Împodobeşte, Gică, pomu...

Ultima strigare pe anul ăsta a avut de toate: pălincă de Paulincă, bere de la mine, poze de la Tavi, alegeri, două meciuri pe două terenuri, victorii împărţite la acelaşi scor, iar la final două mingi rămase în pom de Anul Nou, opera lui Gică! Asta după ce în precedentele două meciuri spărsesem câte o minge, printre care şi aia a mea de Europa League, cu care jucam cel mai bine... În ritmul ăsta o să ajungem la minge de lemn!

Echipa lui Cristi Radio: Gică, Mitică, Motanu, Bebe, Luci şi, puţin mai târziu, Claudiu.
Echipa mea: Lucică Messi, Gabi, Paul, Virgil, Tavi, Vasea.

După cum se vede, a revenit după mult timp Cristi Radio, care s-a şi băgat la alegeri. Am convenit ca acela care va alege primul să joace în inferioritate, iar Cristi Radio a ghicit unde e piatra. Fiind puţini, am jucat la început pe terenul mic cu porţi mari. Aici era în avantaj şuteurul Gică, dar cât timp am avut om în plus am reuşit să aglomerăm bine. Numai că la 1-1 a apărut puştiul Claudiu care a intrat, normal, la cei mai puţini. Gică a început să aibă mai multe mingi şi ne-a dat vreo 3 bucăţi, poate chiar 4, de nu le-am mirosit. Am dat şi eu un gol pe sus, cu stângul, şi a mai dat, cred, Vasea. 4-2 şi a trebuit să ne mutăm pe terenul mare cu porţi mici. Chiar dacă s-au pus porţile pe linia careurilor, am profitat de lăţime şi am băgat tiqui-taca. S-a jucat de la 0-0, altfel n-am fi egalat niciodată la porţile astea. Până să se deschidă scorul, portarii Virgil şi Luci au salvat destule faze grele, ultimul ajutat şi de bare. Senzaţia era că cine dă primul gol câştigă. Şi aşa a şi fost, după 1-0 s-a făcut repede 4-0, un poker care i-a intrat lui Lucică Messi. Cele două goluri cu care s-a redus scorul sunt opera unor... adversari, pe care nu mi-i amintesc, fiind prea ocupat să mai apuc nişte pălincă şi s-o sting cu bere! Deci tot 4-2 şi am plecat prieteni. Am plecat, prieteni!

Bună dimineaţa la Moş Ajun!

Aşa cum ne stă bine în Ajun de Crăciun, ne-am certat ca chiorii şi ne-am lovit ca orbii! Din fericire, nu mai e mult şi n-o să ne mai certăm între noi, o să avem arbitru pentru asta...:)
Deşi Tenismanul s-a dat lovit iar, 19 combatanţi s-au prezentat la apel, printre care neaşteptatul Popicu, el fiind prea suspect în general pentru a fi primit în avion. Iată echipele:

Pinguinii: Luci, Bebe, Motanu, Gabi, Virgil, Mitică, Găbiţă, Gică, Vasea şi într-un târziu Robert.
Pelicanii: Cătălin, Paul, Bronson, Tavi, Sudoru, Dan, Eugen, Tudor, Popicu.
(după ce a plecat Tudor, Motanu a trecut la Pelicani)

După cum se poate vedea, Robert chiar a trecut graniţa, a fost omul în plus şi a fost un plus, din moment ce a dat golul victoriei, cel de 2-1, cu un şut de la distanţă apreciabilă, atins uşor de Motanu şi Tavi, dar suficient. Să remarcăm, deci, că acest gol s-a dat în condiţii de egalitate numerică. Continui cronica de la coadă la cap, golul egalizator al pelicanilor fiind reuşit cu poarta goală de Popică, după un contraatac la care au mai participat Tudor şi Dan. Şi aşa ajungem la deschiderea scorului, un şut splendid la vinclu de la marginea careului, la care nici măcar Cătălin n-a avut nici o şansă. Cine putea fi autorul acestei bijuterii, altul decât Mitică, a cărui manifestare de bucurie o puteţi vedea în imaginile de mai jos...

O caracterizare obiectivă a meciului, fiindcă pinguinii nu sunt ca alţi cronicari, a făcut-o Gabi. Data trecută, când meritam  victoria, a fost egal, iar acum am fost premiaţi excesiv, jocul fiind foarte-foarte echilibrat. N-a mai fost cavalcada obişnuită la poarta pelicanilor, dar Cătălin tot şi-a făcut numărul cu 2-3 parade obişnuite şi una fabuloasă, când s-a aruncat efectiv pe jos, la sacrificiu, cu tot corpul în faţa lui Gică, aflat la vreun metru jumate de poartă. Aveam să aflăm mai târziu chiar de la el că... a alunecat!
Eu, după o inflamaţie la inghinalul drept care m-a chinuit toată săptămâna, am mai fost lovit şi la coapsa stângă, preventiv, de Paul sau Bronson încă din primul sfert de oră, aşa că n-am putut rupe nicicum ritmul, fiind unul dintre "bătrâni", coleg cu Eugen, încadrat tot aici de către colegii săi mai exigenţi. Dar cel mai şifonat a ieşit văru' Dănuţ, care, la un fault al meu care ar fi trebuit să rămână de joc, a căzut pe direcţia de alergare a lui Mitică şi a primit un genunchi  în cap. Şi se ştie ce genunchi ascuţiţi are Mitică...

În încheiere, vreau să remarc tonul cald cu care s-au făcut urările de Crăciun la despărţire, chiar m-am emoţionat. Unii am fost mai răi, dar ştiţi cum e cu răul necesar! :) Seara s-a încheiat ca în poveşti, cu Mitică şi Popică plecând îmbrăţişaţi, spre un loc numai de ei ştiut...

Un autogolgeter înnăscut, Marinică P. Freşparu

Încă o zi frumoasă trecută pe răbojul practicanţilor de ziua a cincea, a nouăzeci şi treia vinere consecutivă în care se joacă. Vreme superbă, temperatură ideală, teren perfect, popor cât cuprinde, deşi unii umblă încă cu ceasul după ora de vară. Echipele, cam cele pe care le ştiţi (tanti Vasilica de la raionul Competiţii vă poate elibera , la cerere, lista cu combatanţii), de data aceasta cu ceva mai mult tineret, astfel încât se pare că a venit vremea despărţirii pentru un mare campion. Mitică, acest Pirlo de Drumul Taberei, colţ cu Gara de Nord, e pe punctul de a părăsi corabia pinguină şi de a juca sub culorile pelicane, alături de idolii săi din copilărie, Tavi şi Marinică. Mulţumim partenerilor noştri de întrecere că au înfiat un copil orfan (de talent, ar spune rautăcioşii...) şi îl aşteptăm să îşi arate adevărata sa valoare în faţa uzurpatorului nerecunoscător Găbiţă.
Meciul, încheiat la egalitate, 2-2, a fost în totalitate la discreţia pinguinilor, care aveau neapărată nevoie de o victorie pentru a se încununa deja campioni pe 2011. Acest semieşec se pare că nu a fost bine primit de conducerea administrativă a echipei, care a convocat cei mai importanţi jucători la o şedinţă-fulger de analiză la nea Nicu. Sursele noastre ne-au pus la dispoziţie stenograma întâlnirii, din care spicuim cele mai importante idei:
- nereuşita se datorează în mare parte portarului advers, Cătălin. Ca măsuri se impun găsirea unei prietene pentru respectivul, care să-l trimită vinerea la cumpărături şi comenzi peste program la locul de muncă.
- Gigel este de la o vreme numai cu gândul la pariuri şi la lichide. Ca măsură se impune decretarea prohibiţiei pe o perioadă de cel puţin 3 luni şi ca temă suplimentară alcătuirea unei compuneri cu titlul "Dinamo bate la Târgu-Mureş".
- Găbiţă este, pentru a câta oară, în perioada de desenat inimioare. Nu putem decât să-i luăm un set de carioci şi să aşteptăm primăvara.
- lui Motanu (cantautor la al doilea gol al păcălicilor) i s-a pus în vedere că, dacă va mai fi vreodată driblat de Silică, poate să-şi caute altă echipă.
- lui Somnorilă i s-a reproşat că-şi bagă mai mult de două mâini în nas (el zice ca să nu aţipească pe teren) şi astfel îşi pierde echilibrul, pentru că nu mai are una de rezervă ca să se ţină de bară.
De departe însă, cel mai imporant reproş l-a constituit ignorarea de către pinguini a celui mai în formă jucător al momentului, perla maro a coroanei, Marinică. În momentul în care combinaţiile l-au vizat pe respectivul, golul a venit imediat, şut plasat, la colţ, cu o stăpânire de sine demnă de invidiat, ca să nu mai pomenim de momentele de reală panică stârnite de marele talent la poarta pelicană, de combinaţiile devastatoare pentru coechipieri, de şuturile plasate în tribune,de detenta sa negativă, de tehnica sa desăvârşită de autodeposedare (cu sau fără alunecare) cu aterizare-n nas, de viziunea strălucită a jocului fără balon, de dicţia şi erudiţia personajului care ne onorează cu prezenţa-i colorată. Păcat, încă o dată păcat, că nu joacă la pinguini!

Next level

N-o să insist prea mult cu cronica, fiindcă am ceva mai important să vă spun. Pe scurt, 5-0 pentru pinguini, scor ce putea fi şi mai exagerat. De data asta totul a fost împotriva pelicanilor, începând cu întârzierea lui Tudor. Pentru a-l înregimenta, pelicanii au propus trecerea lui Vasea la adversari, fără alte pretenţii. N-a fost o mişcare inspirată, omul în plus s-a simţit, fie şi pentru faptul că l-a degrevat pe Gică de un fundaş în atac. Pinguinii n-au mai făcut absolut nici un cadou, eu ce-am mai pierdut nişte mingi pe la mijlocul terenului din exces de dribling, dar eram cu toată apărarea în spate, aşa că s-a rezolvat fără emoţii. Scorul a fost 0-0 mult timp, peste jumătate de oră, cu obşnuitele parade ale lui Cătălin, dar a fost mult până a intrat o dată. Gică a dat 4 goluri, vreo două după schema triunghi: pătrundere pe centru, pasă în lateral la Mitică sau Vasea, minge în faţa porţii la Gică (când am optat pentru triunghiul invers, cu pasă în lateral la Gică şi minge scoasă de el în centru, s-a întâmplat ca Mitică să rateze cu poarta goală...). M-am intercalat şi eu la golul 3 cu un slalom de la centrul terenul şi şut la scurt, cu bara. Şi ca încă o dovadă că totul a fost împotriva pelicanilor, a plecat mai devreme puştiul Claudiu şi a intrat Motanu la pelicani ca să le întărească apărarea, deşi ei sufereau în atac. Pentru a-l forţa, a ieşit Cătălin din poartă, dar în scurt timp a plecat şi Tudor, aşa că practic n-a mai avut cu cine să atace, Popică şi Tavi fiind prăzi uşoare pentru apărarea pinguină.
Echipele:
Pinguini - Silviu (revenit după un an, de la meciul filmat, de data asta la noi în poartă, fiind şi asta o explicaţie pentru că a rămas imaculată), Bebe, Motanu, Gabi, Stelică, Mitică, Găbiţă, Gică, Vasea.
Pelicani - Cătălin, Paul, Bronson, Tavi, Nicu, Claudiu, Tudor, Popică.

(Acum, la enumerare, observ că am fost 17, nu 15, ceea ce înseamnă ca s-a plătit cu 1 leu în plus. Data viitoare, după ce facem calculul, veţi da cu 1 leu mai puţin)

Trec acum la ceea ce s-ar putea considera next level. Din ianuarie voi începe colaborarea la firmă cu un băiat care este... arbitru! Vă daţi seama, ideea a venit de la sine. În loc să-l bag să joace, fiindcă va veni aproape vineri de vineri, m-am gândit să ne arbitreze. Ar mai fi "orice mână henţ"? Nu, am juca fotbal adevărat, căci n-avem cum să-l facem pe om să uite jocul pe care-l fluieră în competiţii. S-ar mai cere faulturi închipuite, gen "m-a atins", cu justificarea "dacă se cere, se dă"? Nu, am reveni la normalitatea jocului. La auturi sau cornere ar fi nevoie de fair-play din partea noastră, să recunoaştem când e de recunoscut, căci nu poate acoperi de unul singur un teren atât de mare. Când va fi o contră şi cei doi adversari solicită amândoi să repună mingea, asta e, va decide arbitrul.
Eu zic că merită încercat, e o şansă de care să profităm pentru a tăia această spirală a nervilor. La fiecare meci ne certăm pentru infracţiuni evidente sau pentru unele existente doar în mintea noastră. Fie se contestă evidenţa, fie se susţin lucruri închipuite. Una e să fim la cheremul arbitrariului, alta la mâna arbitrului.
Pe acest băiat îl cheamă Ştefan, îl mai cunosc Gabi, Mihai Tenismanul, Cătălin şi Nicu.

