Pentru conformitate:
Mihai T + Adi Colonelu, Cristi Astrahan, Popică, Giggs, Dan Pizzaru, Mitică + Mihnea (băiat nou de la tenis) - Goluri: Giggs, Mitică , Mihnea și Pizzaru + Bronson (ag)
Țolea + Bronson, Bebe, Robert, Ciprian, Bogdan, Găbiță, Vasea + Ion (băiat nou de la Giggs) - Goluri: Țolea, Ion, Găbiță (2)
Echipele
FC Setoșii: Colonelu, Popică,
Raul, Ciprian, Coana Chirița, Găbiță
CS Hidratarea: Ionuț, Motanu,
Pizzaru, Gigs, Mihai, Vasea
Partida dintre FC Setoșii și
CS Hidratarea
a avut de toate: goluri multe, schimbări de echipă, rotații de portari,
un om trecut la bericică, ceva nervi și, bineînțeles, clasicele „alegeri”
făcute în timpul jocului.
Dacă ar fi să existe un departament
electoral al meciului, Coana Chirița și Pizzaru ar fi fost,
probabil, principalii candidați. Chirița a schimbat tabăra în timpul
partidei, în timp ce Pizzaru a rămas fidel CS
Hidratarea și a contribuit cu
două goluri la scorul final.
Minutele cheie
Partida a început într-un ritm alert,
iar FC Setoșii a preluat rapid controlul jocului.
În primele zece minute, Colonelu,
Popică, Raul, Ciprian, Coana Chirița și Găbiță au reușit să ducă
scorul la 3-0, punând CS Hidratarea într-o situație deloc
confortabilă.
La 3-0 a venit și primul moment
important al serii. Mihai, Motanu și compania au considerat că este nevoie de o
schimbare.
Numai că schimbarea nu a fost chiar
una clasică.
Motanu a decis că pentru
el partida se încheiase și că era momentul să facă trecerea către o activitate
ceva mai relaxantă: bericica.
Cum partida trebuia totuși să
continue, s-a apelat la o soluție de criză. Coana Chirița a făcut și ea
o „alegere” și a trecut de la FC Setoșii la CS Hidratarea.
Astfel, după aceste mutări electorale
de ultim moment, s-a ajuns la un foarte interesant 5 contra 6, cu
Astrahan în postura de spectator și martor oficial al tuturor
evenimentelor.
Până la pauză, FC Setoșii și-a
mărit avantajul.
Scorul a ajuns la 6-1, iar CS Hidratarea avea de recuperat cinci goluri
într-o situație numerică deloc ideală.
Detaliile tactice
A doua repriză a venit cu o altă
surpriză: poarta FC Setoșii a devenit, practic, un post cu rotație.
Găbiță a intrat în poartă,
apoi Popică, apoi iar Colonelu, după care rotația nu s-a mai reluat.
În lipsa unui portar titular
permanent, FC Setoșii a optat pentru sistemul „cine e disponibil,
apără”.
De partea cealaltă, Coana Chirița
și-a continuat noua aventură la CS Hidratarea,
și în poartă, încercând să echilibreze raportul de forțe.
Cu un om în plus, CS Hidratarea a
încercat să profite de avantajul numeric și să reducă diferența.
Echipa a reușit să înscrie de cinci
ori în partea a doua a jocului, însă FC
Setoșii a continuat să găsească
soluții în atac.
Găbiță a înscris de trei
ori, Colonelu a punctat tot de trei ori, Ciprian a
adăugat două goluri, iar Popică și Coana Chirița au mai
înscris câte unul.
La toate acestea s-a adăugat și autogolul
lui Gigs, ca urmare a unui șut expediat de Colonelu, care a
contribuit involuntar la totalul celor de la FC
Setoșii.
CS Hidratarea a răspuns prin cele trei
goluri ale lui Vasea, două ale lui Pizzaru și unul al
lui Mihai.
Pizzaru și Mihai de
altfel, au fost unii dintre jucătorii care au încercat să țină echipa în joc
până la final.
Atmosfera
Meciul nu a fost lipsit de momente
tensionate.
