Detoxifiere

Pe o vreme dubios de blândă, penultimul meci al anului s-a jucat pe sinteticul din spatele terenului de iarbă. N-am jucat pe iarbă din exces de politeţe, având promis doar terenul respectiv... Cert e că sinteticul ăsta nu e chiar ce trebuie, în unele porţiuni surplusul de granule dând senzaţia de plajă, ca urmare mingea nu sărea peste tot la fel, asta pe lângă problemele de stabilitate la schimbarea direcţiei. Iniţial am fost 14 combatanţi, alegerile fiind făcute de Ely şi Mitică.

Echipa câştigătoare din start: Bronson, Paul, Mihai Tenismanu, Eugen, Mitică, Robert, Cornel.
Echipa învinsă pe parcurs: Bebe, Beţe, Motanu, Vasea, Găbiţă, Ely, Popică.

După cum se poate vedea, Ely a feştelit alegerile tocmai când m-a ales pe mine în echipă (sau tocmai de-aia!). Ca să înţelegeţi, Cornel este un prieten al lui Robert, de aceeaşi vârstă, a mai jucat o dată cu noi, acum vreo 3 ani, aleargă mult şi mingea nu-l încurcă. Ca dovadă, nici nu începem bine şi reia fulgerător din unghi, la colţul scurt, cu Bebe bine poziţionat la bară, dar surprins de tăria şi precizia şutului. 1-0, dar Bebe îşi intră în mână şi respinge două şuturi periculoase. Apoi, partea dreaptă a primei echipe, cu Eugen mai retras şi Cornel extremă, începe să facă legea, furnizând multe mingi în centru, pentru Mitică şi Robert. La una din ele, Robert reuşeşte un călcâi de efect, dar Beţe, intrat în poartă, scoate în corner de lângă bară. În timpul ăsta, echipa a doua nu reuşea mare lucru în atac, Mihai măturând toată zona şi respingând sau interceptând aproape tot. Astfel, Ely a fost nevoit să tragă mai de departe (porţile erau de handbal), dar nu prea simţea mingea şi multe şuturi s-au dus peste. Eu am încercat să plasez tehnic nişte mingi pe spaţiul porţii, la greşeala lui Bronson, dar aceasta n-a venit. Astfel, cu o apărare ermetică, prima echipă majorează în urma unui contraatac: Tenismenu respinge şi apoi aleargă după minge, ajungând în acelaşi timp cu Vasea, care reuşeşte să contreze iniţial, dar tot Mihai preia mingea din spate şi pleacă în fuleu pe stânga, depăşind încă un fundaş şi centrând lui Mitică, aflat în poziţia aia grea din care Bogdan Stancu tocmai ce-a reuşit ratarea anului! N-a fost cazul lui Mitică, valoarea ieşind la suprafaţă ca untdelemnul...:) Aşadar, 2-0 şi perspective deloc roze pentru echipa a doua. Din fericire, Ely nu se lamentează ca în alte dăţi şi reuşeşte un gol de moral, cu un şut tare pe centrul porţii, care îşi schimbă direcţia în faţa lui Bronson, acesta nereuşind decât să atingă mingea cu cotul.
La 2-1, după juma' de oră, Eugen pleacă să-şi ia nişte rude de la autogară, iar raportul forţelor se schimbă. Logic, ajungem mai uşor în faţa lui Mihai, urcă şi Motanu în atac şi reuşim să ne creăm situaţii de gol. Dar cei care marchează sunt tot adversarii, la una din puţinele faze la care ne-au mai ameninţat poarta. Golul mi-l imput, am interceptat bine o centare a lui Cornel, dar terenul mi-a jucat festa şi am alunecat, tot Cornel s-a îndreptat spre minge, am încercat să blochez de jos, dar a fost mai iute şi a înţepat-o în poartă: 3-1!
Ca să forţăm atacul şi cu Beţe, Vasea intră în poartă, însă, mai sensibil decât de obicei, se supără şi pleacă la un reproş destul de gratuit al Motanului. Îl vom recupera mai târziu, la bere, dar până atunci am mai avut de jucat vreun sfert de oră, până la căderea întunericului. Cum era foarte greu de trecut de Mihai, am încercat să pasăm decisiv în situaţiile în care era ultim apărărtor. Idea era să scoatem destui oameni din joc, astfel încât, când ne întâmpina Mihai, să se elibereze altcineva în faţa porţii. Din peste 10 astfel de tentative, am reuşit să strecor 3 mingi: una pentru Motanu (n-a nimerit-o!) şi două pentru Popică (o bară şi golul de 3-2!). Popică a mai avut şi alte ocazii, şi cu capul, şi la un corner executat pe poartă de Motanu, la care Bonson s-a aruncat la ghici şi a deviat din cădere în corner, impresia fiind că a făcut-o involuntar, deci cu puţin noroc şi-ar fi băgat-o în poartă. Dar Moş Crăciun venise deja şi oricum la echipa a doua erau destui care nu fuseseră cuminţi de-a lungul anului, aşa că scorul a rămas 3-2. S-ar mai fi putut juca un sfert de oră, poate chiar două sferturi dacă aveam nocturnă. De aceea, pentru săptămâna viitoare trebuie reţinute două lucruri: în primul rând să apărem la teren la 3, ca să-i dăm drumul până la 3 jumate, iar în al doilea rând, continuăm cu ping-pong.

