in poarta am scapat fara gol, la a doua descindere am luat cateva bobite fiind bombardat de catre Viorel cu niste torpile ucigatoare,eu avand inca o teama la suturile tari. La scorul de 7la7 Gabita a facut o faza foarte frumoasa si a sutat spre gol,dar mingea s-a izbit de bara si pe contraatac mingea il loveste pe Popica,capata o traiectorie ciudata si cade in poarta noastra usor pe langa Virgil.Si asa in loc de 8-7 pentru noi,iata ca s-a facut 8-7 pentru Mitica si compania,dar a fost pentru ultima oara cand au mai condus.
Am reusit egalarea printr-o executie superba a lui Gabita:sut cu efect direct in paianjen. De aici incolo noua ne-a iesit aproape totul in atac,iar Virgil a aparat ca la "Oituz-Marasesti" doua suturi lui Mitica si mai multe lui Viorel.Cat despre mine,daca pana atunci n-am rupt gura targului,pot spune ca am securizat victoria in final dand pasele de gol lui Stelica si lui Gabita la ultimele doua goluri. La acest scor de 11 la 8,Viorel a parasit terenul,nemaiputand continua din cauza unei bataturi urate.Cele mai multe goluri le-au inscris Gabita de la invigatori,respectiv Viorel de la ceilalti. Ordinea in care sunt scrisi jucatorii celor doua echipe,reflecta randamentul lor in teren.
In aceasta situatie Gabita propune sa trec eu la ei si sa facem un minimeci pana la trei.S-au jucat cateva faze,mai ales la poarta celor cu om in minus,apoi la o faza pe contraatac la cealalta poarta,Popica(ca portar) si Gabita au 2-3 dueluri aeriene,la ultimul, Gabita ramand la "podea"cu sangele siroindu-i dintr-o nara;aici s-a incheiat disputa noastra!
Ne-am retras sub pomi la umbra si la invitatia lui Stelica care a implinit un numar de ani(inca o data "La multi ani!" cu multa sanatate) am savurat cate doua beri de caciula...Mitica,din cand in cand,il mai invinuia pe Marinus,ca vezi doamne,din cauza lui ar fi pierdut.
Sa revenim la Motanu mincinos: vei fi pedepsit aspru prin pierderea celor patru beri promise,care de fapt se refereau la cele patru incercari din problema...Ha,ha,ha.....Incerc sa inteleg ca m-ai mintit in numele unei cauze nobile,dar n-o sa te iert asa usor! Cel putin,daca tot a trebuit sa pleci cu Paul asa val-vartej,ati rezolvat ceva?!?
luni, 8 iulie 2013
(S)Lab-tenis
A venit şi ziua când unii combatanţi de ziua 5 au plecat în concediu, alţii au fost prinşi cu treabă, astfel că la apel nu strângeam mai mult de o echipă, iar Motanu şi Virgil urmau să se întâlnească direct la cârciumă. I-am întors spre teren cu speranţa că mai pot apărea Ely şi cu fra'su - dar nu, chiriaşii lui Stelică - dar nu, vreunul dintre "independenţi", gen Tudor, Bronson, Eugen - dar nu... Până la urmă ne-am strâns 6, adică exact cei care confirmaseră: Găbiţă, Mitică, Motanu, Popică, Stelică, Virgil. Dar simplul fapt că ne-am strâns la teren a făcut ca această cronică să existe: am dat-o pe tenis de picior! Băieţii de la teren au instalat fileul, din păcate s-a înfundat spray-ul pentru marcat terenul, aşa că am apelat la nişte jaloane, dar scunde, nu ca alea printre care se face slalom. Am mai călcat pe ele, au mai deviat mingi, bineînţeles toate în beneficiul lui Mitică, născut norocos.
Am început la triplu, Mitică-Motanu- Popică versus Găbiţă-Stelică-Virgil, prima echipă învingând cu 3-1 la seturi. Principalul artizan al victoriei a fost Mitică, bineînţeles, cunoscut jucător cu spatele, cel care dădea mingi direct peste fileu când stătea Stelică pe fund, şi îi juca pe coechipieri când treceam eu pe spate. După 2-0 la seturi am schimat tectica, serveam eu şi schimbam cu Stelică la primire. Am recuperat un set şi porneam favoriţi să împingem meciul în decisiv, când s-a întâmplat pocinogul. Dar pentru asta trebuie să mă întorc la început, când stabilisem să repetăm punctele la care mingea loveşte jaloanele. După două mingi pe tuşă fără şanse pentru Mitică & comp, dar care au trebuit repetate pentru că au atins jaloanele, am schimbat regula, urmând să tratăm astfel de faze ca la neţuri, adică fiecare cu norocul lui. Iar norocul bineînţeles că a fost al lui Mitică! Mai întâi a nimerit un jalon de pe tuşa din spate, la o minge la care eram plasat perfect, dar care s-a dus câş, apoi s-a întâmplat aia maximă, exact când ne ardea buza mai tare. În setul 4, la 19-18 pentru Mitică, reuşim o fază la care ne-am şi bucurat pentru egalare, plasând o minge spre exterior, prin spatele lui Popică, fără şanse de a interveni pentru nimeni. Numai că... mingea loveşte ciudat un jalon şi se întoarce la Mitică, pe tavă! Ăsta o trimite peste fileu, iar Stelică prinde cu mâna crezând că mingea căzuse de două ori, ceea ce nu era imposibil, şi câştigasem punctul. Însă, în loc de 19-19, adversarii se aleg cu două mingi de set şi până la urmă fructifică.