Au existat ceva discuții, reproșuri și
mici dispute, așa cum se întâmplă inevitabil într-o partidă în care fiecare
fază începe să pară, pentru câteva secunde, cea mai importantă fază din istoria
fotbalului.
Totuși, atmosfera generală a rămas una
bună, iar partida a continuat fără ca momentele de tensiune să strice jocul.
Prezența lui Astrahan în
postura de spectator a completat tabloul, mai ales într-un meci în care
componența echipelor s-a modificat pe parcurs, Motanu a trecut la bere,
iar Chirița a făcut schimb de tabără.
Practic, dacă cineva ar fi venit după
minutul 10 și ar fi întrebat cine cu cine joacă, era nevoie de un mic
briefing înainte de reluarea jocului.
Momentul decisiv
Momentul decisiv al partidei a fost,
fără îndoială, începutul de meci al celor de la FC
Setoșii.
Cele trei goluri marcate în primele zece
minute au schimbat complet dinamica partidei.
La 3-0, CS Hidratarea a
fost nevoită să improvizeze, iar retragerea lui Motanu și trecerea Coanei
Chirița în tabăra adversă au complicat și mai mult situația.
Mai important, FC Setoșii nu
a lăsat avantajul inițial să se erodeze.
Până la pauză, diferența ajunsese la 6-1,
iar repriza secundă a devenit mai degrabă o cursă pentru stabilirea
proporțiilor scorului final decât o luptă pentru întoarcerea rezultatului.
CS Hidratarea a încercat să
revină, a înscris de cinci ori, dar nu a reușit să țină pasul cu ritmul
ofensiv al adversarilor.
Concluzia
La final, tabela a arătat clar:
FC
Setoșii 11 – 6 CS Hidratarea
A fost un meci în care diferența s-a
construit în primele minute și s-a păstrat până la final, în ciuda eforturilor CS Hidratarea de
a reveni.
Scorul a fost influențat de începutul
foarte bun al FC Setoșii, de schimbarea configurației echipelor și de
situația neobișnuită de cinci contra șase.
Actorii golurilor
Pentru FC
Setoșii, golurile au fost marcate
astfel:
Pentru CS
Hidratarea:
În final, cele două echipe au oferit
un meci cu goluri, schimbări tactice și alegeri surpriză, în care fiecare și-a
găsit, la un moment dat, locul predestinat.
Scorul final de 11-6 pentru FC Setoșii a
închis partida, dar nu și dezbaterile de după meci. Pentru că, după un asemenea
joc, mai rămâne o singură întrebare importantă: cine a făcut cea mai bună
alegere?
Răspunsul, probabil, se va decide la
următoarea partidă.
Hidratarea de pe
pajiște
După fluierul final, s-a trecut la
partea a doua a programului, cea pentru care regulamentul nescris al pajiștii
nu a avut niciodată nevoie de modificări: hidratarea.
S-au deschis berile, s-au ocupat
locurile și a început, firesc, sesiunea de discuții.
De data aceasta nu s-a mai alergat după minge, ci după argumente, iar fiecare a avut câte ceva de spus.
S-a
comentat, s-a glumit, s-au schimbat impresii și, pe alocuri, s-a reluat câte o
fază doar pentru a demonstra că fiecare o văzuse altfel.
Atmosfera a rămas relaxată, cu voie
bună și cu glumele care au venit natural după un meci în care se întâmplaseră
destule.
Popică și Mihai
(parcă), au contribuit și ei la buna desfășurare a serii, fiecare oferind câte
un rând de bere. Gest apreciat de întregul colectiv și primit, evident, fără
nicio contestație.
Și astfel, pajiștea a devenit pentru o
vreme loc de socializare, comentarii și hidratare regulamentară. S-a băut, s-a
povestit și s-a râs, fără presiunea scorului sau a rezultatului.
Până la urmă, după un meci bun, și
partea de după meci trebuie să fie pe măsură. Iar la capitolul acesta, CS Hidratarea și FC
Setoșii au terminat la egalitate, fără prelungiri și, cel puțin
oficial, fără VAR.
Vă pupă tata!
Meciul a început, ca de fiecare dată, cu întârziere — tradiție de nezdruncinat a taberei noastre.
