ULTIMUL PINGUIN - sau - Teoria involuţiei în regie pinguină

Si a venit etapa din 27.07.2012. Dată care va rămâne cu siguranţă un reper în epopeea fenomenului de ziua 5-a. Acum s-a întâmplat ceea ce nimeni nu ar fi crezut sau anticipat după 124 de meciuri disputate neîntrerupt, jucate pe timp frumos, pe ploaie, frig sau ger, pe zăpadă, de sărbători sau ajun de sărbători şi nu în ultima instanţă în zile în care temperatura de vară depăşea binişor ceea ce se putea măsura vineri cu termometrul în Agronomie (+38gradeC).

Aşadar dragi prieteni, în ziua 5-a din săptămâna recent încheiată a fost pauză. Incredibil dar adevărat. La ora meciului se prezentaseră totuşi următorii :

Pelicani –  Balaurul, Tavi, vărul Dănuţ, Claudiu, Cătă  , respectiv

Pinguini –  Mitică .

După cum se poate observa, cu excepţia lui Cristi-G, din echipa de bază a supercampionilor nu lipsea nimeni important. Şi totuşi un dezechilibru se simţea, plutea aşa … delicat  printre noi şi ne făcea să ne uităm unii la alţii tăcuţi. Vă întrebaţi :”Ce să fie?, căci lucrurile par clare-Mitică contra a 5 pelicani, numai unul şi unul”.  Păi asta e , Mitică singur, fără alţi pinguini care să-l încurce, poate să câştige  de unul singur un meci. În aceste momente de cumpănă a intervenit junele Ely, prezent şi el prin preajmă şi care, din instinct, a mărturisit că la nevoie se va alătura grupului de pelicani pentru a echilibra cât de cât situaţia. În cele din urmă, cu stânjeneală mărturisesc, ne-a învins frica de unicul adversar aflat în faţa noastră, de ultimul adevărat samurai-pinguin, cel mai viteaz şi reputat Căpitan din câţi au existat şi care, fără oştire, este mult mai periculos şi nemilos cu  cine îi iese în cale.  Şi asta cu atât mai mult cu cât îl auzeam cu toţii spunându-şi parcă sieşi pentru îmbărbătare “Băi, măcar unul….să fie, să văd şi eu măcar unul…, nu se poate, nu se poate, incredibil!”  Auzind noi toate astea, spuse aproape obsesiv, am tras concluzia şi apoi luat decizia: “Fraţilor, Căpitanul vrea cu orice preţ să ne dea cel puţin un gol, demonstrând ce era de demonstrat, după care să plece, lăsându-ne pe toţi cu degetul în gură, cam cum face Şeful-meu de acasă. Aşa că hai, gata, plecăm, mai bine pierdem la masa verde cu 3-0 decât să fim umiliţi”. 

Prin urmare Paulică l-a luat cu smerenie pe marele pinguin şi l-a dus cu  masina până la terasa unde Cătă, vărul Dănuţ şi mandel il aşteptau cu răcoritoarele pe masa. Balaurul nu a putut rămâne pentru că avea acelaş gen de probleme care l-au determinat şi data trecută să plece. La discuţii a fost o atmosferă pe cinste!              

Lăsând gluma deoparte, vinerea trecută s-a constituit într-un reper nedorit, care trădează faptul că pe lângă concediile normale acestei perioade şi prezenţa caniculei de afară, au existat şi alte motive care au condus la întreruperea neaşteptată a continuităţii fenomenului nostru. Poate fi atmosfera creeată în ultimul timp, încărcată artificial cu orgolii şi ambiţii aiurea, străine scopului de a face mişcare şi în general sport şi sănătate. Poate că am mai îmbătrânit şi ne schimbăm.  Indirect s-a văzut şi rolul mobilizării prin diverse mijloace,  efectuată înaintea fiecărui meci şi care a pălit şi ea în dauna celor petrecute anterior .

În fine, până la urmă nu e o tragedie şi cu siguranţă ne vom revedea vinerea viitoare. Până atunci e bine să mai medităm la câteva aspecte din cele care ar fi putut să creeze această atmosferă şi stare de fapt. Să privim fiecare, în primul rand, către noi înşine şi cred că suntem capabili să depăşim cu brio momentul .