Şutul şi cu pasa lată, ce fotbal jucam odată...

Hai să trăim, la mulţi ani! Am revenit la cronică la moment festiv, sărbătorit cu pe măsură. Într-un campus pustiu, dar tocmai de-aia plăcut, cu baloanele gata să se prăbuşească din lipsă de curent, pe un soare rece, dar supărător, cei doar 10 combatanţi de ziua 5+1 au ales terenul din spate. Deşi se anunţase destulă lume, inclusiv unii de zile mari, abia am pus-o de un minimum cantitativ, am zis bogdaproste! Nu vă zic nici echipele, le deduceţi şi singuri, nici scorul, că nu-l mai ştiu. Important e că am stabilit să jucăm 75 de minute şi până la urmă am jucat 70... în plus!!! Echipa câştigătoare s-a stabilit încă de la început, când Motanu a decretat că el nu vrea să joace cu Mitică, aşa că l-a controlat finuţ la gioale de câte ori a fost nevoie. Dincolo, Stelică şi-a asumat rolul obişnuit de luptător, dar a încercat să-l susţină şi pe Mitică la construcţie. Cei doi portari, Bronson şi Beţe, şi-au făcut datoria cu brio, cu o menţiune pentru primul, care a excelat în situaţiile de unu-la-unu. Bebe-fundaşul şi-a redescoperit veleităţile de conducător de joc, în timp ce omologul Virgil a fost mai ghinionist, deviind de vreo două ori băşica în poarta sa. Popică a băgat în aţe doar ce-a avut pe stângul, restul a bărbierit, iar Tavi a încercat să-i ţină isonul în celălalt careu, reuşind să le dea pe-alea mai grele, cu capul, în timp ce ălora mai uşoare le-a dat cu piciorul. Când în sfârşit s-a tras linie, a ieşit o diferenţă de vreo două-trei goluri.
La un moment dat a apărut şi Biciclistu cu gaşca lui de sâmbătă, destul de numeroasă, cu mulţi tineri care ştiau cu mingea. Au încins-o lângă noi, la porţi mari. Surprinzător, la 3 jumate au apărut şi puştii lui Ely, fără Ely, care le spusese doar că s-a schimbat ziua, nu şi ora! A rămas pe data viitoare.
Ei bine, după fiesta de pe teren, am încins cu toţii fiesta propriu-zisă, pentru "porcăriile" aduse de băieţi fiind nevoie de două mese reunite:

După cum se poate vedea, n-au lipsit licori de toate naţiile. Boxa mea JBL abia a făcut faţă diverselor cereri, de la Creedence (Virgil) la Mâţu-Stoian (Stelică), ba chiar la dansul pinguinului, cerut de Popică special pentru a-l juca pe la spate pe Mitică în ringul de dans. Iar la cazacioc cel mai tare a fost Nelu Bronson... Poate cei care n-au fost de faţă suspectează că "bag în ele", dar de fapt ăsta a fost doar vârful aisbergului, există dovezi filmate. Tavi, ai legătura!

Gabita, am preluat legatura !  Iata echipele reunite la centrul terenului inaintea inceperii primelor doua reprize (de fotbal):

Pinguini :    Doru, Virgil, Stelica, Tavi si Mitica            -       7
Pelicani :     Nelu, Bebe, Razvan, Popicu si Gabita     -    10

Repriza 3-a e dementiala ! O sa ia timp pentru incarcat, e posibil sa fie ceva adaugat si maine ! 

PETRECEREA 

- MASA .  .  .  .