S-au adunat la teren nu mai puțin de 18 jucători, plus China, care nu a vrut să joace, ci doar să privească, venind în acest scop încălțat impecabil în papuci de casă, ținută de galerie oficială.
Pizzaru și Mitică
au făcut alegerile și, cum era de așteptat, a ieșit ce a ieșit.
De menționat că, Cristi Astrahan s-a hotărât să joace abia în
ultimul moment, motiv pentru care a fost trecut chiar înaintea fluierului de
start la echipa lui Mitică, iar Bebe a migrat, în compensație, la
echipa lui Pizzaru — schimb de ultimă oră demn de mercato-ul unei ligi mari.
Echipa Nord
Bronson – Robert, Raul, Astrahan, Mitică, Colonelu, Găbiță, Vasea
Echipa Sud
Coana Chirița – Popică, Bebe, Motanu, Gingașu (Bogdan), Pizzaru, Mihai,
Gigs
Meciul, programat pe 50 de minute, a debutat sub semnul dominării
Echipei Sud,
care a pus stăpânire pe teren din primele secunde.
Echipa Nord a făcut
însă față cu brio atacurilor furibunde ale adversarilor, iar eroul zilei și MVP-ul incontestabil
al partidei a fost inegalabilul Bronson — portar în stare de grație,
care a scos aproape tot ce se putea scoate, până și apa din Dunăre.
Cald afară, ce să mai spunem, dar și jucătorii au fost pe măsura
temperaturii.
Doru Bețe respectiv
Gabi 3, cel din urmă a preferat să rămână pe margine, invocând o
accidentare mai veche, și cei doi au comentat meciul alături de China, deși și
el era presat de timp.
Dacă a mai fost cineva pe margine, rugăm cronicarul să fie scuzat că nu
a reținut — poate tocmai căldura și-a spus cuvântul.
Revenim la joc: o primă repriză echilibrată, am putea spune, cu ceva mai
multe ocazii de gol, care însă nu au fost ratate, ci apărate cu brio de bravul Bronson.
Cei care au reușit totuși să deschidă scorul au fost cei de la Echipa Nord, prin Mitică, printr-o lovitură de cap
savuroasă (se pare că a avut șapca pe cap, aceeași cu care jucase mai devreme
și tenis de câmp), la o pasă venită de la Raul, așezată perfect pe capul
golgheterului de ocazie.
Altceva demn de menționat nu prea avem, decât că trioul Mihai–Pizzaru–Gigs
a plimbat frumos mingea, dar fără rezultat concret.
În repriza a doua, Coana Chirița a ieșit din poartă și i-a cedat
locul lui Popică — decizie care a înclinat serios balanța posesiei și a
ocaziilor spre Echipa Sud.
Ceartă nu prea am avut, lucru de mirare pentru o partidă de-a noastră.
Și totuși, printr-o încercare curajoasă, cei de la Echipa Sud au reușit egalarea prin Mihai, care a
tras din apropierea porții un șut certat cu viteza, mingea atingând bara în
drumul ei și intrând apoi în plasă.
Deci 1-1, iar meciul părea să se complice pentru Echipa Nord.
După vreo 8 minute, Colonelu a acuzat probleme cardiologice și
s-a retras spre marginea terenului, cu scuzele de rigoare — lucru neacceptat de
Mitică, care a tot insistat să-l bage înapoi, fie și în poartă, oricât
de bolnav ar fi fost.
De apreciat, din punctul de vedere al cronicarului, gestul lui Motanu,
care a oprit meciul imediat, deși Raul, coechipier cu Colonelu,
ar mai fi vrut să continue jocul.
Au mai fost și alți nemulțumiți în tabăra Echipei Nord,
care au comentat că așa ceva nu se face — mort-copt, Colonelu trebuia să rămână
pe teren.
A ieșit și Bebe, ca să se echilibreze balanța numerică.
De remarcat că cei de la Echipa Sud au fost mai solidari cu
situația Colonelului decât mulți dintre coechipierii acestuia.
În continuare, meciul s-a scurs aproape exclusiv spre poarta Echipei Nord, cu ocazii de gol scoase la limită de Bronson.
O mare ocazie a avut și Echipa Nord, printr-un du-te-vino Robert–Găbiță–Robert,
care, pe rând, au ratat momentul potrivit pentru a-l învinge pe Popică.
