Detoxifiere

Pe o vreme dubios de blândă, penultimul meci al anului s-a jucat pe sinteticul din spatele terenului de iarbă. N-am jucat pe iarbă din exces de politeţe, având promis doar terenul respectiv... Cert e că sinteticul ăsta nu e chiar ce trebuie, în unele porţiuni surplusul de granule dând senzaţia de plajă, ca urmare mingea nu sărea peste tot la fel, asta pe lângă problemele de stabilitate la schimbarea direcţiei. Iniţial am fost 14 combatanţi, alegerile fiind făcute de Ely şi Mitică.

Echipa câştigătoare din start: Bronson, Paul, Mihai Tenismanu, Eugen, Mitică, Robert, Cornel.
Echipa învinsă pe parcurs: Bebe, Beţe, Motanu, Vasea, Găbiţă, Ely, Popică.

După cum se poate vedea, Ely a feştelit alegerile tocmai când m-a ales pe mine în echipă (sau tocmai de-aia!). Ca să înţelegeţi, Cornel este un prieten al lui Robert, de aceeaşi vârstă, a mai jucat o dată cu noi, acum vreo 3 ani, aleargă mult şi mingea nu-l încurcă. Ca dovadă, nici nu începem bine şi reia fulgerător din unghi, la colţul scurt, cu Bebe bine poziţionat la bară, dar surprins de tăria şi precizia şutului. 1-0, dar Bebe îşi intră în mână şi respinge două şuturi periculoase. Apoi, partea dreaptă a primei echipe, cu Eugen mai retras şi Cornel extremă, începe să facă legea, furnizând multe mingi în centru, pentru Mitică şi Robert. La una din ele, Robert reuşeşte un călcâi de efect, dar Beţe, intrat în poartă, scoate în corner de lângă bară. În timpul ăsta, echipa a doua nu reuşea mare lucru în atac, Mihai măturând toată zona şi respingând sau interceptând aproape tot. Astfel, Ely a fost nevoit să tragă mai de departe (porţile erau de handbal), dar nu prea simţea mingea şi multe şuturi s-au dus peste. Eu am încercat să plasez tehnic nişte mingi pe spaţiul porţii, la greşeala lui Bronson, dar aceasta n-a venit. Astfel, cu o apărare ermetică, prima echipă majorează în urma unui contraatac: Tenismenu respinge şi apoi aleargă după minge, ajungând în acelaşi timp cu Vasea, care reuşeşte să contreze iniţial, dar tot Mihai preia mingea din spate şi pleacă în fuleu pe stânga, depăşind încă un fundaş şi centrând lui Mitică, aflat în poziţia aia grea din care Bogdan Stancu tocmai ce-a reuşit ratarea anului! N-a fost cazul lui Mitică, valoarea ieşind la suprafaţă ca untdelemnul...:) Aşadar, 2-0 şi perspective deloc roze pentru echipa a doua. Din fericire, Ely nu se lamentează ca în alte dăţi şi reuşeşte un gol de moral, cu un şut tare pe centrul porţii, care îşi schimbă direcţia în faţa lui Bronson, acesta nereuşind decât să atingă mingea cu cotul.
La 2-1, după juma' de oră, Eugen pleacă să-şi ia nişte rude de la autogară, iar raportul forţelor se schimbă. Logic, ajungem mai uşor în faţa lui Mihai, urcă şi Motanu în atac şi reuşim să ne creăm situaţii de gol. Dar cei care marchează sunt tot adversarii, la una din puţinele faze la care ne-au mai ameninţat poarta. Golul mi-l imput, am interceptat bine o centare a lui Cornel, dar terenul mi-a jucat festa şi am alunecat, tot Cornel s-a îndreptat spre minge, am încercat să blochez de jos, dar a fost mai iute şi a înţepat-o în poartă: 3-1!
Ca să forţăm atacul şi cu Beţe, Vasea intră în poartă, însă, mai sensibil decât de obicei, se supără şi pleacă la un reproş destul de gratuit al Motanului. Îl vom recupera mai târziu, la bere, dar până atunci am mai avut de jucat vreun sfert de oră, până la căderea întunericului. Cum era foarte greu de trecut de Mihai, am încercat să pasăm decisiv în situaţiile în care era ultim apărărtor. Idea era să scoatem destui oameni din joc, astfel încât, când ne întâmpina Mihai, să se elibereze altcineva în faţa porţii. Din peste 10 astfel de tentative, am reuşit să strecor 3 mingi: una pentru Motanu (n-a nimerit-o!) şi două pentru Popică (o bară şi golul de 3-2!). Popică a mai avut şi alte ocazii, şi cu capul, şi la un corner executat pe poartă de Motanu, la care Bonson s-a aruncat la ghici şi a deviat din cădere în corner, impresia fiind că a făcut-o involuntar, deci cu puţin noroc şi-ar fi băgat-o în poartă. Dar Moş Crăciun venise deja şi oricum la echipa a doua erau destui care nu fuseseră cuminţi de-a lungul anului, aşa că scorul a rămas 3-2. S-ar mai fi putut juca un sfert de oră, poate chiar două sferturi dacă aveam nocturnă. De aceea, pentru săptămâna viitoare trebuie reţinute două lucruri: în primul rând să apărem la teren la 3, ca să-i dăm drumul până la 3 jumate, iar în al doilea rând, continuăm cu ping-pong.

Motanul voiajor-golgeter si invingator!

          De cand cu joaca in balon, asistam la o inflatie de jucatori; de data asta chiar s-a batut recordul la prezenta, tinand seama ca suntem in 20 dec. si s-au prezentat la teren 20 de amatori de miscare.In vestiar si pe gazonul sintetic inainte de inceperea meciului,Bete ne-a invitat sa degustam tuiculita adusa de acasa. Ne-am incalzit in balonul mic si am inceput partida in balonul mare vazand cat de multi ne-am strans.De data asta au purces la alegeri cei doi pustani:Messi si Elly,rezultand cele doua teamuri.
          Echipa E: Nelu-Bronson, Vasea, Stelica, Bete,Bebe, Razvan, Eugen,Mitica, Cristi-gaze si Elly.
          Echipa M: Gabi, Bogdan,Paul, Popica, Lucica, Tudor, Robert. Catalin, Gabita si Messi.
         In aceste formule a inceput meciul(in prealabil s-au schimbat portarii intre ei-sper sa nu gresesc),destul de echilibrat in primele minute, Elly reusind sa deschida scorul. Am fost egalati si chiar condusi, am revenit si la 4-3 pentru echipa cronicarului- Vasea, acesta a trecut la cealalalta echipa in urma plecarii a doi combatanti din aceeasi echipa,respectiv, Tudor si Lucica. Inainte de asta, Motanul vazand ca Eugen nu se duce in fata la combinatii, a tulit- o varf de atac si i-a iesit cu varf si-ndesat. Era mai mult singur, nemarcat, numai Paul il mai deranja din cand in cand; inca inainte de a trece eu dincolo, marcase doua boabe, apoi a mai dat vreo trei goluri, dintre care doua foarte frumoase, unul din cadere fiind faultatsi mingea ducandu-se in vinclul portii si altul cu un sut puternic de la distanta,venind lansat la o pasa trimisa din corner de catre Cristi. Este adevarat ca a si dat cateva chifle de mai mare dragul,dar tinand seama ca este fundas de meserie, jos palaria! De asemenea, un gol frumos a marcat un alt fundas, Stelica, dupa un dribling(ceea ce nu-i este specific) si o minge lobata de la distanta peste "marele" portar Popica fara frica.Parca a inscris si Mitica, insa grosul golurilor pentru invingatori le-au marcat golgeterii de facto, Cristi si Elly, cate cinci de fiecare,probabil.
          Cand am trecut la ceilalti, echipa lui Elly conducea cu 4-3,dar noua mea echipa(Messi) a revenit si a egalat la sase, chiar luand conducerea cu 7-6 si Elly a facut o mica criza de nervi pentru ca nu le mai iesea jocul, nestiind sa speculam acest moment. De la 7-6 parca s-a rupt totul in echipa noastra si cred  ca degringolada a pornit de la portar sau mai bine zis de la mai multi portari care s-au perindat intre buturi; eu am intrat in poarta inlocuindu-l pe Robert, avertizand ca la poarta asta mare nu prea am sanse. Totusi,am inceput bine reusind sa resping cu piciorul un sut din apropiere al lui Elly. Mai tarziu i-am dat o pasa lui Gabi care a gresit transmiterea mai departe si am primit gol. Echipa lui Elly conducea cu doua goluri diferenta si-nca nu era totul pierdut,se putea reveni in joc,insa intervine Popica care trece in poarta spunand ca apara el tot si nu trec cateva secunde de la debutul  intre bare ca si-ncaseaza un gol, apoi da o pasa cu mana direct la adversar primind inca un gol si tot asa pana la final...Gabita si Catalin, parca n-au fost nici ei in apele lor. In plus sau mai bine zis, in minus, echipa n-a avut aparare, Paul fiind singurul fundas de profil si partial Gabi. Golurile invinsilor au fost date de Gabita,Catalin,Robert, Messi si Popica.
          Scorul  final a fost 16(17)la 7, ceva de genul acesta! Participati la completarea cronicutei.
         Dar ce-a fost a fost, sa lasam supararile si orgoliile la o parte si sa ne gandim,dar sa ne si bucuram de sarbatorile de iarna care urmeaza.
          CRACIUN FERICIT ! tuturor practicantilor fotbaluluideziuacincea impreuna cu cei dragi, dar si celor ce citesc acest blog.
           Sa ne revedem cu bine vinerea viitoare!

