Intre baie si bucatarie

Departe de a fi in postura de castigator, care de regula implica si un mic discurs impanat cu multumiri, tin sa-mi arat aprecierea (intr-o ordine aleatoare...) fata de cativa domni:
- Gabi, pentru priceperea de la concursul de pariuri, pentru locul ocupat, modestia dovedita si felul in care a onorat masa de milogi, pardon, admiratori...
-Gabita, pentru modul in care implicit a acceptat ca este, dupa mine, cel mai mare prostanac din sud-estul Europei.
-Paulica, pentru ca m-a recuperat,m-a depus la teren in timp util iar in week-end (pentru el, ca altii erau la munca) m-a tinut la curent cu meniul si licorile pe care le servea.

Pentru ca tot vorbeam de teren, am petrecut inca o vinere in care nu s-a intamplat nimic (bun) pentru cocostarcii parosi, zburataciti inca o data de marii campioni. Scorul, 8-3 daca mai am ceva tinere de minte, este prea bland pentru ceata de necuvantatoare, plecata din start cu cateva handicapuri majore: pierderea temporara a lui Catalin si cea (se pare ca si definitiva a golgeterului de linia portii Milito Cotcodac Vasile) si prezenta in echipa a celor doua foste staruri obosite, Mitica si Popicu, aflate, de altfel, in pragul retragerii. C-o fi cu tort si lumanari sau cu adio si-un praz verde, cred ca vom afla in saptamanile ce urmeaza. Cat despre echipe, numaratorii nostri de cornere vor avea bucuria sa le mentioneze pentru posteri(ORI)tate.


PS: Titlul articolului, fara vreo legatura aparenta cu textul de fata, a fost inspirat de remarca lui Lenevila, cum ca pe drumul intre cele doua locatii (Luci, asta e, folosim si noi cuvintele care suna bine...) ar produce ceva mai de calitate decat ceea ce am reusit noi saptamana trecuta.

Cei sapte pitici si Alba ca Zapada

Printr-o intamplare neelucidata pana in ziua de astazi, trenul personal de pe ruta Ciulnita-Faurei a trecut vineri prin halta Agronomiei. Cazul in sine n-ar fi demn de Stirile de la ora 5 daca n-ar fi insotit de o adevarata catastrofa ecologica: o turma de pelicani iesiti la iarba verde a fost decimata pana la unul, supravietuitorul retragandu-se la padure gungurind ceva de genul "babelor, mosilor, molustelor, aoleu, ce fraier sunt". Spre marele sau noroc, Gradina Zoologica din Caracal taman ce scosese la concurs un post liber de maimutoi impaiat, astfel incat respectivul va avea posibilitatea sa treaca pe o cura intensiva de banane, cu sau fara carne.
Despre meci, doar cate ceva, din amintiri: 7-1 pentru Cei mai Buni, distributii de genul zece la zece sau cam asa ceva (sunt asteptati numaratorii...), doua goluri superbe ale prietenului Silica, o ploaie temporara si o carciuma in incheiere.

PS: Fotbalul devine din ce in ce mai scump: sase sticle de vin lui Gigel pentru ca a iesit Steaua pe un parlit de loc 5 inaintea lui Dinamo, alte doua lui Animal Paulica tot din cauza Stelei, plus doua beri lui Mitica, pentru ca a iesit la concursul de pariuri inaintea aceluiasi balaur. Sa fie primite!

Sesam , deschide-te ... odată !

Vă amintiţi de Ali-Baba, personajul pitoresc din “o mie şi una de nopţi”, care a reuşit să deschidă intrarea ferecată a peşterii în care cei 40 de hoţi aveau ascunse comorile furate. Formula lui magică nu s-a potrivit de niciun fel porţii străjuită de dl. Somnorilă Lucian . A mai trecut astfel o etapă, a treia consecutivă, în care pelicanii nu reuşesc să găsească modalitatea sportivă , cifrul sau cuvântul cheie care să permită accesul doamnei mingi dincolo de linia porţii pinguine. Şuturile, devierile, loviturile de cap, combinaţiile scurte cu tentative de finalizare din apropiere, ajutorul autogolghetărilor pinguini, formule de genul 666, Becks, chiflă+chiftea+gogoşar+pelin, nimic, nimic, nimic nu s-a potrivit. Şi astfel, cu tot jocul bun, pe alocuri strălucitor, prestat de pelicani, aceştia nu reuşesc de 5 etape să guste din fructul victoriei . Patru înfrângeri şi un egal (0-0), cel de vineri, au dus la echilibrarea perfectă a bilanţului general al confruntărilor dintre pelicani şi pinguini. Nu contestăm eforturile şi ambiţia pinguinilor de a revenii în joc, ca să spunem aşa, dar nu se poate trece cu vederea nici pasa neagră şi neîntreruptă în care neşansa a pus stăpânire în ultima vreme pe tot ce întreprinde atacul pelican. Mai mult decât atât, echipa solară, aflată în penumbra finalului de april şi a începutului lunii mai, a pierdut pentru o bună perioadă de timp pe cel mai valoros component al ei. CătălinF16 s-a reaccidentat la genunchiul stâng într-un meci din cadrul altei competiţii ce îşi derulează întrecerea joia. Pierdere imensă care nu ştiu cum va putea fi compensată în viitor.

