Efectul cuvintelor şi "Fraţii Costea"

PARTEA ÎNTÂIA

Sambătă, spre seară, imi făceam tura obişnuită prin parcul Riviera de langă Complexul Naţional. Chiar în zona centrală, acolo unde sunt leagănele şi numeroase carusele pentru copii, am găsit o forfotă şi o animaţie neobişnuite, plus o mulţime de puncte comerciale amenajate ad-hoc, care printre atâtea altele vindeau cu mare succes bere şi mult must. Grătarele sfârâiau şi ele de zor alături, dând  „apă la moară” pentru a întregii plăcerile consumatorilor. Era în plină desfăşurare „Târgul de bun must”. Greu să rezişti, aşa că am luat mustul la sticlă pentru acasă şi bere la pahar, impreuna cu 4 mici bine prăjiţi, pentru consumul la poziţie. Altii procedaseră invers, adică s-au dat rapid la must şi, pentru a echilibra situaţia (probabil aşa credeau ei), au asortat cu bere.  Ce a fost mai departe? Citiţi mai jos.

Păi ce să fie? A fost o atmosferă superbă, totul părea mult mai frumos, parcă eram într-o poveste din copilărie, veselie şi numai voie bună. În această hărmălaie generală, plăcută auzului, cei mai slabi de înger, sugative fără măsură, începuseră să se dreagă şi cu lăpticul din biberoanele copiilor. Culmea amuzamentului a fost atinsă atunci când o tânără mămică, consumatoare şi ea de suc de struguri, a întrebat la modul serios pe unul din tinerii care se ocupau cu folosirea de către copiii ceva mai mari (de la 4-5 ani în sus) a unei versiuni simplificate de „bungee jumping”, dacă se poate da şi ea în corzi şi pe salteaua elastică de aterizare. Toate cele de mai sus sunt fapte reale. Iata cât de puţin îi trebuie omului să dea în mintea copiilor.

Dar să revin. Am mai dat o raită pe malul lacului, după care, cu Şeful lângă mine, m-am oprit să privesc la un meci de fotbal, ce se desfăşura în nocturnă pe terenul sintetic din apropiere. Imbrăcate cu maieuri colorate, cum uneori folosim si noi, cele două echipe jucau bărbăteşte, cu ambiţie, în forţă şi nu de puţine ori cu o viteză remarcabilă. Au rezultat goluri frumoase, din faze construite, uneori s-a marcat şi din gafe ale fundaşilor sau portarilor, ratări mari, faulturi sau faze contradictorii, cu decizii greu de luat şi care în câteva rânduri au defavorizat una din echipe. Cam ceea ce se întâmplă şi la noi. Şi totuşi ceva făcea diferenţa între meciul la care asistam şi cel desfăşurat cu o zi înainte, pe terenul din Agronomie. Nu mă refer la talentul combatanţilor, la calitatea fotbalului practicat, sau a terenului de joc. Nu. Toate înclinau în favoarea noastră. Mă refer la atmosferă.  S-au auzit şi schimburi verbale mai tari, reproşuri, ironii, îndemnuri, dar niciodată nu s-au folosit cuvinte obscene, jignitoare sau provocatoare. Deşi pare anormal, acestă constatare m-a impresionat. O spun cu regret, dar din acest punct de vedere, unii dintre noi mai au de pus la punct nişte lucruri. Mai ales că în ultimul timp, vinerea, în preajma noastră, îşi desfăşoară antrenamentele şi nişte picimani, care pricep limba ce-o vorbim, inclusiv mizeriile slobozite de gura câtorva dintre noi. E jenant şi mai ales riscant, deoarece această stare auditivă ar putea să descalifice în ochii asistenţei întreaga grupare de ziua 5-a. Există printre noi atâtea persoane de calitate, şi nu neapărat doxă de carte, care ştiu să-şi exprime nemulţumirile sau alte opinii personale într-un mod care să nu provoace dezgustul celor din teren sau de pe marginea acestuia. Si nu cred că e cazul să ne expunem imaginea generală din această pricină. Aviz amatorilor !        

PARTEA A DOUA

Aşadar, pe 14.09.2012, pe o vreme splendidă, s-au aliniat pe terenul mic al bazei ce găzduieşte eterna confruntare dintre cele două combatante de ziua 5-a   următoarele echipe :

  Pinguini – Bebe, Gaby, Motanu, Gabiţă, Mitică, Eli si Claudiu 

     Pelicani –Tavi, Virgil, “Beţe”, Balaurul, Popicu, Cristi-g, vărul Dănuţ, şi Cătă .

    Pe scurt :

-  Gaby şi Beţe au revenit după importante perioade de întrerupere, ultimul jucând în apărarea pelicană

-  La venirea lui Virgil şi Tavi, echipele erau numeric egale, iar Eli aştepta pe margine să vadă cum va fi distribuit. Ghinionul dracului pentru pelicani. Cum Tavi nu poate juca la pinguini, acesta împreună cu Virgil au trecut la pelicani, iar Eli la pinguini. De ce ghinion? Pentru că aceşti fraţi Costea (Eli şi Claudiu), de regulă se luxează unul pe altul când joacă împreună, dar atunci când uită să mai procedeze astfel sunt teribili. Aşa s-a întâmplat vineri. După o evoluţie palpitantă a scorului , ei, împreună cu Găbiţă, au reuşit să dezorganizeze complet sistemul defensiv pelican, reuşind să întoarcă un rezultat care la un moment dat părea compromis.

-  Evoluţia scorului spune totul,

    0 – 4 , după 30 minute de vis pentru pelicani ,

    3 – 5 , apoi

    7 – 7 , primul şi ultimul egal cu goluri,

  12 – 8 , perioada de care vorbeammai sus,

  13 – 12, revenire a pelicanilor, pentru ca la sfârşit să se consemneze,

   15 – 12 , cu ultimile trei goluri marcate de Găbiţă, care se odihnise pentru final, rămânând în poartă întreaga treime mijlocie a partidei .

-  Apreciez ca pe deplin meritată victoria pinguinilor,

-  Cred că în perioada cănd se apropiaseră la un gol (13-12), pelicanii au greşit jucând la mijloc şi atac doar cu doi sau trei oameni, care forţând cât au putut, treptat s-au sufocat, în loc să diversifice acţiunile şi să practice un joc mai colectivizat, să zic aşa, cu ceilalţi echipieri aflaţi prin preajmă.    

- Pentru pelicani au marcat- Cristi-7, Popicu-2, Cătă-1, Dănuţ-1, Tavi-1 (scuze dacă am consemnat ceva eronat),

- Pentru pinguini, deoarece îmi este teribil de teamă să nu greşesc, îi rog pe comentatori să detalieze.