Fara numar…

                Nu a fost nici nunta, nici botez si nici dedicatii nu s-au dat, ci doar o ploaie de goluri. Trecem direct la subiect, adica echipele care au fost facute de Cata si Cristi (Gaze) :

Echipa (Cata): Bete, Motanu, Stelica, Bebe, Vasea, Mitica, Tudor (20min), Ely

Echipa (Cristi): Gabi, Paul, Cristi (biciclistu - 50min), Eugen, Bogdan, Gabitza, Popica, Tudor (10 min), Baiatul in rosu ( asa ii spunea Mitica- 40-50min)

Dupa cum se poate observa au fost cateva permutari: Tudor a jucat si la noi si la ei, in paranteza am trecut timpul de joc efectiv, Biciclustu’ s-a carat pe la jumatatea meciului fara sa spuna nimic, Baiatul in rosu a intrat pe la jumatatea meciului si s-a incadrat in peisaj :) iar restul combatantilor au ramas pe pozitii.  Chiar daca multi dintre noi au venit pregatiti sa jucam in balonul mic,  jocul s-a disputant in balonul mare…. teren mare, porti mari, alergatura din belsug. Am facut alegeri cu Cristi si cum el e baiat …. mi-a spus  sa aleg primul,  cam ciudat, am ales primul si am jucat si timp de vreo 20 de min cu un om in plus. Buba dupa parerea mea nu a fost aici, ci la organizarea din teren a echipei adverse, in primele 15 min scorul era 4-0 si la Cristi in echipa era o debandata totala: Eugen (de la care eu unul am pretentii) era in alta lume, Biciclistu mai mult dadea din gura decat din picioare, Gabi a prins o zi mai putin buna (dupa atatea meciuri bune mai vine si unul rau) iar Paulica si Popica se vede ca au imbatranit. Dupa vreo 20 de min de joc (poate au fost mai multe), Tudor a intrat la ei sa echilibram un pic balanta si sa mai detensionam atmosfera, lucru care s-a si intamplat, golurile au curs in ambele parti cu o inclinare mai mare spre poarta adversarilor. Terenul mare, spatiile imense si de ce sa nu recunoastem tineretea si-au spus cuvantul pe un astfel de teren. Ely a avut mereu langa el cate 3 adversari iar cand pasa pleca din piciorul lui si ajungea la coechipieri era cam imposibil sa ratezi, astfel sau marcat cca. 19 goluri autorii fiind: Vasea (2), Mitica (5), Ely (6), Cata(6) si Motanu (15 goluri din transformari - 5 la numar) de cealalta parte s-au inscris 13 bobite avandu-i ca marcatori pe Gabitza, Cristi, Eugen, Baiatul in rosu… daca am omis pe cineva ...scuze. Per ansamblu jocul a fost de calitate presarat cu mici incidente, doar astea sunt sarea si piperul fotbalului deziuaacincea, dar a iesit o partida pe cinste, timpul de joc efectiv fiind de vreo 2 oricele :). Nu pot sa nu remarc prestatia excelenta in poarta a lui Bete, care a scos mai mult decat se putea si atentie! nu a primit decat o chifla, de cealalta parte Gabi a incasat mai multe, apararea a fost beton : Vasea, Stelica, Motanu si Bebe sau intrecut in interventii decisive, basca Roberto Carlos (Vasea) a dat si 2 boabe, de cealalta parte Paulica, Popica, Bogdan si Gabi au gresit foarte multe mingii, la noi mijlocul terenului a fost betonat de Cata, Mitica si urcarile om-la-om ale lui Stelica la ei i-am gasit cand pe Gabitza, cand pe Cristi, cand pe Baiatul in rosu …… iar in atac noi l-am avut nonstop pe Ely cu coborari dese la mijlocul terenului ei i-au avut pe cei trei mijlocasi amintiti mai sus care faceau si faza de atac (Baiatul in rosu nu s-a miscat rau deloc, putin cam hazardat la finalizare –gresea pasa decisiva). A mai incercat Gabitza sa schimbe cate ceva pe parcursul jocului prin schimbarea portarilor dar nici Popescu si nici Paul nu au prins o zi buna. Acestea fiind spuse nu ramane decat sa le uram noroc, bafta si sa revina cat mai curand colegilor accidentati , o saptamana usoara :).

Ce v-aduce Moșu vouă...

Evident, când e pe luate, toată lumea e atentă, poate-poate pică ceva. Și ca să nu vă dezamăgesc, îi anunț pe amatori că Moșu a fost și anul acesta foarte atent cu ei, așa că a trimis la teren un camion întreg cu bețe, bețișoare, nuiele și bastoane, fiecăruia după merit.
Din păcate n-a fost să fie să-i găsească pe toți, și aceasta din varii motive. Cel mai rău pare s-o ducă Fraierini, care a rămas singur cu doamna dirigintă și după un an întreg de îndelungi păcate se pare că a transformat fotbaluldeziuacincea în șopinguldetoatezilele. Sticlele și paharele (chiar și cele goale...) din casă au dispărut, mingea și echipamentul au fost donate unor puradei din cartier, din agenda telefonică s-au șters toate contactele dubioase, astfel că Gaze a devenit Gazela, Motanu e trecut la Pisicuța, Stelică la Steliana, iar Mitică, capul la rele a fost ras de tot. Fiul său cel mare, Roberțel, este în perioada când colecționează poze cu sticle, mașini și domnișoare, la fel ca tata-mare Neluțu, așa că n-or da ei o vizionare pe o partidă de fotbal. Surorile Caltaboș n-o duc nici ele prea grozav: Vasilica se face că muncește dar o freacă pe net, mijlocia Octaviana se tot fandosește "sunt, găină, nu sunt găină, sunt sigur găină...", adică "mă operez, nu mă operez" iar mezina Cătălina, cea mai cuminte dintre toate, a prins rând la spălat vasele și nu vrea să-i mai dea drumul. Coana Lucica și-a terminat rezervele de cromoplatin și doar n-o fi să apară nevopsită la teren și cu degetu-n nas, Găzel are veșnicele sale probleme cu fluidele (bineînțeles, altele decât apa...), pe Marinuș l-a părăsit secretara (unii zic c-ar fi chiar mâna stângă), Bețișor a plecat de dimineață de acasă și pe drum și-a amintit că nu știe unde să se ducă, iar exemplele cu adormitori ar putea continua.
Cu riscul de a ne strica stilul v-am amintit de acești domni și doamne prea puțini vrednici de a fi băgați în seamă, urmând  ca de acum să ne ocupăm de adevărații bărbați. La loc de cinste este Gabi, convocat pe ultima sută de metri și apărut instant la teren. Chiar dacă n-a jucat, din motive de ambient, exemplu său este de urmat de fetițele smiorcăite, care imediat cum simt un pic de vânt că le suflă pe la (pardon) poponeț se bagă sub plapumă și nu se mai dau duse pe afară. Evident, nu este cazul lui Bebilă, singurul pensionar cu catargul sus, aprig jucător și bun pasator. Mitică și-a amintit de zilele sale bune pe post de organizator, reușind să obțină accesul pe iarba pe care n-o mai văzusem de ani buni. Ne-au onorat cu prezența tanti Paulina, proaspătă posesoare a două șorțulețe noi din colecția de iarnă Motanu, tenacele Stelică și prietenul veverițelor, ecologistul Eugen. După cum se prefigura, a fost ziua lui Eli ăla micu, care a primit un cadou la zero-zero și apoi a făcut ce știe mai bine, adică ne-a ciugulit pe contraatac, pe când noi încercam să combinăm ca să dăm gol la o poartă nu mai mare de două caiete studențești puse pe lat. Asta nu înseamnă că uităm meritele lui Bogdan, apărut  la teren accidentat (!) și fără echipament, dar care cu altruism și abnegație a făcut jocul posibil, securizând și victoria alor săi printr-o prestație impecabilă de portar de hochei. Scorul final și distribuțiile le știu participanții, important este că ne-am simțit bine și am încheiat seara la nea Nicu, care a onorat masa și a dat și un șpriț de țară. Inutil să mai spunem că pe parcusul cinei festive s-au primit telefoane de la absenții nemotivați, pe care cu mărinimia ce ne caracterizează ne gândim dacă să-i realipim sau nu la patria-mamă.

La ultima fază...

Încep cu poza din 8 noiembrie:

După cum se poate vedea, tandreţe mare între Cătălin şi Ely (de-ar fi aşa şi-n timpul meciului!), atitudine galantă a lui Popică faţă de Cristi (probabil îl invitase la dans), Beţe doarme (deşi meciul nu începuse!), Bronson se uită după studente, cu un genunchi în pământ Mitică se pregăteşte să fie înnobilat etc, etc...

Să revenim în actualitate: Vineri, 29 noiembrie, pe o vreme mai bună decât era de aşteptat, s-au prezentat la teren 12 combatanţi. Deh, format de iarnă... Am câştigat alegerile cu Ely şi am ales primul, rezultând echipele:

Bebe, Stelică, Motanu, Găbiţă, Robert, Cristi-gaze,

respectiv

Bronson, Paul, Bogdan, Cătălin, Mitică, Ely

Cum e şi normal la astfel de garnituri aerisite, s-au dat multe goluri, aşa că e greu de spus scorul exact. Să zicem 14-13 sau 13-12, posibil şi 14-12. După cum se poate vedea, s-a jucat, nu glumă. La noi, cum nu aveam portar, fundaşii au stat cu rândul în poartă, aşa că eu (Găbiţă) am jucat în faţa apărării, pentru a face faţă trioului de atac advers. În faţă, interul rătăcitor Robert şi Cristi care s-a simţit ca peştele în apă în lupta cu o apărare din care numai Paul era fundaş de meserie. Golurile noastre au fost opera lui Motanu - 1, Eu - 2, Robert - 3, Cristi - restul. Dincolo, toate golurile au fost opera trioului Cătălin-Ely-Mitică (destule ale lui Mitică!).

Noi am condus aproape în permanenţă, uneori şi la 4 goluri diferenţă, ceea ce a provocat obişnuitele reproşuri în echipa în care cuplul Mitică-Ely e prea mare pentru a alerga după egalare. În a doua jumătate, cel mai bine ne-a mers cu Robert în poartă, reuşind să nu luăm gol câte 10-15 minute, pentru ca apoi, când ieşea în câmp, să înhăţăm pe bandă. Au fost goluri frumoase, fie din combinaţii, fie cu şuturi excelent plasate de la distanţă, inclusiv la vinclu, dar şi ratări monumentale. Prefer să descriu câteva din ele:

- eu am reuşit să trimit prin faţa porţii după ce driblasem cei doi fundaşi şi portarul

- după o fază şnur, Ely a trimis spre poarta goală, dar i-am scos mingea printr-o alunecare la sacrificiu

- şi ratarea monumentală de la ultima fază... Apărare disperată la poarta noastră, aglomeraţie mare în careu, Ely se eliberează pentru şut cu dreptul, dar mingea îl loveşte pe Cătălin care încerca să iasă din cadrul porţii! Golul era ca şi făcut, iar dacă într-adevăr în acel moment diferenţa era de doar un gol, înseamnă că adversarii au avut un ghinion uluitor! Totuşi, eu simţeam în acel moment un confort de două goluri, Robert zice şi el la fel, alţii (Cătălin, Cristi, Motanu) spun că rămăsese doar unul...