Iar când mai erau aproape 10 minute de joc, Gigs a
expediat un șut sănătos de la distanță, de pe centrul porții, și numai Bronson,
cine altul, a scos-o miraculos cu mâna dreaptă chiar de pe linia porții,
lăsându-i pe cei de la Echipa Sud cu ochii-n soare.
În minutul 15:15 al reprizei secunde, bravul Bronson a
acuzat o durere în piept — bine că nu s-a supărat vreun coechipier că iese și
el de pe teren — și a părăsit terenul, neputând continua.
Jucătorii, dornici să mai joace, au ajuns astfel într-un moment
nemaiîntâlnit.
Ce era de făcut? Să scoată și Echipa Nord un
jucător și să continue 6 la 6, sau să se încheie meciul?
Și meciul s-a încheiat, nu înainte de a transmite vestea bună: cei doi, Colonelu
și Bronson, și-au revenit.
Echipa Sud a avut, se pare, cel puțin 3-4 bare pe parcursul partidei și o statistică clară pro. Au avut ocazii, bare, dar ce n-au avut? Șansă, zic.
Echipa Nord a scăpat, ca prin minune, de înfrângere.
Dacă ar fi să vorbim despre jocul individual, la Echipa Nord omul de bază a fost, fără discuție, Bronson
— o prezență providențială între buturi, care a ținut echipa în viață
aproape de unul singur.
La Echipa Sud, în
schimb, greutatea jocului a fost dusă de un trio: Mihai, Pizzaru și Gigs,
care s-au remarcat prin implicare și inițiativă constantă.
Totuși, per ansamblu, jocul celor trei nu a atins nivelul lui Bronson,
motiv pentru care alegerea MVP-ului meciului nu a lăsat loc de discuții.
MVP – BRONSON
Hidratarea consacrată
Cum era de așteptat, partea a doua a serii s-a mutat, firesc, spre
hidratare. Raul a făcut cinste cu bere cu ocazia aniversării fiului său
— să-ți trăiască, Raul, să te bucuri de el în continuare!
De menționat că, înainte de fotbal, pe terenul de tenis s-au mai
perindat și Cristi Astrahan, Bogdan Gingașu, Mitică și Raul, cu
precizarea că primii doi au jucat 2 seturi, iar ultimii doi s-au
oprit la vreo 3-4 ghemuri, probabil păstrându-și energia pentru meciul
de mai târziu.
Gingașu s-a
retras la o masă mai izolată, consumând, discret, ceva bere — motivele rămân,
ca de obicei, un mister pentru cronicar.
După care, tot el a revenit în rândul nostru și ne-a cinstit cu bere și
vin, să-i țină Dumnezeu obiceiul!
Dacă a mai fost vreun sponsor, sincer cronicarul nu-și mai amintește. Să-l iertați.
Câțiva combatanți s-au retras spre Nostalgia, pentru a urmări
finala de la C.E. 200 m liber.
Nu a lipsit nici admirația din partea unor studenți, de erau studente
ce bine ne prindea… aflatți pe lângă pajiște, care s-au oferit să ne aducă
o bancă, pentru a sta mai confortabil.
În cele din urmă, Gingașu, epuizat de atâta efort (tenis de
câmp și fotbal la rând), a cedat și a plecat spre casă, neputând să
mai onoreze nicio licoare.
SCOR FINAL:
NORD –
SUD 1-1 (1-0)
Marcatorii – Mitică respectiv Mihai
Mai jos avem dovezile...
Vă pupă tata!
LIGA PRIETENIEI –
Etapa Alegerilor
C.S.
CAPRA UNITED – A.S.
CĂLĂREȚII
În fiecare vineri
există două certitudini: se joacă fotbal și, indiferent de rezultat, la final
se joacă și repriza a treia, cea cu bere.
Până acolo însă, cei
doi căpitani de ocazie, Găbiță și Mihai, au trecut la
tradiționalul draft al echipelor, fiecare încercând să-și construiască lotul
câștigător.
După câteva
negocieri și alegeri discutabile, s-au prezentat la start următoarele formații:
C.S.
