Suprematia Pelicanilor pe 2012 se mentine,ba chiar se consolideaza!

                (Popicu,cel mai bun de pe teren?!?)
    Mi-a venit din nou randul sa scriu cronica unui meci si nu stiu cum se face,dar am placerea sa-mi dau cu parerea despre o partida castigata de echipa in care am jucat.
    Asadar sa purcedem la treaba!
    Conditii meteo: vineri,pe la 11,30-12,00, cerul era acoperit de nori negri care prevesteau ploaia,dar deodata s-a inseninat si la ora inceperii meciului(aprox.15,45), timpul era ideal pentru a juca fotbal,insa pe la jumatatea disputei a inceput sa cearna o ploicica(circa 15 min), care ne-a murat putin,dar nu ne-a deranjat prea mult jocul.
    Formatii: s-au prezentat 18 impatimiti ai fenomenului deziuacincea,deci o data cu venirea primaverii se mareste numarul participantilor,ceea ce ne va crea probleme in viitor...
    Pinguinii:Stelica,Bebe,Razvan,Gabi,Claudiu,Mitica,Edwin,Gabita,Tudor
.
    Pelicanii:Paul,Vasea,Tavi,Catalin,Cristi-radio,Eugen,Dan-varu,Cristi,Popicu.
    Spectatori: prietena lui Claudiu,baiatul de  la vestiare(din cand in cand) si echipierii care asteptau sa intre pe teren pentru meciul urmator.
    Desfasurarea partidei: intrecerea , sportiva de altfel, a inceput in nota de dominare a ambitiosilor Pelicani care au asaltat, aproape tot meciul, careul advers,de aveai impresia la un moment dat, mai ales in prima parte a disputei,ca terenul este inclinat spre poarta Pinguina,ca se pravaleste peste eroicul Stelica...Prea multele combinatii insotite de ratarile de rigoare au intarziat deschidera scorului.
    Si totusi 1-0 pentru Pelicani dupa o combinatie prelunga,mingea "prelucrata" de Popicu ajunge,mai mult intamplator, la Eugen care inscrie simplu  din partea central-stanga a atacului Pelican.Urmeaza o serie de ratari,"campion"la acest capitol fiind,cine altul decat,Popicu-inteleptul.
    Pinguinii,la randul lor, au actionat mai mult pe contraatac avand si trei bare, dar acestea au fost aliatul bravului Paul. Ceea ce trebuia sa se intample mult mai repede,dar mai bine mai tarziu decat niciodata,s-a petrecut si tabela de marcaj arata 2-0, ca urmare a unei frumoase lovituri de cap din plonjon a lui Cristi-radio din centrarea celuilalt Cristi,daca nu ma insel;de unde a fost marcat golul?,tot din centru-stanga...Logic,vine si golul trei marcat de Cristi,reluare simpla si precisa,ati ghicit,tot din partea stanga a atacului pelican. In sfarsit,marcheaza si pinguinii golul de onoare prin Claudiu d in pasa lui Gabita.
    Asadar, victorie a Pelicanilor cu scorul de trei la unu,izbanda mai convingatoare decat o arata tabela.Oare, schimbarea tactica folosita de Pelicani prin trecerea lui Vasea pe postul de fundas dreapta i-a derutat intratát pe pinguini incat s-au pierdut cu firea?!? Consider ca apararea pelicana a castigat meciul si a fost o minune ca Popicu n-a mai venit in aparare sa faca ceva "ordine"si sa ne pricopsim cu vreun autogol.
   In finalul cronicii voi incerca cate o scurta caracterizare a fiecaruia si acordarea de note:
      Stelica (volei) -cat a fost in poarta a aparat f.bine,iar apoi in camp s-a remarcat prin travaliu si daruire-nota 8.
      Bebe (nuca)- in nota obisnuita,nu a prea a fost sustinut si poate nu este intamplator ca toate cele trei goluri s-au marcat din acea zona-nota 5.
      Razvan (C.A.P.)-in scadere de forma-nota 6.
      Gabi (tatal)-plasament bun,varsta incepe sa-si arate coltii-nota 6.
     Claudiu (pr ietena)-randament mai scazut fata de ultimele aparitii-nota 7.
      Mitica (c.f.r.)-joaca din ce in ce mai slab,probabil ca iubeste mult-nota 6 cu indulgenta.
      Edwin (nigerianul)-lent si deslanat,inca nu-si gaseste ritmul-nota 6.
      Gabita (vitezistul)-in revenire dupa accidentare,calitati de fotbalist,motorul echipei-nota 8.
      Tudor (TVR)-nu s-a remarcat-nota6.
    PELICANII
      Paul (patron)-in poarta a fost imbatabil,iar spre final in aparare,de netrecut-nota8.
Vasea (Kipi)-exact in noua postura de fundas dreapta,iar in poarta a scos trei goluri,ca si facute,in special sutul lui Gabita-nota8.
      Tavi (IPCT)-daruire totala pentru culorile pelicane,interventii sigure in aparare-nota 8.
      Catalin (Gogo...)-calitati certe de fotbalist-tehnica,sut naprasnic, forta,alearga mult,ambitie-nota 9.
      Cristi (Radio)-travaliu continuu,intra in combinatii,dar tine cam mult balonul-nota 8.
      Eugen (veverita)-pacat de calitatile sale,se pierde in driblinguri si tine mingea pana este faultat-nota 7
      Dan (varul)-alearga mult,deh este tanar,leaga apararea de atac-nota 7.
      Cristi (meseriasul)-revenire spectaculoasa dupa urata accidentare-nota 7.
      Popicu (taraba)-din pacate pentru el a fost lamaia- acritura meciului,marele ratangiu;daca s-ar concentra la meci si-ar lasa la o parte "ïndicatiile"penibile adresate partenerilor de intrecere,care i se potrivesc mai degraba lui ar fi mai bine pentru toti,dar ma indoiesc ca se va intampla minunea-nota5.
    Evenimente post-meci: ne-am reintalnit la Nea Nicu- 11 dintre combatanti,5-de la invingatori si 6-de la invinsi,fratie totala ce mai...; acolo am primit una suta lei si rog colegii,pe aceasta cale, ca vinera viitoare sa comande la Nea Nicu in contul acestei sume. In drum spre casa m-a prins o ploaie torentiala de nu faceau fata stergatoarele,peste 20 de minute a fost potop.
    Cam asta a fost.
    P.S. Dragi pinguini nu disperati si luati exemplul pinguinilor de la Gradina zoologica din Londra care fac antrenamente zilnice pentru Olimpiada!