Neluțu, fata lui tătuțu

Înghesuială extremă ieri la teren, de parcă se anunțase Vinerea Roz, cu reducere la goluri pe bază de cupon și locuri în față pentru studenți, domnișoare și gravide. Evident, mulțimea adunată i-a creat probleme la numărat căpitanului Mitică, care după ce și-a epuizat degetele din dotare (cu un pas înainte de a trece la degețelul de rezervă...) a renunțat să mai candideze la alegerea echipelor, ceea ce era să-l coste un post de titular. N-am fost chiar de la început, așa că nu știm cum s-au ales junii-primi Găbiță și Eli, cert este că ne-am luat cu mâinile de cap, văzând linia de apărare a adversarilor, după cum sunt convins că la fel ar fi făcut oricine ar fi privit alcătuirile:
Plăcintele: Gabi, Luci, Biciclistu, Bețe, Paulică, Stelică,  Marean, Găzel, Găbiță
Cozonacii: Nelu, Basil Boli, Răzvan, Bebe, Cătălin, Mitică, Eli, Tudor, Bogdan
Deși vremea a fost bună, meciul a început furtunos, Ciulică reușind pentru prima dată în ultimii cinci ani să marcheze un gol în altă poartă decât cea proprie. Mai târzior (se pare că la 1-1) a apărut și junele Robert, și aici trebuie să-i mulțumim lui tata-mare al lui, care a fost de acord să joace la Cozonaci, coleg de (cap de) linie cu Tudorică, vineri în formă de brioșă. Greul partidei a căzut pe umerii apărării cozonace, și doar intuiția feonomenală a Motanului, de a juca pe dreapta cu  Vasile Vigu și pe stânga cu Bebilă Anghelini i-a salvat pe campioni, adversarii fiind bulversați de rocada posturilor și nemaiștiind pe unde să se strecoare. Și așa însă, Plăcintele au mai ciugulit trei bobițe, una prin Găbiță, uitat singur în apropierea porții (Eli se ținea de mână, să nu-l ia somnul), alta prin Găzel (s-a lovit mingea de el) și încă una cu autor necunoscut pentru mine, venită de la mijlocul terenului. Ce folos însă pentru chiftele, care au încasat per total șase bastârci, una mai puțin frumoasă decât cealaltă, dar despre acestea nu prea posedăm amănunte, deoarece s-au comis cam dincolo de raza noastră de vedere.
Nu putem să nu-i evidențiem pe remarcații de ieri, întâmplător și de mirare chiar și pentru ei, cei doi fundași dreapta. Ciuli, pe lângă golul marcat (e drept, șutul a fost leșinat, Mitică l-a privit cu spatele, o bere și un coniac la băiatu'...) a atins balonul, pe față și pe dos, cam de tot atâtea ori a reușit în cincinalul anterior (omu' juca mai mult în poartă și îl înțelegem, golurile treceau pe lângă el ca acceleratul prin Ciulnița), astfel încât n-ar fi de mirare să-l vedem selectat în Naționala Artistelor, coleg de linie cu Draga și Tamara. Cât despre Boli, dacă îl pui cu mâna în teren, stai pe capul lui,îl mângâi pe creștet,  îi faci și câteva desene și-i mai promiți și poze, există șanse ca în câțiva ani să poți să-l faci  fotbalist. Mari merite are și Cătălin, mai ales că a evoluat accidentat, dar cu un cap  peste toți combatanții a fost Neluțu, acest Vasile Iordache redivivus, cuminte ca o fetiță și la fel de sfios, dar care a făcut absolut de toate: a închis poarta pentru inventar, a ieșit pe centrări, a plonjat, a degajat, s-a luptat cu hoarda de năvălitori și, ceea ce ne-a plăcut cu deosebire, i-a altoit un măturoi pe spinarea lui Marinuș, copilul ploii, atunci când pehlivanul a încercat să-și dea în petec. Asta ca să nu mai spunem că și-a servit tovarășii de joc cu țuică din producție proprie, marca Milog, foarte (de)gustată de amatori...
Pentru lumea bună (e un fel de a spune!)seara a luat sfârșit la nea Nicu, în zornăit de table și pahare. Culmea, aici n-am avut ce face și am comis două greșeli capitale: una la mână,  am uitat că dacă n-ai noroc la fotbal și în dragoste te poți scoate la table și Găbiță m-a curentat, iar a doua că m-am lăsat îmbrobodit la limba română de către victima mea de pe teren, Găzel. Nu-i nimic, să fie primit, ne mai vedem și altădată.

4-1 impreunate, 1-1 si 3-0 separate!

Hai sa ramanem prieteni!

Vineri ne-am strans cu mic, cu mare in agronomie la celebra partida fotbal si bineinteles sa ii serbam pe cei doi Gavrili, restul de Mihaili neonorandu-ne cu prezenta. Gabitza ne-a promis ca ne va face o surpriza si s-a tinut de cuvant, l-a adus la teren sa ne fotografieze si sa ne filmeze pe Nea Emil (sper sa nu gresesc in privinta numelui). Chiar daca partida a inceput cu destul de multe emotii, deoarece jupanul de la teren s-a cam suparat pe noi ca am bagat si scos saptamana trecuta, a fost induplecat de tanarul Gabitza si astfel am dat drumul la jucarie. Dupa ce s-au facut alegeri intre Cata si Cristi gaze, am facut celebra poza de grup si am purces la treaba

Echipa 1: Cata, Ely, Mitica, Stelica, Bogdan, Tudor, Motanu, Bronson (Nelu).
Echipa 2: Cristy, Gabitza, Gabi, Bete, Vasea, Bebe, Popica, Lucica, Eugen.

Chiar daca la prima vedere echipa 1 pare mai inchegata, cei care spag gheata sunt cei din echipa 2, prin tanarul Gabitza, se pare din spusele colegilor ca nu a fost prins in cadru atunci cand a marcat ;)). Jocul se incinge si pe o dominare a echipei 1, cum era si normal, Tudor prinde 2 suturi frumoase si preluam conducerea. Al doilea gol o mica greseala de portar a lui Gaby dar are o scuza, era mascat. Meciul se incinge iar presiunea, miza (;)) cat si presingul facut de Ely si Mitica isi pun amprenta asupra lui Luci care greseste o minge si o cam pune pe tava tanarului Ely, acesta nu iarta si scorul ajunge 3-1. Acum are loc o schimbare in echipa 2, care dupa parerea mea a cam inclinat un pic balanta in favoarea echipei 2; Popica urca in atac. Cu riscul sa fiu certat sau criticat pentru ceea ce am scris mai sus, omul cu pricina chiar isi face treaba si prinde un calcai de zile mari, scorul ajungand 3-2. Atentie mare pana in acest moment pe teren nu s-a injurat ;)), piesa de teatru, s-a urlat un pic, s-au mai cerut cateva faulturi care nu prea au fost (de ambele parti) dar meciul curgea frumos. Tineretea si talentul lui Ely ies la iveala si scorul se face 4-2. De aici isi intra in rol si mai tanarul Cristi Gaze care o sa vedeti si pe filmare, speculeaza orice greseala din apararea adversa si cand o are …. nu iarta. Mai intai transforma un penalti la un hent al lui Stelica, atentie recunoscut de autor, eu chiar intrebandu-l fiind perpendicular pe directia mingii si bineinteles a lui, daca nu a avut mana lipita iar raspunsul a fost negativ(no comment). Pe contraatac, Cata este faultat de Luci (a vrut sa ii rupa piciorul), chiar i-a zis Cristi Gaze: ,, Nea Luci, usor ca ii rupi piciorul’’, Luci ,, Si ce ? Vroiai sa treaca?;))’’, pune mingea jos si executa rapid lovitura libera scorul ajungand 5-3, o mare contributie la acest gol avand-o Luci si Gaze care au uitat sa faca zid. La acest scor Tudorica isi ia jucariile si pleaca, urmand ca talismanul Vasea sa intre la noi pentru a restabilii echilibrul numeric, retineti numeric, valoric am scazut un pic cam mult. Cum spuneam mai sus un pic Gazela (Cristi) se pune pe dat goluri si stabileste scorul final 5-5. La aceste goluri frumoase putem sa mai adaugam si cateva ratari (gen Eugen J) dar si interventii ale portarilor  (gen Bronson si nea Gaby). Cum atmosfera se cam incinsese Motanul, care are o experienta foarte mare si ne cunoaste pe toti cam cum reactionam in diferite situatii, rosteste celebra fraza ,, Hai sa ramanem prieteni’’ cu care pune capat partidei. La sfarsitul acestei cronici vreau sa le multumesc si celorlalti combatanti despre care uneori se scrie prea putin sau mai deloc, ei fiind un fel de albinute ale stupului, negasindu-se la finalizare ci mai mult in faza de aparare, salutari si tot respectul pentru : Nea Bebe, Nea Stelica, Nea Luci, Nea Vasea, Nea Paul, Nea Virgil, Nea Nicu, Nea Mihai, Nea Tavi, Nea Nelu…. si pe toti nenicii care de-a lungul anilor au participat si au contribuit la existenta acestui fenomen de ziuaacincea.  Cu speranta ca tanarul Gabitza ne va posta si filmuletul, imi voi cere de acum scuze pentru fazele importante peste care am sarit. Va doresc o saptamana usoara si spor la munci.

Cronica în imagini

1-0, Găbiţă

1-1, Tudor

1-2, Tudor

1-3, Ely - nu-l avem

2-3, Popică

2-4, Ely

3-4, Cristi, din penalty

3-5, Cătălin

4-5, Cristi

5-5, Cristi

Victorie fara MOTAN !