CAPRA UNITED: Raul - Popică, Gigs, Găbiță, Ionuț (băiatul de la
teren) și Ciprian.
A.S.
CĂLĂREȚII: Colonelu - Bebe,
Pizzaru, Mihai, Coana Chirița și Mitică.
Fluierul imaginar de
început a dat startul unei partide care avea să ofere mai multe glume decât
faze de manual.
Cei de la Capra United au
început curajos, au alergat, au presat și au lăsat impresia că vor domina
jocul. Numai că impresia a ținut foarte puțin.
Forță au avut, dar,
din păcate pentru ei, forța n-a fost cu ei.
Primul care a ieșit
în evidență a fost Pizzaru, prezent la teren cu o nouă achiziție
vestimentară: un tricou cu Maradona.
La început lumea a
râs și l-a întrebat dacă a venit el sau a coborât argentinianul să joace în
Liga Prieteniei.
După primele minute
însă, glumele s-au transformat în admirație.
Pizzaru a jucat excelent, iar dacă meritul i-a aparținut lui sau tricoului,
rămâne unul dintre misterele acestei seri.
Momentul care a rupt
echilibrul a venit după un șut zdravăn expediat de la distanță, de către acesta.
Mingea a prins
viteză, Raul a avut impresia că o controlează din priviri, însă ea s-a
oprit direct în plasă.
De pe margine s-a
auzit imediat verdictul: „Gol penal!”
N-a trecut nici un
minut și Popică a început ancheta.
— „Bă, Raul,
tu aperi sau verifici dacă plasa e bine prinsă?”
Raul a încercat să explice faza, însă Popică era deja procuror, judecător și
complet de apel în același timp. Verdictul era dat înainte să înceapă
explicațiile.
Avantajul i-a
liniștit pe Călăreți, care au început să lege pase din ce în ce mai
bine.
Colonelu și Bebe au controlat ritmul jocului, Mihai apărea peste
tot, iar Mitică cerea mingea chiar și atunci când era acoperit de trei
adversari.
Din această
superioritate avea să vină și golul al doilea.
Mihai a șutat puternic, mingea a intrat în poartă, însă înainte ca lumea să se
bucure, Mitică a ridicat mâna și și-a revendicat reușita.
„Am șters-o! Am
bărbierit-o!”
S-a cerut imediat VAR,
deși singurele camere disponibile erau ochii celor prezenți.
După consultări
serioase, inclusiv cu câinele care se plimba pe lângă teren, verdictul a fost
unanim: nu a existat nicio deviere vizibilă.
Golul a rămas în
dreptul lui Mihai, spre dezamăgirea lui Mitică, care până la
finalul serii a susținut aceeași teorie:
— „Bă, dacă nu o
atingeam eu, ieșea în aut!”
În timp ce Călăreții își
vedeau liniștiți de joc, Capra United încerca să revină.
Cea mai mare șansă a
aparținut lui Ionuț, băiatul de la teren, care a avut nu mai puțin de
patru ocazii importante. Sau cinci.
Nici până astăzi nu
s-a stabilit exact. Cert este că de fiecare dată mingea l-a găsit pe Colonelu,
iar discuția a rămas deschisă: a apărat extraordinar sau Ionuț a tras
exclusiv pe portar?
Între timp,
adevăratul spectacol se desfășura pe margine. Comentariile curgeau fără
întrerupere.
— „Mamă, ce rebuturi
v-ați ales la alegeri!”
— „Capra United are
posesie doar până apare primul adversar.”
— „Ăștia nu pasează,
donează mingea.”
Replica reprizei i-a
aparținut însă unui spectator inspirat, care, după încă o intervenție verbală a
lui Popică, a concluzionat:
„La Popică gura
joacă în Champions League, dar picioarele au rămas în Liga a V-a.”
Până la pauză, Găbiță
a încercat să țină echipa unită, Ciprian a alergat după fiecare
minge, Raul a încercat să-și spele păcatele de la primul gol, iar Gigs
se pregătea să intre între buturi. În schimb, A.S.
CĂLĂREȚII a controlat jocul fără
prea multe emoții și a intrat la vestiare cu un avantaj meritat.
Scor la pauză:
C.S.
CAPRA UNITED 0–2 A.S.
