Autocritică

Vineri treişpe, grade peste temperatura corpului, combatanţi paişpe, slăvit fie-le eroismul:
Pinguini: Bebe, Gabi, Motanu, Mitică, Mihai Tenismanu, Găbiţă, Andrei-fiul lui ta-su Paul.
Pelicani: Luci, Tavi, Popicu, Cătălin, văru Dănuţ, Ely, Cristi de la gaze.
(Acum văd că am greşit socoteala la bani, fiind probabil marcat în copilărie de filmul Am fost şaisprezece. Asta să fie paguba...)
Meciuri au fost două, ambele pierdute de pinguini, 1-5 şi 2-4. Pinguinii aşteptau mai mult de la mine (Găbiţă), oricum se pare că mai mult decât pot eu să ofer în perioada asta. Poate actuala mea greutate nu se împacă deloc cu canicula, iar bomboana de pe colivă a fost că ghetele cele noi m-au bătut la ambele picioare, atât de tare că acum abia mă mai încalţ în sandale! Cert e că am irosit de trei ori munca unor coechipieri (Mihai, Mitică, Ely), ratând goluri din poziţii clare. S-a întâmplat o dată la primul meci, dar n-ar fi ajutat prea mult, pe lângă golul frumos al lui Mihai, ocaziile noastre fiind de o frecvenţă abia de una la vreo patru-cinci ale pelicanilor. Prinşi în malaxorul Cătă-văru-Ely-Cristi, am fost pasaţi şi asediaţi. De la noi, Andrei, şi el cu destule kg în plus, a început furtunos, dar apoi s-a mai remarcat doar în apărare. În poartă am fost nevoiţi să facem cu schimbul, ieşind în evidenţă Mitică, deşi n-are deloc mişcări specifice postului (bine, nu că în câmp ar avea...:). Marcatorii pelicanilor au fost Cristi - cu vreo 4 bucăţi în ambele meciuri, dintre care unul cu clasicul voleu la corner, Ely, Cătălin şi văru, ceilalţi nu-mi amintesc să se fi lipit.
Meciul era atât de dezechilibrat, şi ca scor şi ca joc, încât Mihai a plecat mai repede la antrenament. După trecerea lui Ely la noi am avut o şansă de a reveni în joc, mai ales că aveam un om în plus. Mai mult, după o logică proprie lui Popicu, am început meci nou, şi mai bine! Nu mai ştiu succesiunea golurilor, în sfârşit am dat şi eu două, dar oricum randamentul reuşitelor a fost scăzut, când îmi ieşeau acţiunile în lateral nu găseam ultima pasă (poate şi pentru că nu prea se arăta nimeni în gura porţii), iar când mi-am făcut o minge în centru pe stângul, am avut şi ghinion: Tavi, căzut prin careu, s-a sculat în fund şi şutul l-a nimerit în spate! S-au irosit şi două atacuri promiţătoare, în superioritate, cu Andrei care a ţinut de minge suficient de mult cât să fie deposedat din spate. Ca să fie dezastrul complet, nici de omul în plus n-a avut parte prea mult, Dănuţ a ieşit accidentat iar Motanu a trecut dincolo, tocmai el reuşind să-mi strice ca ultim apărător singurul slalom direct pe poartă.
În concluzie, data viitoare îl las pe Mitică să negocieze echipele în locul meu, el fiind mai puţin mărinimos ca mine...