Masinaria sistemului Blogger nu permite incarcarea unui video cu o capacitate mai mare de 100 MB. Au fost trei "role". Singura care a trecut de acest filtru a fost  . . .  
Rola - III-a (69,6MB)

.  .  .  . si  DANSUL

Va e clar, cine nu a fost prezent sambata 26.12.2015 a pierdut ceva UNICAT !! Atmosfera de vis! Bucate, bautura nevinovata, vreme minunata, nocturna de poveste si multa, multa veselie. Boxa lui Gabita + telefoanele de servici (Gabita + Stelica + Capitanul) au asigurat continuitatea sursei electrice pentru redarea la cerere a dedicatiilor noastre muzicale de pe You-Tube. Calitatea a dominat, usoarele reglaje din mers nu au facut decat sa consfinteasca si ele naturaletea, buna dispozitie si firescul care au dominat atmosfera in aceasta a 3-a repriza. As numi-o PETRECEREA  Mosilor-CRACIUNEI !
Sa vedeti rolele I (641MB) si II (257MB)!!! Numai un fenomen de amploarea si vechimea celui de ziua 5-a poate sa produca asa ceva !  Cei care au terminat meciul dupa noi s-au retras civilizat si foarte cuminte pe la casele lor pentru a nu pierde stirile de la ora 19. Aici apare diferenta. Vorba lui Gabita: "o fi bine, n-o fi rau?". Dintre ei doar Cristi, care e ciupit de fenomen, s-a asezat frumos la un pahar de vorba cu faimosii lui amici.


PS - Vedeti la comentarii link-ul pentru descarcarea celorlalte "role" de pe "weTransfer".

Ce sex au mai tras, doar unii, pe terenul din Agronomie

De la Bogdan zicere, by Motanu:

Deşi afară cerul era înnorat, balonul era inundat de razele blânde ale soarelui. Sau erau patru sori, sau totuşi era doar unul autentic şi ceilalţi trei erau doar reflecţia în apele line ale lacului Bolintin. Camerele de luat vederi, deşi invizibile, înţeseau tot balonul, măturând alene fiecare centimetru pătrat. Partida a debutat bine, am făcut poze de grup cu copiii altora şi ne-am îmbrăţişat cu mămicile lor, crezând sincer într-o relaţie serioasă şi de durată, dar... Au jucat echipele 9/8 şi 8. În nici minutul cu care v-aţi obişnuit, Ameţitorul face o cursă caracteristică, îşi parchează urmăritorii unde vor muşchii lui şi deschide scorul. În minutele care urmează Tudor prinde un voleu, Alex cel tânăr scapă mingea în poartă şi după ceva divergenţe, golul este acordat şi egalitatea restabilită. Urmează un moment foarte important al partidei, care avea să încline balanţa când de o parte când de cealaltă. Vasea încearcă la o fază controversată în careul 8, să-şi tragă singur în porţiunea dintre spate şi picioare şi reuşeşte. Entuziasmat ca un copil de senzaţia sublimă ce l-a cuprins instantaneu, convins că băşica gonflabilă nu-i poate oferi nicicum asemenea satisfacţie, se repede la haine, se îmbracă şi părăseşte balonul, nu înainte însă de a le povesti cu lux de amănunte lui Tichi şi lui Rin ce s-a întâmplat. Din acest moment meciul s-a tăiat ca maioneza. Torpilatorul, Tudor şi Fănică au început să-şi verse toată muniţia spre poarta adversă, dar ca în orice război, paşnic şi prietenesc, ţinta nu a fost atinsă, apărând în schimb victimele colaterale cum ar fi pânza balonului, bările, mâinile portarului, capetele şi burţile fundaşilor sau chiar mai jos. În acest răstimp, Ameţitorul, lansat pe traiectorie de Motan sau PalincPol îşi vedea de ale lui, dribla, combina cu Vlăduţ, Tavi, Tichi sau Rin Rin şi băgau mingea în poartă de nici nu-ţi venea să o mai scoţi. Rin Rin jubila fiindcă a băgat-o de două ori, Vlăduţ a înscris şi el, Tavi şi-a zis că nu e momentul să se abţină tocmai acum, Tichi cu aripile în vânt a înscris şi el. Una peste alta s-a făcut 6-1 pt. 9/8, începând parcă să miroasă a 11-1 ars. (Tavi, cifrele 3 şi 4 sunt 3 şi 7, cred că ţi-am dat un 4 şi un 8). Emoţionante momentele în care Tichi, văzând diferenţa de scor, aducându-şi aminte de primele cifre învăţate la grădiniţă, 0, 1, 2, îi oferă lui Bogdan 2 sau chiar 3 pase absolut gratuit, fără nicio condiţie. Minunat gest. Bogdan participă la un contraatac, Torpilatorul îi pasează, dar din trei metri lateral stânga, acesta trage pe lângă poartă, fiind convins că aceasta e moda. Uralele sclipitoare ale homosexualilor i-au invadat deîndată întreg echipamentul. Bucuria se resimte în sânul întregii echipe, care începe să se regăsească, Torpilatorul îşi şterge luneta de praf şi înfige vreo trei bucăţi, Tudor convins că a spart toate camerele de luat vederi, de care vă spuneam la început, şi că nimeni numai are posibilitatea să dea în reluare golul său, înfige una ţeapănă în vinclu, Fănică hop şi el că e pe gratis. Virgil, Neluţu şi Stelică sunt din ce în ce mai greu de trecut. Aducându-şi aminte de ce i-a spus Vasea la plecare, Rin încearcă să prindă o minge puternică între picioare şi s-o ridice tot mai sus, dar nu reuşeşte şi mingea se duce în plasă. Vizibil enervat, urlă la Tichi spunându-i să încerce şi el, că sigur se poate. Tichi nu-l ascultă, cu mingea mă, eşti nebun, bagăţi-o singur, ba tu, ba ţie, e.t.c. În final nu s-a stabilit carecui. Ba la un moment dat, după mai multe driblinguri prelungite, preferate în locul paselor, intră şi mezinul în colimator. Touche pussy cat. Atenţie mare că este minor şi dacă vă aude vreun furţian, scăpaţi cel mai uşor cu o amendă grea. Între timp 9/8 mai înscriau şi ei, sigur că da, au mai fost şi goluri dar şi prea plinuri de ratări. În final a fost 9-8 pt. 9/8, scor rezonabil, deşi mult mai echitabil mi
s-ar fi părut un 8+ - 8-.
La ieşirea din balon, surpriză mare, pe cer apăruseră stelele, un grozav foc de tabără ardea mocnit, mesele erau aranjate în cerc, iar grătarele cu cârnăciori şi fripturele îţi mângâiau năsucul îmbiindu-te să te aşezi şi să savurezi. Relaţia de durată în care am crezut la început s-a dovedit a fi doar un val înspumat spărgându-se la malul mării. Masa era pregătită doar pt. viitoarea generaţie, pe motiv că noi am învăţat s-o frecăm la cald atunci când stăteam în frig, aşa că putem în continuare s-o facem mult şi bine.
Rămânem cu amintirile, mie nu-mi displac, ceea ce vă doresc şi vouă.

PS: Goluri am dat, pase la fel, nenumărate, am fost și în atac și în apărare, am strâns și banii, de mi-au ieșit cu minus, am combinat berica, vinul și palinca și totuși parcă am uitat ceva. A, să-l sun pe Ionuț...

PS2: Pentru cine întreabă de prietenul Popi, acesta le-a lăsat un mesaj.