T-P-P-T-T-P, respectiv Gă-Gi-Gi-G-Gă

Nu, titlul cronicii nu este inspirat dintr-un exerciţiu logopedic. Şi nici nu se doreşte a fi o provocare pentru pasionaţii de scrabbel. El poartă informaţii importante despre marcatorii din meciul de vineri 02.12.2011. Pentru a limpezii lucrurile, iată echipele aliniate pe cel mai frumos teren cu suprafaţă sintetică pe care au călcat vreodată fanii de ziua 5-a :

Pinguinii – Virgil, Bebe, Motanu, Gaby, Mitică, Găbiţă, Gigi şi Claudiu

Pelicanii – Cătă, Balaurul, Şorţuleţ, Popicu, Eugen, Tudor şi Vasea

Aşadar dragii mei, măcar pentru o etapă, bănuim în cinstea Zilei Naţionale, combatanţii prezenţi s-au grupat în formulele de joc care i-au făcut atât de cunoscuţi şi apreciaţi pretutindeni. Vineri, totul a fost deosebit. Începând cu vremea, apoi terenul magnific, echipamentul oferit de gazda bazei sportive şi purtat de pelicani, apoi noua minge de Europa League, pe care stătea scris “să rămâi la 40 ani la fel ca la 20” şi, evident, nu se putea altfel, meciul , deliciul suprem al întregii asistenţe.

Într-adevăr încleştarea dintre pelicani şi pinguini a fost una de excepţie, în care ambele echipe au demonstrat de ce fotbalul este atât de iubit, apreciat şi considerat a fi sportul rege. Iar dacă reuşim să-l practicăm dragi prieteni şi în condiţii mai deosebite, precum cele arătate mai sus, atunci chiar merită să faci şi mici economii în cursul săptămânii pentru a înfăptui toate cele necesare atingerii acestui scop.

Revenind la partidă, pelicanii au început cu un om mai puţin, dar foarte rapid au bifat primul gol prin Tudor , la o intercepţie a lui Eugen în jumătatea pinguină. Imediat după eveniment, cuirasatul King Eugen, care a jucat excelent până atunci, iese din joc acuzând contracţii musculare. La pelicani trece tânărul Claudiu şi astfel echipele se echilibrează numeric.

Pelicanii au folosit o aşezare de 1-2-2-2 cu Cătă în poartă, Balaurul şi Şorţuleţ în apărare, Claudiu şi Tudor la mijloc, iar în faţă, mai mult pe extreme, s-a jucat cu cel mai destabilizator cuplu de înaintaşi, cine alţii decât Sile şi Popicu. S-a socotit că pe centru nu trebuie să stea cineva deoarece tunarii din linia de mijloc riscau să facă victime din propria echipă. Deşi periculoasă pentru apărare, formula a dat posibilitatea pelicanilor să pună presiune continuă pe apărarea pinguină şi implicit să-i oblige la un joc colectiv defensiv şi , de ce nu?, să-i forţeze în felul acesta să comită greşeli decisive . Lucru care s-a şi întâmplat de 2-3ori. De partea cealaltă, pinguinii au jucat 1-4-1-1, cu Găbiţă la mijloc , Gigi vârf împins, mizând şi pe venirile sau lansările din spate ale lui Mitică.

În atare condiţii vă imaginaţi ce încleştare de forţe s-a dezlănţuit şi ce calitate de joc s-a etalat pe un teren plan ca oglida şi cu o minge de top, cel puţin european. Meci de infarct. Lucrătorii care amenajau în apropiere noul teren cu iarbă naturală (unii spun că treaba e făcută special pentru pinguini şi pelicani) au lăsat baltă sculele şi s-au strâns în jurul terenului pentru a asista la fascinantul spectacol. Evoluţia scorului spune totul.

Aşadar :

1-0 Tudor, apoi penalty ratat de Găbiţă , 2-0 Popicu, 2-1 Găbiţă, 3-1 Popicu (o nebunie, nu alta, gol cu capul la viclu), 3-2 Gică din penalty, 4-2 Tudor cu un şut magnific de la semidistanţă, 4-3 Gaby (şut frumos, din alergare, la firul ierbii artificiale) , 4-4 Gigi , 5-4 Tudor (gol splendid, poate cel mai important al partidei, venit într-un moment de cumpăna al meciului-după acest gol elanul pinguinilor începe să se frângă), urmează firesc 6-4, cu Popicu marcator (situaţie nefirească şi umilitoare spun unii cunoscători, Popicu fiind la al treilea gol marcat în poarta pinguinilor într-o singură partidă !?!?!?) şi, pe înserat, Găbiţă pentru rezultatul final de 6-5.

Deşi nu a marcat, Sile a fost la înălţime. El a aplicat o tactică cu totul specială şi numai de el ştiută. Atât am observat cu toţii : a alergat mai mult fără minge, dar pe unde trecea panică se creea, iar pinguinii se îngrămădeau pe direcţia lui pentru a-l bloca. Şi astfel au rămas de atâtea ori culoare pentru şuturile celorlalţi echipieri, iar Popicu, fără marcaj, şi-a făcut pur şi simplu de cap în zona lui de lucru. Aţi văzut ce a realizat! De aceea este mare Sile, altruist, el joacă pentru echipă, suportă vorbele celor care nu înţeleg rapid ce doreşte să facă şi contribuie discret şi eficient la succesul a-lor lui.

PS – Pe Popicu nu vreau să-l laud , pentru a-i face pe plac (merită cu prisosinţă favoarea asta pentru ceea ce a făcut vineri). Aşa că îl las în seama bărbaţilor puternici pentru a-l critica. Ce Doamne iartă-mă, respect spusele unui partener din echipa mea.

- Pe vinerea viitoare, cu mic, cu mare, în Agronomie !

Cronică neterminată pentru flaşnetă mecanică

Vineri, spre bucuria lui prostovanu, ceapeu s-a mutat în Agronomie. Noii patroni(?) au idei măreţe şi s-au apucat să are terenul, urmând să-l şi însămânţeze. Aceasta ar fi partea bună, partea rea, cel puţin pentru fotbaliştii amatori, este că variante ar fi pe sintetic sau în altă parte. Prima nu este cea mai nimerită, ca "scoruri" şi ca aglomeraţie, în contextul în care lumea pare hotărâtă să servească şi în sezonul rece. Rămâne de văzut...
Până atunci, salutăm trecerea tălâmbului cel mic (pe numele lui de alint, Găbiţă) în rândul persoanelor mature, îi urăm cât mai multe scheme reuşite, în viaţă şi în fotbal, că la alte sporturi chiar nu se pricepe şi ne manifestăm simpatia faţă de unul dintre personajele principale ale fenomenului "deziuacincea". Îl vom considera, ca şi până acum, unul dintre sponsorii principali ai "emisiunii" şi, în semn de aleasă prietenie, vom vorbi cu Mitică, să-l mai lase să bată din când în când.
Despre meci, telegrafic. Ăla mic a cinstit masa cu terenul, iniţial s-au aliniat 11 băieţi, mai mult sau mai puţin destoinici, ca mai apoi să apară şi Virgil, urmat de toanta familiei, marioneta prea mult-vorbitoare, care ne-a privit prin gard până ne-a înduioşat de i-am făcut loc. Asta conform zicalei cu facerea de bine...
Echipele şi scorul vă vor fi aduse la cunoştinţă de noua mea secretară, tanti Vasilica, doamnă sau domnişoară, presupun prima variantă, c-am auzit că e măritată. Până atunci, vă salut cu respect, vă informez că am plecat cu un egal preţios (nemeritat de mine, dar asta e...) şi vă aştept, ca şi vineri, la Nea Nicu.

Un posibil răspuns

Vineri 18.11.2011 s-a dat un răspuns la întrebarea din titlul cronicii precedente. Timp de aproape o săptămână băieţii au meditat la cele petrecute în ultimele etape şi au decis: pelicani şi pinguini. Nu a fost unanimitate, dar şovăiala palidă a unora a fost luată de valul majorităţii. S-a consemnat şi un acord între cele două grupări, ca de obicei pelicanii cedând din considerente pacifiste, unii ar zice umanitare. Astfel, avându-se în vedere perioada lungă de regenerare a speciei pinguine, precum şi depăşirea limitei maxime, peste care cumulul exagerat de experienţă pe ansamblul echipei duce inevitabil la contraperformanţă, s-a hotărât pentru revigorarea echipei ca alături de veşnicul tânăr Sile, să fie cooptaţi şi alţi jucători din categoria 2+ . Acesta a fost în fapt şi adevăratul motiv pentru care cerberii pinguini au dorit renunţarea la sistemul de joc între cele două grupări tradiţionale. Se spera ca în acest mod să se piardă urmele rezultatelor negative din perioada cuprinsă cu aproximaţie între sfârşitul lui august şi mijlocul lui octombrie. Încă o dată s-a dovedit că sângele apă nu se face şi mulţi dintre pinguini au preferat revenirea la vechiul sistem, care dă, pe bună dreptate, continuitate întrecerii şi substanţă fiecărui meci. Bravo lor. Un început al acţiunii se poate constata şi din alcătuirea formaţiilor:

Pelicanii: Popicu, MihaiS, Balaurul, Şorţuleţ, Cătă, văru’Dan, CristiBiciclistul, TvR-Tudor şi tânărul Claudiu ,

Pinguinii: Virgil, Bebe, Motanu, Stelică, Gaby, Mitică, Găbiţă, Gigi, Vasea şi LuciMessi

Aşadar, la pinguini, blocul tradiţional, cel cu experienţă, plus “argintul viu” Vasea şi zvârluga LuciMessi (sosit la teren ceva mai târziu). La număr… şi un om în plus, bonus pentru orice eventualitate. La pelicani găseşti de toate: tinereţe, experienţă, păpuşari haioşi, de data asta păguboşi, debutanţi talentaţi, dar cam individualişti etc. Una peste alta dragii mei, vineri a fost un meci foarte frumos şi disputat, precum în vremurile de glorie de odinioară. Meritul aparţine ambelor formaţii.

Scorul final a fost de 4-2 pentru… pinguini. Marcatori :


1-0 , Sile, care în apropierea buturilor, i-a tras subtil şi elegant preşul de sub picioruşe lui Ţăndărică, care în loc să respingă mingea, rupea biletele furnicilor care treceau linia porţii prin iarbă. A căzut bietul Ţăndărică pe spate, în propria poartă, lăsându-şi perechile de membre agăţate în aţele invizibile ale porţii precum o marionetă scăpată de sub controlul păpuşarului . Acesta este Sile, de aceea este unic!

2-0 şi 3-0 , Gigel, “încălzit bine înainte de meci la petrecerea unui amic”, care a demonstrat, fără dubii, că alcoolul consumat cu măsură face bine sportului (primul gol-şut fără speranţă, al doilea cu capul, la o respingere bună dar ghinionistă a lui Ţăndărică, la un şut al Vitezistului, după ce trecuse de Şorţuleţ) .


3-1 , văru’Dan, cu un şut spelendid, parcă din unghi, după o lungă perioadă de forcing pelican. De fapt el şi-a răscumpărat o parte din eroarea de la lovitura de pedeapsă ratată la scorul de 0-0. Atunci credem noi că s-a jucat în bună măsură meciul. A fost momentul în care în loc să fie 1-0 pentru pelicani, a urmat rapid 1-0 şi 2-0 pentru pinguini .


3-2 , CristiB, cu un şut puternic, vole magnific, din partea stângă. Trebuie spus că el are şi meritul obţinerii loviturii de pedeapsă de care aminteam. Şi astea fără a străluci în mod evident, dar făcând risipă de energie în atac, unde a rămas tot timpul meciului, fără să scoată prea multe cuvinte .


4-2 , cine altul decât Vitezistul, care în plin iureş pelican, şi după 7-8 ocazii enorme ale acestora, când mingea pur şi simplu nu a vrut să intre în poarta bravului expelican Virgil, a punctat în plină alergare, din lateral spre centrul careului, cu un şut puternic în cros.

În rest, la acest scor Motanu a trecut la pelicani după plecarea lui Tudor, iar mai înainte, Cătă a trecut în poartă, după ce a făcut o întindere, forţând să joace încă de la început, pentru a ajuta echipa.

