Chiar dacă nu-și dă neapărat seama, fiecare dintre combatanți vine cu un oarece scop la fotbal. Unii îl folosesc ca pe un bun pretext de a scăpa de rutina casnică, alții au cu ce se făli în fața soacrei, unii vin să slăbească, alții să alerge, să se uite după veverițe sau, pur și simplu, motivul principal este excursia la cârciumă. Toți însă, aproape fără excepție, au un singur țel: victoria. Există însă și cazuri particulare...
Băiatul de care vă vorbim, să-i zicem Lenevilă, ca să nu-l recunoască chiar toată lumea, este un pic deosebit. Pentru el nu a contat și nu o să conteze minutul și scorul, dacă joacă, unde, cum și cu cine o face. Când își amintește că vinerea are ceva de făcut (ceea ce nu se întâmplă chiar în fiecare săptămână) își pregătește de cu seara ghiozdănelul, servește un ceai de rostopască și o mască din felii de castravete (pe care după aceea le consumă cu deosebită plăcere) și se culcă la al treilea cântat al găinilor. Dimineața, după ce a făcut o flotare și jumătate (jumătatea care rămâne o completează la prânz), dacă nu uită unde și-a parcat mașina, își îmbarchează tot calabalâcul, ia două bomboane de potență, una pentru ten frumos și alta pentru ținere de minte și pleacă agale spre teren. Trebuie să ajungă ceva mai devreme decât restul războinicilor, și asta pentru a-și instala în liniște tabăra. Își alege poarta cea mai potrivită, să nu bată vântul prea tare, să nu fie curent și, eventual, să aibă și ceva vedere la blondele din cartier iar apoi începe să-și amplaseze decorul: una bucată scăunel cu trei picioare (mai are în portbagaj unul de rezervă, în caz de la o adică...), două bucăți umbrele, una pentru soare, maro cu picățele galbene, suvenir de la Olănești, de pe vremea când mergea la tratament la nămol cu colegii de la industrial 3, de s-a îndrăgostit de o fată de la APACA și s-a apucat de prostii de era să-i prindă viitorul eventual socru și a trebuit s-o taie pe câmp până la Ploiești, unde a stat ascuns mai mult de o săptămână, supraviețuind în pădure cu corcodușe și măsline de capră și cealaltă de umbră, mai elegantă, mov cu nuanțe de grena, în caz că-l prinde ploaia, primită cadou de la organizatori când a participat pentru prima dată la concursul Miss Bunicu;o plapumă brodată cu iepurași și două perne, una pereche de mânuși cu un singur deget, una bucată ochelari de soare, două batiste și un prosopel plus un batic cu tricolor, două sticle, una cu apă neîncepută, a doua cu votcă începută și aproape terminată, căci câteodată le confundă și trage câte-o dușcă cam prea sănătoasă, telefonul, două bețișoare de scărpinat în urechi și-n nas, că poate se plictisește, două pungi cu semințe, una de floare, ailaltă de bostan, niște ciungă, un pachet de țigări, să-i servească pe trecători și, de multe ori, o carte, că poate nu-l ia somnul suficient de repede și trebuie să mai facă un pic de efort. Cât despre echipamentul de somn, ca orice bărbat adevărat, să nu vi-l închipuiți altfel decât în cămașă de noapte, cu prohab și monogramă iar pe piept cu o dedicație brodată, cei ce au privilegiul de a se apropia de pitorescul personaj putând citi și respectivul text: "Iubire, poate totuși nu mai sforăi!"