Aşadar vineri 13 mai 2011, după câteva interfeţe de moment, s-au consemnat următoarele formule de echipe :

Pinguinii : Lucian, Bebe, Motanu, Gaby, Nelu, Găbiţă, Mitică, Gigel şi ….Vasea.

Pelicanii : Balaurul, Virgil, Mircea, Şorţuleţ, MihaiS, Traian, Popi, Cristi, TVR-Tudor şi proaspăta achiziţie neaCoreea(nu) - ca de obicei, în partea a doua a jocului, Tudor a plecat la datorie şi astfel s-a restabilit egalitatea numerică.

Prima parte a meciului s-a derulat într-un echilibru evident. Pelicanii, beneficiind de un om în plus precum şi de forma bună arătată de Tudor şi Cristi, au reuşit să acopere bine mijlocul terenului asigurând în acest mod şi suportul pentru susţinerea unor acţiuni de atac cu grad ridicat de pericol pentru poarta pinguină. Cu ajutorul şi a celorlalţi doi înaintaşi, Popi şi MihaiS, mingea a tamponat de vreo trei ori barele porţii, iar Lucian, fie că a vrut, fie că s-a întâmplat, a scos la un moment dat, într-o singură fază, două şuturi puternice şi bine plasate, situaţie care a întărit sentimentul pelicanilor că într-adevăr nu mai e nimic de făcut împotriva destinului. După plecarea lui Tudor şi fără un fotbalist de talia lui Cătă, care să facă jocul în toate compartimentele, pelicanii au fost obligaţi să schimbe tactica. Au cedat mijlocul terenului, s-au baricadat în apărare, iar atunci cănd au avut posibilitatea au şarjat pe contraatac. În atare situaţie, adevărata măsură a ambiţiei cu care aceştia s-au luptat a ieşit în evidenţă în apărare. Omul meciului a fost Balaurul, cu intervenţii providenţiale atât cât a stat în poartă şi cu un aport decisiv în centrul apărării pe durata întregii reprize a doua atunci când pinguinii s-au năpustit în atac pentru a forţa a cincea victorie. Mircea a făcut cel mai bun meci al său. Se observă o certă creştere a formei sportive cât şi a încrederii în propriile lui forţe. Integrarea acestuia în jocul de ansamblu al pelicanilor nu mai lasă loc la îndoieli. Succes amice. Virgil a dovedit pentru a câta oară că este unul dintre cei mai buni fundaşi dreapta pe care i-a avut în ultimul timp lotul pelican. MihaiS, Popi şi Şorţuleţ au format o subgrupă despre care nu se poate spune că a ieşit în evidenţă cu ceva special, dar care a făcut acele lucruri “nevăzute” dar atât de utile şi necesare jocului unei echipe. În fine nea Coreea(nu), la prima evoluţie într-o echipă de aşa calibru, precum cea a pelicanilor, a avut o evoluţie promiţătoare şi la efortul mare depus avem presimţirea că toată săptămâna următoare o să-l pască o febră musculară cum de mult nu a mai avut.

Am lăsat la final evoluţia pinguinilor nu de alta dar favorizându-i soarta nu prea ne mai vine să-i lăudăm sau să-i criticăm. O vom face cu alte ocazii. Despre ei consemnăm pe scurt. Cuplul Gi&Gă a lucrat sub randamentul obişnuit. Gigi a resimţit probabil saltul peste jocul din etapa trecută, iar Găbiţă (Nessie) părea sleit după cocteilul de evenimente sportive, şi nu numai, servit în noaptea abia trecută. Vedeta Mitică, cea care în etapa trecută puncta de două ori în poarta pelicană s-a autodepăşit de această dată (n.r.- reproducere a spuselor unor suporteri pinguini) ratând de trei ori inexplicabil pentru rangul său de căpitan. Chestie de concentrare şi suficienţă după reuşitele din meciul anterior.