Desigur, au fost ocazii şi de partea pinguinilor, care au jucat cu ambiţie şi în orice caz au dovedit mai mult pragmatism decât pelicanii, care au dominat, dar au fost ocoliţi şi de şansă. Un exemplu, poate nu cel mai sugestiv, a fost bara extraordinară a lui Şorţuleţ (pe el doar Motanul îl mai laudă), în vinclul porţii, la o centrare în forţă, caracteristică lui CristiB.

Repet pe final de cronică, a fost un meci reuşit, palpitant, specific confruntărilor între două formaţii cu o întreagă istorie scrisă la activ.

Actualizare (marţi 22.11, Oţelul-Basel)
Suporteri elveţieni odihnindu-se
(mai ales Stelică...:)

Alegeţi: cu sau fără alegeri

Vreme mohorâtă vineri şi un frig de-i clănţăneau ciorapii lui Tembelicus Popicus. Bineînţeles, ăia reşapaţi, unul maro şi celălalt galben, după culorile tradiţionale. Fraieretele avea însă să se bucure la final, deoarece, pe bază de şpagă credem noi, avea să se lipească la echipa câştigătoare. Care echipă, precum şi cea merituos învinsă, vă vor fi prezentate de unul dintre adjuncţii mei, brav numărător de cornere. Rezultatul, 3-1, după un meci disputat până aproape de final, în ciuda unui dezechibru destul de clar între cele două formaţii, cu scorul deschis de Gică, şut frumos la colţul lung, din alergare şi revenire a învingătorilor, gol văru' Dan cu capul după o centrare a lui Gabi, gol Gabi din penalti, după un henţ al lui Cătălin la lovitura de cap a aceluiaşi (bănuiala e că mingea se ducea cel mult în bară, dar nu mai contează) şi încă unul la spartul târgului.
Partea cea mai interesantă a avut loc însă, ca de multe alte ori, în prelungiri la Nea Nicu. Mitică, aflat într-o vervă deosebită (cu totul altceva decât pe teren, unde el şi cu Tavi, doi jucători de moral, trebuie bine montaţi ca să dea randament, ceea ce nu m-am priceput şi de aceea îmi cer scuze faţă de ei) l-a demascat pe Găbiţă cum că este trădător. După două coniace, mici sau mari, oricum binevenite, Împăratul a declarat că de acum înainte îl va da pe Găbiţă la adversari şi va juca cu el cu spatele. Ăla mic bineînţeles că a plâns, şi-a cerut iertare şi i-a pupat mâna în semn de respect şi împăcare. Bineînţeles, acum s-ar putea să nu-şi mai amintească, dar există martori.
Martori care au atacat încă o dată subiectul cel mai dezbătut din ultima vreme, dacă să se facă sau nu alegeri. Gabi şi cu Găbiţă sunt pentru, Stelică, Bebe şi în general Mitică (spun în general, pentru că hoţomanu le mai întoarce...) nu, dintre absenţi Tavi este total împotrivă, Paul vrea alegeri de mult, Luci şi Silică nu s-au exprimat, poate şi pentru că sexul lor, fotbalistic cel puţin, e cam incert. Ceilalţi sunt aşteptaţi să-şi dea cu părerea, dacă nu pe blog, cu prima ocazie la teren.

Ca să nu ziceţi că mă eschivez, părerea mea este că e preferabil să jucăm cât de cât pe osaturile vechilor echipe, eventual cu grija să nu fie prea mulţi puşti într-o singură parte. Motivul, unul cu totul personal, este că, eu cel puţin şi nu sunt singurul, joc cu mai multă încrâncenare dacă se fac alegeri şi nu cred că acesta este scopul. Venim doar să ne relaxăm, nu-i aşa?

Întredeschis după inventar

Intrarea în toamnă pare să fi amorţit pixurile celor trei scriitori la perete, astfel că publicul cititor (în scădere de altfel...) s-a reprofilat pe Cancan, Click şi alte publicaţii de gen. Sunt însă şi câteva excepţii: Silică şi-a reînnoit abonamentul la Arici-Pogonici, Luci şi-a mai luat câteva cărţi de colorat iar Tembelicus Bellicus Popicus reciteşte a nu ştiu câta oară cartea de telefoane. Băiatu' chiar se străduie şi se pare că a ajuns la litera P, evident de la Deştept...
Despre meciurile disputate de la închiderea ediţiei nu-mi amintesc prea multe. Ştiu că în primul am pe conştiinţă trei goluri, în al doilea am jucat mult mai bine decât mă aşteptam iar în ultimul mediocru, dar m-a ajutat echipa. Care echipă, rezultată în urma alegerilor, arată cam aşa:
Cătălin, Bebe, Stelică, Gabi, Mitică, Răzvan, văru' Dan.
De partea cealaltă a fileului au combătut Paul, Lucică, Tavi, Biciclistu, Prostănacu, Sudoru şi Claudiu, un copilaş talentat, dar lipsit de coechipieri înţelegători. Scorul final, 4-1 pentru primii, cu un gol de excepţie al lui Mitică în debutul partidei. Îl las pe el să vi-l descrie, deşi cred că mai degrabă se pricepe la desen decât la scris.
Absenţi (ne)motivaţi Silică, plecat să-şi recupereze maşina confiscată de hingheri, deşi putea face acest lucru la fel de bine şi a doua zi, şi Găbiţă, plecat la Tulcea la pescuit sirene.
Despre alegeri, pinguini, pelicani şi alte coţofene (tălâmbule, mă auzi?), poate cu altă ocazie...

PS: Lupt pe trei fronturi la concursul de pariuri, pregătit fiind să iau ceva în mână. Oricum însă, cu ocazia înmânării premiilor de etapă, ofer câte un rând la nea Nicu.

Silică, tată eroin (evident, de albine...)

Mai bine mai târziu decât deloc, bravii pinguini au realizat că o echipă de păcălici cu pene nu poate fi învinsă decât cu propriile sale arme. Ce fotbalişti, ce joc elaborat, percutant şi în viteză, bazat pe tehnică şi clarviziune, guguştiucii nu pot fi înfrânţi decât de unii de ai lor. Zis şi făcut în sfânta zi de vineri 14 octombrie, campionii şi-au păstrat fotbaliştii adevăraţi, Găbiţă, Gabi şi Motanu în linia de apărare (Somnorilă şi cu Bebe intră deja la categoria seniori) şi au trimis în atac desenele animate, Mitică, Silică şi Gigel.
Tactica a fost excepţională şi până s-au trezit păsăroii scorul ajunsese la un neverosimil 3-0. Silică a marcat primul gol printr-un şut de excepţie de la 30 de metri (de fapt, centimetri, dar contează mai puţin), execuţie datorată în mare parte unei vietăţi zburătoare care îi dădea târcoale şi golgeterul a dat din picioruş ca să nu fie înţepat şi cel de al doilea, o capodoperă a genului, voleu-oleu cu spatele spre poarta pelicană pe când se lega la şireturi. Următorul la cuvânt s-a înscris Gigel, scăpat din marcajul necruţător dar blând (?!?!?) al lui Paulică, după care noul goleador Şorţulet îi readuce pe fazani în joc cu o lovitură de cap după o fază în care s-a văzut că pinguinii sunt descoperiţi pe flancul stâng, la fel ca la al doilea gol guguştiuc, când Cătălin reia din prima pe lângă Somnorilă,ieşit aiurea, din dorinţa de a îndrepta gafele în lanţ ale altor trei fundaşi ai campionilor.
Tolomacii forţează, au şi ceva galerie (mai slăbuţă, probabil n-au sărit cu darul la Mese...), dar iese la rampă Măria-Sa Mitică, coautor-cantautor la autogolul păsăroilor. Cuţitul în brânză e răsucit de ăla mic, ieşit din poartă să zburde la 3-1, cu un un gol frumos, cu exteriorul, din alergare, după care lumea se răspândeşte, care cum poate, pe la bere, deocamdată pe bisericuţe, dar vine sezonul rece şi transhumanţa spre nea Nicu. Iată echipele:
Pinguni: Somnorilă, Bebe, Motanu, Gabi, Stelică, Mitică, Găbiţă, Gigel, Silică
Pelicani: Paul, Sudoru, Tavi, Nicu, Eugen, Biciclistu, Popicu, Virgil, Cătălin

PS: Tălâmbu, ajuns între timp în poartă (părerea noastră este că Tavi este un atacant central cu trei clase şi jumătate peste el), tot dă cu lăboanţele jegoase pe balon. Prima dată, înţelegem, a ridicat din copan pentru că îi curgea ceva maro (culoarea sa naturală) din nas, dar după aia?

PS2: L-am avertizat pe Sile că o încurcă dacă Steaua face la Vaslui altceva decât egal. Culmea, se pare că are o variantă unde aşteaptă şi el taman x-ul...

Emoţii ... doar la început

Titlul este extrem de sugestiv, pentru că vineri 07.10.2011 stările emotive s-au acumulat şi epuizat în bună parte încă înainte de începerea partidei. De ce? Pentru că un alt administrator al terenului şi-a început mandatul cu câteva iniţiative, să le zicem bune, de curăţire a zonelor mărginaşe terenului de joc şi de refacere a gazonului şi, asemenea predecesorilor lui, a lansat un hotărât "aici nu se mai joacă" către fanii de ziua cincea care începuseră să se adune pentru meci. Cu chiu, cu vai, o echipă de negociatori (Motanu, Popicu şi pe final VIP-ul nostru comun TVR-Tudor) a reuşit să obţină dezlegarea pentru joc. Emoţii mari pentru că inegalabilul artizan al discuţiuilor de acest gen, evident ne referim la Mitică, a întârziat şi în acest mod se putea compromite continuitatea etapelor de fotbal. Oricum, el se poate revanşa vinerea viitoare când ar trebui să convingă respectivul factor de decizie să accepte prezenţa noastră acolo. Mi se pare puţin aiurea ca ditamai celebrităţile ca noi, să depindem de un ....cetăţean admistrator, ca el.

Aşadar, pe o vreme atât de plăcută şi reconfortantă pentru acest început de octombrie(30gradeC), s-au aliniat următoarele formaţii :

• Pinguinii: Lucian, Bebe, Motanu, Stelică, Gabi, Mitică, Găbiţă (Virgil), Gică, Vasea
• Pelicanii: Cătălin, CristiBiciclistu, Balaurul, Şorţuleţ, Traian-cel-Mare (Radu-cel-Micuţ), văru' Dănuţ, Tudor TVR, LuciMessi, Popicu.

Ca niciodată, în tribunele fără scaune, a luat loc şi o puternică galerie pelicană (Cristi cel Blând, MeSe şi mai târziu, după ce au ieşit de pe teren...Traian şi Balaurul) care şi-a susţinut şi încurajat în permanenţă echipa favorită cu scandări, urale şi ovaţii într-o înlănţuire de neimaginat. Bravo lor, adevărat spectacol de sunet şi mişcare.

Idolii lor nu au întârziat să le răspundă şi după numai un sfert de oră de joc scorul era deja 2-0. Şorţulet a deschis scorul cu o minge care s-a vrut pasată către Popicu,aflat în faţa porţii. Acesta din urmă, simţind pe Lucian în spate, realizeză că dacă opreşte balonul nu are prea mari şanse de a face ceva şi ridică elegant piciorul, lăsând mingea să treacă. În atare situaţie doamna beşică îşi vede de drum şi sare galeş dincolo de linia porţii. Simplu şi eficient. Al doilea gol îl are ca autor pe Tudor. Acesta a recidivat prinzând un nou şut de chinogramă de la circa 14-15m, care l-a lăsat fără replică pe Lucian. La această fază, o parte de vină are şi apărarea pinguină care, ştiind cât de periculos şutează de la distanţă Tudor, l-a lăsat să-şi facă toate mişcările pregătitoare fără să-l blocheze.

În locul lui Traian care se accidentează reintră după o lungă perioadă de absenţă Radu Cel Micuţ care între timp a mai pus ceva pe el, ajungând la 160kg.