Acestea fiind spuse, să menționăm că s-a jucat și vineri, formulele de start fiind:
Lupii din Drumu Taberei: Găbiță, Mitică, Stelică, Lucică, Motanu
Mieii din Agronomie: Paulică, Bebe, Ely, Tudor, Marinuș
Claudiu nu a avut numerar la el și, ca urmare, n-a participat, Bețe a venit ceva mai târziu și atunci s-au făcut o serie de rocade, el trecând la Miei și leșinatu la Lupi, pentru ca apoi și Luci, deranjat probabil de soare, să schimbe poarta, dar nu și norocul. Scor final, mai mult sau mai puțin aproximativ, 18-12 pentru vizitatori.
duminică, 31 martie 2013
luni, 25 martie 2013
Dorinţă mare, prezenţă, după recensământ, mică
Încă o zi de vineri cu vreme potrivnică, dar confirmarea de venire a funcţionat ireproşabil. Pe de altă parte, vremea i-a speriat pe poliţişti, care s-au dus în sală să-şi ţină cupa, aşa că n-a mai existat nici presiunea timpului. Prezenţa a fost la limita minimă, 10 combatanţi, de aceea merită apreciată constanţa veteranilor Gabi şi Bebe, care confirmă că "nu te laşi de fotbal când îmbătrâneşti, ci îmbătrâneşti când te laşi". Poate mai au şi alţii ochi de citit...
Casoleta tehnică
Echipa A: Luci, Bebe, Gabi, Popică, Ely
Echipa B: Paul, Stelică, Motanu, Mitică, Găbiţă
Scor: 9-12
Marcatori: Ely 6, Popică 2, Bebe 1 - Găbiţă 10, Mitică 1, Stelică 1
Diafilmul meciului
Cum densitatea populaţiei de ziua 5 aducea cu aceea a Canadei, se ajungea rapid la poartă, ambele echipe practicând cu succes jocul pe contraatac. Partida a început cu ocazii mari ale Echipei B, o rădăcină de bară într-o fază, apoi două rădăcini de bară la altă fază, Luci a închis şi el unghiul la vreo două şuturi, pregătindu-se astfel terenul pentru goluri la poarta cealaltă. Care nu au întârziat să apară, Echipa A conducând cu 3-1 şi 4-2. Prima egalitate s-a consemnat la 5, apoi prima trecere în avantaj a Echipei B a fost la 6-5, după care aceasta s-a distanţat la 9-6, un avantaj ce părea decisiv. N-a fost aşa, Echipa A egalând la 9 după un forcing neaşteptat. La momentul acela s-a pus problema dacă mai jucăm 15 sau 30 de minute, terenurile fiind la dispoziţia noastră. Cum toată lumea era epuizată, s-a optat pentru sfert. Timp în care, pe fondul unor parade salvatoare ale lui Motanu, Echipa B a concretizat de 3 ori la rând, dând stingerea.
Mitică redivivus
A fost meciul în care Căpitanul s-a mobilizat exemplar, reuşind să trimită în uitare episoadele Mitică - zero goluri. Astfel, cu un gol în întregime meritul său (şut de la mijlocul terenului), a reuşit să-i egaleze pe recunoscuţii "bombeori" Bebe (reluare aeriană cu latul, la colţul scurt, după un corner executat cu boltă) şi Stelică (şut în stilu-i caracteristic, cu crosa, după o lovitură liberă executată în lateral), ba chiar, fiindcă vârsta lucrează în favoarea sa, poate spera să-l egaleze pe Popică (goluri din poziţia preferată la pasele lui Ely de pe dreapta), aşa cum şi Mutu l-a egalat pe Hagi.
Concluzie
S-a bifat, s-a alergat mult, s-a obosit pe măsură. Pe măsură ce trecea timpul, se obosea şi mai tare. Mai tare ne-a afectat însă oboseala mentală din meciul cu Ungaria. Să vedem dacă se va resimţi şi la ăla cu Olanda.
