sâmbătă, 27 august 2011

Pinguini, vindem kăpitan

Nu întotdeauna soarta marilor campioni este una fericită, iar echipele cărora le-au adus glorie şi titluri dau dovadă de lipsă de recunoştinţă la prima adiere de neputinţă. Aşa pare să se întâmple şi cu eternul căpitan Mitică, plecat, se pare, în concediu. Vechii săi coechipieri, în frunte cu mai tânărul Găbiţă, au demarat deja tratativele cu echipa adversă pentru transfer, negocierile fiind însă foarte dure. Pelicanii îl oferă la schimb pe Marinică Popicu, dar doresc în compensaţie un sac de mălai, unul de făină, o plasă de cartofi, două borcane de zacuscă, unul de gogonele şi altul de castraveţi muraţi, plus o găină, alta decât cele două implicate. Ecuaţia s-ar putea simplifica, dacă în tranzacţie ar intra şi transferul lui Silică înapoi la baştină, moment în care se renunţă la cartofi şi la gogonele, dar lucrurile sunt deocamdată neclare.
Despre meci, 5-2 pentru campioni, care se pare că deja şi-au sudat formula de joc: în poartă Zeul golurilor uşoare, fundaş lateral ratăcitor Bebe (în meci îşi schimbă partea ca să deruteze adversarii din ambele echipe, în viaţa de zi cu zi e însă superbăiat), ultimul om (!?!) Motanu, doi mijlocaşi de bandă centrală (!) Stelică şi Gabi, în atac Silică Luftulică şi Găbiţă. Acesta din urmă a părăsit vineri terenul în lacrimi, căci, după 35 de ani de carieră şi cam tot atâţia de degustat a reuşit să intre în selectul top al Golgeterilor 4+, alături de iluştrii săi predecesori Motanu şi Tavi.
Golurile, cornerele şi faulturile vi le vor prezenta băieţii de la departamentul tehnic, la fel şi echipele combatante, rămâne însă de reţinut "aroganţa" făcută de maeştri, care l-au cedat pe Tenisman la schimb cu Sudoru, mişcare genială, fie şi pentru simplul motiv că au echilibrat raportul consumului mediu de alcool pe echipă. Sau poate că nu, de aici şi rezultatul?

duminică, 21 august 2011

Marea vânzoleală

Salut, sunt Găbiţă şi sunt dependent de fotbalul-spectacol. După cum deja v-aţi dat seama, n-o să scriu la persoana a treia, cum v-au obişnuit ceilalţi cronicari. Am aflat că trebuie să mă înham la scris abia la... cantină (căci da, de data asta am înlocuit cârciuma cu cantina - mâncare gătită ieftină şi bună, berea receee!), deci a trebuit să reconstitui echipele şi unele faze cu ajutorul celorlalţi. Am nimerit şi o etapă de pomină, cu nişte pelicani care şi-au schimbat echipa în vreo 3-4 rânduri! Să încercăm o reconstituire...

Pinguinii: Luci, Bebe, Motanu, Gabi, Mihai Tenismanu, Mitică, Găbiţă, Vasea
Pelicanii (varianta iniţială): Cătălin, Tavi, Traian, Mese, Vasea jr., Eugen, Cristi, Popică.

