Taibrec, întoarcerea mielului rătăcitor

articol mocca (cu lapte)

Dacă acum câteva luni tânărul Ely a acceptat cu ambele mâini cadoul de bun plecat al căpitanului Mitică și ne-a adminstrat o papară s-o țină minte, acu probabil că s-a gândit că-i rândul lui să dea la băeți câte-un mărțișor, astfel c-a refuzat tentanta ofertă a altui clasic în viață, Găbiță Baiazid, optând să joace doar cu Gabi3. Plecând de aici, negocierile s-au încheiat rapid, rezultând următoarele distribuții:
Rocco fără frații săi(6): Neluțu, Bebilă, Gaby, Bețișor, Mitică, Ely, Bogdănel, Tavi, Gabi3
Sonel și fiii(7): Paulică, Răzvan, Sonel, Stelică, Andrei, Cristi, Găbiță, Sicănștain
Mai mult sau mai puțin previzibil, meciul a fost echilibrat cam pe toată durata sa. Ely a deschis scorul, din afara careului (ca de altfel și celelalte 2 goluri ale sale, unul chiar frumos, vinclu din Piața Matache), s-a mers apoi cap la cap până la 3-3. Oaspeții prind apoi o pasă bună și se detașează aparent decisiv, 6-3, dar autogolul lui Andrei îi bagă pe inamici din nou în joc, se ajunge la 6-6, pentru ca aproape de finalul oarecum forțat (...) să vină și golul victoriei. Pentru învinși au mai marcat Gabi3 și oportunistul (din păcate pentru el doar uneori...)Mitică, dincoace golurile s-au împărțit între Sică, nevăzut, necunoscut, puturos cât cuprinde, da dă gol, Găbiță, Andrei și Cristi.
Victoria este meritată și nu prea. În prima parte oaspeții au presat mult și-au ratat uneori exasperant, după pauză rolurile s-au inversat, astfel încât au fost obligați să joace mai mult pe contraatac. Ely, deși mai gras cu aproape o damigeană, nu și-a pierdut abilitățile, dar a avut mult de tras cu pressingul celor doi mici. Când aceștia au mai obosit și-au devenit indisciplinați tactic, presiunea s-a mutat pe apărare, de multe ori în situații de trei fundași la cinci sau șase atacanți adverși. Poate că diferența ar fi fost mai mare dacă nu l-am fi silit pe Paulică să presteze pe un post care nu îi este confortabil, dar Sonel s-a ținut bățos pe poziție și abia spre final am reușit să-l introducem în poartă, mutare care n-avea cum să fie decât bună, omul fiind obișnuit să lupte pentru existență și strângă ce găsește de pe jos, așadar plonjoanele au fost asigurate.
Ar mai fi de menționat ședința tehnică de după partidă, ținută la mol în cadru restrâns, prilej cu care am încercat, după puteri, să-l mai înveselim pe bietul Căpitan, bucuros totuși în suflețelul său firav că cei doi idoli ai săi au învins. Iar dacă tot vorbeam de murături, să amintim și de borcanul primit în dar de bravul Vasilică, CAre ne-a promis că de săptămâna viitoare își reia îndatoririle de golgeter-cronicar, nu de alta dar poate ne-am plictisit deja unii cu alții și e nevoie de-un pix nou.

PS: La cererea telespectatorilor, vă prezentăm în premieră o imagine cu internaționalul din Vitan Gory Lamarin, prilej cu care vă oferim și un test de intuiție. Cum interpretați reacția d-lui Gory?

a. e surprins în dialog cu coechipierii, după o ratare cu poarta goală
b. o salută sfios pe binefăcătoarea sa, d-na Firea
c. se bucură după ce a descoperit pe jos două coji de banane și-un portofel gol
d. este reacția sa tipică, după ce și-a umplut pempărșii pe care nu-i poartă.

Găbiță, Neluțu, Mitică, Mihăiță...