Şuturile de la distanţă !

Partida de vineri 23.03.2012 a început la ora 17, întreg programul după-amiezei fiind decalat cu circa 1,5 ore datorită unui meci suplimentar, organizat în avans cu ocazia Zilei Poliţiei, care de fapt este oficiată pe 25.03. Toate bune şi la locul lor. Cu atât mai mult cu cât decalarea orei a permis revenirea în această perioadă , fie şi pentru o singura etapă, a unor vechi şi apreciaţi combatanţi ai fenomenului de ziua 5-a (Virgil, MihaiS. şi Eugen).

Aşadar echipele :

Pelicanii – Tavi, Virgil, MihaiS, Cristi-radio, Popicu, varul-Danuţ, Vasea si Cată

Pinguinii– Lucică, Bebe, Motanu, Gaby, Gabita, Eugen, Mitică şi Ely .

Marcatori :

1-0 , Cătălin, gol splendid , şut din apropiere, mingea lovind ambele verticale înainte de a intra în poartă ,

1-1 , Mitică, şut foarte frumos de la circa 10-12m , zona din care Capitanul este cel mai periculos ,

2-1 , Cristi , după o combinaţie fulminantă a altor trei pelicani, Danuţ, Cătă, Vasea şi în fine Cătă cu pasa decisivă ,

2-2 , Eugen , gol clasic din zonă centrală cu şut în vinclu, de la distanţă, în stilul care l-a făcut celebru şi i-a atras reputaţia de “Cuirasat” ,

2-3 , Ely, şut frumos, executat din alergare pe mijlocul porţii – Mihai reuşeşte să respingă în prima fază, dar efectul căpătat a favorizat rostogolorea mingii, paralizant de încet, dincolo de linia porţii.

Acest al treilea gol a anticipat oarecum rezultatul final al partidei. În timp ce pelicanii au condus de două ori după perioade de dominare şi ca urmare a două goluri muncite, pinguinii au marcat de trei ori cu şuturi de la distanţă, într-o manieră dezarmant de simplă şi eficientă până la urmă. De aceea cred că nu greşesc dacă afirm că acest din urmă gol, înscris şi cu oarecare noroc, a consfinţit de fapt momentul când balanta nevăzută a confruntătii s-a înclinat decisiv în favoarea pinguinilor. Oboseala şi-a spus încet-încet cuvântul şi doar cu Cată, singurul capabil să mai ducă trena jocului, pelicanii nu au reuşit să revină. Ba mai mult, au încasat încă un gol de la semivitezistul Găbiţă, care dă semne că e pe drumul cel bun în ceea ce priveşte refacerea mecanismului biologic. Promitem să fim cu ochii pe el.