Casoleta tehnică
Echipa A: Luci, Bebe, Gabi, Popică, Ely
Echipa B: Paul, Stelică, Motanu, Mitică, Găbiţă
Scor: 9-12
Marcatori: Ely 6, Popică 2, Bebe 1 - Găbiţă 10, Mitică 1, Stelică 1
Diafilmul meciului
Cum densitatea populaţiei de ziua 5 aducea cu aceea a Canadei, se ajungea rapid la poartă, ambele echipe practicând cu succes jocul pe contraatac. Partida a început cu ocazii mari ale Echipei B, o rădăcină de bară într-o fază, apoi două rădăcini de bară la altă fază, Luci a închis şi el unghiul la vreo două şuturi, pregătindu-se astfel terenul pentru goluri la poarta cealaltă. Care nu au întârziat să apară, Echipa A conducând cu 3-1 şi 4-2. Prima egalitate s-a consemnat la 5, apoi prima trecere în avantaj a Echipei B a fost la 6-5, după care aceasta s-a distanţat la 9-6, un avantaj ce părea decisiv. N-a fost aşa, Echipa A egalând la 9 după un forcing neaşteptat. La momentul acela s-a pus problema dacă mai jucăm 15 sau 30 de minute, terenurile fiind la dispoziţia noastră. Cum toată lumea era epuizată, s-a optat pentru sfert. Timp în care, pe fondul unor parade salvatoare ale lui Motanu, Echipa B a concretizat de 3 ori la rând, dând stingerea.
Mitică redivivus
A fost meciul în care Căpitanul s-a mobilizat exemplar, reuşind să trimită în uitare episoadele Mitică - zero goluri. Astfel, cu un gol în întregime meritul său (şut de la mijlocul terenului), a reuşit să-i egaleze pe recunoscuţii "bombeori" Bebe (reluare aeriană cu latul, la colţul scurt, după un corner executat cu boltă) şi Stelică (şut în stilu-i caracteristic, cu crosa, după o lovitură liberă executată în lateral), ba chiar, fiindcă vârsta lucrează în favoarea sa, poate spera să-l egaleze pe Popică (goluri din poziţia preferată la pasele lui Ely de pe dreapta), aşa cum şi Mutu l-a egalat pe Hagi.
Concluzie
S-a bifat, s-a alergat mult, s-a obosit pe măsură. Pe măsură ce trecea timpul, se obosea şi mai tare. Mai tare ne-a afectat însă oboseala mentală din meciul cu Ungaria. Să vedem dacă se va resimţi şi la ăla cu Olanda.
duminică, 17 martie 2013
Un copac cu flori sau Ziua Găzarului
Destulă lume plecată de pe acasă și vineri, 15 martie, pe un vânt și-o frigoșenie mult mai potrivite pentru o cană de vin fiert la gura sobei. Joaca merge însă mai departe și nucleul dur de opt-zece combatanți veterani plus cei doi puști și alte întăriri, mai mult sau mai puțin de conjunctură, e prezent la datorie. De data aceasta s-a nimerit să fim în număr par și, în obiceiul ultimelor etape, s-a purces la alegeri. Iată și distribuțiile:
Echipa maro: Paul, Bețe, Gabi, Cristi-gaze, Stelică, Găbiță
Echipa rozi: Marinică, Motanu, Mitică, Ely, Bebe, Claudiu
Impresia aparentă a fost aceea de echilibru, cu doi oameni de atac de fiecare parte plus un mijlocaș la susținere, diferența urmând a fi făcută de apărare. Primii s-au organizat mai bine și au reușit să aglomereze zona propriului careu, optând mai mult pentru un joc de contre. Rozii, deși au deschis scorul și au dominat începutul de meci, și-au pierdut treptat din luciditate și au fost taxați aproape de fiecare dată cînd au pierdut mingea la mijlocul terenului. Evident, a contat mult și faptul că, excepție făcând Claudiu, toți ceilalți coechipieri au fost mai nervoși decât era cazul, începând să se certe de la primele semne că jocul nu le iese. Maronii și-au văzut de treabă, apărându-se cu aproape tot efectivul și ieșind pe contraatacuri. Dacă Găbiță, cu șase kilograme în minus și apt din punct de vedere fizic, era normal să se poată distra cu Motanu (cel puțin șase kilograme în plus de când s-a lăsat de fumat, plus probleme la genunchi), omul zilei coniderăm că a fost totuși Cristi-vrăjitoru (sau vrăjeală, nu știm sigur...), declarat golgeterul competiției. Acum nu știm exact dacă și Marinică, pe post de portar, a făcut parte din regia spectacolului, cert este că bunul său prieten i-a umplut sacoșa cu goluri, iar scorul de 14-8 ne scutește de orice alte comentarii filozofice.