          In timp ce dragul si simpaticul nostru Motanel trudeste de zor pe ogorul patriei,noi,camarazii sai,ne distram jucand fotbal in Agronomie; o adevarata impietate fata de el.
          Inca o zi buna de jucat fotbal,e drept, ceva mai rece, in jur de 17 grade,prima vinere dupa trecerea la ora de iarna; atentie, sa incepem mai devreme ca ne prinde intunericul pe coclauri.
          De data asta ne-am strans mai greu,de abia ne-am facut de 11 combatanti,nestiind daca mai apare cineva,ca de ex.Eugen,asa pe neasteptate.
          In urma alegerilor despre care drept sa va spun, nici nu stiu cine le-a facut,pentru ca tot s-au codit vedetele,dar nu prea are importanta acest aspect,a rezultat componenta celor doua formatii.
          Echipa CATALIN,Vasea,Paul,Bebila,Mitica si Elly.
          Echipa Gabi,Stelica,Popica,Messi siGABITA.
          Chiar daca prima echipa a beneficiat de omul in plus, a inceput mai prost deoarece conlucrarea dintre Mitica si Elly nu prea a functionat, ei mai mult ciondanindu-se; unde mai pui ca conu Mitica si-a uitat incaltarile de fotbal(alea care joaca singure) acasa si a jucat in pantofii de strada care, zice el,l-au incomodat in executii,mai ales la sutarea mingii. Echipa lui Gabita a deschis scorul prin Messi si parca chiar a condus cu 2-0 prin reusita "inegalabilului si neintelesului" Popica,pentru ca echipa lui Cata sa reduca din handicap dupa o pasa a lui Vasea catre Mitica continuata cu o alta pasa catre Elly care cocretizeaza imparabil. La acest scor parca ,Gabita reuseste de la distanta un lob de toata frumusetea peste Cata,strigand deja gol,insa din pacate pentu el(Gabita) si din fericire pentru noi, balonul loveste transversala de unde poposeste in bratele lui Cata.
          Dupa multa "macinare" in gol la care am contribuit si eu(Vasea),dar mai ales dom'Mitica,am reusit egalarea la doi,cred ca tot prin Elly. Cand credeam ca ne-am mai revenit, dominand in general jocul cu omul in plus,Stelica-lungila inscrie un gol neasteptat pentru 3-2. Scorul ramane nemodificat minute bune,Cata ne cravaseaza din poarta, dar fara rezultat,de partea cealalta Popica aduce reprosuri lui Stelica care,chipurile, nu stie sa stea in teren, eu ma simt obosit si-l rog pe Cata sa joace in camp(cu toate ca "intelegerea" a fost sa evolueze numai in poarta) si  intru intre buturi,iar Bebe trece la ei. Combinatiile incep sa se lege,egalam la trei si de aici incolo aproape fiecare actiune de atac se soldeaza cu gol in poarta lui Gabi prin suturile(ghioagele) lui Elly si Catalin,scorul ajungand la un neverosimil 6-3 pentru noi,numai in cateva minute. In cealalta poarta, eu scap fara gol primit,dar cu o unghie rupta si putin sange pierdut la boxarea unui sut. Spre final, Popica a intrat in poarta si a primit ce avea de primit dupa care a inceput sa tipe la toti ai lui si sa injure, iesind pe marginea terenului, moment in care administratorul  a venit si ne-a "poftit" sa terminam(de fapt cam era si ora).
          Asadar, scor final 6-3 in favoarea echipei lui CATALIN!
          Dupa meci o parte dintre colegi au plecat la ping-pong in frunte cu Gabita.

Completare ping-pong (by Găbiţă)

Am ajuns la o sală mare de lângă Semănătoarea în următoarea formulă (clic pe majuscule pentru poză): BEBE, CĂTĂLIN, MITICĂ, POPICĂ, STELICĂ (şi eu, fără foto). Pozele nu au prea mare calitate, telefonul nu excelează la mişcare şi lumină de interior. Am jucat simplu în diverse combinaţii, unele meciuri fiind decise pe muchie. De exemplu, Bebe cu Mitică au jucat vreo 6-7 egalităţi la avantaje, dintre care Bebe a greşit 4 serve, înainte de a ceda setul!!! Nu ştiu dacă nu cumva Cătălin şi Popică au ajuns tot la avantaje, oricum setul a fost foarte echilibrat, cu Popică la conducere până spre final, când Cătă a reuşit să întoarcă. Pe mine, Cătălin m-a surprins cu serviciul, unul cu efect, foarte rapid şi foarte lung, aşa că primul set l-am pierdut clar. La revanşă, am reuşit să-i citesc mai bine serviciul, a fost rândul meu să conduc la diferenţă mare, dar spre final am început să mă crispez, pierzând minge după minge. Astfel am ajuns la 20-7 pentru mine, pe serviciul meu, dar am pierdut următoarele 4 mingi, deci Cătă avea avantaj. Fiind eu mai emotiv sub presiune, a fost o minune că am reuşit să câştig următoarele 3 puncte şi deci setul. Mitică a rămas astfel singurul neînvins, cu victorii la Bebe şi Stelică, important fiind, ca să-l citez, "cu cine îţi alegi să joci"! :) Astfel că a avut rezervat FOTOLIUL DE LIDER. La sfârşit s-a jucat DUBLU, în diverse formule.

Întâi cu miloaga, pe urmă cu ghioaga!

Aşa cum promisesem, mă bag la echipe cu Ely şi aleg primul. După Cătălin şi Cristi-gaze (nu era prezent, dar era anunţat), îl aleg pe Gabi. La care Ely începe cu milogeala: "Nu mi-l laşi şi mie pe nea Gabi, să am şi eu portar?"... Cum mă înduioşez repede, doar mă ştiţi, i-l las. Iar de aici mi s-a tras. Al doilea moment în favoarea echipei lui Ely a fost apariţia lui Eugen, chiar când se terminaseră alegerile. De unde până atunci convenţia fusese ca la sosirea lui Cristi să primească om în plus (probabil Bogdan), acum se trezeau cu unul cu aport mult mai consistent. Echipele, botezate în stil Motanu, ca omagiu în contumacie...

Ologii: Popică, Luci, Beţe, Bogdan, Cătălin, Găbiţă, Cristi.
Milogii: Gabi, Bebe, Stelică, Paul, Mitică, Eugen, Ely.

Probabil energizat de prezenţa unei gagici pe margine, Ely începe să dea cu ghioaga, expediind nişte mingi care l-au zdruncinat fizic şi moral pe Popică. Vreo două bucăţi au fost imparabile, alta l-a lovit în piept şi l-a băgat în poartă, dar a intrat şi mingea odată cu el (!), ba chiar la un moment dat i-a spart ceasul, pe care Popică l-a pus apoi lângă bară şi acolo a rămas... A mai fost şi o combinaţie frumoasă, în triunghi, şi cam atât cu meritele "milogilor" în atac, pentru că în rest le-a făcut Popică treaba: vreo 4 goluri pe conştiinţă. Iată unul: Mitică trimite o minge care plânge până la poartă, l-ar fi lovit pe Popică în piciorul drept dacă ar fi dormit, numai că el era treaz şi a încercat să dea în ea cu... stângul, dar a bărbierit-o şi a băgat-o în poartă. Hai, încă unul: Popică iese în afara careului să degajeze, dar dă în primul adversar, mingea vine tot la el, mai dă o dată la fel şi Ely înscrie cu poarta goală. Disperaţi de sabotajul aproape continuu al lui Popică (a şi apărat o altă ghioagă a lui Ely în situaţie de unu la unu), l-am scos la înaintare, deşi în poartă nu putea intra decât Beţe, cel care îl mai ţinea cât de cât pe Ely. Nici cu Beţe nu ne-a mers prea bine, a luat un gol parabil pe colţul scurt, de la Mitică, pentru ca apoi să ne pună capac pe final, cu un gol primit din jumătatea adversă, la o degajare înaltă a lui... Stelică! Exasperat, am intrat eu în poartă, oricum era prea târziu să mai revenim, doar am mai remediat ceva, înscriind totuşi două goluri, de la 7-11 la 9-11.

Trecem la poarta cealaltă, unde toată apărarea "milogilor" a fost la înălţime, în frunte cu GABI! Aflaţi în permanentă cursă de urmărire, "ologii" s-au lovit de zidul Gabi, care, atenţie, n-a avut nici cea mai mică vină la vreun gol din cele 9! În schimb, a scos altele ca si făcute, printre care mie şi lui Cătălin din situaţie de unu la unu. Singur cu portarul a fost şi Popică, de două ori, dar dacă nu e cu faţa la poartă ca să dea din prima, trebuie să-şi facă mingea şi atunci există pericolul de a cădea în fund, ceea ce s-a şi întâmplat. Totuşi, din poziţia lui preferată, a dat două bucăţi. Ca şi Bogdan, care are meritul de a fi reuşit să strecoare mingea atunci când a fost lăasat singur cu Gabi. Cristi (zice că) a dat 3 goluri, dintre care unul splendid, dar în rest Bebe a fost capăt de linie pentru el, ba o dată, deşi i-am centrat în faţa porţii, în loc să şuteze a preferat să devieze mingea în spate, pentru o ipotetică venire a lui Cătălin. Nici cu travaliul n-a stat prea bine, la un moment dat provocându-i o reacţie nervoasă lui Beţe pentru că ţipa să-l ia pe Ely, deşi el era mai aproape! Eu am reuşit doar două goluri, unul din alunecare la o combinaţie cu Cătălin, altul cu un şut cu efect pe lângă fundaş, bară-gol, exact ca acum două săptămâni, doar că de data asta a fost cu dreptul. Până aici iese socoteala de 9 goluri, dar şi Cătălin trebuie să fi dat vreunul, nu-mi vine acum în minte, dacă nu e aşa înseamnă că într-adevăr Cristi a dat 3.
În fine, pe lângă parade, Gabi a mai avut şi şansă, o bară laterală Cătălin şi o transversală eu. Să nu uităm nici faultul intenţionat, de roşu, al lui Stelică, posibil în careu, atunci când scăpasem spre poartă la singura minge trimisă peste apărarea adversă (tare aş vrea să ştiu cine a reuşit-o, că restul încercărilor s-au oprit invariabil şi inexplicabil pe fruntea fundaşilor). Cam asta a fost, după începutul în forţă al "milogilor", o interminabilă cursă de urmărire a "ologilor": atunci când ne apropiam cu câte un gol reuşit din multe tentative, dădeam la schimb un gol cadou sau marcat din jumătate de ocazie. Dacă aş mai juca o dată meciul ăsta, aş sta în poartă şi aş paria o ladă de bere pe "ologi".