La acest scor pinguinii au şi ei câte o ocazie prin Găbiţă şi Gigi, dar marcajul foarte strâns la Vasea face ca randamentul atacului alb-negrilor să sufere în claritate şi eficienţă. Pe fond meciul continuă să fie dominat de pelicani, care obţin o lovitură de pedeapsă , ratată de Dan. Acesta îşi ia revanşa puţin mai târziu, când marchează cu un şut sec pentru 3-0 după o lovitură liberă executată rapid şi dibaci de câtre Popicu şi care a surprins nepregătită apărarea pinguină. Meciul era jucat. Emoţiile sportive dispăruseră, rămăsese doar mişcarea, ca formă de întreţinere a sănătăţii (desigur glumim ). În acest sens, exemplul cel mai bun este galopul de sănătate pe care Vitezistu l-a făcut imediat după cele descrise mai sus. Astfel, luând-o el pe diagonala mare a jumătăţii pelicane a trecut precum acceleratul pe lângă Şorţuleţ şi a centrat perfect la Gigel, care nu a iartat şi a marcat primul său gol după revenirea în Agronomie. 3-1. După această faptă, Găbiţă pleacă, cu siguranţă datorită unor probleme f.f. importante şi în locul lui intră Virgil, aflat pe tuşă ca urmare a întârzierii de la startul întâlnirii. În atare situaţie turnura partidei nu mai putea fi ameninţată şi cu atât mai puţin schimbată. Pelicanii mai înscriu de două ori prin acelaşi Dănuţ, care în felul acesta realizează primul lui hat-trick . Menţionăm că la golul 4, pasa decisivă a fost dată de Radu, după ce îşi încercase şi el în câteva rânduri şansa şutând de fiecare dată imprecis. Între timp, din diverse motive, au mai părăsit terenul Balaurul şi Gabi.

Aşadar 5-1 şi meciul se încheie în vuietul de fericire al galeriei pelicane. Pe când şi o galerie pinguină ?

Wake me up when September ends

Titlul vine de la o melodie mişto (http://www.youtube.com/watch?v=GKLntE2Y9dQ). Ca şi această lună septembrie, frumoasă ca femeia la 30 de ani. Tot 30 a fost şi vineri, fotbaliştii de ziua 5 fiind cruţaţi şi de data asta de ploaie. Pentru cât timp încă?

Pinguinii: Luci, Nelu Armeanu, Bebe, Motanu, Stelică, Gabi, Mitică, Eugen, Găbiţă, Gică.
Pelicanii: Cătălin, Virgil, Paul, familia Vasea, Tavi, Makaay, văru' Dănuţ, Tudor TVR, Popică.

Inflaţia de jucători crea impresia că va fi iarăşi un 0-0 de rahat, adică un fel de derby între L'anus şi Colon, două echipe care aproape există. Numai că n-a fost deloc aşa. Profitând de întârzierea lui Eugen, pelicanii îl condamnă în contumacie să joace la adversari şi până să-şi execute "Cuirasatul" pedeapsa scorul era deja 2-0 pentru guşaţi. Primul gol a fost reuşit de Dan, la un corner la care era luat în marcaj de Gabi, dar care nu vine cu el la scurt, unde încearcă să-l blocheze cel care ţinea bara, probabil Motanu, poate ar fi şi reuşit dacă lui Dan îi ieşea şutul în forţă, numai că nu loveşte în plin şi mingea se strecoară cumva spre colţul lung, bară-gol. Al doilea gol e de referinţă. Tudor îşi potriveşte mingea pentru şut undeva, aproape la centrul terenului, dar nimeni nu-l ia în seamă, mai şutase din poziţii mai clare mult peste poartă. Ei bine, de data asta prinde un şut splendid care coboară surprinzător înspre vinclu, un fel de folha-seca. Surprins şi el de traiectorie, Luci încearcă să scoată cu mâna, dar era prea târziu.
Pinguinii încearcă şi ei să reacţioneze, intră şi Eugen, dar nu la mijloc unde ar fi fost mai util, ci mai degrabă extremă. Pelicanii încep deja să nu mai joace nimic, se aglomerează în zona porţii, masivul Makaay se retrage în apărare de unde respinge tot ce zboară, de două ori cu nişte urlete de cavernă (dacă erau de tavernă, le toleram). Mitică începe să mişte şi el, dar n-ar fi trebuit să conştientizeze, fiindcă atunci când i se întâmplă asta trage şi când nu trebuie. Combinaţiile nu prea se leagă, lui Eugen nu-i iese ultima pasă, în schimb pe partea cealaltă Mitică îmi întoarce o minge pe centru, singur cu portarul, dar mă pripesc şi trag tare în portar. Din fericire, compensez cu o acţiune personală pe stânga, finalizată din viteză cu şut imparabil la colţul lung. La pelicani se mişcă iar trupele, iese Tudor mai mult din cauza unei probleme la inghinali decât pentru că-l chema datoria, dar intră Dan Cocoru, proaspăt coafat. Am fi continuat la paritate, numai că Popică trebuia să îşi facă numărul, se ia aiurea de Vasea jr, care se supără şi iese. De fapt, Popică s-a înjurat cu jumate din echipa proprie şi cu jumate din a noastră. Dar, după cum se va vedea, aşa funcţionează el, ca Meme, cu multă carne în gură...
În această perioadă de joc nu reţin vreo mare ocazie de gol a pelicanilor, poate doar un şut respins de Nelu în corner, dar care e posibil să nu fi prins oricum poarta. În schimb, pinguinii se străduiesc şi câteodată şi reuşesc. Mitică trage de două ori binişor, pe jos, dar nu are noroc să prindă poarta, la un corner Eugen dă un cap de unde vine mingea, tot puţin lângă, Gică, dornic să spargă gheaţa, protejează o minge şi finalizează din imediata apropiere a porţii, dar Cătălin nu desface picioarele. Cade şi golul egalizator, la un aut mă duc să primesc în centru şi, uitând de bunele maniere, îi arăt cu degetul lui Mitică unde trebuie să se demarce, în spatele apărării. Acolo îi şi lobez mingea, lovitură de cap frumoasă, de pe picioare, în vinclul opus. Imediat, Cătălin iese din poartă şi intră Cocorul. Aici ar fi trebuit să închidem meciul şi chiar am fi avut prilejul s-o facem. Eugen mă găseşte cu o pasă în centru, fac preluare directă pentru voleu, dar mă precipit şi şutez prea de sus şi deci prea sus. Primind o minge în unghi, Gică pivotează pe lângă Paul pe partea închisă, dar Cocorul închide bine la scurt, coafura rezistă.
Urmează faza la care se joacă meciul. Gabi (sau Luci) recuperează o minge în apărare, pe dreapta, primesc în tuşă cu Cătălin în spate şi întorc mingea în centru către Eugen care venea cu faţa, lansat. Prea lansat! Mingea îi vine puţin în spate, nu se întoarce după ea în speranţa că vine Gabi, dar care era prea departe, iar Cătălin interceptează lejer şi aruncă o minge plouată înspre poarta noastră, acolo unde Popică stătea la pomană în faţa lui Nelu, pe care-l maschează în săritură şi mingea cade în poartă. I-aş fi pus golul lui Cătătlin, dar Popică zicea că a şters-o. Direct la bere ai şters-o, perverso!

Când joacă Gică...

... joc eu (Găbiţă) ca o cizmă. Reţineţi aceste cuvinte autocritice pe care nu le veţi auzi niciodată de la un anume coechipier pinguin. Din vreo 10 pase pe care, dacă i le dădeam bine lui Gică, ieşeau situaţii periculoase, abia dacă i-am dat două. Dar să încep ca mentorul Tavi, cu vremea şi echipele. Vreo 27-28 Celsius, soare deranjant doar pentru ochi. Aşadar vreme desăvârşită pentru fotbal în acest sfârşit de septembrie, sfârşit şi de concedii, de-aia s-au şi prezentat în Agronomie 20+1 combatanţi! Aşadar...

Pinguini: Nelu Armeanu, Motanu, Gabi, Stelică, Bebe, Vasea şi fiul, Mitică, Găbiţă, Gică.
Pelicani: Paul, Sudoru, Virgil, Tavi, Biciclistu, Traian, Nicu, văru Dănuţ, Eugen, TudorTVR.

Din start, la aşa inflaţie de jucători, cine ar fi mizat pe 0-0 n-ar fi greşit. Ceva ocazii au fost. La noi, Gică a avut una cu capul, puţin peste, mult peste am dat eu un voleu din faţa porţii la una din puţinele mingi întoarse de Vasea, Mitică a dat puţin pe lângă la singura fază lucrată de trioul din atac, încă una tot Mitică, şi tot puţin lângă, din unghi, la o pasă înapoi, greşită, a pelicanilor. După cum se poate vedea, Paul şi după aia Sudoru n-au prea avut ce apăra. Faze periculoase am mai avut, dar care s-au încheiat până la şut, mi-au rămas în minte doar două ale mele: o pasă printre, de departe, a lui Gică, mă lasă singur cu portarul, dar ezit la preluare şi cineva acordă corner, apoi una la care am încercat să salt mingea peste Paul, ultim apărător, dar a scos-o inexplicabil cu vârful cheliei... De partea cealaltă, ocaziile, deşi iscate mai mult din presiune asupra apărării noastre decât din cine ştie ce combinaţii sau reuşite individuale, au fost mai periculoase fiindcă mingea a mai nimerit şi poarta. Nelu a avut două intervenţii salvatoare, o dată scoţând din reflex un şut care a trecut printr-o mulţime de picioare şi apoi respingând din cădere în faţa lui Virgil. Care Virgil, deranjat şi de soare, a ratat alte două devieri din preajma porţii. Iar când a fost depăşit Nelu, a scos Gabi de pe linia porţii (update: iniţial îl creditasem pe Motanu, dar după cum o să vedeţi în comentariul său, a ţinut să pună lucrurile la punct). În rest, a mai prins Tudor vreo două şuturi, destul de aproape de ţintă.

Cam asta a fost până la ceea ce ar fi trebuit să fie pauză, când pe Tudor îl cheamă datoria, ca de obicei. Dar tocmai apăruse Coreea şi am fi continuat la egalitate. Numai că alţi pelicani cedează în serie... Nicu din cauza unei probleme musculare, Biciclistu supărat că Motanu a fost ireverenţios, Paul supărat că l-am ales pe Vasea jr. să treacă la echipa lor (nu ca astă iarnă când l-am cedat pe Gică şi pelicanii s-au umflat în guşă că ne-au bătut cu omul nostru în al doilea meci care nu trebuia să se pună, dar s-a pus!), iar Sudoru supărat că băutura-i prea puţină! Într-o astfel de situaţie creată de pelicanii mofturoşi, Mitică salvează situaţia (şi pe noi!), îl ia pe Vasea senior şi trece la pelicani. Opt la opt, alt meci, altă viaţă! Se joacă pe contre, cu ambele echipe orientate spre atac, în continuare nu-mi reuşeşte ultima pasă, dar compensez cu... gol! Trage Gică de la 10 metri central, Mitică blochează şi mingea capătă o traiectorie înaltă care coboară uşor la vreo 2 metri de bara laterală, în unghi, unde mă aflam eu. N-am timp s-o gândesc, că cine ştie unde o dădeam, aşa că pun latul din instinct şi gol sub bară. La puţin timp după asta, Eugen reacţionează nervos la un fault de joc al lui Stelică, se ia în beţe cu Motanu, care se supără şi el şi iese să îngroaşe rândurile vedetelor de pe margine. Cu un om în plus, mai junii pelicani, biciuiţi de un Mitică vindicativ, ne cam încalecă, punând de un asediu. Mă retrag şi eu în tranşee, doar Bebe rămâne boem pe partea lui, plus Gică în faţă. Pelicanii au diverse ocazii de egalare, cea mai clară la o reluare pe lângă a lui Dan, din 2 metri! Numai că orice minge respinsă de noi se transforma în contraatac periculos. Astfel că Tavi opreşte în două rânduri pase decisive prin henţuri de ultim apărător, dar până la urmă se întâmplă. Nu ajung la o pasă înaltă a lui Gică, dar o urmăresc totuşi, căci Virgil trebuie să degajeze după stop pe piept, pe care şi-l face prea lung şi ajung primul. Simulez şut în forţă cu dreptul şi plasez uşor cu exteriorul stângului, bară-gol, ura şi la gargară cu bere...

Concluzia este că am înfrânt cu 2-0 fără mari veleităţi în atac (dar săptămâna viitoare nu voi mai avea meci pe sintetic joi seara, ci marţi, deci bune auspicii pentru spectacol pinguin şi în ultima vineri înainte de trecerea la ora de iarnă), însă apărarea ne-a dus în spate, cu Gabi-Stelică-Motanu monolit, plus Nelu foarte sigur în poartă. De la pelicani, l-aş remarca pe... Popicu, iată ce bine joacă atunci când nu vine! :)

Când Sile joacă

Titlul precedentei cronici a părut pentru mulţi o simplă glumă. Numai că după meciul de vineri 16.09.2011 s-a demonstrat încă odată că marile adevăruri se spun sub formă de glumă. Da, Sile a revenit în echipă şi pinguinii au reuşit să câştige după două înfrângeri consecutive, perioadă în care marele expelican se documenta asiduu luîndu-şi notiţe şi făcând poze în ţara campioanei mondiale la fotbal.