În final, să notăm și o veste bună pentru campioni. Cătălin ne-a făcut o vizită de curtoazie, asigurându-ne că într-un viitor destul de apropiat va reveni pe teren. Rămâne de văzut dacă va avea și coechipieri, căci frații Crăcănel activează de la o vreme numai pe blog. Pe Tavi mai că-l înțelegem, e omul familist și are de tras și cu sănătatea, dar Băsilică să nu fie în stare s-o dribleze măcar o dată pe mama-soacră și să fugă la teren?
Echipa maro: Paul, Bețe, Gabi, Cristi-gaze, Stelică, Găbiță
Echipa rozi: Marinică, Motanu, Mitică, Ely, Bebe, Claudiu
Impresia aparentă a fost aceea de echilibru, cu doi oameni de atac de fiecare parte plus un mijlocaș la susținere, diferența urmând a fi făcută de apărare. Primii s-au organizat mai bine și au reușit să aglomereze zona propriului careu, optând mai mult pentru un joc de contre. Rozii, deși au deschis scorul și au dominat începutul de meci, și-au pierdut treptat din luciditate și au fost taxați aproape de fiecare dată cînd au pierdut mingea la mijlocul terenului. Evident, a contat mult și faptul că, excepție făcând Claudiu, toți ceilalți coechipieri au fost mai nervoși decât era cazul, începând să se certe de la primele semne că jocul nu le iese. Maronii și-au văzut de treabă, apărându-se cu aproape tot efectivul și ieșind pe contraatacuri. Dacă Găbiță, cu șase kilograme în minus și apt din punct de vedere fizic, era normal să se poată distra cu Motanu (cel puțin șase kilograme în plus de când s-a lăsat de fumat, plus probleme la genunchi), omul zilei coniderăm că a fost totuși Cristi-vrăjitoru (sau vrăjeală, nu știm sigur...), declarat golgeterul competiției. Acum nu știm exact dacă și Marinică, pe post de portar, a făcut parte din regia spectacolului, cert este că bunul său prieten i-a umplut sacoșa cu goluri, iar scorul de 14-8 ne scutește de orice alte comentarii filozofice.
În final, să notăm și o veste bună pentru campioni. Cătălin ne-a făcut o vizită de curtoazie, asigurându-ne că într-un viitor destul de apropiat va reveni pe teren. Rămâne de văzut dacă va avea și coechipieri, căci frații Crăcănel activează de la o vreme numai pe blog. Pe Tavi mai că-l înțelegem, e omul familist și are de tras și cu sănătatea, dar Băsilică să nu fie în stare s-o dribleze măcar o dată pe mama-soacră și să fugă la teren?
luni, 11 martie 2013
Pace de Ziua Femeii
Destui combatanţi de ziua 5 au fugit de-acasă de 8 martie. N-am fost chiar 16, ca-n filmul ăla, dar 15 tot ne-am strâns, la limită pentru terenul mic. Alegerile le-au făcut Tudor şi Beţe pentru că îşi anunţaseră plecarea până la sfârşitul meciului, moment în care puteam continua fără a pierde vremea cu redistribuiri.
Echipa Beţe: Nelu Armeanu, Motanu, Beţe, Mitică, Popică, Găbiţă, Ely
Echipa Tudor: Luci, Bebe, Gabi, Stelică, Eugen, Claudiu, Tudor + Paul (după 30 de min.)