Supliment tenis

Ne-am prezentat doar 4 combatanţi la terenul de hard, Gabi, Luci, Popică şi eu. Deci entuziasmul de început s-a mai temperat. Am putut juca dublu, toate rachetele fiind din recuzita lui Gabi. Am început ca fetele, fiecare pierzându-şi serviciul până la 2-2, apoi două hold-uri până la 3-3 şi în final 6-3 pentru mine şi Popică. Pe urmă Luci a plecat şi am jucat în trei: eu, pe terenul de simplu, contra Gabi şi Popică, pe terenul de dublu. După ce am pornit în trombă, 5-1, m-au lăsat puterile şi s-a făcut 5-5, dar cu o ultimă sforţare am închis la 7-5, cu un game în care mi-au intrat 3 prime servicii, dintre care un as! :) Preţul a fost o febră musculară la stânga de nu pot să joc nici ping-pong! Apropo, data viitoare se bagă cineva la ping-pong? Lângă metrou Semănătoarea sunt mese multe, plus că au şi bere la vânzare.

-Vrei la tati, puișor?

Vremea (din păcate nu și vremurile...) a ținut din nou cu combatanții fenomenului și, ca de obicei în ultimul timp, prezența a fost mai mult decât onorabilă, paisprezece titulari inițiali, plus eternul inter rătăcitor Eugen, venit, ca de obicei, neanunțat (la mincinoși le crește nasul și le cade altceva, așa că aviz amatorilor), după ce se dăduse deja lovitura de începere. Evident, parlamentările au fost în floare, problema rezolvându-se prin cooptarea permanentă a lui Bebilă la cei ce vor dovedi ulterior învingători. Așadar, distribuțiile:
Leii din Agronomie: Cătălin, Luci, Motanu, Bețișor, Bebilă, Bogdan, Mitică, Eli
Doi Leii din Drumu Taberei: Gabi, Puțanu Vasile, Paulică, Eugen, Stelică, Găbiță, PuțăNu Marin
După cum s-a discutat la ședința tehnică de după meci, se pare că Leii erau destinați să biruie din start, deoarece căpitanul de echipă advers a acceptat să aleagă al doilea, iar în plus a comis și o eroare tactică, pe care momentan n-o spunem, dar care s-a dovedit decisivă. A contat mult și munca educațională prestată de Cătălin cu junele Eli, mult mai cuminte ca de obicei (bine, și scorul l-a ajutat) și într-o formă de șut de invidiat, ghinionistul Gabi primind numai goluri la limita imparabilului. Două de la copil ,ambele lângă bară, unul de la Bețișor, șut sănătos la vinclu, un demivoleu al lui Bogdan în cros, tot la bară, și unul de la Mitică, după o intercepție Motanu și o pasă a lui Eli în gura porții. Dincolo, când scorul era deja 4-0, Cătălin și Bețișor i-au încurajat pe inamici cu una bucată autogol, iar apoi Găbiță a prins un șut din marginea careului, pentru ca ultima boabă, cea de 5-3, să-i aparțină lui PuțăNu, în urma unei acțiuni senzaționale. A plecat cu mingea la picior (unii zic că la subraț...) din propriul teren, a driblat patru inși de la echipa adversă și alți trei de la a sa, și-a centrat, a pus stop cu nasul, după care a căzut în fund și și-a dat craci, a mai driblat doi coechipieri și a tras din voleu, de la Arcul de Triumf, bară, bară, bară, bară, goool! de s-a mirat toată suflarea cum de e în stare o găină congelată să facă așa ceva.
Au mai existat și alte întâmplări pitorești, cum ar fi concursul de dormit pe teren, câștigat la mare luptă de V. Puțaru în fața mai potentului său oponent, Luci din SăTrăiești, care, chiar dacă a sforăit mai estetic, a cedat la puncte în fața experienței superioare a lui nea Leshin, motiv pentru care i-am lăsat să mă cinstească pe amândoi. La fel, Motanu a executat un număr inegalabil de lufturi, mai mare minunea că n-a făcut menisc, iar în marea sa mărinimie i-a îmbogățit garderoba lui Paulică cu una bucată șorțuleț de toată frumusețea, roz cu picățele, taman bun acum în prag de iarnă.
Și totuși, evenimentul central al zilei îl constituie drama lui Mitică, stingher printre campioni, de plângea mititelul chiar la patru la zero pentru echipa sa, cum că pe el nu-l iubește nimeni și că nu i se dă pasă. Trecând peste momente în care a fost jucat și din diferite motive (i-a intrat părul în ochi, mingea n-avea stopul pus, terenul era prea mare sau prea mic, vântul bătea cu putere și după aceea se oprea, cerea pasă și după aia uita și se ascundea, ăilalți coechipieri au ratat de-au rupt...) n-a reușit să empatizeze (mâna pe dicționar, sfertodocții) cu mulțimea ambiantă. Adevărul trist urma să îl aflăm la cârciumă la nea Nicu: decât să cunoască gloria cu învingătorii, și-ar fi dorit din tot suflețelul să-l fi ales și pe el tăticu la echipa adversă. Să vezi atunci ce ne-ar fi făcut...

Din nou la ultima faza....

            ...s-a decis invingatoarea meciului, dar sa nu anticipam ci s-o luam metodic, pas cu pas. La fel s-a intamplat si vinera trecuta, cand eu(Vasea) n-am fost,insa din lecturarea cronicii m-am documentat.
            O vinere superba pentru fotbal cu cca 22-23 grade,de am putut juca la bustul gol , unii dintre noi.
            De data asta, Gabita chiar a venit mai devreme la stadion,cand am ajuns eu cu Catalin pe la vreo 15,05-15,10,el era deja acolo impreuna cu inca vreo patru "baieti". Incet,incet ne-am adunat 16 si in asteptarea lui Eugen s-a purces la alegeri intre Catalin si Claudiu,care a ales primul.
            Echipa mea: Gabi,Lucica,Razvan,Vasea, Popica(bolnav),Claudiu,Gabita,Cristi.
            Echipa adversa: Catalin,Bebe,Stelica,Paul,Bogdan,Nicu(revenire dupa mult timp),Mitica,Ely.
            Vazand componenta celor doua echipe se poate spune ca apararea echipei adverse cu Catalin in poarta si cu Bebe,Stelica si Paul pe linia de fund este superioara,privind in oglinda,fata de apararea echipei mele cu Gabi in poarta si cu Luci,Razvan si Vasea pe linia de fund. In teren disputa a fost echilibrata ,cu momente tensionate si final cu suspans. Echipa mea a intrat mai bine in meci conducand cu 2-0 prin golurile lui Cristi si Gabita,au revenit ceilalti prin golul lui Ely si de aici incolo a fost o cursa de urmarire a echipei adverse de a egala;parca am mai condus odata la doua goluri diferenta,dar cum ne egalau ei,noi imediat inscriam si tot asa pana la ultima faza. A venit si intarziatul Eugen(la 2-1pt. noi,cred) si a intrat la ei,urmand sa vina la noi dupa jumatate din timp. Cristi a facut 3-2 cu o executie superba la paianjen din propria jumatate aproape de tusa din stanga in sensul nostru de atac,urmat de Gabita cu un sut frumos pentru 4-3
Apropos de Eugen, acesta a reusit doua goluri, cate unul pentru fiecare echipa;inainte de a trece la noi conform intelegerii,a mai jucat la noi vreo 5 minute cat a fost accidentat Motanu,iar spre final cand deja era "oficial"la noi a trecut la echipa adversa in locul aotoaccidentatului Nicu.
Se joaca strans,scorul devine 4-4,luam din nou conducerea cu 5-4,dar suntem repede egalati la 5-5 si la acest scor se aude vocea antrenorului care deja intrase cu grupa lui de copii in spatele terenului,ca urmeaza ultima faza ;era deja ora cinci si-un pic.Aceasta ultima faza dureaza 2-3 minute cu un mic asediu asupra portii adverse,cu 2-3 auturi in favoarea noastra si in sfarsit cu golul izbavitor a lui Cristi,dupa care se lasa tacerea.Deci, victorie a echipei mele cu 6-5 la ultima faza a meciului!
          Consider ca apararea noastra a jucat foarte atent,componentii ei fiind concentrati pe intreaga durata a meciului si dublandu-se bine de cele mai multe ori, iar Gabi in poarta a facut adevarate minuni; e drept ca nu o data, mai ales spre final,Gabita si Cristi au coborat in sprijinul apararii.
            Claudiu a avut o evolutie destul de stearsa. Popica a fost cam bolnavior,va dati seama ce iesea daca era sanatos?!(nu la cap Motane).Ely din nou cam nervos, cu reprosuri la adresa colegilor; in schimb are un sut naprasnic care a facut doua victime; saracu Motanu s-a ales cu buza sparta dupa o ghiulea receptionata in fata,"norocul" ca a fost oarecum lateral,fiind nevoit sa ia o pauza de vreo cinci minute,pe tusa. La randul meu i-am blocat/parat un sut puternic,de era sa-mi dea degetele de la piciorul drept peste cap, oricum ma doare si-acum...
            Iesirea lui Catalin in camp si-a dovedit repede roadele,crescand presiunea la poarta noastra,el contribuind din plin la egalarea scorului. Pacat ca Motanu a facut un fault urat la Catalin, chiar daca si-a cerut scuze imediat si culmea, in momentul faultarii nici nu si-a dat seama ca este Catalin.
            Cristi si Gabita au avut si cateva suturi ratate cu stangul; Popica a ratat in stilu-i caracteristic cateva situatii clare de gol. Popica mi-a reprosat greseli in aparare la primirea unor goluri; eu imi reprosez faza cand nu l-am marcat pe Eugen si am primit gol, fiind convins ca era coechipierul meu(trecuse la ei dupa iesirea lui
Nicu); m-a certat si Motanu dupa ce i-am dat o pasa inapoi,e drept,cam moale, in schimb, Gabita a zis ca m-am autodepasit in postura de fundas stang; deh,pareri si pareri...
            Important este faptul ca in acest meci n-am fost niciodata condusi,adversarul fiind nevoit sa lupte mereu pentru egalare.
            Vineri pe la 12 am vorbit cu Motanu la telefon si mi-a promis ca ma ia la el in echipa invingatoare,eu acuzandu-l in gluma de blat, ca de unde stie el ce echipa va castiga,dar dupa meci s-au adeverit spusele Motanului si ce este interesant e faptul ca si Gabita este in echipa invingatoare, banuind ca este prima data cand toti "cronicarii" au jucat in aceeasi echipa si au si castigat!