Aşadar echipele:

• Pinguinii - Bebe, Stelică, Motanu, Gaby, Virgil, Mitică, Găbiţă şi evident Vasea ,
• Pelicanii - Cătălin, CristyBiciclistu(CB), Traian, Şorţuleţ, ManuMakai(MM), Popicu şi DanCăpitanDePlai(DCDP) .

Aproape trei sferturi din timpul de joc, meciul s-a desfăşurat pe fondul unei lupte acerbe şi echilibrate pentru a se reuşi desprinderea şi bifarea unui succes. Pelicanii doreau să continuie seria victoriilor , iar pinguinii să evite catastrofa totală care începuse a se insinua, puţin câte puţin, odată cu venirea toamnei. De ambele părţi s-a făcut o mare risipă de energie şi, pe măsură ce timpul trecea, era foarte clar pentru toată lumea că cine vor marca primii (dacă cumva se întâmpla aşa ceva), aceia vor câştiga. După cum se desfăşurau ostilităţile, oricare dintre cele două echipe putea da lovitura. Şi lovitura a dat-o Găbiţă. La finalul unei faze care nu se anunţa cu nimic mai periculoasă decât multe altele care o precedaseră, consemnăm un gol rarisim, am putea spune...unic. La o centrare lungă şi înaltă, executată aproape paralel cu linia de fund, la circa 1m de aceasta şi cu punct terminus la circa 3-4m după poarta pelicană, talonat fiind de Şorţuleţ aflat între poartă şi el, Găbiţă loveşte mingea , D-zeu ştie cum, şi aceasta se duce fulgerător în vinclu, într-o arie liberă doar cât este mingea de mare, nici un mm2 în plus sau în minus, amuţindu-i pe toţi cei prezenţi. După căteva secunde bune, de zăpăceală generală, cu ţoţii au realizat că scorul devenise 1-0. Foarte curând după acest episod, vulpoiul Sile loveşte decisiv şi marchează pentru 2-0 cu o lovitură scurtă aplicată cu fruntea sau cu prelungirea acesteia (nu s-a putut consemna exact starea de fapt). Scorul final a fost de 3-0 , după ce elevul maestrului Sile a mai punctat încă o dată.

Rezultatul este exagerat, dar victoria credem totuşi că este meritată, ...chiar dacă alb-negrii au avut un jucător în plus pe toată durata întâlnirii. Simpla prezenţă în teren a lui Sile a însemnat pentru fiecare pinguin o infuzie de încredere şi un îndemn spre autodepăşire. În final le-a reuşit !

Când Sile nu joacă

Pentru prietenii noştrii cititori, ne face plăcere să redactăm această modestă cronică despre un eveniment sportiv remarcabil. Este vorba de meciul doi din sesiunea de toamnă, a celebrelor confruntări fotbalistice dintre pelicani şi pinguini. Fără exagerare, vineri 9.09.2011 am asistat la o pardidă superbă, desfăşurată pe o vreme superbă şi ea, pe un gazon infinit mai bun decât cel de pe Arena Naţională. Tehnicile naturiste de regenerare şi întreţinere a covorului verde, aplicate pe Arena Agronomiei, au surclasat metodele ştiinţifice de prefabricare a materiei verzi şi de implant a acesteia pe terenul de joc. Campionii pinguini, cât şi naşii lor dintotdeauna, supercampionii pelicani, si-au respectat blazoanele acoperite de glorie, oferind un spectacol total, atractiv şi palpitant, cum de mult nu s-a mai văzut pe meleagurile noastre.

Aşadar echipele :

• Pinguinii - Lucian, Bebe, Gaby, Stelică, Motanu, Mitică, CristyBiciclistul(CB) şi Găbiţă,
• Pelicanii - Cătă, Virgil, Balaurul, Popicu, ManuMakai(MM)-debutant, LuciMessi şi DanCăpitanDePlai(DCDP-amicul lui Cătă) la al doilea meci pentru pelicani .

La început combatanţii au avut o perioadă de studiu reciproc deoarece existau noutăţi în fiecare team. De data asta CB a trecut la pinguini, iar la pelicani, ca de obicei destule fluctuaţii în componenţă , respectiv venirea celor doi tineri MM+DCDP şi evident REvenirea mult aşteptată a idolului pelican, "mâncătorul de pinguini", ne referim cum e şi normal la Balaurul Paulică.

Treptat meciul s-a încis, au apărut ocaziile şi cum e firesc vin şi golurile. Primul este opera 100% a Vitezistului, care a interceptat un balon în faţa propriei apărări şi s-a lansat, cum numai el ştie, într-o "cursă nebună" de vreo 50m. După ce a trecut pe lângă doi sau trei pelicani şi a fentat vreo 6 furnici care-şi făceau de treabă prin iarba din faţa porţii pelicane, a înscris pentru 1-0. Delir în rândul pinguinilor. Încurajaţi de reuşită, aceştia profită de uşoara descumpănire a pelicanilor şi înscriu pentru 2-0 prin CB. Iată că Biciclistul marchează oriunde joacă. De reţinut.

În aceste momente ale confruntării încep să-şi spună cuvântul postulatele din Manualul Jocului de Fotbal . Unul arhicunoscut zice simplu: 2-0 este scorul cel mai periculos pentru cel aflat în avantaj. Iată-l transpus la partida noastră. . . .

Satisfăcuţi de evoluţia scorului, pinguinii se retrag în apărare. Nu peste mult timp pelicanii reuşesc golul de 2-1 prin Şorţuleţ. Golul a fost contestat de unii pinguini, invocându-se un presupus fault al lui MM în faza premergătoare şutului decisiv. Puţin mai târziu Cătălin, care pentru a dinamiza jocul şi a da forţă atacului, a cedat locul în poartă lui Popicu, reia spectaculos, fără preluare, trimiţând balonul fulgerător pe lângă Lucian. 2-2. Lovitură de măciucă, nu alta. Ăsta a fost efectul în rândul pinguinilor. Debusolarea încolţeşte şi cum o asemenea stare nu se lasă nepenalizată, pelicanii marchează pentru 3-2 . Cum? Simplu de tot. La o lovitură liberă din zonă centrală, Cătălin derutează a la Ronaldinho întreaga apărare pinguină, aruncând privirea în stânga şi trimiţând mingea în dreapta, lui Şorţuleţ. Acesta văzând deplasarea de cortină a pinguinilor spre partea opusă lui, preia scurt şi-l execută sec pe bravul Lucian cu un şut din unghi. Magistrală realizare prin simplitatea ei. Cătălin a demonstrat că este nu numai un jucător de excepţie ci şi un creator de faze de gol pentru colegii lui de echipă. Aşadar colaps pinguin. Campionii erau la pământ şi se făcuseră mici, mici de tot de ruşine, precum furnicile driblate de Vitezist.

După alte câteva minute, lipsa meciurilor jucate şi a antrenamentului corespunzător îşi spun cuvântul şi Balaurul iese din joc. Se schimbă terenul iar pinguinii, cu un jucător în plus, aveau la dispoziţie o întreagă repriză secundă pentru a întoarce rezultatul. Meciul devine incendiar. Pinginii se aruncă în atac iar pelicanilor nu le rămânea decât arma contratacului. La o astfel de şarjă , în care şi LuciMessi are contribuţia sa, Cătă a preluat o minge la centrul terenului şi după ce s-a prefăcut că îşi caută un partener pentru a-i pasa, expediază o torpilă năucitoare printre buturile apărate de bietul Lucian. 4-2 pentru supercampioni. În continuare se joacă pe contre. Pinguinii dau semne de revenire şi marchează prin acelaşi Vitezist cu un şut în cros după o respingere greşită a apărării pelicane. De aici încolo meciul devine exploziv. Atacurile în valuri ale pingunilor, dornici de egalare, fac ca jocul să se dispute, cu mici excepţii, doar în careul supercampionilor. O presiune infernală se instaurează pe direcţia porţii apărate de Popicu. Şuturi, cornere, bare, se succed preţ de vreo 10 min. dar reduta pelicană rezistă. MM-ul, Virgil, Şorţuleţ, LuciMessi şi Cătă fac minuni. În faţă a rămas vârf de lance doar DCDP-ul care încerca prin lansări făcute din apărare să răspundă într-un fel agresiunii continue la care era supusă echipa sa. Astfel, după ce ratează din pripeală vreo două astfel de ocazii, se răzbună şi consfinţeşte scorul final de 5-3 pentru pelicani, marcând un gol imperial, la un contratac şcoală care l-a avut prim solist pe nimeni altul decât, aţi ghicit...Cătălin, jucătorul meciului.

PS 1. - Desigur, tristeţe mare în tabăra pinguinilor. Deşii au jucat bine, campionii au bifat al doilea eşec consecutiv. O explicaţie extrem de plauzibilă este aceea a lipsei megastarului Sile. Se vede treaba că albi-negrii au devenit dependenţi de expelican. Fără profesor, nici elevul Găbiţă nu prea a avut spor.

PS 2. - Există totuşi o parte bună în toată această istorie de etapă. Pinguinii au descoperit faptul că materialul din care era făcut echipamentul pe care-l purtaseră era din ţesătură şi pufuleţi de poliester-acril 95% şi numai 5%bumbac. Doar aşa s-a putut explica mirosul de lămâie ce se răspândise în vestiar după efortul şi sudoarea depuse în timpul jocului. Firma Puful&Bumbacul de la care s-a achiziţionat echipamentul, avea o înţelegere cu dealerul de balsam de rufe Lenor, folosit la spălarea trusoului pinguin. Afacere penală, domnilor. După cum se vede, există întotdeauna şi un bine în răul ce ni se poate întâmpla. Totul e să-l depistezi!

Opinia mea

Vineri 02.09.2011, prima etapă de toamnă. Timp frumos, 29gradeC, cer aproape senin, teren bun, uşor denivelat, mascat de iarba tunsă mai îngrijit decât altădată.

Prezenţii :

• Pelicanii - Popicu, Traian, Şorţuleţ, CristiBiciclistul, Adrian(debutant) şi MeSe
• Pinguinii - Stelică, Bebe, Motanu, Gaby, Mitică, Gigi(debutant) .

Meciul nu a avut istoric. Scorul final de 4-1 pentru pelicani spune totul. A fost una dintre cele mai clare victorii obţinute de aceştia după o lungă perioadă. Nu vreau să fiu laconic, deşi aspectul general al cronicii conduce spre o asemenea concluzie, dar meciul a fost tot timpul la îndemâna pelicanilor. Cele câteva ocazii ale pinguinilor au însemnat mai mult momente de relaş ale atacului pelican. Conjunctura absenţelor, dacă putem spune aşa, a făcut ca fiecare echipă să beneficieze, pentru completare, de câte un debutant selecţionat dintre admiratorii ce priveau la cele două faimoase grupări în perioada preparativelor de dinainte de meci. Întâmplător dar binefăcător, Adrian a fost copilul minune pentru pelicani. El s-a adaptat foarte repede la stilul de joc al colegilor lui şi a făcut o figură foarte frumoasă prin jocul prestat şi tehnica individuală de care a dat dovadă.

La ambele echipe portarii au fost improvizaţi: Popicu (foarte bun) şi Stelică, căruia nu i se pot imputa în mod evident cele trei goluri primite. Mai degrabă colegii lui din apărare ar fi suspecţi de neputinţă la fazele premergătoare fiecăruia din golurile date de pelicani.

Marcatori : MeSe de trei ori (o dată din penalty) şi CristiBiciblistul, ambii cu şuturi în forţă, respectiv Motanu, care a recuperat un balon undeva la mijlocul terenului, a înaintat nemarcat (fiind venit din spate) şi a înscris pentru 4-1 cu un şut frumos, de la semidistantă.

Asemenea celor petrecute şi pe teren, am lăsat la final, comportamentul şi ieşirea de neînţeles ale lui MeSe, vis-a-vis de Mitică. După un fault destul de tare făcut intenţionat, MeSe s-a repezit şi l-a mai lovit o dată pe Mitică când acesta era încă jos. Aşa ceva nu este permis. Dacă recitiţi cu toţii primul meu comentariu la cronica Tăcerea oilor, din 12 februarie , spuneam, adresându-mă lui MeSe, că ceea ce se întâmplase atunci pe teren nu poate să se mai repete. Şi totuşi comportamentul nestăpânit al lui MeSe l-a trădat din nou. Oribil! N-o fi Mitică "Uşă de biserică" dar nici să-ţi faci, chipurile, dreptate într-un mod atât de primitiv. Şi nu prima oară.