articol sponsorizat


Întâi de toate, aș dori să-mi exprim, a nu  știu câta oară, admirația față de Nelu, care nu încetează în a ne uimi cu intervențiile sale, câteva fiind demne  de super-portari cu jumătate de veac mai tineri. Astăzi ne-a ținut cât a putut în viață și sub nici un fel de formă rezultatul final nu îi este imputabil.
În al doilea rând, țin să-mi manifest simpatia față de protejatul meu, Mitică, fără de care puține lucruri ar fi funcționat așa cum trebuie în ceea ce ne privește. Contează prea puțin "schimburile de opinii" pe parcursul partidei, el rămâne același băiat valabil și sufletist, calul de bătaie al unora, dar omul cel ce nu datorează ceva cuiva. Decât poate celor ce-l laudă. Glumesc...
Trei la mână, ne bucurăm cu to(n)ții de prezența lui Mihăiță printre combatanți și de jocul său constant bun, chiar dacă ne întrebăm cum un băiat tânăr și de perspectivă nu are și el o prietenă cu care să-și petreacă timpul liber și vine la o miuță cu domnii mai în vârstă, fiind, de cele mai multe ori cel mai bun de pe teren, fără a da senzația că se forțează.
În al patrulea și ultimul rând, că poate lumea-i obosită și merge la culcare, nu pot să nu remarc acele zile în care lui Găbiță îi iese absolut tot (întâmplare sau nu, de multe ori cu mine-n față...) preia cu spatele la poartă, driblează câți adversari are în față și marchează cu o ușurință dezarmantă. Culmea este că nu mi-e rușine să-mi manifest admirația, dar mă lovesc de reticența sa în a recunoaște că, de fapt, sunt zile în care nu prea are treabă cu noi. Sau, cum a fost azi, noi cu el, zi în care a făcut cu  mijlocașii și apărarea adversă cam tot ce-a dorit, iar dacă nu era Nelu pe baricade diferența putea fi astronomică. Așadar:
Combinata turco-tătară(8): Tavi cel Frumos, Paulică Bey, Marean Freșparu Sugiuc(-), Mihai Sinan Pașa(2), Mitică Turcitu(0.0000000), Găbiță Baiazid(6!)
Apărătorii patriei (5): Nelu, Bebică, Răzvan, Bogdănel, Tudor(1), Cristi(2?), Gabi3 (2?)
Invadatorii au condus în permanență, bazându-se și pe forma mai subțire a lui Răzvan, cu conștiința încărcată la cel puțin două goluri și pe lipsa de meciuri în picioare a armei secrete, Bogdănel, stresat atât de niște milițieni răi, cât și de faptul că, neavând brichetă, bravul combatant a trebuit să-și aprindă țigară de la țigară, ceea ce, vrând-nevrând a sfârșit prin a-i dăuna sănătății. Ultima egalitate s-a consemnat la cinci, după care veneticii s-au detașat, având grijă în final să ne părăsească la timp, sub motiv că Paulică și Mitică aveau programare la coafor, iar pe Marean îl aștepta doamna Firea, nu se știe exact pentru ce. Nu-i nimic, sunt și alte vineri când putem lua bătaie.

 PS: Vom reveni, cât de curând, cu imagini de la locul faptei.

PPS: Sponsorii sunt așteptați la casierie, săptămâna viitoare, între orele 15-17. Vă informăm că aparatul nu emite rest.

Neabătut Găină

Stadion Agronomiei, 8 februarie 2019, etapa a VI-a, temperatura 5 grade, vânt ușor, dinspre est, spectatori: unu.
Echipa U(6): Nelu, Gaby, Stelică, Paulică, Mihai, Cristi, Marean, +Be
Echipa V(4): Luci, Tavi, Răzvan, Bețișor, Mitică, Tudor, Găbiță, +Be
Posesie: 49 - 51
Suturi: 21-19
Șuturi pe poartă: 11-11
Cornere: 12-9
Faulturi: 13-12
Evoluția scorului: 2-0, 3-1, 3-3, 5-3, 5-4, 6-4
Jucătorul meciului: Marean, în imagine, efectuând somnul de frumusețe și înțelepciune.

Ca în Cuiul lui Pepelea (by Găbiță)

Mă apuc de scris cu o zi întârziere fiindcă duminică l-am dus pe fii-miu la fotbal cu colegii și, pentru că erau impari, m-am băgat și eu. Restul zilei am fost legumă... :)
Așadar, vineri 1 februarie, vreme de 1 martie, cu 15 combatanți sosiți în reprize. S-a jucat în balonul din spate, ăla dotat cu tabelă. Mitică a făcut echipele cu Gabi3 și de data asta l-a prins în capcana lui Mihai de etapa trecută, adică i-a dat dilemă: apărător sau jucător polivalent?

E1: Luci, Gabi, Motanu, Mitică, Găbiță, Tavi + Stelică later + Paul (1/2)
E2: Nelu Bronson, Bebe, Doru Bețe, Paul (1/2), Gabi3, Cristi, Popică + Tudor later

După cum se vede, am început relaxat, 6 la 6. În formulele inițiale, i-am zis lui Mitică de la început, chiar dacă pierdem, mai bine nu putea să aleagă. Numai că după vreo 10 minute au apărut Tudor și Stelică. Aici, Gabi3 ne-a lăsat să alegem dintre ei și, deși ne-ar fi fost util și Tudor, fiindcă atacam cu Tavi de nevoie, l-am ales pe Stelică și sentimental, dar și de frică să nu se echilibreze adversarii. S-a dovedit că am ales bine. După încă vreo câteva minute a apărut și Paul, pe care am decis să-l împărțim, prima jumătate la ei.