Sfântul Gabriel cade într-o vineri

Jale și pustiu vineri după amiază, la ora când de obicei se face recensământul războinicilor pensionari de ziua a cincea. Din varii motive, mulți luptători ghiauri și-au luat liber la program  taman când aveau meci cu turcii: pe biciclist îl înțelegem, că s-a scumpit motorina, Găbiță servește mai nou doar în cazuri de extremă urgență filială (adică după ce fiul său adoptiv Mitică se duce plângând acasă c-ar vrea să sugă și el ceva, sau că cineva l-ar fi servit cu de-a suptelea, nici noi nu mai știm exact), Stelică a găsit o fată, Eli chiar mai multe și le-a dat și la ăi mici câte una să miroasă, Tudorică avea programare la coafor și dup-aia la "Surprize, surprize", iar cei doi cantautori, Stroe și Vasilache, și-au trimis prin poștă scutirea, deși Marinuș aproape că s-a jurat că i-a văzut pe amândoi în piață la Matache, unde s-a deschis sezonul de reducere la murături.
Norocul nostru că am recuperat doi dintre veterani, Bețișor și Paulică, și am reușit să strângem de-un cvorum. Ce-a reieșit în urma alegerilor nu mi-a sunat deloc bine, distribuțiile semănând supărător de mult cu cele de la recentul 0-12:
Sfântul Gabriel: Virgil, Bebilă, Gabi, Bețișor, Marinuș
Păcătosul Mitică: Ne Lutzu, Paulică, Răzvan, Mitică, Bogdan Vodă Mazilu
Și totuși, semne de încurajare ar fi fost câteva, absența lui Tavi garantând că primii n-or să mai ajungă la doisprezece și lipsa de prezență a lui Sileb Ulan făcând greu de crezut un zero în dreptul alor săi. Prima jumătate de oră și de meci a fost echilibrată. Bețișor a înscris pe respingerea portarului, după ce a scăpat din marcajul lui Motanu (chestiune care s-a mai repetat la vreo câteva goluri distanță), după care Mitică se trezește singur cu Marean și strecoară cu mult noroc mingea pe sub bunul său prieten. Sfinții stau mai bine în teren, pasează mai bine și, în general, au mai mult noroc. Mitică se trezește la un moment dat cu două dește-n gură la o lovitură liberă, și până procesează pe care să-l scoată, îl lasă pe Gabi liber să primească, iar acesta prinde vinclul, 2-1. Două scurte momente de glorie motănească întorc scorul, primul fiind o boltă din lateral, de la Piața Domenii, peste favoritul său Marinuș, al doilea o altă boltă, din apropiere, peste Virgil, după care Păcătoșilor li se închide lumina. Mitică uită din nou de la Gabi la un corner, iar acesta înscrie spectaculos într-unul dintre cele mai bune meciuri ale sale, Bețișor recidivează la ciupeală (după care se accidentează ușor și ia în primire poarta) Marinuș se bagă și el la gol, Bebilă prinde  un lob la care Ne Lutzu sare și apoi se răzgândește și lasă mingea să adoarmă în plasă. Dincolo, două bare ale subsemnatului, un cap al lui Ne Lutzu pe centrul porții și câteva rachete Mitică nu pot decât să consfințească altă vinere maro pentru el și frații săi, care ar avea totuși ceva circumstanțe: Paulică n-are suficiente meciuri în picioare, Ne Lutzu de băiat bun ce este  uneori e cam prea milos, iar Vodă s-a trezit într-un dublu impas; crezând că pleacă la vânătoare și-a luat costumul de camuflaj, dar a uitat de antiderapanți, bașca l-ar fi anunțat Dolly c-ar bate-o gândul de măritiș și nu știe încă dacă o să-l cheme la nuntă, așa că omul e stresat.
Singura rază de optimism vine, culmea, tot de la Mitică, suflet bun și milostiv care nu numai că s-a gândit să-i refacă viața lui Marinuș, dar chiar a luat și măsuri și i-a făcut cunoștință cu o doamnă bine din străinătate.

De obicei, nu ne ocupăm cu așa ceva, dar doamna respectivă ne-a trimis la redacție o fotografie în care apare alături de sora ei mai mică (cu 20 de kile) și care ar dori și ea să se mărite. Acum, visăm și noi, dar cum ar fi să-i auzim pe Silică și Marinuș adresându-se unul altuia cu cumnate?!?