Nu vreau să mai lungesc finalul cronicii şi să amân concluzia evenimentului. E deja foarte târziu. MeSe, imi pare rău că trebuie să-ţi spun, dar sunt convins că trebuie să ne părăseşti.

Pinguini, vindem kăpitan

Nu întotdeauna soarta marilor campioni este una fericită, iar echipele cărora le-au adus glorie şi titluri dau dovadă de lipsă de recunoştinţă la prima adiere de neputinţă. Aşa pare să se întâmple şi cu eternul căpitan Mitică, plecat, se pare, în concediu. Vechii săi coechipieri, în frunte cu mai tânărul Găbiţă, au demarat deja tratativele cu echipa adversă pentru transfer, negocierile fiind însă foarte dure. Pelicanii îl oferă la schimb pe Marinică Popicu, dar doresc în compensaţie un sac de mălai, unul de făină, o plasă de cartofi, două borcane de zacuscă, unul de gogonele şi altul de castraveţi muraţi, plus o găină, alta decât cele două implicate. Ecuaţia s-ar putea simplifica, dacă în tranzacţie ar intra şi transferul lui Silică înapoi la baştină, moment în care se renunţă la cartofi şi la gogonele, dar lucrurile sunt deocamdată neclare.
Despre meci, 5-2 pentru campioni, care se pare că deja şi-au sudat formula de joc: în poartă Zeul golurilor uşoare, fundaş lateral ratăcitor Bebe (în meci îşi schimbă partea ca să deruteze adversarii din ambele echipe, în viaţa de zi cu zi e însă superbăiat), ultimul om (!?!) Motanu, doi mijlocaşi de bandă centrală (!) Stelică şi Gabi, în atac Silică Luftulică şi Găbiţă. Acesta din urmă a părăsit vineri terenul în lacrimi, căci, după 35 de ani de carieră şi cam tot atâţia de degustat a reuşit să intre în selectul top al Golgeterilor 4+, alături de iluştrii săi predecesori Motanu şi Tavi.
Golurile, cornerele şi faulturile vi le vor prezenta băieţii de la departamentul tehnic, la fel şi echipele combatante, rămâne însă de reţinut "aroganţa" făcută de maeştri, care l-au cedat pe Tenisman la schimb cu Sudoru, mişcare genială, fie şi pentru simplul motiv că au echilibrat raportul consumului mediu de alcool pe echipă. Sau poate că nu, de aici şi rezultatul?

Marea vânzoleală

Salut, sunt Găbiţă şi sunt dependent de fotbalul-spectacol. După cum deja v-aţi dat seama, n-o să scriu la persoana a treia, cum v-au obişnuit ceilalţi cronicari. Am aflat că trebuie să mă înham la scris abia la... cantină (căci da, de data asta am înlocuit cârciuma cu cantina - mâncare gătită ieftină şi bună, berea receee!), deci a trebuit să reconstitui echipele şi unele faze cu ajutorul celorlalţi. Am nimerit şi o etapă de pomină, cu nişte pelicani care şi-au schimbat echipa în vreo 3-4 rânduri! Să încercăm o reconstituire...

Pinguinii: Luci, Bebe, Motanu, Gabi, Mihai Tenismanu, Mitică, Găbiţă, Vasea
Pelicanii (varianta iniţială): Cătălin, Tavi, Traian, Mese, Vasea jr., Eugen, Cristi, Popică.

Ce observăm? Pinguinii, cu aproape aceeaşi formulă de data trecută, doar cu Luci reapărut în poartă şi cu Vasea obişnuit deja cu naveta între team-uri, dar fără... Stelică! Da, acel Stelică lăudat la unison de adversari, deci teoretic o formulă mai slabă pentru pinguini decât etapa trecută, când reuşiseră să câştige cu 3-0. În schimb, la echipa păsărilor cu guşă apar în plus doi jucători buni, Eugen şi Cristi. Urmarea? Nu cred că mă va contrazice cineva, o victorie a pinguinilor mai clară decât data trecută, deşi scorul a fost mai mic, 3-1.
Cum a fost posibil? Sunt mai multe explicaţii. Primele două ţin de echipa noastră. Ţinând cont că pierdusem un jucător defensiv, pe Stelică, şi căpătasem unul ofensiv, pe Vasea, aşezarea în teren a fost alta. Data trecută eu am fost cel mai avansat, cu Mihai şi Mitică la construcţie, acum Vasea a trecut în preajma porţii, ceea ce mi-a permis să joc ce-mi place, adică nici numărul 9, nici 10, ci 9jumate. Mişcare de translaţie a continuat, Mihai coborând la închidere, un post-mănuşă pentru el, unde a jucat impecabil. Cealaltă explicaţie ar fi faptul că ne-am făcut meciul uşor, înscriind destul de repede, dacă nu mă înşel chiar la prima ocazie: Vasea a primit o pasă pe stânga şi a scos din prima, cu boltă,  pe partea opusă, de unde am prins un vole cu stângul, din cădere, la colţul lung.
Explicaţiile dinspre partea pelicanilor, tot două am identificat... Accidentarea lui Cristi, chiar dacă la 0-2, a contat şi pentru jocul în sine, dar şi pentru moral. Se pare că este ceva grav, poate ne scriu aici cei care au aflat exact despre ce e vorba. Eu nu pot descrie nici faza fiindcă eram implicat direct, Cristi a făcut un efort să respingă mingea din alunecare, după care l-am simţit cum se prăbuşeşte peste mine, deci n-am putut vedea ce s-a întâmplat cu piciorul lui. Dacă pot lămuri alţii... Apoi, a doua cauză a fost faptul că Eugen a cărat mingea ca apa cu ciurul. Deşi plin de bune intenţii, s-a văzut că n-a mai jucat de mult.
Revenind la joc, golul doi a venit neaşteptat, la o pasă a lui Vasea pe Mitică, aflat cam în dreptul barei, cu spatele la poartă. Ei bine, Mitică a vut o rezolvare aeriană, deviind cu călcâiul printre picioare în acelaşi colţ lung, mingea ciupind şi bara. După aia şi-a luat-o în cap, lovind de două ori aceeaşi bară, când alţii erau mai bine plasaţi decât el. De data asta Cătălin n-a mai putut să-i salveze ca altădată pe pelicani, doar pe Vasea l-a timorat de câteva ori în preajma porţii.
La acest scor începe marea vânzoleală în echipa pelicană. Iese Cristi, dar tocmai apăruse Virgil. Dar, curând, n-am înţeles de ce, iese Vasea jr. şi pelicanii sunt cu un om mai puţin. Cum mai era o oră de joc, stabilim ca după 30 de minute să intre Vasea senior la ei, deşi nu-i prea convenea. Numai că, după vreo 15 minute, pelicanii reuşesc să convingă un spectator care se oprise să se uite la meci. Tânăr, atletic, destul de tehnic, pe nume Relu. Din păcate, dezordonat tactic sau neintegrat. Are un pic de vină la golul 3: la o pasă care mă căuta în faţa porţii, Cătălin iese şi le strigă lui Virgil şi Relu să-i lase mingea. Virgil însă aude târziu, nu mai apucă să se răzgândească şi mingea ricoşează în lateral, de unde o recuperez eu, aproape de linia de fund. Relu mă întâmpină defectuos, dinspre teren, aşa că îmi trag mingea pe la spate paralel cu linia şi ajung faţă în faţă cu Cătălin. Unghi prea închis ca s-o strecor, dar în faţa porţii oare cine bate? El e, Fortuna dragă, fiul tău iubit, el şi de pe linie iarăşi a lovit...:)
Cu asta i-am răspuns şi lui Traian, care începuse să spună că noi am dat gol/goluri când eram în superioritate numerică. În fine, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat destule, mai era loc de încă una. Spre final, apare un nene biciclist, ras în cap, îndesat, plin de energie. Se duce pe bancă, la Robert (da, între timp apăruse şi junele, dar numai pentru repriza de bere) şi îl întreabă cine e Armeanul, adică Mitică, după cum era cunoscut în vechime. Îl cheamă la margine şi fac recunoştinţă (cred că aşa se cheamă nişte oameni care nu se mai recunosc după 25 de ani). Cică jucaseră împreună prin anii '80 şi îl roagă să-l bage şi pe el să joace. În fine, deşi meciul era pe sfârşite şi toată lumea era terminată, intră la pelicani. Ei bine, acest domn, să-i zicem Biciclistu, începe să alerge şi să-i biciuiască pe săracii pelicani, ba chiar să ne facă observaţie şi nouă că nu mai jucăm!! Fapt e că din acest forcing de final, iese un gol despre care nu-mi amintesc absolut nimic, decât că a încheiat partida. Mai apoi, la bere, am aflat că l-a dat Tavi. Cum, îl las pe el să spună...

Şi totuşi, destul de greu...

Mama-Natură a ţinut încă o dată cu amatorii de fotbal, programând ploile în cu totul alte zile decât cea de vineri, astfel încât şirul partidelor jucate neîntrerupt se mai lungeşte cu o unitate, spre un record ce va fi greu de depăşit. Terenul, mai bun ca de obicei, soarele, darnic şi milos în acelaşi timp, distribuţiile aproape de cele standard, totul a condus spre un meci ce promitea.
Prima parte, deosebit de echilibrată, a consemnat ratări la ambele porţi, mai multe de partea pingunilor (beneficiari în această rundă şi de aportul lui Mihai Tenismanul), ceva mai clare de partea somnoroşilor, cu un penalti scos şi ratat de Mese şi o bară a aceluiaşi, mai cuminte ca alte dăţi, obicei care sperăm să îl ţină. Golul a venit în poarta pelicană în urma unei învălmăşeli, marcator Mitică, evident de pe linia porţii, iar după aceea lucrurile s-au mai schimbat. Obligaţi să atace şi aflaţi într-o superioritate numerică dar nu şi calitativă, triştii şi-au arătat limitele şi s-au lăsat descoperiţi în apărare. Urmarea, un gol de efect al lui Găbiţă, cu bara, unde preluarea a făcut mai mult de jumătate şi încă unul pe final, al lui Mihai, până atunci ratangiul de serviciu. Foarte bun aportul lui Stelică, în creştere de la meci la meci, restul învingătorilor în nota obişnuită, îl aşteptăm pe Cătălin să fie pe deplin refăcut pentru noi provocări.

Pinguinii: Bebe, Stelică, Răzvan, Gabi, MihaiT, Mitică, Găbiţă
Pelicanii: Tavi, Cătălin, Traian, Virgil, Mese, Popicu, Vasea, Răzvan Junior

Discuţiile s-au prelungit la terasă, unde lumea este ceva mai conciliantă ca pe teren şi dispar certurile între coechipieri. Acestea rămân însă unul dintre subiectele de discuţie, iar fiecare este invitat să-şi dea cu părerea.

PS: Aşteptăm revenirea prietenului Gică, mulţi dintre noi considerându-l drept un vârf ceva mai dotat decât celebrul mercenar Silică, spaima frunzelor ce pică.

Vivat Pelicanii !

De bine ce scoteam în evidenţă parcursul neîntrerupt cu etape timp de 17 luni de zile, şi iată că vineri pe la prânz a început să plouă în Bucureşti într-un mod tare ciudat. Pe zone, ceva asemănător cu tabla de şah. În pătrăţelele negre ploua, în cele albe nu ploua. Cei cu care am vorbit la telefon în ajun se aflau, ca şi mine de altfel, în pătrăţele negre, căci se punea problema la modul : "ce facem? , ne mai băgăm?".

Desigur am mers pe varianta din urmă şi bine am făcut, căci în Agronomie a fost cel mai alb cămp de pe tabla de şah. Nici urmă de ploaie şi doar 27gradeC, aşadar o vreme ideală pentru fotbal .

Echipele consemnate pentru această etapa din 05.08.2011 :

• Pinguinii – Lucian, Motanu, Bebe, Stelică, Mitica si Vasea
• Pelicanii – Sortulet, Balaurul, Virgil, Cristi, MeSe si Catalin .

Parcurgând componenţa echipelor se poate constata pentru prima oară, că Mitică s-a trezit că trebuie să înfrunte o echipă a pelicanilor cu cel puţin 3 corifei în angrenaj (Cătă, MeSe şi Cristi), iar el avându-l atacant pur sânge doar pe Vasea. În atare condiţii lucrurile păreau tranşate încă din startul partidei. În fapt evenimentele aveau să scoată în evidenţă, pe toată durata meciului, o luptă acerbă şi nu de puţine ori echilibrată între cele două echipe.