A urmat cel mai aşteptat set dintotdeauna, Mitică-Popică la simplu. Vă spun aici, ca să rămână scris, să nu mai daţi două parale pe ce spune Popică la cârciumă, când se dă cocoş la toate sporturile. A fost un set gen tata cu copilul, în care Mitică îi aşeza frumos mingea în teren numai ca să se mai întoarcă peste fileu şi să simtă că joacă. Cel mai lung "raliu" a fost când Popică a legat 3 mingi la rând peste fileu! :)) Păcat că nu mi-a venit ideea să filmez cu telefonul, 2-3 faze ar fi fost de-ajuns pentru edificare.
Ziua putea să intre în istorie fiindcă în următorul meci era cât pe ce să iau bătaie de la Mitică! Ne-am angajat în schimburi lungi, pentru că terenul era cam îngust, făcut la ochi, aşa că nu prea mergea variat stânga-dreapta, mai ales că mingea era cam uşoară şi o cotea uşor în afară dacă o înălţam un pic. Astea erau condiţiile generale pentru amândoi, ne-am adaptat şi a rezultat un set echilibrat, cu scor strâns, alternant. La minge de set pentru mine am jucat la greşeala lui, punând tot în teren, dar Mitică şi-a ţinut firea, rezultând un raliu interminabil în care fiecare am trimis mingea peste fileu de vreo 20 de ori! Până la urmă am greşit eu, am ajuns la avantaje unde am finalizat, nu fără emoţii.
Ziua s-a încheiat cu un meci de dublu între Motanu şi Popică, pe de o parte, şi Stelică şi Virgil, pe de alta. Au câştigat tot ăia de la triplul iniţial, chiar şi fără bulanul lui Mitică.
Am început la triplu, Mitică-Motanu- Popică versus Găbiţă-Stelică-Virgil, prima echipă învingând cu 3-1 la seturi. Principalul artizan al victoriei a fost Mitică, bineînţeles, cunoscut jucător cu spatele, cel care dădea mingi direct peste fileu când stătea Stelică pe fund, şi îi juca pe coechipieri când treceam eu pe spate. După 2-0 la seturi am schimat tectica, serveam eu şi schimbam cu Stelică la primire. Am recuperat un set şi porneam favoriţi să împingem meciul în decisiv, când s-a întâmplat pocinogul. Dar pentru asta trebuie să mă întorc la început, când stabilisem să repetăm punctele la care mingea loveşte jaloanele. După două mingi pe tuşă fără şanse pentru Mitică & comp, dar care au trebuit repetate pentru că au atins jaloanele, am schimbat regula, urmând să tratăm astfel de faze ca la neţuri, adică fiecare cu norocul lui. Iar norocul bineînţeles că a fost al lui Mitică! Mai întâi a nimerit un jalon de pe tuşa din spate, la o minge la care eram plasat perfect, dar care s-a dus câş, apoi s-a întâmplat aia maximă, exact când ne ardea buza mai tare. În setul 4, la 19-18 pentru Mitică, reuşim o fază la care ne-am şi bucurat pentru egalare, plasând o minge spre exterior, prin spatele lui Popică, fără şanse de a interveni pentru nimeni. Numai că... mingea loveşte ciudat un jalon şi se întoarce la Mitică, pe tavă! Ăsta o trimite peste fileu, iar Stelică prinde cu mâna crezând că mingea căzuse de două ori, ceea ce nu era imposibil, şi câştigasem punctul. Însă, în loc de 19-19, adversarii se aleg cu două mingi de set şi până la urmă fructifică.
A urmat cel mai aşteptat set dintotdeauna, Mitică-Popică la simplu. Vă spun aici, ca să rămână scris, să nu mai daţi două parale pe ce spune Popică la cârciumă, când se dă cocoş la toate sporturile. A fost un set gen tata cu copilul, în care Mitică îi aşeza frumos mingea în teren numai ca să se mai întoarcă peste fileu şi să simtă că joacă. Cel mai lung "raliu" a fost când Popică a legat 3 mingi la rând peste fileu! :)) Păcat că nu mi-a venit ideea să filmez cu telefonul, 2-3 faze ar fi fost de-ajuns pentru edificare.
Ziua putea să intre în istorie fiindcă în următorul meci era cât pe ce să iau bătaie de la Mitică! Ne-am angajat în schimburi lungi, pentru că terenul era cam îngust, făcut la ochi, aşa că nu prea mergea variat stânga-dreapta, mai ales că mingea era cam uşoară şi o cotea uşor în afară dacă o înălţam un pic. Astea erau condiţiile generale pentru amândoi, ne-am adaptat şi a rezultat un set echilibrat, cu scor strâns, alternant. La minge de set pentru mine am jucat la greşeala lui, punând tot în teren, dar Mitică şi-a ţinut firea, rezultând un raliu interminabil în care fiecare am trimis mingea peste fileu de vreo 20 de ori! Până la urmă am greşit eu, am ajuns la avantaje unde am finalizat, nu fără emoţii.
Ziua s-a încheiat cu un meci de dublu între Motanu şi Popică, pe de o parte, şi Stelică şi Virgil, pe de alta. Au câştigat tot ăia de la triplul iniţial, chiar şi fără bulanul lui Mitică.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)