Motanul voiajor-golgeter si invingator!

          De cand cu joaca in balon, asistam la o inflatie de jucatori; de data asta chiar s-a batut recordul la prezenta, tinand seama ca suntem in 20 dec. si s-au prezentat la teren 20 de amatori de miscare.In vestiar si pe gazonul sintetic inainte de inceperea meciului,Bete ne-a invitat sa degustam tuiculita adusa de acasa. Ne-am incalzit in balonul mic si am inceput partida in balonul mare vazand cat de multi ne-am strans.De data asta au purces la alegeri cei doi pustani:Messi si Elly,rezultand cele doua teamuri.
          Echipa E: Nelu-Bronson, Vasea, Stelica, Bete,Bebe, Razvan, Eugen,Mitica, Cristi-gaze si Elly.
          Echipa M: Gabi, Bogdan,Paul, Popica, Lucica, Tudor, Robert. Catalin, Gabita si Messi.
         In aceste formule a inceput meciul(in prealabil s-au schimbat portarii intre ei-sper sa nu gresesc),destul de echilibrat in primele minute, Elly reusind sa deschida scorul. Am fost egalati si chiar condusi, am revenit si la 4-3 pentru echipa cronicarului- Vasea, acesta a trecut la cealalalta echipa in urma plecarii a doi combatanti din aceeasi echipa,respectiv, Tudor si Lucica. Inainte de asta, Motanul vazand ca Eugen nu se duce in fata la combinatii, a tulit- o varf de atac si i-a iesit cu varf si-ndesat. Era mai mult singur, nemarcat, numai Paul il mai deranja din cand in cand; inca inainte de a trece eu dincolo, marcase doua boabe, apoi a mai dat vreo trei goluri, dintre care doua foarte frumoase, unul din cadere fiind faultatsi mingea ducandu-se in vinclul portii si altul cu un sut puternic de la distanta,venind lansat la o pasa trimisa din corner de catre Cristi. Este adevarat ca a si dat cateva chifle de mai mare dragul,dar tinand seama ca este fundas de meserie, jos palaria! De asemenea, un gol frumos a marcat un alt fundas, Stelica, dupa un dribling(ceea ce nu-i este specific) si o minge lobata de la distanta peste "marele" portar Popica fara frica.Parca a inscris si Mitica, insa grosul golurilor pentru invingatori le-au marcat golgeterii de facto, Cristi si Elly, cate cinci de fiecare,probabil.
          Cand am trecut la ceilalti, echipa lui Elly conducea cu 4-3,dar noua mea echipa(Messi) a revenit si a egalat la sase, chiar luand conducerea cu 7-6 si Elly a facut o mica criza de nervi pentru ca nu le mai iesea jocul, nestiind sa speculam acest moment. De la 7-6 parca s-a rupt totul in echipa noastra si cred  ca degringolada a pornit de la portar sau mai bine zis de la mai multi portari care s-au perindat intre buturi; eu am intrat in poarta inlocuindu-l pe Robert, avertizand ca la poarta asta mare nu prea am sanse. Totusi,am inceput bine reusind sa resping cu piciorul un sut din apropiere al lui Elly. Mai tarziu i-am dat o pasa lui Gabi care a gresit transmiterea mai departe si am primit gol. Echipa lui Elly conducea cu doua goluri diferenta si-nca nu era totul pierdut,se putea reveni in joc,insa intervine Popica care trece in poarta spunand ca apara el tot si nu trec cateva secunde de la debutul  intre bare ca si-ncaseaza un gol, apoi da o pasa cu mana direct la adversar primind inca un gol si tot asa pana la final...Gabita si Catalin, parca n-au fost nici ei in apele lor. In plus sau mai bine zis, in minus, echipa n-a avut aparare, Paul fiind singurul fundas de profil si partial Gabi. Golurile invinsilor au fost date de Gabita,Catalin,Robert, Messi si Popica.
          Scorul  final a fost 16(17)la 7, ceva de genul acesta! Participati la completarea cronicutei.
         Dar ce-a fost a fost, sa lasam supararile si orgoliile la o parte si sa ne gandim,dar sa ne si bucuram de sarbatorile de iarna care urmeaza.
          CRACIUN FERICIT ! tuturor practicantilor fotbaluluideziuacincea impreuna cu cei dragi, dar si celor ce citesc acest blog.
           Sa ne revedem cu bine vinerea viitoare!