O neverosimilă răsturnare de scor

Am întârziat şi la meci, şi la cronică. Atunci să fie scurtă... Echipele iniţiale:

Echipa X: Beţe, Bebe, Stelică, Bogdan, Cătălin, Mitică, Găbiţă
Echipa Y: Gabi, Motanu, Luci, Paul, Claudiu, Ely, Popică.

La prima vedere a echipelor negociate de Mitică şi Ely (!), am zis că luăm bătaie sigur. Şi aşa ar fi fost dacă nu am fi asistat la una dintre cele mai bizare răsturnări de scor din istoria fenomenului de ziua 5. S-a mai dat gol la ultima fază, dar două goluri la ultimele două faze? Nu-mi amintesc, mai ales că au fost reuşite de echipa condusă cu un gol la momentul respectiv!
Succesiunea golurilor a fost următoarea: 0-2, 1-2, 1-5, 2-6, 7-6 scor final! Popică s-a proclamat autor a 5 goluri după socoteala de la cârciumă (două cu capu'... două la pomană... parcă încă unu' cu picioru'...). N-am putut să-l contrazicem la momentul respectiv, dar după aia ne-am amintit că Ely a dat şi el un gol, o reluare cu latul din prima, la o respingere, lângă bară. Iar Motanu s-a trecut şi el pe listă cu o minge trimisă la bătaie pe poartă, pe care portarul din momentul respectiv, Bogdan cel cu părul mov (!), a vrut s-o degajeze din voleu!
În ce ne priveşte pe noi, icşii, ne-am lovit de barajul lui Gabi, care a ajuns în două rânduri cu piciorul lângă bară, din semişpagat! Eu (Găbiţă) am reuşit să strecor două mingi din unghi (golurile 1 şi 5, cred), dar am ratat una clară cu juma' de poartă goală, plus o foarfecă pe lângă, Bogdan a deviat şi el una în poartă în stil Popică, după două şuturi în plopi Mitică a nimerit una cu ascuţitu la vinclu, Cătălin a înfipt şi el o boabă şi iată-ne la 5-6. Dar să nu anticipiez...
La scorul de 1-2 sau 1-3 apăruse şi Eugen, anunţat, aşa că a intrat la igreci şi Luci a trecut la noi. Deşi trendul a mai continuat până la 1-5, se poate spune că până la urmă a contat un om în minus în apărarea unora şi altul în plus în apărarea altora. După 2-6, când icşii au început să reducă din handicap, igrecii au avut destul ghinion, lovind bara de câteva ori din situaţii clare. Eugen a trimis o bombă cu efect invers decât la Roberto Carlos, adică mingea era pe cadrul porţii, dar fugea de portar, spre bară. S-a oprit la împreunarea barelor! Pe urmă, la cea mai frumoasă fază a meciului, Claudiu a recuperat la marginea careului propriu, a driblat tot până la celălalt careu, de unde a trimis în bara laterală... Pe urmă, pe la 4-6, deci când încă se aflau la conducere, a început şi Motanu să tensioneze atmosfera, luându-se de puşti şi făcându-i proşti. Măcar fraieri să-i fi făcut, suna mai altfel...
Şi aşa am ajuns la momentul culminant. Meciul stătea să se termine, aşteptam din clipă în clipă să intre antrenorul cu juniorii şi să ne dea stingerea. Nişte igreci încercau să pună capăt meciului arbitrar, ca de multe ori în trecut, dar faptul că acum există un reper clar pentru final i-a împiedicat. Motanu chiar ieşise pe margine, îşi îmbrăcase bluza de trening, dar văzând că restul joacă a revenit în teren în plină presiune a icşilor, a ajuns lângă Mitică, dar n-a putut interveni la o centrare pe care Mitică a reluat-o în plin cu capul, direct în pieptul lui Gabi, de unde a sărit norocos în poartă: 6-6! Era un rezultat prea bun pentru icşi, aproape nesperat la un moment dat. Atunci, antrenorul de juniori anunţă ultima fază... Se joacă, atacă unii, atacă alţii, mingea iese în aut lateral pentru igreci. Motanu zice iar gata, dar Claudiu îi explică, foarte corect, că ultima fază înseamnă până la aut de poartă sau gol, şi execută autul. Icşii recuperează, mingea ajunge... da, la acelaşi Mitică, aflat în poziţie "tipică de Popică", şiiiii... GOL!
7-6, incredibil şi, de ce să nu recunoaştem?, cam nemeritat! Ciudat, în momentul în care mingea intra în poartă, Claudiu se aşezase pe bancă! De ce oare, din moment ce chiar el explicase cum e cu ultima fază?! Nu se ştie... Şi uite aşa s-a scris istoria acestei neverosimile răsturnări de scor.

Plecați la piață cu punga spartă

Vine o vreme când reflexele ți se tocesc, piciorul nu te mai ascultă, driblingurile îți reușesc doar când adversarii sunt doi copaci și-un stâlp, șuturile ți se duc în plopi sau în boscheți (depinde de peisaj...) dar, în virtutea trecutului tău glorios, ți se oferă onoarea de a face alegerile, ceea ce, lucru deloc de neglijat, îți asigură un loc de titular.
Un punct mare în favoarea ta ar fi că, încă din imemoriale timpuri (adică cam pe când Vasea era  domnișoară, Luci nu folosea vopsea de păr iar Găbiță  nu aflase ce înseamnă alea desene animate) acesta era principalul tău talent. Ascundeați piatra, o ghiceai sau o piteai pe după dește, vă apucați de negociat și cel din fața ta se trezea făcut la buzunare, cu trei oameni mai puțin, trei goluri în minus iar pe deasupra dator cu un rând la cârciumă și două țigări la bucată. Bașca portarul advers stătea cu fața-n soare iar al tău la loc ferit, ca nu cumva să-i deranjeze vreo nefăcută somnul, căci de apărat mai va.
Iată însă că socoteala de pe peron nu e totuna cu cea din tren și, pus în fața unui băiat de cartier, patru clase pe după blocuri, dintre care două cu repetir, te fură fâstâceala și te trezești cu pantalonii-n vine și cu bandana pe ochi. Adică, reușești de-i scapi din vedere pe ăi doi considerați vedetele cartierului, ambii la  adversari și te mai și trezești (probabil, mahmur) coechipier cu vreo trei mai puțin talentați, pe care susții apoi că nu tu i-ai ales. De picat tot îți pică ceva, cică ar mai veni trei băieți cu care să-ți întărești oastea de strânsură, dar nimeni nu garantează că respectivii vor ajunge astăzi sau peste trei săptămâni, după cum de abia după meci s-a găsit un milostiv să-ți deseneze o schemă, cum că nu toți trei ar fi avut loc la tine. Așa că uite cum a căzut zarele:
Echipa de după blocuri : Gabi (bine-ai revenit!), Paulică, Stelică, Tudor, Găbiță, Eli, Marean
Echipa de la (ura și la)  gară: Cătălin, Mititică, Răzvan, Bogdan, Siliboi, Claudiu, Bebilă
Pe unii i-a pufnit răsul, pe alții plânsul, vreo doi au dat să se sinucidă, iar pastila s-a mai îndulcit puțin prin rocada lui Paulică cu Bogdan, la prima vedere o afacere bună, dar în final păguboasă pentru gargariști, Paulică fiind prea cuminte și Bogdan, cu două!!! goluri, prea rău. Așa că înainte de a apuca să numere până la trei Mitică și a-și extrage degetul din gură, scorul era patru la zero pentru mariniști, de se înfoia nea Găină-n pene mai ceva ca-n zi de târg la Vitan, cu șlapi, manele, mici reșapați și molan la mâna cincea.
 Mai apoi a răsărit din drum mimoza, zisă și Eugen (o fetiță delicată și care n-ar face rău, adică n-ar da gol sau pasă, la nimeni) și s-au mai efectuat ceva permutări, dar pacientul era deja tratat definitiv. Ce să mai zicem de scorul final, nouă la șase, că poate-i vine cuiva vreo idee și-l citește invers, de ne calcă astfel de două ori rușinea?

Completare tenis (Găbiţă)

De data asta am găsit liber pe zgură şi numai o fereastră de o oră. Gabi a adus două rachete ca fulgul şi tot el a deschis balul cu victorii la Eugen şi Cătălin. Pe urmă, ca să apucăm să jucăm cât mai mulţi, au intrat alţii, câte doi. Eu mi-am luat revanşa la Popică şi Motanu a câştigat cu Stelică. Pe urmă, intentia a fost de a juca învingătorii între ei, însă meciul meu cu Gabi s-a întins până la tie-break (am avut 4-2, dar am pierdut!), iar pentru finala Gabi-Motanu n-a mai fost timp.
Şi gata cu tenisul pentru anul ăsta, după cum se arată octombrie trecem pe ping-pong.