Pentru că echipele iniţiale păreau şi chiar erau dezechilibrate, am stabilit ca întârziatul Paul să intre şi să rămână la Echipa Tudor. Ideea nu-i entuziasma prea mult pe echipierii lui Tudor, care porneau de la ideea că atacul câştigă meciul. În perioada de egalitate numerică vă spun sincer că eu, Găbiţă, am jucat numai când era mingea la mine... Asta pentru că scorul se ducea în sus chiar şi fără implicare maximă: 3-0 şi apoi 4-1 când a apărut Paul. Atunci a început meciul adevărat fiindcă, spre nemulţumirea unora din echipa Beţe, am propus să începem de la 0-0. Neaşteptat de repede, scorul s-a dus simetric în partea cealaltă: 0-3 şi 1-4! Deci şi apărarea poate câştiga meciul?! Ca pinguinii pe vremuri, echipa Tudor s-a aglomerat perfect cu Bebe, Gabi, Stelică şi Paul în terenul propriu, ajutaţi de Eugen şi chiar de Tudor sau Claudiu, acesta din urmă la a doua prestaţie consecutivă peste aşteptări. Dincolo, Ely s-a reafirmat claustrofob, jucând departe de poartă ca să scape de înghesuială, aşa că n-a fost un pericol real, un singur gol pentru el în al doilea meci. La asta s-a adăugat şi un nou episod Mitică-zero goluri, dar a doua zi l-am văzut că schiopăta când mergea pe stradă, deci omul chiar are o problemă, parcă mă văd pe mine nu cu mult timp în urmă (dar măcar acceptam să stau în poartă!). Totuşi, cumva, Echipa Beţe s-a mobilizat intens şi a întors scorul la 5-4, prima şi ultima dată când a fost la conducere! Se părea că s-a reintrat pe făgaş, dar Echipa Tudor a reuşit o nouă egalare, moment în care organizatorii ne-au semnalat expirarea timpului! Nici Tudor şi nici Beţe nu se înduraseră să mai plece, dar nici restul nu s-a lăsat mai prejos: toţi simţeau că pot să câştige şi au solicitat prelungirea partidei, iar Beţe şi Tudor n-au schiţat nici un gest că n-ar fi de acord! Mai mult, Tudor era cât pe ce să devină match-winner, reuşind să înscrie după o perioadă de joc de "care pe care". Numai că ultima fază a adus egalarea la 6 printr-un gol neanunţat de nimic, care merită o descriere separată.
Se poate spune că a fost şi un meci al portarilor, Luci şi Armeanu alias Bronson (la 70 de ani!!!) salvându-şi echipele în nenumărate rânduri. Echipa Tudor s-a dublat perfect pe spate, iar în atac a profitat mai mereu de spaţiile create. Nu mai reţin exact cine a înscris, sigur Claudiu şi Tudor, doar ultimul gol al lui Tudor mi-a rămas în minte, poate şi pentru că părea a fi cel al victoriei: şut violent de pe stânga la colţul scurt, la jumătatea barei, unde nici Armeanu n-a mai putut interveni. Forţată de împrejurări, Echipa Beţe a jucat cu mingi lungi, mai ales la atacurile poziţionale când în faţa noastră era pădure. Aşa că Motanu a aruncat multe mingi în careu, destule s-au finalizat cu lovituri de cap, una deviată de Gabi ajungând în poartă. Şi Eugen şi-a împins o minge în poartă, încercând să scoată de pe linia porţii un călcâi după ce driblasem şi portarul. L-am lăsat la urmă pe Popică, să-l laud pentru plasamentul de la primul gol, când s-a retras din faţa porţii, în singurul loc unde puteam să scot mingea după un slalom pe stânga. Dar mai important a fost ultimul gol, cel egalizator, totul pe axa Mitică-Popică: minge trimisă cu boltă în careu, dar nu pe spaţiul porţii, Popică se deplasează şi reia cu capul din întoarcere, în cross!
P.S. Atenţie iar la reacţiile exagerate, Beţe - după o lovitură cu mingea primită de la Claudiu şi judecată eronat ca intrenţionată, şi Motanu - după un fault al lui Stelică, nu foarte diferit de cele pe care le comite el însuşi!