Fara numar…

                Nu a fost nici nunta, nici botez si nici dedicatii nu s-au dat, ci doar o ploaie de goluri. Trecem direct la subiect, adica echipele care au fost facute de Cata si Cristi (Gaze) :

Echipa (Cata): Bete, Motanu, Stelica, Bebe, Vasea, Mitica, Tudor (20min), Ely

Echipa (Cristi): Gabi, Paul, Cristi (biciclistu - 50min), Eugen, Bogdan, Gabitza, Popica, Tudor (10 min), Baiatul in rosu ( asa ii spunea Mitica- 40-50min)

Dupa cum se poate observa au fost cateva permutari: Tudor a jucat si la noi si la ei, in paranteza am trecut timpul de joc efectiv, Biciclustu’ s-a carat pe la jumatatea meciului fara sa spuna nimic, Baiatul in rosu a intrat pe la jumatatea meciului si s-a incadrat in peisaj :) iar restul combatantilor au ramas pe pozitii.  Chiar daca multi dintre noi au venit pregatiti sa jucam in balonul mic,  jocul s-a disputant in balonul mare…. teren mare, porti mari, alergatura din belsug. Am facut alegeri cu Cristi si cum el e baiat …. mi-a spus  sa aleg primul,  cam ciudat, am ales primul si am jucat si timp de vreo 20 de min cu un om in plus. Buba dupa parerea mea nu a fost aici, ci la organizarea din teren a echipei adverse, in primele 15 min scorul era 4-0 si la Cristi in echipa era o debandata totala: Eugen (de la care eu unul am pretentii) era in alta lume, Biciclistu mai mult dadea din gura decat din picioare, Gabi a prins o zi mai putin buna (dupa atatea meciuri bune mai vine si unul rau) iar Paulica si Popica se vede ca au imbatranit. Dupa vreo 20 de min de joc (poate au fost mai multe), Tudor a intrat la ei sa echilibram un pic balanta si sa mai detensionam atmosfera, lucru care s-a si intamplat, golurile au curs in ambele parti cu o inclinare mai mare spre poarta adversarilor. Terenul mare, spatiile imense si de ce sa nu recunoastem tineretea si-au spus cuvantul pe un astfel de teren. Ely a avut mereu langa el cate 3 adversari iar cand pasa pleca din piciorul lui si ajungea la coechipieri era cam imposibil sa ratezi, astfel sau marcat cca. 19 goluri autorii fiind: Vasea (2), Mitica (5), Ely (6), Cata(6) si Motanu (15 goluri din transformari - 5 la numar) de cealalta parte s-au inscris 13 bobite avandu-i ca marcatori pe Gabitza, Cristi, Eugen, Baiatul in rosu… daca am omis pe cineva ...scuze. Per ansamblu jocul a fost de calitate presarat cu mici incidente, doar astea sunt sarea si piperul fotbalului deziuaacincea, dar a iesit o partida pe cinste, timpul de joc efectiv fiind de vreo 2 oricele :). Nu pot sa nu remarc prestatia excelenta in poarta a lui Bete, care a scos mai mult decat se putea si atentie! nu a primit decat o chifla, de cealalta parte Gabi a incasat mai multe, apararea a fost beton : Vasea, Stelica, Motanu si Bebe sau intrecut in interventii decisive, basca Roberto Carlos (Vasea) a dat si 2 boabe, de cealalta parte Paulica, Popica, Bogdan si Gabi au gresit foarte multe mingii, la noi mijlocul terenului a fost betonat de Cata, Mitica si urcarile om-la-om ale lui Stelica la ei i-am gasit cand pe Gabitza, cand pe Cristi, cand pe Baiatul in rosu …… iar in atac noi l-am avut nonstop pe Ely cu coborari dese la mijlocul terenului ei i-au avut pe cei trei mijlocasi amintiti mai sus care faceau si faza de atac (Baiatul in rosu nu s-a miscat rau deloc, putin cam hazardat la finalizare –gresea pasa decisiva). A mai incercat Gabitza sa schimbe cate ceva pe parcursul jocului prin schimbarea portarilor dar nici Popescu si nici Paul nu au prins o zi buna. Acestea fiind spuse nu ramane decat sa le uram noroc, bafta si sa revina cat mai curand colegilor accidentati , o saptamana usoara :).