Din nou BOGDAN-voda

          Imi revine placuta misiune de a deschide, cu o mica introducere, o noua savuroasa cronica semnata de talentatul nostru coleg, Bogdan.
          Pentru inceput va dau componenta celor doua echipe alese de catre cei doi lideri(la fotbal), Gabita si Ely.
          Tristii: Nelu, Bebe, Motanu, Gabi, Tavi, Alex(un "tanar" de 60 de ani adus de Stelica), Popicu, Ely.
          Bucurosii: Virgil, Bogdan, Stelica, Tudor, Stefan, Mitica, Gabita, Vasea.
          Scorul a fost 6-5, ghiciti pentru cine sau aflati citind cronica.
TAVI, executa mutarea !

*     *     *

HRONIC de la BOGDAN,  al II-lea

” C-aşa beu băieţii tineri ghe sâmbătă până vineri

Profitând din plin de 4 zile libere, dar şi de sloganul „ e greu până te matoleşti pe urmă nu te mai opreşti”, studenţii tineri din Agronomie şi-au turnat trăscău proaspăt în vene fix din titlu până vineri fix orele 14 zero-zero la pauză. În acest răstimp, de bună voie şi nesiliţi de nimeni şi-au fredonat, cântat, urlat, şlagărele intime din liceu, astfel :
- Motanul : „ Puştoaico, tu ai sânge de viperă, da,da, tu, tu...,îţi zic adio şi te las”. Mă duc să-mi văd Pisicile (coapte) Aristocrate.
- Vasea : „ De-aş mai duce-o pân la vară ca să beau o vadră-ntreagă”. Astăseară.
- Tavi : „ Don”t cry for me Arheeentinaaa..., I love you so much, but I am going (or flying, să văd cum stau cu banii) to London”. A semnat campfa in locul meu.
- Gabi : „ Acum ori niciodată, găseşte-ţi drum spre poartă, din al tău crampon să zboare un balon, la care să se-ndoaie toţi portarii lui pampon”. Goool, îmi e paharul, dă sticla la mine.
- Tichi Taca : „ Barcelona, Barcelooona, Barcalona... , ia mai toarnă o ricadona”. Menţionez că Barca e gacica lui iar Lona, bună rău şi asta, printr-un tertip reuşit, ar putea deveni soacra lui nelegitimă la care să tânjească motanul Bebe.
- Găbiţă : „ Fie viaţa cât de grea eu la fisc tot (sol, sol, do, re, mi) aş băga, pe sol, pe fa, pe cine-o vrea”. Bagăăă mare !
- Rin Rin : „ A dubaa, a duba, a dubaaa, asta-i viaţa mea, u..la...lala, ulalala. Dai o bere şi te fac la gol băiete”.
- Bebe : „ Bun e vinul ghiurghiuliu, dau în minge şi sunt viu şi ţi-o dau printre picioare, sunt iar tânăr frăţioare”. Ui, ui, ui.
- Nelu : „ Când îmi vine să mă..., mă duc iute-n aluniş, boxez mingea ca un lord, când atac vă fac la cord”. Ia mai bagă măi la bord, că plânge paharul. 

Nicu nu a băut şi nu a căntat nimic pe motiv că se păstrează pt. azi şi nici fotbal nu joacă. Sanchi.