CĂLĂREȚII
Repriza secundă a
început în aceeași notă spectaculoasă, doar că de data aceasta fotbalul s-a
jucat la concurență cu nervii. Raul a intrat hotărât să
întoarcă soarta partidei, însă înainte de toate a ridicat câteva semne
de întrebare asupra cronometrului.
Convins că
adversarii au furat câteva minute bune, a protestat energic.
— "Bă,
cronometru' vostru merge pe Fast Forward?"
Nimeni nu i-a
putut demonstra contrariul, dar nici el n-a găsit dovezi.
Ancheta a rămas
deschisă.
Pe teren, ocaziile s-au
împărțit de ambele părți.
Gigs, care îi luase locul lui Raul în poartă încă din prima repriză,
la scorul de 2-0 pentru A.S. CĂLĂREȚII,
a avut câteva intervenții excelente și a ținut echipa în viață.
Numai că până și cei
mai buni portari au zile în care destinul își bate joc de ei.
La o fază aparent
fără mari emoții, Colonelu, în stilul consacrat de portar-înaintaș, a
expediat o pasă lungă în față.
Mingea a ajuns
la Mitică, iar de acolo a urmat una dintre cele mai controversate
reușite ale sezonului.
Nici acum nu s-a
stabilit cu ce a marcat.
Cu fundul?
Cu bazinul?
Cu șoldul?
Cu norocul?
Cert este că mingea a
intrat în poartă, iar Gigs a rămas împietrit, uitându-se când la
minge, când la propriul fundaș.
Adică la Popică.
Acesta, fidel
stilului care l-a consacrat, a comentat faza din primul până în ultimul
minut, însă implicarea defensivă a fost direct proporțională cu liniștea
de pe Lună.
De pe margine s-a
auzit imediat:
— "Popică,
tu aperi poarta sau doar microfonul?"
Altul a completat:
— "Comentator
de Liga Campionilor, fundaș de Liga Satelor!"
Iar verdictul serii a
venit instantaneu:
"La Popică gura
a mers în Premier League, picioarele au rămas în Liga a V-a."
Scorul a devenit
3-0, iar C.S. CAPRA UNITED a început să simtă că dealul devenise
munte.
Cu toate acestea, Găbiță
s-a zbătut cât a putut, alergând după fiecare minge ca și cum
premiul pentru efort ar fi fost o ladă de bere. Raul și Ciprian
au încercat și ei să reaprindă speranțele echipei.
Insistența lor a
fost până la urmă răsplătită.
Ciprian a prins un șut frumos și a redus din diferență.
3-1.
Pentru câteva
secunde, CAPRA UNITED a crezut că miracolele există.
Numai că adversarii nu
s-au panicat deloc.
Între timp, Coana
Chirița, sătul să privească schimburile interminabile de pase dintre Colonelu
și Bebe, un adevărat tiki-taka de grătar, a decis că i-a
ajuns.
— "Gata, bă!
M-am plictisit! Intru eu în poartă!"
Și chiar a intrat
între buturi.
Colonelu a ieșit în câmp, la soare, de parcă exact asta își dorise
toată viața.
În tabăra adversă, Popică,
exasperat de ce văzuse în teren, a cerut și el să intre în
poartă.
Numai că Gigs
nici n-a vrut să audă.
I-a dat cu flit.
De ce?
Istoria probabil va
afla, iar dacă nu, măcar legenda va spune că Gigs a preferat
să mai ia un gol decât să-i lase poarta pe mână lui Popică.
Și parcă destinul a
vrut să-i dea imediat dreptate.
La una dintre
ultimele faze importante, Colonelu, proaspăt promovat din poartă în
atac, a prins un șut zdravăn de la distanță.
Gigs, mascat de propriii fundași și probabil și de comentariile lui Popică, n-a
mai reușit să pareze.
4-1 pentru A.S. CĂLĂREȚII.
Pe margine au
izbucnit aplauzele, iar din teren s-au auzit doar țipete și
proteste, venite în special din tabăra CAPRA
UNITED.
La un moment dat
însă, fotbalul a trecut pe planul doi.
Pizzaru și Mitică, colegi de echipă, au reușit performanța serii.