În mod cert, a contat foarte mult prezenţa lui Eugen în linia de mijloc a acestor pinguini, dotaţi cu măsline mici şi sărate pe galantarul de jos al prăvăliilor la purtător. Expelicanul a completat de minune lipsa omului de travaliu şi cu talent, din acest compartiment cheie al oricărei echipe.

Aşadar, scor final 4-2 pentru păcălici. Dacă cele relatate s-ar fi disputat în ziua când consemnăm evenimentele, aceştia ar fi fost cu siguranţă reţinuţi de poliţie timp de 24 ore pentru cercetări privind legalitatea rezultatului final.

Trei fraţi-pătaţi

Au fost odată ca-n poveşti (Mareane, tată, să trăieşti!) au fost ca niciodată, trei fraţi. Cel mare, timid din născare şi sfios ca o fată mare, a fost întotdeauna şi cel mai cuminte. Toată ziulica se ţinea după fustele mamii şi nu-i ieşea niciodată din cuvânt. Ceilalţi copii nici nu existau pentru el, stătea mai mult închis în casă şi cel mai mult îi plăcea la căldurică, în bucătărie. De aceea l-au şi botezat Butelie, nume de care de altfel era tare mândru. La şcoală nu i-a plăcut prea mult, iar după patru clase a plecat la oraş, unde a întâlnit şi el o fată şi s-a măritat. Şi acum o iubeşte tare mult pe mama-soacră, iar singurul său defect este că îi cam place să se uite după fuste, în special după o anumită domnişoară, pe nume Mariana.
Al doilea frate a ieşit cam urâţel, cu blană şi mustaţă, de n-au ştiut părinţii care îi este faţa şi care spatele. Iniţial au vrut să-l bage la loc în burtica mamii, dar s-au gândit că e şi el un sufleţel şi l-au cazat în dormitor cu vaca. Până la patru ani micuţul n-a fost în stare să vorbească articulat, singura lui plăcere fiind să facă turtiţe din caca de viţel, cel mai bun prieten al lui. Apoi s-a întâmplat nu ştim ce minune că puradelul s-a deşteptat şi chiar a început să dea semne de gândire. Prima dată şi-a vândut pempărşii pe sugiuc şi acadele, după aceea a început să comercializeze ouăle şi găinile de prin curte, pe coniac şi ţigări. Văzându-l deodată aşa destupat la minte, părinţii l-au botezat Prăvălie şi au încercat să-l dea la şcoală, măcar până în clasa a doua. După câţiva ani de studii aprofundate, Prăvălie a reuşit să treacă în a treia, moment în care şi-a luat traista-n băţ şi a plecat la oraş. Şcoală nu i-a mai trebuit, cu fetele n-a stat chiar rău, pe prietenele sale chemându-le Manuela, Stângelica şi sora lui Ceasu, iar acum îl puteţi găsi la tarabă, unde vinde pelicanol, leuştean şi ciungă.
Al treilea frate, pe nume Magazie, a ieşit diferit şi aşa a şi rămas. De mic i-a plăcut să înveţe, a învăţat să fie politicos şi are şcoală mai multă decât primii doi la un loc. Un singur regret a fost să fie cu el. Şi-a dorit să se facă fotbalist şi pentru aceasta încă înainte de a se naşte le-a scris părinţilor o scrisoare să se mute în Piteşti, poate aşa îl va mângâia adierea geniului lui Dobrin. Din păcate, părinţii n-au nimerit strada potrivită şi micuţul seamănă şi acum mai mult cu Bumbescu.
Mai bine sau mai rău, cei trei fraţi s-au înţeles între ei şi, chiar dacă se mai ciondăneau din te miri ce, au avut şi o pasiune comună: fotbalul. Povestea noastră este totuşi una tristă. După câţiva ani de ţurcă pe maidan au ajuns să joace şi pe un teren adevărat, iar soarta le-a fost vitregă. Au reuşit să-l supere pe stăpânul locului, Motanu cel viclean, iar răzbunarea acestuia a fost pe măsură. Împreună cu scutierii săi Mitică cel viteaz, Găbiţă cel isteţ şi Lucică cel arătos (bine, nu chiar acestea sunt calităţile lor, dar am dorit să-i încurajăm...), aprigul Motan le-a scos fotbalul din cap, i-a umplut de şorţuleţe şi le-a îndesat poarta cu goluri, de au ajuns toţi să plângă în aceeaşi batistă. Păcat!