Nu mai țin minte cine a deschis scorul, căci imediat a urmat egalarea, prima modificare a tabelei făcând-o la 1-1. Cred totuși că E2 a marcat prima, a fost un șut de departe a lui Cristi, pe care Mitică nu l-a luat în serios, șutul a prins poarta, Luci a respins cu piciorul, iar mingea s-a dus direct în Gabi3, care nu era chiar aproape, ci la vreo 3 metri, de unde a ricoșat în poartă ca la flipper. Și da, așa a fost, că se leagă, încă i se reproșa lui Mitică faptul că nu l-a întâmpinat pe Cristi mai repede, când Căpitanul avansează în terenul advers și, din frustare, plesnește un șut imparabil, sus, la bară. Gol de autor! Reușita de 2-1 pentru E1 n-o am prea clar în minte, știu că a marcat Tavi, cu un lat plasat din interiorul careului. Apoi, la un aut din preajma careului nostru, iarăși Mitică lasă mult teren liber, se bate scurt și imediat se aruncă mingea spre Gabi3 care, cu om pe el, reușește o deviere telefonată, dar suficientă pentru că e fix lângă bară. 2-2.

La scorul ăsta, Paul trece la noi, astfel că E2 se descoperă în apărare. Mișcarea logică ar fi fost retragerea lui Popică în apărare, ”însă, vezi, nu m-am gândit” - ca în Cuiul lui Pepelea. Golul de 3-2 e o capodoperetă: îi trimit pe jos lui Mitică în careu, acesta protejează cu spatele la poartă, suportă faultul lui Bețe și împinge mingea în plasă printr-o pivotare din cădere! Când ziceam că am scăpat în câștigători, având și om îm plus, vine încă un gol al lui Gabi3: corner, lovitură de cap din cădere, tot cu om pe el, mingea capătă o boltă înaltă, ai fi zis că e suficient timp pentru portar, dar când Luci pleacă de la bară spre centrul porțiii are nevoie de sens giratoriu ca să se întoarcă, astfel că doar perie mingea care intră în poartă. 3-3.

Începe o perioadă de joc de care pe care, cu diverse ocazii la ambele porți. Situația se deblochează cumva întâmplător. Cristi vine să ia o minge din apărare, vrea să trimită o minge lungă, mă opun doar pentru că așa se face, întorcându-mă chiar cu spatele la degajare, dar am șansa jucătorului de tenis care mai trimite o minge înapoi: i se oferă adversarului încă o șansă să greșească! Mingea mă lovește în șold, iar când mă întorc o văd picând de undeva de deaspura capului, așa că o prind pe un șiret plin care o direcționează aproape de vinclu. Încep reproșurile la E2, randamentul cade aproape instantaneu, astfel că la o combinație cu Mitică în careu, inițial blocată, mă trezesc cu o minge în spate, numai bună pentru o execuție cu călcâiul a la Hagi (e aia în care nu lovești mingea, ci pășești în calea ei și o azvârli când ți se urcă pe călcâi). Am noroc și mingea se strecoară printre mai multe picioare, 5-3. Ca ghinionul să fie complet pentru E2, vine și un autogol la o centrare șutată a lui Mitică, din calea căreia Bețe nu are timp să se ferească. 6-3 și E2 cedează cu 5-6 minute înainte de final.

Iată că am reușit să descriu aproape toate golurile, ceea ce e o raritate (mai e nevoie de o confirmare de la Tavi). Se observă că Gabi3 a înscris toate golurile echipei sale, dar el n-a fost ajutat de ceilalți. Cristi a expediat o mulțime de șuturi imprecise sau în blocajul asigurat de Gabi, Motanu sau Stelică, iar Tudor a fost și el de două ori în situații ideale, un șut afară, altul ciupit de Luci peste poartă. La cealaltă poartă au fost destul ocazii, unele neutralizate de Bronson, dar cele mai mari ratate de noi fără măcar să finalizăm. N-aș vrea să închei fără o referință la jocul excesiv de avântat al lui Cristi, ca să nu zic de-a dreptul dur. Și eu, și Mitică avem umflături învinețite de la loviturile lui, astea pe lângă intervențiile cu corpul care te aruncă în decor, cum mi s-a întâmplat mie în tușă. Culmea e că intervențiile astea nu-l fac mai bun apărător decât Gab3, de exemplu, mai ales că de obicei se petrec în zone neutre, nu salvează cine știe ce situații de gol. Puțin mai mult discernământ n-ar strica.

Later update: pentru prietenu vasilică, fără număr!!!