La ora H, pe un teren mobil şi tare s-au adunat aleşii moi a lui reghe şi din contra. Vodca le şiroia în vene, coniacul în muşchi, palinca în glezne şi berea în izmene. În apă erau numai microbi. Vântul adia uşor spre năprasnic de la o poartă goală la alta, pe cer nu apăruseră încă stelele, dar pe dreptunghiul verde se puteau zări vreo trei sau cinci, în funcţie de calitatea coniacului îngurgitat. Norocul cel mare a fost că nea Nelu i-a strâns deîndată pe toţi în piaţa Agronomiei şi i-a adăpat cu câte o cinzeacă, lucrurile revenind la normal pt. cel puţin 90 de minute. Sângele începu să susure vesel, muşchii se dezmierdau în soarele aflat la asfinţit, moneda se rostogolea în aer, doar alegerea lui F. Chilian urma să se mai facă aparent la mijlocul terenului. Practic însă alegerile se făcuseră de mult prin telefon sau chiar prin internet.
Meciul începe şi în fatidicul minut nici 5, elitistul face o cursă caracteristică pe dreapta, înşiră vreo trei adversari, centrează cu efect în faţa porţii şi Rin Rin mult mai vioi şi activ (în general pasiv) înscrie. 1-0. Cine a zis că nu poţi da gol după o damigeană şi un jambon ? Mare fan al natof 14, Găbiţă nu se arată impresionat şi îşi continuă raidurile imperturbabil, dar Gabi metronom, Bebe gastronom şi Motanul rade tot, îl opresc acolo unde le place mai mult, pe linia de fund, amânând egalarea. Noul, ca venit (pe scurt nkv), se descurcă bine, recuperează destule mingi, la una din ele îl deschide pe elitist care nu se mai opreşte şi înfige mingea în poartă. 2-0. Hai cu egalarea. F14 croşetează printre adversari, Tichi şi cu Messi îl secondează foarte bine, şut în colţul lung şi este 2-1. Nu trec nici alte 9 săptămâni jumate când şpiţul necruţător a lui Tichi găseşte zăvoiul prin pădurea de jucători şi mingea se opreşte în plasa porţii preaadăpătorului nostrum fericit. 2-2. Eliiştii încep să se enerveze, regretând că au lăsat butoaiele temelie pt. fotbalul băşcălie fie şi pt. 90 de minute. E bine. Eli mai face o cursă, îi pune minge pe cap lui Tavi care îşi desenează parabola adorată, mingea se duce pe lung în vinclu şi este 3-2. Cursele pe stânga ale lui Tudor îşi fac efectul, acesta trimite puternic spre poartă, mingea îl loveşte pe Vasea şi ricoşează în poartă. Aici apare o mare dilemă. Dacă Tudor ştia că mingea se sperie când îl simte pe Vasea şi se ascunde de bunăvoie în plasă, se cheamă că a premeditat şutul şi golul îi aparţine, dar dacă el nu a cunoscut sensibilitatea băşicii şi a tras la întâmplare, atunci mingea are tot meritul iar golul îi aparţine lui Vasea. În fine 3-3. Nkv de un culoar îl deschide pe Tavi ( e..e.., nu la şliţ, nici chiar aşa), acesta face un dribling scurt şi înscrie pt. 4-3. Atenţi la elitrist, pe care apărătorii patriei (urmează staţie cu piperonii dreapta) au reuşit în câteva rânduri să-l oprească din acţiune sau să-i blocheze şuturile înverşunate, conducătorii dintîi au uitat că Găbiţă nu cedează nici de frică şi s-au lăsat în cele din urmă (ca mai întotdeauna) sedaţi de croşeta fermecată care, profitând şi de două bâlbe ale portarilor, înghesuiţi la maxim de jucătorii ambelor echipe, a schimbat tabela mentală (electronică nix) în 4-6 (poartă-n casă). Deşi cu un om în plus (Tud fiind eliminat în direct de PRO-TV la o fază de maximă audienţă), deşi au profitat de indulgenţa administratorului încă 15 min. şi de lumina lunii până dimineaţa devreme, conducătorii dintîi au reuşit să reducă din handicap, dar nicidecum să egaleze. Scor final 5-6.
Marcatorii, pasatorii şi minutele de prelungire vă rugăm să le consultaţi pe site-ul nostru WWW…, rămâneţi alături de noi că ne-a căzut rating-ul în căgard. 