Meciul a început pentru pelicani într-o notă de uşoară relaxare, stare ce avea la origine, desigur, statutul echipei care este favorită certă. Astfel, la început s-a practicat un joc caracterizat printr-o oarecare lejeritate şi cursivitate. Cu Cătă în poartă , Virgil şi Balaurul în apărare, Cristi şi Şorţuleţ în faţă şi cu Mese făcând legătura între compartimente, s-au derulat multe faze care au avut şi finalizări, dar toate acestea fără a modifica scorul. Pe acest fond de aşteptare al momentului care în mod normal trebuia doar să consemneze primul gol pelican şi începutul dezastrului pinguin, vine surpriza. Pe un contraatac Vasea recepţionează un balon în partea dreaptă, atrage doi fundaşi, unul la blocaj, celălalt la dublaj, şi reuşeşte să centreze perfect la Mitică. Cu o îndârjire cum rar ne-a fost dat să vedem, acesta preia şi şutează cu sete, sus, la păianjen. 1-0.

Să vezi şi să nu crezi. Condamnaţii începeau să spere, să li se înfiripe credinţa că pot da marea lovitură. Ce luptaseră pănă atunci, dar să-i fi văzut după această reuşită cum se mobilizau şi se încurajau unii pe alţii. Supuşi unei presiuni din ce în ce mai puternice, pinguinii s-au grupat în apărare unde Lucian a început să facă minuni în poartă, scoţând toate mingile venite pe cadrul porţii, şutate fie de MeSe, fie de Cristi şi chiar de Şorţuleţ. Bebe, Motanu, Stelică şi nu de puţine ori Mitică, au reuşi să ţină de rezultat vreo 20 de minute, până când, la un atac viguros şi extrem de rapid, MeSe venit în zonă centrală, intră într-un un-doi cu Şorţuleţ şi şutează precis, în plină viteză, restabilind egalitatea la 1. În acest moment ceva se clatină în mecanismul alb-negrilor. Motanu părăseşte terenul epuizat de meci şi de truda din timpul săptămânii (bravo lui, că aşa fiind, a găsit totuşi forţa să semneze condica de prezenţă, spre deosebire de alţii, care sub diferite pretexte, trag pe sfoară fenomenul de ziua-5a) şi în locul lui intră….. vă rog să luaţi loc….., intră aşadarrr…. Popicuuu. Spre surprinderea tuturor, controversatul pelican s-a integrat destul de repede în jocul atât de “nesuferiţilor lui adversari” din fiece vineri.

După alte câteva minute, minunea se risipeşte. La un nou atac pe zonă centrală, MeSe venit în alergare cu mingea la picior, profită de culoarul liber creat de Cristi şi Şorţuleţ care au atras fiecare spre extreme câte un apărător, şi şutează la firul ierbii pentru 2-1. Din acest moment lucrurile intrau pe făgaşul normal. Valoarea îşi spunea cuvântul. Din spate veneau tot mai multe mingi pentru Cristi şi Şorţuleţ . Extrem de interesant, campionul angajărilor în adâncime era Cătă care din poartă dirija baloane spre avanposturi. La o astfel de minge, în ultimele secunde ale jocului, Şorţuleţ deviază uşor cu capul şi balonul se scurge încet-încet în poarta bravului Lucian. 3-1 pentru pelicani. Acest gol a venit după o suită interminabilă şi exasperantă de ratări ale aşa-zisului marcator , dar cu el s-a pecetluit un scor firesc totuşi după aspectul general al partidei. Asta cu atât mai mult cu cât în faza premergătoare, Popicu împreună cu Mitică la finalizare, erau gata-gata să deturneze lucrurile din mersul lor firesc, ratând o uriaşă ocazie de a egala .

Andante, andante . . .

Nimic, dar absolut nimic nu poate sta în calea Fenomenului de ziua 5-a. Gerul, zapada, ploile, vântul, soarele dogoritor, au încercat pe rand să-l stopeze sau măcar să-l frâneze din alergarea sa spre viitorul mareţ , dar în zadar. Şi nici măcar fenomenele extra meteorologice, precum concediile de vară, apatia de pe blog, animozităţile interne, sau mai ştiu eu ce altceva, n-au avut succese mai importante. Au trecut mai bine de 17 luni, şi vineri după vineri avem etapă. Câte probleme avem fiecare de pe unde venim, câţi alţii au fost pe lângă noi şi pe rând au dispărut, dar noi nu si nu, ne-am încăpăţânat şi continuam sa venim fară întrerupere. Este colosal, nu? Asta înseamna ca acest fotbal din a 5-a zi a săptămânii, împreună cu virtuţile lui, au creeat stările vremii, vremurile, berile şi comentariile, blogul… si nicidecum invers. Hai să mă opresc, am devenit patetic. Totusi, uneori simţi nevoia să aduci osanale cuiva. Chiar sunt convins despre ce am spus, merită şi e adevărat.

Asadar, vineri 29.07.2011. A 5-a etapă din iulie , meci cu miză pentru clasamentul lunii, fiecare echipă având cate 2 victorii. Pe o vreme foarte frumoasă, la doar 31gradeC, s-au aliniat urmatoarele formaţii :

• Pinguinii – Lucian, Motanu, Bebe, Stelică, Gabi, Mitică si MihaiTenismanul
• Pelicanii – Şorţuleţ, Balaurul, Virgil, Traian, MihaiS, Popicu şi Cătălin .

Absenţe importante în ambele tabere. In primul rând Gabiţă, captiv al propriei dileme, pe care-l aşteptăm şi vinerea viitoare, apoi Cristi, care nu şi-a rezolvat încă problema cu inginerul-şofer, MeSe care deşi a venit nu a vrut să joace şi, evident, Milito, caruia, incredibil şi de neconceput, setea de afaceri i-a biruit pofta de joc. Au mai lipsit desigur şi altii, dar e greu să-i poţi trece pe toţi în revistă. Pe de altă parte Mitică, capitanul fără contracanditat la şefia pinguinilor, l-a convins pe MihaiT să vină şi să lupte pentru “alb-negri”, plasându-l în vârful atacului pinguin.

De partea cealaltă pelicanii, extrem de motivaţi, au început partida cu o singură vedetă autentică (Cătălin). Din motivele ştiute, el a trebuit să rămână în poartă, nefiind încă valid pentru a juca efectiv la intensitatea şi angajamentul fizic de care este capabil să se exprime în jocul de câmp , fără să rişte o nouă accidentare.

Siguri de ei, pinguinii au încercat să-şi impună jocul şi să marcheze cât mai repede, conform tacticii tradiţionale cu care nu de puţine ori s-a întâmplat să şi câştige. Au fost câteva ocazii, două dintre ele extrem de periculoase, în care totul părea pierdut, dar salvate de Cătălin în situaţia de unu la unu. Timpul trecea şi uşor-uşor pelicanii au echilibrat partida şi cu mai multă încredere, practicând un joc colectiv, au început să arate ca o adevărată echipă. Amintiţi-vă de Olanda lui Pişti Covaci. Cam aşa pot fi asemuiţi pelicanii după primul sfert de oră. Exceptându-l pe Balaur, simbolul incontestabil al apărării, toţi ceilalti jucători au trecut pe rand din apărare în atac şi invers. Elocvent pentru cele de mai sus sunt două faze de antologie.

Prima este cea a golului marcat de pelicani. Astfel MihaiS a recuperat o minge în faţa porţii sale, dupa care a trimis scurt în lateral stânga la Traian, pentru a scăpa de pressingul unui adversar. Ghepardul a preluat din zbor , l-a fixat în iarbă pe MihaiT cu acea mişcare a piciorului de “du-te / vino”, cum numai el ştie să o facă, după care a înaintat fulgerător câţiva paşi şi a pasat central la Şorţuleţ. Acesta “greşeşte” şi agaţă mingea perfect, după care-i dă drumul rapid, din nou pe partea stângă, la întâlnire, lui Popicu. “Profesorul” vine, preia splendid, păcăleşte doi fundaşi şi plasează, dragii noştrii, un cross ideal pe “dreptul” lui Virgil. În p(e)lină viteză, pelicanul catapultează beşica în portiţa lui Lucian, rămas simplu spectator. Nu trebuie acuzat bravul portar, dar la o aşa bijuterie de fază nu poţi avea decât statut de spectator. De fapt, a fost o întreagă lojă plină cu pinguini spectatori. Pentru mai multă concizie reluăm traseul mingii, parcurs în câteva secunde: MihaiS , Traian, Şorţuleţ, Popicu şi Virgil. Ce apărare putea să reziste acestor magicieni ? Răspuns corect: “aşa ceva nu există” .

A doua fază i-a avut drept protagonişti pe Mitică şi Balaur. Nu mai ştim exact cum s-a declanşat, dar ne-am pomenit deodată cu Mitică alergând să oprească o minge, dar şi cu Balaurul pe urmele lui. Fugea bietul căpitan precum un căţeluş căruia coada şi labele din spate tind să o ia înaintea picioarelor din faţă, de frică să nu primească un şut in the popou. Şi toată scena s-a desfăşurat “curat”, fără fault sau piedici şi s-a întins, fără exagerere, pe mai bine de 50m. Într-un final electrizant Balaurul a câştigat mingea. O fază simbol pentru subiectul cronicii. Pentru a fi corecţi, Mitică a avut totuşi pe ansamblul meciului o prestaţie foarte bună . El a pasat şi decisiv catre MihaiT la golul de 1-1 , după ce aproape întreaga a doua parte a jocului pelicanii au avut un om în minus, după accidentarea lui Traian la o intrare aspră a unui adversar.

Înainte de golul egalizator, Cătă a ieşit din poartă, prevestind parcă revenirea lui la conducerea echipei, desigur cu prudenţă şi măsură pentru a evita recidivele la piciorul cu probleme.

De la pinguini remarcăm pentru a nu ştiu câta oară evoluţia foarte bună a lui Stelică . La fel Bebe. Motănelul. . . . cam obosit, munca în exces vlăguindu-l vizibil. Ne lipseşte acel motănel din primăvară. Gabi, departe de ceea ce a arătat în ultimile etape, dar plin de bune intenţii. MihaiT. energic în prima parte, a pierdut din turaţie spre final şi, ce e mai interesant, a căzut şi el în capcana tacticii de joc impuse de strategii pelicani, cunoscută deja în literatura de specialitate sub denumirea de …” Andante, Andante “ şi rezumată atât de plastic şi sensibil de formaţia ABBA în cele câteva versuri de mai jos :

“Take it easy with me, please

Touch me gently like a summer evening breeze

Take your time, make it slow

Andante, Andante

La, la, la , trala,la ........ “

PS - Mingea … e cea care cântă .

- Pe vinerea viitoare! Vă aşteptăm cu drag, …andante, andante …la, la, la ...tralala .

Etapă cu puţine vedete

Vineri 22.07.2011, pe o vreme totuşi bună pentru fotbal, doar +32gradeC, s-a disputat un meci care a consemnat câteva lucruri aparte. În primul rand lipsa celor trei jucători-cronicari şi ai altor protagonişti obişnuiţi cu prezenţa la “primul fluier al arbitrului”. Apoi revenirea lui Eugen, scăpat ca prin minune de supravegherea strictă de la locul de muncă şi includerea lui în lotul pinguinilor, probabil în schimbul revenirii lui Milito la echipa care l-a purtat pe acesta spre glorie. În fine, intrarea pe teren a lui Şorţuleţ abia pe finalul meciului, când scorul era 2-0 pentru pinguini.
Din aceste motive şi cronica etapei este extrem de sumară cu impresii doar din ultimile 20-25min. Aşadar echipele:

• Pelicanii - Cătălin(nerefăcut, a stat în poartă), Balaurul, Traian, MihaiS, LuciMessi şi Milito,
• Pinguinii – Lucian, Bebe, Stelică, Gabi, Mitică , Eugen .

După intrarea lui Şorţuleţ, probabil şi datorită omului în plus, dominarea pelicanilor a fost continuă, cu ocazii şi ratări, campion al acestora fiind golghetarul Milito care a dat semne evidente de lipsă de inspiraţie şi de oboseală tocmai acum când juca la ai lui, după ce, în etapele precedente, a făcut atâta risipă de energie şi eficacitate. Din păcate aşa au stat lucrurile şi astfel nu s-a marcat nici măcar o dată în poarta dlui Lucian. Departe de noi intenţia de a-l încărca în totalitate pe Milito cu responsabilitatea lipsei golurilor. Aşa a fost să fie.