De la 0-2 la 9-2...

            dupa o puternica "reveneala" cum haios spunea un fost coleg de miuta din perioada cand salasluiam la Drobeta Turnu-Severin(1974-1983), pentru ca in final sa se termine 10 la 4.
            Sa pornim totusi povestea meciului cu inceputul, remarcand faptul ca a fost o zi ideala pentru a juca fotbal. Vazand cum curg combatantii spre Agronomie, mi-am zis ca iar va fi inflatie de jucatori. Eram deja 14,ba chiar 15 cu baiatul venit cu Cristi si asteptam sosirea lui Gabita si a lui Eugen,dar cum deja era cam tarziu,s-a trecut la alegeri intre Mitica si Cristi rezultand teamurile:
            Echipa 1-Vasea,Bebe,Stelica,Bete,Razvan,Mitica,Catalin;
            Echipa 2-Paul,Virgil,Popica,Bogdan,varu/ Dan,Claudiu,Cristi-gaz.
            Cu toate ca a doua echipa era mai valoroasa,cealalalta a inceput mai bine si a avut cateva oportunitati de a deschide scorul,de care n-au profitat Vasea(care a inceput in atac),Mitica si, partial, Catalin.A urmat ceea ce trebuia sa se intample si la o centrare a lui varu'Dan,Motanelul deviaza in propria-i poarta la coltul scurt, facandu-se de un 0-1 si ceva mai tarziu,chiar de un 0-2,marcand,de data asta pe bune,varu'Dan. La acest scor Vasea intra in poarta si Bete trece in aparare; observand aceste permutari,Motanul pleaca tiptil-tiptil in atac ,ramanand acolo pana la final,aceasta manevra dovedindu-se foarte inspirata.
            S-a jucat o buna perioada de timp la 2-0,chiar si dupa sosirea celor doi intarziati; apropos, de o bucata de timp,Gabita cam intarzie la intalnirea de vineri...
           La sosirea celor doi(cam la o jumatate de ora de la inceperea ostilitatilor) au fost ceva discutii cu repartizarea lor la cele doua echipe,pana la urma Gabita a intrat la prima echipa avand in vedere ca era condusa cu 2-0,iar Eugen a evoluat la ceilalti
            Intrarea lui Gabita nu si-a aratat roadele de la inceput,durand ceva timp sa se acomodeze cu noile incaltari,iar noi toti sa ne obisnuim cu noul balon Adidas; Gabita si Catalin se inteleg tot mai bine,dar mingea parca nu vrea sa intre in poarta adversa,acest obsedant 0-2 incapatanandu-se sa reziste pe tabela de marcaj.Popica intra in poarta in locul lui Paul,combinatiile in cealalta echipa sunt tot mai reusite,golurile incep sa intre intr'un ritm ametitor si de la 0-2 se ajunge la un neverosimil 9-2!?!
            Tandemul Catalin-Gabita a fost hotarator in intoarcera rezultatului,ca si unele triunghiuri de pase la care au mai participat Mitica sau Razvan; au fost destule combinatii foarte frumoase care s-au soldat cu goluri spectaculoase
            Cei trei marcatori au fost: Catalin-4 goluri,Gabita-3 g. si ,placuta surpriza,Motanu' Razvan-3 g.(daca'l punem si pe cel din poarta proprie,are chiar 4). Las placerea marcatorilor sa-si descrie fiecare golurile reusite. O surpriza neplacuta este absenta  Capitanului Mitica de pe lista marcatorilor.
            Asa de bine s-a integrat Motanu in atac si-asa de fericit era, ca spre final  a jucat numai cu calcaiul...
            Nu vreau sa par lipsit de modestie,dar trebuie sa remarc buna prestatie in poarta a lui Vasea care a aparat multe suturi,fiind ajutat si de bare(3 suturi in bara din stanga sa si unul in dreapta),de la 0-2 la 9-2 neprimind niciun gol.
            Cand deja victoria era demult transata,reuseste si Popica un gol in stilu-i caracteristic la o balbaiala in careu,Stelica cu Bete langa el si cu Vasea la un metru in spatele lor,nu reusesc sa degajeze balonul ...
            Mai dam noi al zecelea gol si la ultima faza, cand copiii intrasera deja  pe teren si cei mai multi dintre jucatori parasisera suprafata de joc,Cristi executa totusi cornerul si din devierea lui Bete .mingea intra in gol.
            Asadar,scor final 10-4 in favoarea echipei lui dom'Mitica.
            A mai jucat temporar si baiatul care a venit cu Cristi si a terminat in teren dupa ce s-a accidentat Dan.
            Au fost cateva clinciuri intre  Catalin si varu'Dan care solicita cam des si fara motiv  fault(are un joc in care se cam expune si parca ar vrea un fotbal fara contact fizic), intre Stelica si Claudiu la un fault,de altfel recunoscut, al primului asupra celuilalt care a incercat sa riposteze,dar ambele au fost aplanate la timp.
            De asemenea, spre final , Vasea boxeaza o minge cu pumnul,moment in care este busculat in saritura de catre Eugen,care-l loveste in partea dreapta la coaste si sold,acesta cerandu-si scuze pe loc si ca un domn ce este a revenit cu un telefon la 19,30,intrebandu-ma cum ma simt.
            La  sfarsitul meciului am plecat imediat spre casa sa pregatesc Nubira pentru ITP-ul de a doua zi ,apoi am savurat o bere in cartier,lasand baietii la un tenis si la bere si pizza in Agronomie!
            Deja asteptam cu nerabdare sa vina mai repede vinerea viitoare!

Completare Tenis (Găbiţă)

Pentru prima oară în istoria Fenomenului de ziua 5, fotbalul a continuat cu tenis de câmp, în Tineretului, ajutaţi cu rachete şi mingi de Mihai Tenismanul. S-a jucat pe suprafaţă rapidă, asta ca să compenseze lentoarea nostră! :) Absolut toţi cei care şi-au etalat măiestria trăiau din amintiri la acest sport, de aceea spectatorii, adică tot noi, s-au distrat copios unii pe seama altora. Puteţi admira aşezarea impecabilă a lui Mitică la un forehand, precum şi poziţia de manual a lui Popică la serviciu (clic pe numele lor, da?). Motanu a oferit faza zilei când "a luat plasă", adică n-a văzut plasa aia din spatele lui Mitică şi s-a înfipt în ea!! :))
Dacă vremea ne va permite, ar trebui să repetăm figura şi săptămâna viitoare, mai ales că este ultima zi de vineri cu orar de vară.

Tendinţă de redivivus

Cronică târzie, fiind prins la înghesuială de începerea şcolii, cum tot la limita înghesuielii a fost şi jocul de vineri - şapte la şapte, fără Eugen, sosit neanunţat pe la jumătatea meciului, dar care s-a mulţumit să facă ture pe terenul de iarbă. Tineretul a făcut alegeri, cu următorul rezultat...

Echipa A: Paul, Luci, Motanu, Claudiu, văru' Dănuţ, Găbiţă, Popică.
Echipa B: Cătălin, Stelică, Bebe, Bogdan, Mitică, Ely, Vasea (zis şi Contondentul).

Vă spun sincer, cum am văzut echipele, am afirmat că batem lejer. Scorul final mă confirmă, deşi s-a conturat mult mai greu decât mă aşteptam. Iar asta şi pentru că eu (Găbiţă) am fost o semi-legumă după meciul în competiţie din seara precedentă, dar mai ales "după berea de după" (şi am meci şi joia viitoare...). Partida începe în nota de dominare a Echipei A, dar fără inspiraţie la finalizare, asta şi cu contribuţia obiectului sferic, unul mai uşor decât media, predispus să ia înălţime. Dar ambele echipe jucau cu aceeaşi minge, aşa că nici lui Ely nu i-au ieşit şuturile, în dreptul său nefigurând nici (măcar) un gol. Am folosit paranteza pentru că nu pot să scriu niciun legat!
Scorul este deschis împotriva cursului jocului, cu un "cap" perfect al lui Stelică, la o centrare a lui Ely din corner. Muncim din greu pentru egalare, Cătălin apără ce e de apărat, însă cele mai multe şuturi ale noastre nu sunt cadrate. Golul de 1-1 vine norocos, dintr-un penalty executat de Claudiu, în urma unui şut la care Bebe s-a apărat instinctiv cu braţul. Cătălin nu mai rabdă şi iese la atac, fazele se succed la cele două porţi cu finalizări diferite. La poarta Echipei A, ce nu e pe-afară apără Paul la Ely sau Mitică, în timp ce la poarta Echipei B încep să intre golurile. Claudiu strecoară un şut de la distanţă pe jos, văru' dă şi el tot pe jos, din unghi, două bucăţi între care intercalez şi eu un şiret din voleu. Acesta era singurul gol al meciului cu şut în forţă şi aşa avea să rămână până la ultima fază a meciului, cu Cătălin expediind o bombă din careu. Scor final, deci, A5-B2.
Foarte mişto cele două faze la care portarii îşi puteau marca gol unul altuia. Mai întâi Popică prinde o minge şi, fiindcă eram prea departe pentru a-mi pasa cu mâna, degajează cu piciorul, mingea cade la marginea careului şi sare pe direcţia mea, dar mă feresc în ultima clipă şi Bebe are şansa de a respinge involuntar cu capul! În replică, Bebe anticipează o lansare la limita careului şi degajează, mingea căpătând o traiectorie cu boltă care se termină chiar la îmbinarea barelor.
Nu-mi permit să ratez relatarea altor două faze, de data asta de la bere... Mihai Tenismanu apare la consumaţie cu o rachetă, iar Motanu o testează pe capul lui Popică, numai că în loc de racordaj nimereşte cu rama, aşa că din ochelarii de soare ai lui Popică zboară o lentilă! Noroc că ochelarii erau de-ăia inestricabili, de tarabă, care se repară singuri. A doua fază e de generic... La plecare, Mitică face pe ecologistul, aplecându-se să adune berile moarte, dar se ridică atât de brusc, încât mărul de deasupra îi trage o cracă în cap, doborându-l la pământ atât de repede, cum nici Paul în zilele lui bune n-a reuşit vreodată! :)