În loc să se certe
cu adversarii, s-au atacat unul pe celălalt.
Nimeni n-a
înțeles de la ce a pornit conflictul.
Poate de la faza cu
"golul bărbierit".
Poate de la ultima
felie de pizza.
Poate de la cine
urma să primească berea rece.
Cert este că pentru
câteva zeci de secunde A.S. CĂLĂREȚII a părut că joacă derby cu propria echipă.
Când pe tabelă mai
rămăseseră aproximativ nouă minute, nervii au cedat definitiv.
Raul, sătul de comentariile lui Popică, pe care le-a considerat mai
dese decât ale unei matracuci de femeie la piață, a ieșit nervos
de pe teren, când mai erau vreo 9 minute de joc
Fără portar.
Fără chef.
Fără pace.
Meciul n-a mai
putut fi reluat.
Supărarea a fost
prea mare, iar arbitrul imaginar a considerat că sănătatea psihică a
participanților a valorat mai mult decât ultimele minute.
Astfel, partida s-a
încheiat înainte de vreme.
SCOR FINAL:
C.S.
CAPRA UNITED 1 – 4 A.S.
CĂLĂREȚII
Faza meciului:
Golul lui Mitică,
despre care nici până astăzi nu s-a putut demonstra dacă a fost
marcat cu gheata, cu bazinul, cu posteriorul sau pur și simplu cu voința
divină.
Replica serii:
"La Popică gura
a mers în Premier League, dar picioarele au rămas în Liga a V-a." 😄
Marcatori.
C.S.
CAPRA UNITED (1 gol):
Ciprian – 1 gol
A.S.
CĂLĂREȚII (4 goluri):
Pizzaru – 1 gol
Mitică – 1 gol
Mihai – 1 gol
Colonelu – 1 gol
După fluierul final,
venit ceva mai devreme din motive de... incompatibilitate verbală, delegațiile
ambelor formații s-au deplasat la locul consacrat: poienița.
Acolo unde fotbalul s-a
transformat instantaneu în filosofie, iar fiecare fază a fost
rejucată de cel puțin șapte ori... toate variantele fiind, bineînțeles, cele
corecte.
Cum tradiția trebuia
respectată, Găbiță a cinstit din nou asistența cu încă două
rânduri de bere, cu ocazia împlinirii a 24 de primăveri de către
fiul său.
La mulți ani! Să fie
sănătos, norocos și să aibă parte numai de bucurii!
Gestul a fost
primit cu aplauze, urări și pahare ridicate, semn că, indiferent de scor, berea
a rămas adevăratul câștigător al serii.
Însă liniștea n-a
rezistat prea mult.
Popică, vizibil afectat de faptul că a fost retrogradat de la onorabila
funcție de responsabil cu SGR-ul în favoarea altui coleg, a declanșat
un spectacol demn de un circ ambulant.
Argumente.
Contraargumente.
Explicații.
Ridicări din umeri.
Toate s-au
consumat în câteva minute.
Cineva a oftat
adânc și a rostit înțelepciunea serii:
"Dă-i, Doamne,
românului mintea cea de pe urmă!"
Replica a fost
întâmpinată cu hohote de râs, iar tensiunea s-a evaporat mai repede
decât spuma din pahare.
La tradiționala ședință
de hidratare a participat și Motanu, proaspăt întors din
delegație și pus imediat la curent cu toate evenimentele importante.
Sau, mai bine zis,
cu toate cele aproximativ 48 de variante ale aceluiași meci.
După ce a
ascultat fiecare poveste, probabil a plecat mai nedumerit decât
venise.
Spre final, toate
disputele s-au stins, glumele au continuat, iar concluzia unanimă
a fost că:
Scorul de pe tabelă se uită.
Cronica rămâne.
Și dacă A.S. CĂLĂREȚII au
câștigat meciul cu 4-1, adevărata victorie a aparținut
prieteniei, caterincii și tradiției de a comenta fiecare fază până când nimeni
nu mai știa ce s-a întâmplat cu adevărat.
Ne revedem etapa
viitoare, unde fotbalul va fi, ca de obicei, doar pretextul... iar cronica va
avea din nou mai multe faze decât meciul. 🍻⚽
Vă pupă tata!