Ce observăm? Pinguinii, cu aproape aceeaşi formulă de data trecută, doar cu Luci reapărut în poartă şi cu Vasea obişnuit deja cu naveta între team-uri, dar fără... Stelică! Da, acel Stelică lăudat la unison de adversari, deci teoretic o formulă mai slabă pentru pinguini decât etapa trecută, când reuşiseră să câştige cu 3-0. În schimb, la echipa păsărilor cu guşă apar în plus doi jucători buni, Eugen şi Cristi. Urmarea? Nu cred că mă va contrazice cineva, o victorie a pinguinilor mai clară decât data trecută, deşi scorul a fost mai mic, 3-1.
Cum a fost posibil? Sunt mai multe explicaţii. Primele două ţin de echipa noastră. Ţinând cont că pierdusem un jucător defensiv, pe Stelică, şi căpătasem unul ofensiv, pe Vasea, aşezarea în teren a fost alta. Data trecută eu am fost cel mai avansat, cu Mihai şi Mitică la construcţie, acum Vasea a trecut în preajma porţii, ceea ce mi-a permis să joc ce-mi place, adică nici numărul 9, nici 10, ci 9jumate. Mişcare de translaţie a continuat, Mihai coborând la închidere, un post-mănuşă pentru el, unde a jucat impecabil. Cealaltă explicaţie ar fi faptul că ne-am făcut meciul uşor, înscriind destul de repede, dacă nu mă înşel chiar la prima ocazie: Vasea a primit o pasă pe stânga şi a scos din prima, cu boltă,  pe partea opusă, de unde am prins un vole cu stângul, din cădere, la colţul lung.
Explicaţiile dinspre partea pelicanilor, tot două am identificat... Accidentarea lui Cristi, chiar dacă la 0-2, a contat şi pentru jocul în sine, dar şi pentru moral. Se pare că este ceva grav, poate ne scriu aici cei care au aflat exact despre ce e vorba. Eu nu pot descrie nici faza fiindcă eram implicat direct, Cristi a făcut un efort să respingă mingea din alunecare, după care l-am simţit cum se prăbuşeşte peste mine, deci n-am putut vedea ce s-a întâmplat cu piciorul lui. Dacă pot lămuri alţii... Apoi, a doua cauză a fost faptul că Eugen a cărat mingea ca apa cu ciurul. Deşi plin de bune intenţii, s-a văzut că n-a mai jucat de mult.
Revenind la joc, golul doi a venit neaşteptat, la o pasă a lui Vasea pe Mitică, aflat cam în dreptul barei, cu spatele la poartă. Ei bine, Mitică a vut o rezolvare aeriană, deviind cu călcâiul printre picioare în acelaşi colţ lung, mingea ciupind şi bara. După aia şi-a luat-o în cap, lovind de două ori aceeaşi bară, când alţii erau mai bine plasaţi decât el. De data asta Cătălin n-a mai putut să-i salveze ca altădată pe pelicani, doar pe Vasea l-a timorat de câteva ori în preajma porţii.
La acest scor începe marea vânzoleală în echipa pelicană. Iese Cristi, dar tocmai apăruse Virgil. Dar, curând, n-am înţeles de ce, iese Vasea jr. şi pelicanii sunt cu un om mai puţin. Cum mai era o oră de joc, stabilim ca după 30 de minute să intre Vasea senior la ei, deşi nu-i prea convenea. Numai că, după vreo 15 minute, pelicanii reuşesc să convingă un spectator care se oprise să se uite la meci. Tânăr, atletic, destul de tehnic, pe nume Relu. Din păcate, dezordonat tactic sau neintegrat. Are un pic de vină la golul 3: la o pasă care mă căuta în faţa porţii, Cătălin iese şi le strigă lui Virgil şi Relu să-i lase mingea. Virgil însă aude târziu, nu mai apucă să se răzgândească şi mingea ricoşează în lateral, de unde o recuperez eu, aproape de linia de fund. Relu mă întâmpină defectuos, dinspre teren, aşa că îmi trag mingea pe la spate paralel cu linia şi ajung faţă în faţă cu Cătălin. Unghi prea închis ca s-o strecor, dar în faţa porţii oare cine bate? El e, Fortuna dragă, fiul tău iubit, el şi de pe linie iarăşi a lovit...:)
Cu asta i-am răspuns şi lui Traian, care începuse să spună că noi am dat gol/goluri când eram în superioritate numerică. În fine, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat destule, mai era loc de încă una. Spre final, apare un nene biciclist, ras în cap, îndesat, plin de energie. Se duce pe bancă, la Robert (da, între timp apăruse şi junele, dar numai pentru repriza de bere) şi îl întreabă cine e Armeanul, adică Mitică, după cum era cunoscut în vechime. Îl cheamă la margine şi fac recunoştinţă (cred că aşa se cheamă nişte oameni care nu se mai recunosc după 25 de ani). Cică jucaseră împreună prin anii '80 şi îl roagă să-l bage şi pe el să joace. În fine, deşi meciul era pe sfârşite şi toată lumea era terminată, intră la pelicani. Ei bine, acest domn, să-i zicem Biciclistu, începe să alerge şi să-i biciuiască pe săracii pelicani, ba chiar să ne facă observaţie şi nouă că nu mai jucăm!! Fapt e că din acest forcing de final, iese un gol despre care nu-mi amintesc absolut nimic, decât că a încheiat partida. Mai apoi, la bere, am aflat că l-a dat Tavi. Cum, îl las pe el să spună...

sâmbătă, 13 august 2011

Şi totuşi, destul de greu...