Echipa Beţe: Nelu Armeanu, Motanu, Beţe, Mitică, Popică, Găbiţă, Ely
Echipa Tudor: Luci, Bebe, Gabi, Stelică, Eugen, Claudiu, Tudor + Paul (după 30 de min.)
Pentru că echipele iniţiale păreau şi chiar erau dezechilibrate, am stabilit ca întârziatul Paul să intre şi să rămână la Echipa Tudor. Ideea nu-i entuziasma prea mult pe echipierii lui Tudor, care porneau de la ideea că atacul câştigă meciul. În perioada de egalitate numerică vă spun sincer că eu, Găbiţă, am jucat numai când era mingea la mine... Asta pentru că scorul se ducea în sus chiar şi fără implicare maximă: 3-0 şi apoi 4-1 când a apărut Paul. Atunci a început meciul adevărat fiindcă, spre nemulţumirea unora din echipa Beţe, am propus să începem de la 0-0. Neaşteptat de repede, scorul s-a dus simetric în partea cealaltă: 0-3 şi 1-4! Deci şi apărarea poate câştiga meciul?! Ca pinguinii pe vremuri, echipa Tudor s-a aglomerat perfect cu Bebe, Gabi, Stelică şi Paul în terenul propriu, ajutaţi de Eugen şi chiar de Tudor sau Claudiu, acesta din urmă la a doua prestaţie consecutivă peste aşteptări. Dincolo, Ely s-a reafirmat claustrofob, jucând departe de poartă ca să scape de înghesuială, aşa că n-a fost un pericol real, un singur gol pentru el în al doilea meci. La asta s-a adăugat şi un nou episod Mitică-zero goluri, dar a doua zi l-am văzut că schiopăta când mergea pe stradă, deci omul chiar are o problemă, parcă mă văd pe mine nu cu mult timp în urmă (dar măcar acceptam să stau în poartă!). Totuşi, cumva, Echipa Beţe s-a mobilizat intens şi a întors scorul la 5-4, prima şi ultima dată când a fost la conducere! Se părea că s-a reintrat pe făgaş, dar Echipa Tudor a reuşit o nouă egalare, moment în care organizatorii ne-au semnalat expirarea timpului! Nici Tudor şi nici Beţe nu se înduraseră să mai plece, dar nici restul nu s-a lăsat mai prejos: toţi simţeau că pot să câştige şi au solicitat prelungirea partidei, iar Beţe şi Tudor n-au schiţat nici un gest că n-ar fi de acord! Mai mult, Tudor era cât pe ce să devină match-winner, reuşind să înscrie după o perioadă de joc de "care pe care". Numai că ultima fază a adus egalarea la 6 printr-un gol neanunţat de nimic, care merită o descriere separată.
Se poate spune că a fost şi un meci al portarilor, Luci şi Armeanu alias Bronson (la 70 de ani!!!) salvându-şi echipele în nenumărate rânduri. Echipa Tudor s-a dublat perfect pe spate, iar în atac a profitat mai mereu de spaţiile create. Nu mai reţin exact cine a înscris, sigur Claudiu şi Tudor, doar ultimul gol al lui Tudor mi-a rămas în minte, poate şi pentru că părea a fi cel al victoriei: şut violent de pe stânga la colţul scurt, la jumătatea barei, unde nici Armeanu n-a mai putut interveni. Forţată de împrejurări, Echipa Beţe a jucat cu mingi lungi, mai ales la atacurile poziţionale când în faţa noastră era pădure. Aşa că Motanu a aruncat multe mingi în careu, destule s-au finalizat cu lovituri de cap, una deviată de Gabi ajungând în poartă. Şi Eugen şi-a împins o minge în poartă, încercând să scoată de pe linia porţii un călcâi după ce driblasem şi portarul. L-am lăsat la urmă pe Popică, să-l laud pentru plasamentul de la primul gol, când s-a retras din faţa porţii, în singurul loc unde puteam să scot mingea după un slalom pe stânga. Dar mai important a fost ultimul gol, cel egalizator, totul pe axa Mitică-Popică: minge trimisă cu boltă în careu, dar nu pe spaţiul porţii, Popică se deplasează şi reia cu capul din întoarcere, în cross!