Dă și mie doi lei

Meciul terminat, combatanții răspândiți care încotro la umbră cu o sticlă în față, cronica pe jumătate scrisă, cu un titlu demn de filmele indiene cu happy-end "Domnului Profesor cu dragoste", scenariul și regia Mitică Căpitanu, goleador de meserie. Acum nu știm exact cine o fi misteriosul domn cu dedicația, nea Marinuș în persoană sau altcineva cu ceva mai multă școală și momentan lipsind din localitate, cert este că totul s-a schimbat cu 179 de grade, odată cu apariția intempestivă și pe bicicletă (una roșie, de damă!?!) a altui erou de desene animate, cunoscut sub numele Sudoru. Care m-a servit din prima, înainte chiar să-i mărturisesc că nu mi-a fost dor de el, cu replica din titlu. Voia și omu să-și ia și el o bere și n-avea prea mult mărunt la el...
Dacă personajului de mai sus nu i-a simțit nimeni lipsa, în afară de mama-soacră, ipochimenul ștergând-o pe furiș cu banii pe butelie, nu la fel se poate spune despre alt vechi mohican, alias Bețișor, reintegrat la bază pe post de titular, deocamdată în poartă. Iar revenirea sa a coincis cu prezența-record a anului, optsprezece amatori de joacă, de nu mai știa Silică pe ce degete să-i mai numere. Evident, ca de obicei în ultimele luni, s-a purces la alegeri, din câte am înțeles fratele Claudiu (care a șters-o înainte de final, făcând pe supăratul, motiv să "uite" de taxa pentru teren), cu fratele Eli, iar gurile rele spun că acesta din urmă l-ar fi acuzat pe mentorul său Cătălin de trădare, spunându-i că nu va mai juca niciodată (adică vreo două săptămâni...) cu el. Iată și echipele, denumirile lor fiind alese după ceea ce ne inspiră cei doi căpitani de conjunctură:
Echipa Lolek: Cătălin, Bebe, Ciulică, Eugen, Mitică, Claudiu, Lucică Messi, Bogdan, Stelică
Echipa Bolek: Bețișor, Paulică, Motanu, Virgil, Silivache, Eli, MMM, Gazel, văru Dan
Popor mult, așa că s-a încercat să se joace pe terenul mare, măcar pentru o repriză, înainte de a venii copiii la antrenament. Astfel, scorul la pauză a fost 1-0 pentru loleci, gol Lucică cu un șut frumos din alergare, deși bolecii au dominat mai mult și au ratat incredibil, cele două primadone chiar singur-singurele cu Cătălin, ca de obicei imperial. Mutarea pe sinteticul mic a generat, culmea, parcă ceva mai mult fotbal, iar bolecii, cu o apărare în care au excelat Virgil și Paulică (pe un post inedit, acela de fundaș-stânga) au împins și mai mult jocul și au întors scorul la 3-1, goluri Eli, văru și Găzel, cu o boltă pe spate, care i-a mai spălat din păcate. Spuneam aceasta pentru că ieri l-am văzut cam absent din joc, probabil cu gândul la cinstea ce urma să i-o facă după meci MMM, alias Marin Mână Moartă, proaspăt proprietar de Opel, aceasta după ce și-a vândut pempărșii, bicicleta  și abonamentul  reatebe ca să facă rost de numerar.
Meritul lolecilor este că nu s-au lăsat copleșiți de scorul nefavorabil și omul în minus și au început să preseze, aceasta și pe fondul apatiei mimozelor adverse. Astfel, două șuturi lângă bară, ambele la colțul scurt, autori Mitică, respectiv Bogdan, execuție oarecum ratată, după o pasă primită de la Cătălin, au confințit o remiză echitabilă, pe care eu personal o privesc chiar ca pe o mare victorie. Când îi ai drept coechipieri pe gemenii autogolului, și un punct e foarte bun... 

Teren mare, capacitate de efort mică, după puteri, coane Mitică!

Ultima reprezentaţie a verii a găsit pe terenul din Tineretului doişpe combatanţi de ziua 5, pe o vreme care ar fi putut rămâne ideală dacă soarele n-ar fi ieşit din nori taman la ora meciului (terenul e poziţionat pe direcţia est-vest, astfel că una din porţi primeşte razele frontal).

Echipa Dănuţ: Popică, Bebe, Luci, Mitică, văru' Dănuţ, Găbiţă
Echipa Ely: Virgil, Cătălin, Bogdan (amicul lui Stelică), Eugen, Ely, Vasea

Meciul începe în nota de dominare a primei echipe, care conduce de două ori, dar este egalată de fiecare dată cu şut de la distanţă al lui Ely. Când Echipa D trece la conducere a treia oară, Cătălin iese din poartă şi jocul Echipei E începe să se lege, aceasta ajungând să conducă la două goluri. Dar, pe fondul unor ratări monumentale ale lui Ely (de-a lungul meciului a tras pe lângă în patru situaţii de unu la unu cu portarul, iar alte două le-a apărat Popică!), Echipa D revine şi conduce şi ea la două goluri. Este momentul în care Echipa E face o mutare care se va dovedi decisivă: Virgil îl înlocuieşte pe Bogdan în poartă, şi de aici încolo, preţ de mai bine de jumătate de oră, Echipa D mai reuşeşte doar două goluri! Numai mie (Găbiţă), Virgil mi-a scos 4-5 şuturi de toate felurile: bombe, plasate, devieri din apropiere. I-am marcat doar cu capul din corner şi dintr-o situaţie de singur cu portarul. În schimb, în partea cealaltă golurile au curs gârlă, înscriind cam toată lumea, pentru scorul final de 9-14.

Celălalt reper al meciului a fost ziua execrabilă prinsă de Mitică... Nu a dat decât un gol, frumos, e adevărat, dar asta pentru că a bărbierit mingea la o centrare din corner, aceasta căpătând o traiectorie cu boltă, până sub bară. În rest, a pierdut 3 mingi care s-au transformat în goluri (şi eu am una de-asta pe conştiinţă!), ba chiar a greşit şi când stătea bine în teren! Iată descrierea acestui paradox... Ely controla mingea central, cu Bebe în faţa lui. Mitică s-a poziţionat la dublaj, pe dreptul lui Ely, astfel încât acesta nu avea continuare individuală. Numai că Mitică îi oferă soluţia când se hotăreşte să fugă în partea cealaltă, pentru o ipotetică pasă la Vasea, care era izolat în stânga. Bineînţeles, Ely îşi aruncă mingea pe dreptul şi finalizează simplu, exact din locul de unde plecase Mitică! Ziua execrabilă a Căpitanului ar fi putut fi salvată dacă trecea în poartă când a ieşit Popică la atac, dar a considerat că e sub demnitatea lui să facă aşa ceva, astfel că a trebuit să spargem cuplul de apărare Bebe-Luci, care până atunci jucase inteligent, cu plasament şi dublaj, practic fără greşeli majore, ţinând cont de adversari şi dimensiunile terenului. Ca o paranteză, văru' Dănuţ şi-a forţat norocul la alegeri când l-a preferat pe Mitică lui Eugen. Pe terenul din Agronomie o fi Mitică mai fâşneţ, una-două şi-o face pe şut, dar în Tineretului e de alergat până la poartă. De-aia nici Popică n-a băgat-o în aţe cât a stat în atac, pentru că mingi în faţa porţii sunt mai puţine, primeşti mai departe şi trebuie să ţi-o mai faci şi singur. Terenul s-a pliat perfect pentru Ely şi Eugen, primul profitând din plin de spaţii, iar al doilea continuând să alerge şi când ceilalţi terminaseră benzina.

Data viitoare
vă urez succes
şi vă voi urmări
cu interes
de unde
voi fi purces! ;)

23 August-ziua norocoasa!

            Pe langa semnificatia istorica cunoscuta si controversele iscate de-a lungul timpului,ultima zi de 23 August ne-a purtat noroc pentru ca s-a "nimerit" intr'o zi de vineri, ziua noastra de jucat fotbal si mai ales pentru mine norocul a fost dublu,eu fiind singurul care am obtinut doua victorii.
            Vinerea cu pricina a fost destul de propice pentru fotbal si spre deosebire de ultimele 5-6 saptamani cand ne-am strans greu 8-10 insi,de data asta au raspuns 13 oameni la apel, in frunte cu varu'Dan care revine dupa o lunga absenta.
            Se fac alegeri si rezulta urmatoarele teamuri:
            Echipa lui Gabita: Vasea-portar, Paul, Bebe, Mitica, Gabita si Elly.
            Echipa lui Mihai:  varu'Dan, Popica, Razvan, Lucica, Mihai, Cristi.
            Primul meci incepe in nota de dominare a primei echipe care conduce cu 2-1,scor la care apare si d'l Eugen si conform algoritmului de la alegeri, acesta intra la echipa care deja conducea ostilitatile din teren; trendul se pastreaza si scorul capata proportii, ajungand la 6-2,Gabita si Elly marcand cele mai multe goluri.Al doilea gol l-am incasat dintr'o prostie: i-am pasat lui Bebe cam incomod la perete,acesta imi retrimite cam incet,Cristi intercepteaza si inscrie; ca portar am scos un sut puternic la vinclu al lui Mihai.Avand in vedere desfasurarea jocului net in favoarea primei echipe,Mihai incepe sa "maraie",deranjat de faptul ca Mitica si Gabita tac chitic-convenindu-le de minune situatia din teren,solicitand noi alegeri.
            Astfel primul meci se incheie cu scorul de 6-2 pentru echipa lui Gabita.
            Al doilea meci.Se fac din nou alegeri si culmea, rezulta aceleasi distributii,numai ca omul in plus(Vasea) trece la echipa lui Mihai;aceasta mutare se putea face in mod direct,fara a mai pierde vremea cu alte alegeri.Aceasta simpla mutare a celui mai slab jucator(cel putin teoretic) de la o echipa la alta a schimbat fundamental raportul de forte din teren in favoarea echipei lui Mihai.De ce se temea Gabita n-a scapat: trecerea lui Vasea in cealalta poarta a dus la mai multe permutari in avantajul noii echipe,pe langa omul in plus; Paul a intrat in poarta,slabind serios apararea, in timp ce dincolo, stand in poarta, Vasea l-a eliberat pe Dan care a intarit atacul.
            In acest context, lucrurile au evoluat firesc,trioul Mihai-Cristi-Dan a zburdat pe teren,golurile au inceput sa curga,Popica reusind s-ompinga in ate de patru ori,scorul trecand prin 6-2, la fel ca-n primul meci,ajungand la 9-3 la ora 17,05 cand nemultmirea atingea cote maxime in cealalta tabara,dorindu-se noi schimbari de distibutii sau sa terminam joaca. Pe fondul delasarii echipei care conducea confortabil si-al ambitiei lui Gabita si Elly,acestia revin cu trei goluri consecutive,scorul devenind 9-6; am fost bombardat de catre cei trei  atacanti ai lor Gabita-Elly-Mitica,reusind sa resping cate-o torpila de la fiecare.A mai fost o faza spre final la care Gabita si-a manifestat nemultumirea; atunci ne-am disputat amandoi balonul in careul portarului,eu lovind mingea cu podul palmei dupa ce in prealabil o lovise Gabita cu capul,simtind un oarecare contact corporal  in saritura. O ultima faza care merita amintita:Elly este faultat in apropiera careului central-stanga de catre Razvan,dar continua faza sutand puternic,Vasea respinge si pe contraatac Cristi-gaz inscrie stabilind scorul final de 10-6 in favoarea echipei lui Mihai.
            Asadar,fiecare echipa a obtinut cate o victorie la aceeasi diferenta de scor(de patru),iar daca am fi jucat un singur meci,scorul ar fi fost egal:12-12.
            Un singur jucator s-a bucurat pe deplin cucerind doua victorii si acela se numeste VASEA,socotit de catre cei mai multi ca fiind printre cei mai slabi; cum le mai potriveste cine le potriveste...