Ce v-aduce Moșu vouă...

Evident, când e pe luate, toată lumea e atentă, poate-poate pică ceva. Și ca să nu vă dezamăgesc, îi anunț pe amatori că Moșu a fost și anul acesta foarte atent cu ei, așa că a trimis la teren un camion întreg cu bețe, bețișoare, nuiele și bastoane, fiecăruia după merit.
Din păcate n-a fost să fie să-i găsească pe toți, și aceasta din varii motive. Cel mai rău pare s-o ducă Fraierini, care a rămas singur cu doamna dirigintă și după un an întreg de îndelungi păcate se pare că a transformat fotbaluldeziuacincea în șopinguldetoatezilele. Sticlele și paharele (chiar și cele goale...) din casă au dispărut, mingea și echipamentul au fost donate unor puradei din cartier, din agenda telefonică s-au șters toate contactele dubioase, astfel că Gaze a devenit Gazela, Motanu e trecut la Pisicuța, Stelică la Steliana, iar Mitică, capul la rele a fost ras de tot. Fiul său cel mare, Roberțel, este în perioada când colecționează poze cu sticle, mașini și domnișoare, la fel ca tata-mare Neluțu, așa că n-or da ei o vizionare pe o partidă de fotbal. Surorile Caltaboș n-o duc nici ele prea grozav: Vasilica se face că muncește dar o freacă pe net, mijlocia Octaviana se tot fandosește "sunt, găină, nu sunt găină, sunt sigur găină...", adică "mă operez, nu mă operez" iar mezina Cătălina, cea mai cuminte dintre toate, a prins rând la spălat vasele și nu vrea să-i mai dea drumul. Coana Lucica și-a terminat rezervele de cromoplatin și doar n-o fi să apară nevopsită la teren și cu degetu-n nas, Găzel are veșnicele sale probleme cu fluidele (bineînțeles, altele decât apa...), pe Marinuș l-a părăsit secretara (unii zic c-ar fi chiar mâna stângă), Bețișor a plecat de dimineață de acasă și pe drum și-a amintit că nu știe unde să se ducă, iar exemplele cu adormitori ar putea continua.
Cu riscul de a ne strica stilul v-am amintit de acești domni și doamne prea puțini vrednici de a fi băgați în seamă, urmând  ca de acum să ne ocupăm de adevărații bărbați. La loc de cinste este Gabi, convocat pe ultima sută de metri și apărut instant la teren. Chiar dacă n-a jucat, din motive de ambient, exemplu său este de urmat de fetițele smiorcăite, care imediat cum simt un pic de vânt că le suflă pe la (pardon) poponeț se bagă sub plapumă și nu se mai dau duse pe afară. Evident, nu este cazul lui Bebilă, singurul pensionar cu catargul sus, aprig jucător și bun pasator. Mitică și-a amintit de zilele sale bune pe post de organizator, reușind să obțină accesul pe iarba pe care n-o mai văzusem de ani buni. Ne-au onorat cu prezența tanti Paulina, proaspătă posesoare a două șorțulețe noi din colecția de iarnă Motanu, tenacele Stelică și prietenul veverițelor, ecologistul Eugen. După cum se prefigura, a fost ziua lui Eli ăla micu, care a primit un cadou la zero-zero și apoi a făcut ce știe mai bine, adică ne-a ciugulit pe contraatac, pe când noi încercam să combinăm ca să dăm gol la o poartă nu mai mare de două caiete studențești puse pe lat. Asta nu înseamnă că uităm meritele lui Bogdan, apărut  la teren accidentat (!) și fără echipament, dar care cu altruism și abnegație a făcut jocul posibil, securizând și victoria alor săi printr-o prestație impecabilă de portar de hochei. Scorul final și distribuțiile le știu participanții, important este că ne-am simțit bine și am încheiat seara la nea Nicu, care a onorat masa și a dat și un șpriț de țară. Inutil să mai spunem că pe parcusul cinei festive s-au primit telefoane de la absenții nemotivați, pe care cu mărinimia ce ne caracterizează ne gândim dacă să-i realipim sau nu la patria-mamă.