De ziua bărbaţilor !

Vineri 09.03.2012, s-a scris încă o pagină de glorie nepieritoare în cartea de aur a izbânzilor pelicane. Ceata naivilor pinguini spera să repete succesul de săptămâna trecută, dar talentul individual, valoarea colectivă şi eficacitatea jocului adevăraţilor supercampioni au dus la un deznodământ normal, capabil să înlăture orice îndoială în privinţa grupului care face legea pe terenul sintetic din Agronomie. Acesta a fost, este şi aşa va rămâne, în vecii vecilor, cel al bravilor pelicani. Cel puţin aşa ni se pare în aceste momente de supremă satisfacţie.

Aşadar victorie cu 4-2 a zmeilor cu guşă şi penaj în culori solare (purtau tricouri). Şi asta după ce au condus cu 4-0, au avut alte numeroase ocazii şi au jucat circa 25minute, de la 3-0, cu un zmeu mai puţin, după plecarea lui Tudor.

Pe o vreme splendidă, la +7-8gradeC şi un teren superb, s-au confruntat următoarele echipe:

Zmeii Pelicani – Lucian (15 min, trecut la pinguini după venirea Balaurului), Tavi, Cristi-Radio, Tudor, Cătălin, vărul-Dănuţ, Popicu şi Vasea

Victimele lor (pinguinii)– Găbiţă (încă convalescent), Bebe, Motanu, Gaby, Stelică, Mitică şi Ely

Încă de la primele schimburi de mingi s-au putut observa limpede manierele de joc ale celor două echipe. Practic, aceleaşi din meciul precedent . Atacuri combinative în valuri succesive ale pelicanilor, respectiv o apărare ermetică, dublată de şarje pe contraatac de partea pinguinilor. Faţă de vinerea trecută, vărulDănuţ a luat locul lui Ely, iar acesta a trecut la pinguini în locul stranierului Edy (ce apropiere de nume la doi tineri atât de diferiţi!), care a renunţat să mai compară în echipa alb-negrilor, se pare, intimidat de metodele super rafinate folosite de vânătorul de gazele pentru a-l oprii din cursele sale spre poarta pelicană. Totul părea să urmeze scenariul de rândul trecut. Căt a stat în poartă, şuturile expediate de Cătă, Dănuţ, Cristi sau Tudor îl găseau pe traiectorie, fără excepţie, pe Găbiţă, fie datorită plasamentului bun, fie din pură întâmplare. Pe contraatac, Ely, Mitică şi Stelică au avut şi ei vreo două, trei ocazii dar Lucii şi apoi Balaurul au intervenit excelent, scorul rămânând alb minute bune de joc.

Aşa cum spuneam într-un comentariu la cronica precedintă, la un moment dat s-a petrecut ceva care a schimbat „filozofia meciului” şi care, a descătuşat firesc şi ireversibil tabela de marcaj în favoarea celor mai buni. La o fază viguroasă, plăcută ochiului, cum fuseseră de altfel atâtea altele, Dănuţ a şutat puternic din stânga, mingea a atins un apărător şi s-a strecurat scurt şi nemilos în poarta pinguinilor. Aşadar 1-0. A urmat imediat 2-0, gol Don Balon, lovitură frumoasă cu latul, la o centrare măiastră a lui Sile, după ce acesta îi dăruise de Ziua bărbatului un şorţuleţ de colecţie, cui credeţi? , nimeni altul decât amicului său de pronosticuri, renumitul patron al Casei de Modă –Motanul. Descumpănire totală în rândul slăbănogilor albi-negrii (albi la faţă şi negri-n cerul gurii). Apoi a venit şi 3-0, gol magnific lucrat 100% de Cătă. Acesta a recuperat o minge pe la mijlocul terenului, a sprintat în forţă pe direcţia porţii, l-a făcut din corp pe pinguinul ieşit în întâmpinare, după care a "înţepat" mingea cu şpiţul, aceasta ducându-se fără speranţă în dreapta porţii pinguine.

La acest scor Tudor pleacă. Probabil datorită inerţiei, aspectul întâlnirii nu se modifică minute bune, chiar dacă pelicanii au rămas cu un om mai puţin pe teren. Astfel, la un atac prelungit, supercampionii obţin un penalti (posibil la un henţ al ultimului apărător), pe care Cătălin il transformă magistral, cu fentă şi şut puternic în partea opusă portarului. 4-0.