În această etapă…nimic despre Milito.

Panseluţe, micşunele şi pământ de flori

Norocul vostru ca astazi m-ati prins intr-o pasa buna. Nu, n-a nascut soacra-mea, nici n-am castigat la Loto, iar de pariurile lui Nessie nici nu-mi vine sa ma ating. Chiar ma gandeam ca ar trebui emisa o hotarare guvernamentala pe plan local ca persoanele aflate sub influenta vaporilor etilici (dupa cum se vede, sunt foarte suav in exprimare...) sa nu aiba dreptul sa ia decizii intr-atat de importante cum ar fi alegerea meciurilor. Nu de altceva, dar gandirea in exces poate dauna grav sanatatii.

Probabil ca este vorba pur si simplu de venirea primaverii. Unii, ii cunoastem noi, s-ar gandi imediat la minijupuri, decolteuri, beri prelungite la terasa, altii, mai delicati, la aroma liliacului in floare, la adierea blanda a vantului, la fosnetul spicelor sau mirosul imbatator al mentei salbatice.

Salbatici au fost si pinguinii, care au jumulit a nu stiu cata oara cireada de pelicani nevinovati cu gandul si cu fapta. Filotimia campionilor s-a dus de mult, boemia la fel, si in locul lor s-a instalat un pragmatism feroce. Exceptionala gandire tactica a Motanului a dat o noua configuratie pe teren si un nou stil de joc, iar bietul pasaret marunt inca nu a gasit o cale de raspuns. Evident, una din mutarile castigatoare este reinregimentarea lui Nelu Armeanu, pe post de fundas central-stanga, in aria de actiune a meteoritului (ii spunem asa pentru CA CAde de mai multe ori decat se ridica!?!) Sile. Fin psiholog, Motanu si-a amintit de disputa dintre cei doi pentru favorurile bunicii lui Vigu, unde, inutil sa va mai spunem, meteoru' a ajuns pe locul doi, dar Nelu nu l-a iertat nici in ziua de azi. Rezultatul, un Sile redus la zero barat, singura sa actiune notabila fiind o deviere cu capul in bara, la o lejeritate in marcaj a stapanului sau. La fel, urcarea pe post de mijlocas a lui Stelica a tocat din fasa atacurile pelicane, unde cei doi oameni de combinatie, Catalin si cu Cristi, n-au avut libertate de miscare. Geniala a fost insa scoaterea din joc a celor doua maini moarte din echipa, Nessie si cu Mitica, primul inecandu-si amarul pe hectarul liber din dreapta, cel de-al doilea evoluand pe singurul post pe care poate da randament: pomanagiu de linia portii.

Istoria meciului este una frumoasa prin simplitatea ei: gugustiucii au presat, cu Prostanel si Sile pe post de varfuri, ajutati si de Sudor cu paharul gol (n-am gasit alta rima...). Pinguinii au raspuns cu mutarea lui Bebe mult pe flanc, incat fraieretii nu mai stiau unde e poarta, cu gimbuslucurile lui Somnorila, plecat, parerea noastra, la cules de fluturi si cu o autobara a lui Motanu, ghinionist si de aceasta data ca nu s-a lipit la gol. Golurile au venit insa pe contraatac, doua bucati Mitica si una Nessie, sut superbo-intamplator cu stangul in cros, bara-gol, lacrimi printre fazani. Din nou ghinion, la 3-0 pentru campioni, miorlaitul pelicanilor i-a facut pe megastari sa le puna capat suferintelor. Singurul lor regret este ca Nessie n-a reusit sa se invarteasca si el de-o bere, intrucat n-a gasit masura potrivita pentru sortuletul lui Paulica, dar timp mai este, oferta e inca valabila. Iata-i si pe competitori, in varianta Masters&Servants:

Pinguini: Luci, Bebe, Motanu, Nelu, Stelica, Gabi, Mitica, Nessie
Pelicani: Paulica, Mircea, Sortulet, Catalin, Prostanel, Cristi, Sile, Sudoru, Tudor (plecat mai devreme).