La ultima fază...

Încep cu poza din 8 noiembrie:

După cum se poate vedea, tandreţe mare între Cătălin şi Ely (de-ar fi aşa şi-n timpul meciului!), atitudine galantă a lui Popică faţă de Cristi (probabil îl invitase la dans), Beţe doarme (deşi meciul nu începuse!), Bronson se uită după studente, cu un genunchi în pământ Mitică se pregăteşte să fie înnobilat etc, etc...

Să revenim în actualitate: Vineri, 29 noiembrie, pe o vreme mai bună decât era de aşteptat, s-au prezentat la teren 12 combatanţi. Deh, format de iarnă... Am câştigat alegerile cu Ely şi am ales primul, rezultând echipele:

Bebe, Stelică, Motanu, Găbiţă, Robert, Cristi-gaze,

respectiv

Bronson, Paul, Bogdan, Cătălin, Mitică, Ely

Cum e şi normal la astfel de garnituri aerisite, s-au dat multe goluri, aşa că e greu de spus scorul exact. Să zicem 14-13 sau 13-12, posibil şi 14-12. După cum se poate vedea, s-a jucat, nu glumă. La noi, cum nu aveam portar, fundaşii au stat cu rândul în poartă, aşa că eu (Găbiţă) am jucat în faţa apărării, pentru a face faţă trioului de atac advers. În faţă, interul rătăcitor Robert şi Cristi care s-a simţit ca peştele în apă în lupta cu o apărare din care numai Paul era fundaş de meserie. Golurile noastre au fost opera lui Motanu - 1, Eu - 2, Robert - 3, Cristi - restul. Dincolo, toate golurile au fost opera trioului Cătălin-Ely-Mitică (destule ale lui Mitică!).

Noi am condus aproape în permanenţă, uneori şi la 4 goluri diferenţă, ceea ce a provocat obişnuitele reproşuri în echipa în care cuplul Mitică-Ely e prea mare pentru a alerga după egalare. În a doua jumătate, cel mai bine ne-a mers cu Robert în poartă, reuşind să nu luăm gol câte 10-15 minute, pentru ca apoi, când ieşea în câmp, să înhăţăm pe bandă. Au fost goluri frumoase, fie din combinaţii, fie cu şuturi excelent plasate de la distanţă, inclusiv la vinclu, dar şi ratări monumentale. Prefer să descriu câteva din ele:

- eu am reuşit să trimit prin faţa porţii după ce driblasem cei doi fundaşi şi portarul

- după o fază şnur, Ely a trimis spre poarta goală, dar i-am scos mingea printr-o alunecare la sacrificiu

- şi ratarea monumentală de la ultima fază... Apărare disperată la poarta noastră, aglomeraţie mare în careu, Ely se eliberează pentru şut cu dreptul, dar mingea îl loveşte pe Cătălin care încerca să iasă din cadrul porţii! Golul era ca şi făcut, iar dacă într-adevăr în acel moment diferenţa era de doar un gol, înseamnă că adversarii au avut un ghinion uluitor! Totuşi, eu simţeam în acel moment un confort de două goluri, Robert zice şi el la fel, alţii (Cătălin, Cristi, Motanu) spun că rămăsese doar unul...