P.S. Atenţie iar la reacţiile exagerate, Beţe - după o lovitură cu mingea primită de la Claudiu şi judecată eronat ca intrenţionată, şi Motanu - după un fault al lui Stelică, nu foarte diferit de cele pe care le comite el însuşi!
luni, 4 martie 2013
Glonțul, pe la ureche...
Putea să nu fie deloc, putea fi mult mai rău. Orgolii exacerbate, dorința de a câștiga (sau măcar de a scoate un egal), mai vechile "simpatii" și, poate nu în ultimul rând, presiunea pusă de cei doi căpitani de echipă pot duce spre evenimente nu foarte plăcute. Depinde acum dacă cei prezenți și-au tras, singuri sau nu, semnalul de alarmă și vor deveni, dacă nu mai înțelepți, măcar mai puțin pătimași.
Ca de fiecare dată în ultimul timp, s-a apelat la alegeri, Găbiță preferând omul în plus, în formulă cu Paul, Mitică, Gabi, Stelică, Bețe și Marinuș, de partea cealaltă Eli cu Claudiu, Tudor, Răzvan, Bebe și Luci. Frații s-au înțeles mai bine ca de obicei, astfel că echipa lor a condus aproape în permanență, chiar dacă a jucat cam tot timpul pe contraatac. Găbiță a pus de multe ori în pericol poarta adversă, dar Luci a fost într-una din zilele sale inspirate, scoțându-i cel puțin trei-patru mingi în situații de unu la unu, chiar dacă la un moment dat a luat cel mai hilar gol cu putință, în urma unui șut anemic al lui Stelică. Cu plus merită trecuți Claudiu, foarte disciplinat tactic și cu câteva reușite deosebite și Bețe, două goluri (unul, cu călcâiul!) pentru un fundaș de meserie fiind o reușită mai rar întâlnită.
Și totuși, obișnuita despărțire de Tudor a găsit echipele la egalitate, 5-5, moment în care s-a făcut rocada stabilită la început, Marinuș schimbând tabăra. Fraieretele a jucat cu ambiție, lipindu-se și la gol (evident, de la un sfert de metru de poartă) și astfel noua sa echipă s-a impus la final cu 8-7.
Plecarea, mai devreme decât era cazul. Să sperăm că va fi ultima de acest gen.
Ca de fiecare dată în ultimul timp, s-a apelat la alegeri, Găbiță preferând omul în plus, în formulă cu Paul, Mitică, Gabi, Stelică, Bețe și Marinuș, de partea cealaltă Eli cu Claudiu, Tudor, Răzvan, Bebe și Luci. Frații s-au înțeles mai bine ca de obicei, astfel că echipa lor a condus aproape în permanență, chiar dacă a jucat cam tot timpul pe contraatac. Găbiță a pus de multe ori în pericol poarta adversă, dar Luci a fost într-una din zilele sale inspirate, scoțându-i cel puțin trei-patru mingi în situații de unu la unu, chiar dacă la un moment dat a luat cel mai hilar gol cu putință, în urma unui șut anemic al lui Stelică. Cu plus merită trecuți Claudiu, foarte disciplinat tactic și cu câteva reușite deosebite și Bețe, două goluri (unul, cu călcâiul!) pentru un fundaș de meserie fiind o reușită mai rar întâlnită.
Și totuși, obișnuita despărțire de Tudor a găsit echipele la egalitate, 5-5, moment în care s-a făcut rocada stabilită la început, Marinuș schimbând tabăra. Fraieretele a jucat cu ambiție, lipindu-se și la gol (evident, de la un sfert de metru de poartă) și astfel noua sa echipă s-a impus la final cu 8-7.
Plecarea, mai devreme decât era cazul. Să sperăm că va fi ultima de acest gen.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)