Mama-Natură a ţinut încă o dată cu amatorii de fotbal, programând ploile în cu totul alte zile decât cea de vineri, astfel încât şirul partidelor jucate neîntrerupt se mai lungeşte cu o unitate, spre un record ce va fi greu de depăşit. Terenul, mai bun ca de obicei, soarele, darnic şi milos în acelaşi timp, distribuţiile aproape de cele standard, totul a condus spre un meci ce promitea.
Prima parte, deosebit de echilibrată, a consemnat ratări la ambele porţi, mai multe de partea pingunilor (beneficiari în această rundă şi de aportul lui Mihai Tenismanul), ceva mai clare de partea somnoroşilor, cu un penalti scos şi ratat de Mese şi o bară a aceluiaşi, mai cuminte ca alte dăţi, obicei care sperăm să îl ţină. Golul a venit în poarta pelicană în urma unei învălmăşeli, marcator Mitică, evident de pe linia porţii, iar după aceea lucrurile s-au mai schimbat. Obligaţi să atace şi aflaţi într-o superioritate numerică dar nu şi calitativă, triştii şi-au arătat limitele şi s-au lăsat descoperiţi în apărare. Urmarea, un gol de efect al lui Găbiţă, cu bara, unde preluarea a făcut mai mult de jumătate şi încă unul pe final, al lui Mihai, până atunci ratangiul de serviciu. Foarte bun aportul lui Stelică, în creştere de la meci la meci, restul învingătorilor în nota obişnuită, îl aşteptăm pe Cătălin să fie pe deplin refăcut pentru noi provocări.

Pinguinii: Bebe, Stelică, Răzvan, Gabi, MihaiT, Mitică, Găbiţă
Pelicanii: Tavi, Cătălin, Traian, Virgil, Mese, Popicu, Vasea, Răzvan Junior

Discuţiile s-au prelungit la terasă, unde lumea este ceva mai conciliantă ca pe teren şi dispar certurile între coechipieri. Acestea rămân însă unul dintre subiectele de discuţie, iar fiecare este invitat să-şi dea cu părerea.

PS: Aşteptăm revenirea prietenului Gică, mulţi dintre noi considerându-l drept un vârf ceva mai dotat decât celebrul mercenar Silică, spaima frunzelor ce pică.

duminică, 7 august 2011

Vivat Pelicanii !

De bine ce scoteam în evidenţă parcursul neîntrerupt cu etape timp de 17 luni de zile, şi iată că vineri pe la prânz a început să plouă în Bucureşti într-un mod tare ciudat. Pe zone, ceva asemănător cu tabla de şah. În pătrăţelele negre ploua, în cele albe nu ploua. Cei cu care am vorbit la telefon în ajun se aflau, ca şi mine de altfel, în pătrăţele negre, căci se punea problema la modul : "ce facem? , ne mai băgăm?".

Desigur am mers pe varianta din urmă şi bine am făcut, căci în Agronomie a fost cel mai alb cămp de pe tabla de şah. Nici urmă de ploaie şi doar 27gradeC, aşadar o vreme ideală pentru fotbal .

Echipele consemnate pentru această etapa din 05.08.2011 :

  • Pinguinii – Lucian, Motanu, Bebe, Stelică, Mitica si Vasea
  • Pelicanii – Sortulet, Balaurul, Virgil, Cristi, MeSe si Catalin .

