Izbânda laptelui asupra berii

Nu este suficient să joci numai din știință dacă nu duci și o viață cât de cât sportivă. Altfel, degeaba ești supercampion, că vin niște băieți feriți de orice talent și te fac franjuri iar tu te miri cum de ai pierdut.
Foarte simplu! Pelicanii, învingători cu 9-3, și-au văzut după meci fiecare de ale lor. Cătălin a dat fuga la sală, pentru niște flotări și abdomene, atent însă ca nu cumva să întârzie și să nu mai prindă deschis la florărie, Tavi s-a dedicat, ca de obicei, celor patru șefi ai săi (într-o ordine oarecare, ăla mic, doamna, doamna soacră și munca la birou), nea Paulică Balauru, fiară pe teren și domnișoară în devenire în civilie, avea programare la coafor (nu știm dacă înainte sau după Tudorică) urmată de o degustare de apă minerală. Marinuș, săracu, în convalescență după o tengâtită rebelă, căuta un loc de somn la umbră în metrou, iar văru Dănuț, de departe cel mai bun om de pe teren, avea bilet la un recital de poezie clasică. Singurul care a făcut excepție este, ca de obicei, Cristi, plecat în misiune de luptă ca să afle din secretele înfrângerii pinguinilor.
Care pinguini, ca și cum nimic rău nu  li s-ar fi întâmplat, au încheiat seara la bufet. Motanu, consecvent, cu bere, ăilalți cu vin, iar Căpitanul Mitică cu zeamă pentru bărbați puternici. Noi i-am fi recomandat suc de țelină, dar fiecare cu gusturile lui! Și una este ca la zece seara să fii în pătuț, cu moațele pe bigudiuri și ceaiul de rostopască pe noptieră iar cu totul altceva e ca la ora respectivă să duci lupte greco cu romane cu nea Nicu Milițicu, ca să nu dea stingerea prea devreme. Nemaivorbind că unii dintre campioni nu sunt primiți acasă vinerea dacă nu vin cu dovada că au consumat în cel puțin trei cârciumi, fie una dintre ele chiar și Tip-Top. Așa se irosesc talentele și apare șansa mediocrilor...
Iată și echipele:
Pinguinii: Bebe, Stelică, Motanu, Gabi, Mitică, Găbiță, Claudiu
Pelicanii: Cătălin, Tavi, Paul, Eli, Evi, Dănuț, Tudor
Pe parcurs au mai intrat Cristi la maglaoni și un băiat adus de Dănuț la triști, dar jocurile erau deja făcute. O șansă ar fi săptămâna viitoare, când am auzit că Tavi pleacă în delegație la mare...

Nu putem încheia fără a-i ura tinerețe fără de bătrânețe lui Bebe, gândindu-ne în același timp la spusele lui Mitică Dragomir: "E mare păcat să ne certăm, că poate nu mai apucăm să ne-mpăcăm!"

Și încă ceva. Aseară la cârciumă am descoperit un super-jucător de tenis, polonezul de 21 de ani și 2,03 înălțime, Jerzy Janowicz. Nu numai că i-a făcut, rând pe rând, pe Kohlschreiber, Cilic, Murray (de la minge de meci în două seturi pentru scoțian!) și Tipsarevic, iar acum are un set în fața lui Simon, dar băiatul ăsta are o mobilitate fantastică, un psihic de fier și o mână de adevărat artist.

Update: După ce l-a zăpăcit cu scurtele pe francez, Janowicz a prins finala. Emoționantă imaginea de final, întuneric în sală, polonezul îngenuncheat și gata să plângă de bucurie. Vorbeam cu Gabi și lui băiatul i se pare drept unul dintre cei mai compleți jucători de la Federer încoace.

Last update: Încep să-mi schimb părerea despre Găbiță.  Cică se duce la teatru, să prindă o noapte furtunoasă. Îl credem, dar am vrea să vedem și biletul.