Ultimele minute ale partidei îi găsesc pe pinguini masaţi în jumătatea pelicană încercând să dea măcar golul de onoare. Reuşesc acest lucru nu printr-o fază lucrată, ci printr-un şut formidabil, al formidabilului Mitică cel Frumos, aşa cum a fost el botezat în cronica de epopee de vinerea trecută. Acest erou al neamului pinguin, a prins, de la vreo 15m, o torpilă la rasul ierbii care a trecut fulgerător printre fusele lui Tavi şi beţele lui Popi cel Fraier, aflat în postura de ultim apărător. 4-1. Peste alte câteva minute tabela a consemnat scorul final de 4-2 , după ce Stelică a lăsat 4 pelicani să se invite între ei pentru a degaja o minge din faţa porţii, el speculând ezitarea acestora şi finalizând simplu în poarta nefericitului papagal.

Aşadar există justiţie, dreptatea nu a dispărut! Cei mai buni, adică pelicanii, au dovedit că merită această postură. Şi chiar dacă soarta le mai joacă câte o festă, precum cea de săptămâna trecută, nu le pare rău, căci mai trebuie încurajaţi şi păcălicii lor de parteneri.

Nu-i pe bune, dar se pune...

Încă o pagină de glorie nepieritoare s-a scris vineri în cartea de aur a izbânzilor pinguine. Hoarda de pelicani sălbatici jubila deja la gândul unei noi victorii, dar patriotismul , dăruirea şi abnegaţia adevăraţilor luptători a dus la un deznodământ fericit pentru echipa semizeilor din Agronomie.
Toţi au fost minunaţi, s-au dăruit şi s-au jertfit pe altarul unei cauze nobile, înfrângerea încrezuţilor pelicani cotropitori. Magnificul Găbiţă, rănit mişeleşte în luptă acum câteva săptămâni, a strâns din dinţi şi a ferecat poarta de năvala impostorilor iar când a fost cazul, cu preţul sănătăţii sale, a croşetat prin turma de buimaci servindu-l pe Mitică cel Frumos cu o pasă de gol. Iar acesta, cu un şut năpraznic de la mare distanţă a înfipt pumnalul răzbunării în inima monstrului pelican, care revenise în luptă prin junele Eli după ce Robert cel Temerar, nerefăcut după alte aprige bătălii bahice, deschisese scorul pentru campioni. Bebe Vicleanul a acoperit partea sa de front săpând tranşee în care s-au împotmolit năvălitorii, Gabi cel Înţelept a închis partea centrală, ajutat de Vajnicul Stelică, amândoi sleindu-i de puteri pe ciumplaci, iar Gazela Edy s-a bătut de unul singur cu apărătorii inamici, înşirându-i ca pe mărgele şi urcându-i pe garduri. Singurul care a dezamăgit a fost Motanul Varză, săracu nereuşind nici măcar un autogol, dar cum fără o singură floare se poate face primăvară campionii au sorbit din nou din cupa victoriei.
Îi enumerăm şi pe inamici, ca istoria să le consemneze ruşinea cea mare: Paulică, Tavi, Cătălin, Tudor, Cristi radio, Ely, Zambilă şi Marean. Oprobiul va fi cu atât mai mare cu cât imediat după luptă agaricii au depus contestaţie cum că în echipa Olimpului a jucat un stranier.
Plângerea a fost respinsă pe loc ca neîntemeiată, pentru că şi în gaşca murăturilor se află doi străini. Că sunt stranieri de fotbal sau de altceva şi numele le stă mărturie celor două vârfuri boante de atac: internaţionalul biafrez Afura Tosile şi cel ceangău Oian Botmarean. Anumite surse îl prezintă ca Oian Ciocmarean, aici există un dubiu, respectivul neştiind să scrie se semnează cu deştul ud iar singurul act pe care îl poate prezenta este o adeverinţă de comerciant eliberată de Târgul Vitan în anul 2004, pentru negoţ cu papuci şi pempărşi reciclabili. În fond n-ar fi băieţi răi, dar sunt cam lipsiţi de fineţe, motiv pentru care i-am înscris la Şcoala de Bune Maniere Motanu. Deocamdată Marean e la grupa pregătitoare, de abia l-am educat să mănânce cu furculiţa, iniţial şi-o plimba în mod periculos prin zona ochilor, pentru ca apoi să dispară un set întreg, pe care am auzit că l-a valorificat în Obor, pe bere şi ciungă. Celălalt băiat pare mai silitor şi deja ştie să spună "săru-mâna, nene", să folosească batista şi credem că a învăţat şi o poezie. Dacă nu sunteţi cuminţi, data viitoare v-o şi recită!