De partea cealaltă aproape nimic de reţinut, poate doar eforturile apărătorilor pinguini să nu încaseze primul gol, căci, apoi , cu siguranţă ar fi urmat întoarcerea rezultatului şi bifarea înfrângerii.
Întrebarea care ne-am pus-o a fost : - cum de au reuşit totuşi alb/negrii să dea două goluri (Mitică-singurul alb, restul negri , cu excepţia lui Bebe şi a lui Stelică percepuţi drept negri absoluţi - PelicanRaduTănase, prezent la faţa locului, a avut impresia la un moment dat că la pinguini sunt şi doi nigerieni)? Primul gol a fost dat de Gabi. După descrierea făcută chiar de autor la şedinţa cu răcoritoare de după meci, golul s-a marcat în urma unei piruete subtile urmată de un şut în colţul de sus al porţii. Dacă judecăm după şuturile expediate de tătucu în ultimile minute ale jocului, ne imaginăm destul de greu cum a reuşit el aşa ceva. Una peste alta, meritul îi aparţine. Al doilea gol a fost probabil capodopera lui Mitică, pentru că unii martori spun că mingea s-ar fi lovit de el la o fază destul de confuză. Ambele bobiţe s-au înscris în primele 10-15minute .
Pentru vinerea viitoare se anunţă un meci decisiv pentru palmaresul lunii iulie, statistica consemnând până acum câte două victorii de fiecare parte.

PS - Găbiţă, Răzvane, vă aşteptăm fraţilor, ce aveţi? Fără voi ne e totuşi mai greu să vă batem. Nu vedeţi ce s-a întâmplat acum.
- Cristi, tu de ce ai lipsit nemotivat la doar 32gradeC cu plus?
- Pe Popicu nu vrem să-l deranjăm de unde este, cenaclul “Flacăra lui Byron” putând să-i acapareze fără probleme tot timpul (7 din 7, 12 din 12). I-am fi recunoscători. Noi şi cei ce-i vor citi operele.

Critica raţiunii piuré

În cea mai dezolantă zi din istoria cunoscută de mine a fotbalului de ziua 5, s-au prezentat la teren (cinste lor, la 37 de grade Celsius!), pe de o parte, Vasea, Gabi, Motanu, Mitică, Găbiţă, iar de cealaltă – Cătălin, Paul, Tavi, Mese, Popicu. Ajuns mai târziu, Virgil s-a limitat la câteva ture de teren şi n-a mai apucat să joace, aşa-zisa partidă durând aproximativ jumătate de oră!

„Pinguinii” au început în atac, au avut penalty (ratat) şi alte câteva şarje, „pelicanii” au răspuns cu o lovitură de cap a lui Popicu, numită cu îngăduinţă ocazie, şi vreo două şuturi necadrate ale lui Mese. Unicul gol a picat la o tentativă de centrare a lui Tavi, care s-a dus pe direcţia portarului, iar Vasea, foarte inventiv, în loc să respingă simplu, a încercat să se bage cu capul pe sub traiectorie şi să respingă în corner cu ceafa! Bineînţeles, mingea a intrat sub bară. Dincolo, la cealaltă poartă, la două mingi de pe extreme diferite, întoarse către Mitică în faţa porţii, acesta este blocat la prima de Cătălin, apoi şutează cu frică peste poartă, invocând faultul din capul lui.

Ce a urmat, este Antijocul... Nu se ştie de ce, fiindcă deja „Pelicanii” avuseseră ocazia de a profita de spaţii pe contraatac, începe o frecare ostentativă a mingii, orchestrată de Mese. După minute bune în care Mese îi îndemna să atace pe cei care n-aveau mingea, în semn de protest Gabi s-a aşezat în fund la mijlocul terenului, mesajul său fiind limpede: „jucaţi fotbal”! După încă un timp, se sesizează însuşi Popicu, dar, când acesta cere să se dea drumul la minge, gura îi este închisă de Mese, unul dintre puţinii care pot face acest lucru, cu mesajul: „taci, în plm”!

Cam asta a fost tot... Gabi şi Motanu au ieşit de pe teren (ultimul, fiind plecat toată săptămâna pe câmp, venise special de la zeci de km distanţă!). Eu mi-aş fi dorit să se calmeze şi să reintre, dar după ce a plecat Mese, n-aş mai fi intrat eu, fiindcă fără el „Pelicanii” ar fi pierdut cu siguranţă şi n-aş fi vrut să mă trezesc cu cine ştie ce acuzaţii gratuite. Am mai spus-o, n-am nimic cu Mese, dimpotrivă, mă simt stimulat când joc împotriva lui, o fac mai serios, mai implicat. Cred că s-a văzut şi vineri, când am atacat direct poarta, fără prea alte arabescuri. De altfel, echipa asta cu Mese, dacă nu era Cătălin în poartă, ar fi adunat la pasiv 1 sau 2 goluri în jumătatea aia de oră. Oricum, la nici un scor n-aş fi apelat la antijocul ăla ostentativ, din cel puţin două motive: sunt prea nerăbdător pentru aşa ceva, respectiv  nu-mi permit să-mi bat joc de ideea de a veni la fotbal (vinerea sau oricând/oriunde). Aş putea să mai adaug şi respectul pentru adversar, dar n-aş vrea să par populist.

Astea fiind scrise şi fără a avea neapărat legătură cu ele, am hotărât să mă detaşez puţin de fotbalul de vineri. În definitiv, e doar de ziua a 5-a iar săptămâna mai are alte 6. L-am pus mereu în faţa altor lucruri, dar poate nu strică să le acord şi lor mai multă atenţie. Aşa că până pe la jumatea lui august, când încep munca la ziar şi până când sper să mi se facă dor, vă urez meciuri cât mai încinse (nu neapărat de la temperatură), vacanţă plăcută sau sport la treabă, după caz.

PS Scuze celor care m-au sunat şi nu le-am răspuns, dar am vrut să fiu de capul meu, fără să mă influenţeze nimeni.

Bute, pelicanul învingător

Dragii mei, vineri 8 iulie 2011 a fost ziua celei de-a 2-a etape din cele cinci ale acestei luni de adevărată vară . La ora 15 erau 34 gradeC iar după meci termometrul indica nu mai puţin de 38gradeC. Temperaturi ridicate la propriu dar şi la figurat. După victoria din meciul precedent pelicanii doreau să continue începutul bun din acest al doilea semestru competiţional.
Aşadar echipele :

• Pelicanii - Virgil, Şorţuleţ, Balaurul, Traian, Popicu, Cristi, Robert şi Cornel debutant în Agronomie ,
• Pinguinii – Lucian, Bebe, Stelică, Gabi, Motanu, Mitică , Sile şi Găbiţă

De la prima lectură, exceptându-l pe Cristi, se poate observa că din lotul pelicanilor a lipsit cel puţin o a doua piesă forte care să dea încredere echipei şi consistenţă jocului. Mă refer în primul rând la MeSe, care a revenit şi a jucat în ultimile două etape reuşind tot atâtea victorii, apoi la Tudor, sau LuciMessi. De Cătă ce să mai spunem. De partea cealaltă, grupul compact şi intact al pinguinilor, asemenea celor şapte fraţi şi a mireselor lor, la care s-a alăturat Sile, fratele vitreg, atacant pur sânge, integrat rapid pe postul lui Gigi.
Chiar şi aşa, partida a fost în prima sa parte aprigă cu destule ocazii la ambele porţi. În lipsa unui vârf adevărat pelicanii au practicat mai mult un joc poziţional, cu combinaţii în faţa apărării pinguine suprasaturate, presărat cu un-doi-uri şi şuturi de la distanţă. Cristi, Robert, Traian şi posibil Popicu, dar numai de pe loc şi nu din lovitură liberă, au avut mai multe realizări frumoase, din păcate nefinalizate. De partea cealaltă jocul obişnuit, cu şarjele fostului vitezist, sau cu angajări în adâncime ale lui Sile, de regulă laterale, urmate de centrări sau intrări ale acestuia în scurte combinaţii cu ceilalţi echipieri îngrămădiţi până atunci, veniţi din apărare. Nimic nu le-a ieşit. Slipul prea strâmp şi ionii negativi, cumulaţi în membrele posterioare, i-au influenţat lui Găbiţă randamentul şi precizia finalizărilor. De asemenea Sile, Mitică şi chiar Stelică au fost prade uşoare pentru apărătorii pelicani, bine organizaţi, dintre care Cornel s-a detaşat prin talentul său şi mobilitatea specifică vârstei. Păcat că a acuzat încă din această perioadă dureri datorate unor probleme mai vechi şi care aveau să-l determine ceva mai târziu să părăsească terenul de joc.
Primul gol a venit împotriva cursului firesc, în urma unei lovituri libere de la circa 5-6m de poarta pelicană. Găbiţă execută lobat , peste zid, în partea stângă şi Gabi, venit tiptil-tiptil şi nemarcat, reuşeşte să împingă mingea în poartă. Mai mult decât atât, la o fază în care şi-a demonstrat încă o dată ameţitorul joc de gleznă, ghepardul Traian îl zăpăceşte pe fundaşul care îl luase în primire şi este lovit de acesta peste ambele picioare (nu suntem sigur că voit). Articulaţia piciorului stâng cedează şi temuta extremă părăseşte terenul într-un moment în care echipa avea aşa mare nevoie de el. Rămaşi cu un om mai puţin, pelicanii încearcă să străngă rândurile şi menţin în continuare un echilibru de joc care încă oferea sperantă pentru întoarcerea rezultatului. Dar seria evenimentelor nefaste abia începuse. Aşa avea să se întâmple până la scorul de 4-0. Totul s-a frânt la o fază anonimă când mingea venită de sus, aruncată la întâmplare sau centrată (camerele de luat vederi nu au surprins momentul) cade în faţa porţii pelicane între doi fundaşi şi încorsetatul Găbiţă. Denivelările şi iarba tăiată în dinţi de fierăstrău fac ca mingea, altfel uşor de respins, să rămână pentru o clipă într-o poziţie incertă. Pentru clarificarea situaţiei, fundaşii aşteaptă preţ de câteva clipe, însă doamna minge o ia complet aiurea şi se lasă atrasă de domnul pinguin, rătăcit prin zonă dar încărcat electrostatic . Formalitate şi evident urmarea este marcarea golului doi. Exasperat de atâta cumul de neşansă Balaurul ia de gât sticla cu apă şi iese din joc. Lucian trece la pelicani şi echilibrul numeric se reface, dar nu şi jocul echipei. Desigur proaspătul convertit nu are vreo vină. Cu Robert în poartă, epuizat de atâta efort şi cu o apărare descompletată , în cadrul căreia Cornel abia se mai mişca din cauza durerilor, pinguinii mai înscriu de două ori prin acelaşi Gabi. Şutul de 3-0 îl apreciem ca fiind unul de excepţie. Mingea lovită scurt, din alergare, cu exteriorul bocancului, de la circa 6-7m de poartă, a prins efect suficient cât să ocolească fundaşul din faţă (Şorţuleţ) şi să poposească în colţul lung. Astfel tătucul autogolgheterilor se răcoreşte la 37gradeC , marcând într-un singur meci cam tot atâtea goluri câte şi-a consemnat el ca autor în ultimile trei luni în poarta lui Lucian. E ceva, trebuie să recunoaştem. Ar fi vrut el să înscrie şi pe cel de-al 4lea, ca să intre în clubul selecţilor, dar şi aşa rămâne performerul etapei.
Cum voinţa nu anulează durerea, Cornel iese din luptă pentru a desăvârşii seria ghinioanelor care s-au ţinut lanţ de gruparea pelicană. Ne pare rău, îi dorim refacere grabnică şi poate fi sigur că legitimaţia de pelican îi va fi păstrată cu grijă până la proxima revenire în Agronomie. În aceste condiţii Mitică trece la pelicani şi pe finalul meciului consemnăm cel mai frumos gol al partidei, acela de 4-1. Marcator Cristi cu o execuţie splendidă, din mişcare, la capătul unei faze şnur compusă din 4-5 pase succesive care au făcut şah-mat balizele pinguine. În acest moment s-a văzut că de unul singur este greu să faci totul în atac. Cristi are nevoie de cel puţin încă un echipier de valoare cu care să poată conlucra şi ajuta în segmental ofensiv al jocului.

Şi pentru ca totul să fie OK, supărarea pelicanilor a fost alungată de stânga nimicitoare a lui Lucian Bute. Aşa cum recunoştea cu fair-play Găbiţă, în adolescenţă super campionul nostru era denumit Pelicanul . Curând vor urma şi loviturile pelicanilor agronomişti în figurile drăgălaşilor de pinguini care vor vedea alb-negru în faţa ochilor (desigur, ideea de final este tratată, cum este şi firesc, la figurat) .