Parcurgând componenţa echipelor se poate constata pentru prima oară, că Mitică s-a trezit că trebuie să înfrunte o echipă a pelicanilor cu cel puţin 3 corifei în angrenaj (Cătă, MeSe şi Cristi), iar el avându-l atacant pur sânge doar pe Vasea. În atare condiţii lucrurile păreau tranşate încă din startul partidei. În fapt evenimentele aveau să scoată în evidenţă, pe toată durata meciului, o luptă acerbă şi nu de puţine ori echilibrată între cele două echipe.

Meciul a început pentru pelicani într-o notă de uşoară relaxare, stare ce avea la origine, desigur, statutul echipei care este favorită certă. Astfel, la început s-a practicat un joc caracterizat printr-o oarecare lejeritate şi cursivitate. Cu Cătă în poartă , Virgil şi Balaurul în apărare, Cristi şi Şorţuleţ în faţă şi cu Mese făcând legătura între compartimente, s-au derulat multe faze care au avut şi finalizări, dar toate acestea fără a modifica scorul. Pe acest fond de aşteptare al momentului care în mod normal trebuia doar să consemneze primul gol pelican şi începutul dezastrului pinguin, vine surpriza. Pe un contraatac Vasea recepţionează un balon în partea dreaptă, atrage doi fundaşi, unul la blocaj, celălalt la dublaj, şi reuşeşte să centreze perfect la Mitică. Cu o îndârjire cum rar ne-a fost dat să vedem, acesta preia şi şutează cu sete, sus, la păianjen. 1-0.

Să vezi şi să nu crezi. Condamnaţii începeau să spere, să li se înfiripe credinţa că pot da marea lovitură. Ce luptaseră pănă atunci, dar să-i fi văzut după această reuşită cum se mobilizau şi se încurajau unii pe alţii. Supuşi unei presiuni din ce în ce mai puternice, pinguinii s-au grupat în apărare unde Lucian a început să facă minuni în poartă, scoţând toate mingile venite pe cadrul porţii, şutate fie de MeSe, fie de Cristi şi chiar de Şorţuleţ. Bebe, Motanu, Stelică şi nu de puţine ori Mitică, au reuşi să ţină de rezultat vreo 20 de minute, până când, la un atac viguros şi extrem de rapid, MeSe venit în zonă centrală, intră într-un un-doi cu Şorţuleţ şi şutează precis, în plină viteză, restabilind egalitatea la 1. În acest moment ceva se clatină în mecanismul alb-negrilor. Motanu părăseşte terenul epuizat de meci şi de truda din timpul săptămânii (bravo lui, că aşa fiind, a găsit totuşi forţa să semneze condica de prezenţă, spre deosebire de alţii, care sub diferite pretexte, trag pe sfoară fenomenul de ziua-5a) şi în locul lui intră….. vă rog să luaţi loc….., intră aşadarrr…. Popicuuu. Spre surprinderea tuturor, controversatul pelican s-a integrat destul de repede în jocul atât de “nesuferiţilor lui adversari” din fiece vineri.

După alte câteva minute, minunea se risipeşte. La un nou atac pe zonă centrală, MeSe venit în alergare cu mingea la picior, profită de culoarul liber creat de Cristi şi Şorţuleţ care au atras fiecare spre extreme câte un apărător, şi şutează la firul ierbii pentru 2-1. Din acest moment lucrurile intrau pe făgaşul normal. Valoarea îşi spunea cuvântul. Din spate veneau tot mai multe mingi pentru Cristi şi Şorţuleţ . Extrem de interesant, campionul angajărilor în adâncime era Cătă care din poartă dirija baloane spre avanposturi. La o astfel de minge, în ultimele secunde ale jocului, Şorţuleţ deviază uşor cu capul şi balonul se scurge încet-încet în poarta bravului Lucian. 3-1 pentru pelicani. Acest gol a venit după o suită interminabilă şi exasperantă de ratări ale aşa-zisului marcator , dar cu el s-a pecetluit un scor firesc totuşi după aspectul general al partidei. Asta cu atât mai mult cu cât în faza premergătoare, Popicu împreună cu Mitică la finalizare, erau gata-gata să deturneze lucrurile din mersul lor firesc, ratând o uriaşă ocazie de a egala .