B.G. transport şi securitate doar către naivitate. ”

Echipele si scorul

          Vineri, 27 noiembrie 2015 are loc primul meci in balon in sezonul de toamna-iarna.
          Echipa A: Nelu, Stelica,Popicu, Bogdan,Vladut, Mitica, Vasea si Tudor.
          Echipa B: Virgil, Bebe, Gabi, Tavi,Stefan, Bete si Gabita.
          Ceea ce merita sa fie semnalat este absenta Motanului de la intalnirea noastra dupa o lunga si lata perioada de prezenta neintrerupta si reaparitia lui Gabita dupa ceva timp.
          Scorul a fost 7-4 pentru echipa care a fost condusa mult timp cu 3-1 si 4-2...
          Va las placerea sa cititi comentariile spumoase marca Bogdan .

HRISOV apartinand lui Voda - BOGDAN

 ” Caţavencu plagiat pentru golul ce l-a dat şi vinul care l-a vărsat fără ca măcar să fie blat .

       În etapa a – fără număr – fără număr, s-au întălnit într-un balon (Arena fiind suspendată de USI) arhiplin, spectatori aproximativ 50-80 de mii, echipele Trâmbiţa De Sus (n.r.-Echipa-A) şi Toboşarii Veseli (n.r. - Echipa-B). Formaţiile standard, loturile nefiind atăt de lărgite ca ale lui Răţoi, plus revenirea lui Gabi 44 (La mulţi ani, sănătate şi bucurii)(n.r.- e vorba de Gabita in toata cronica), după un împrumut de o lună la Casă şi Pronosticuri, echipă din divizie superioară, başca Ştefan poreclit Me(r)ssi în lumea interlopă şi Vlăduţ artificierul minune, poreclit Copilu de către Tichi. Atmosfera se încinge, aşa cum îi stă bine unui mare meci, înaintea primului fluier care dă startul la huă. Suntem cu un om în minus, ba nu mă că vine Motanu, poate mâţa popii că motanul nu vine, ba da mă, mi-a zis mie că vine, atunci du-te şi ia-l din pat, ia-l tu că ne bat ăştia de ne usucă, schimbăm la jumate, o jumate e prea mult, mai bine la întreg, mingea asta e mai rotundă decăt capetele noastre şi mai tare, tu-i…etc., etc.
      Meciul începe, driblinguri, şpiţuri (în tribune nu în gură), passing-shoturi in adăncime, multe pase în spate la portar, e de înţeles, după mai mult de trei minute de joc infernal, oboseala îşi spunea cuvântul, iar preparatorul fizic, adus cu mari sacrificii financiare, tocmai de la Universitate adormise şi nu îşi făcea treaba, pe scurt, nu stropea jucătorii înfierbântaţi cu palincă rece ca ghiaţa, aşa cum era prevăzut în regulament dar şi în contractul strict secret, încheiat unilateral între vodă pentru plăieşi.
            În minutul nici 5, o minge aruncată în careul advers îl loveşte pe Vasea care se sperie fiind luat prin surprindere, dă din picior, loveşte săraca şi nevinovata minge care, şocată la rândul său, se scurge vlăguită pe lăngă bară, direct în plasă. Trâmbiţaşii exultă, dar cu Gabi nu e de glumit, îşi începe raidurile contorsioniste, dar trimite mingea de 4 ori în bară, de 4 ori pe lângă poartă, dă 4 pase de gol, dar din ele se alege doar aerul şi de alte 4 ori este faultat dar arbitrul nu fluieră, fiind delegat la alt meci. Baftă delo, delo. Nelu, la rândul său, scoate mingi de lângă bară, de sub bară şi de oriunde, dar Tichi Ţaca nu vede deşi era delegat federal cu drept de joc la acest meci, drept pe care nu şi l-a prea exercitat atât din modestie dar mai ales din populism. Pe un contratac tăios, Vlăduţ copilul minune înşiră vreo trei adversari şi trimite mingea în poartă. 2-0. Rin Rin Pampon respinge de patru, cinci ori mingea cu capul (mă rog… ce vrei mă…, aşa…, aşa se spune), avansează cu mingea în jumătatea adversă şi câte şi mai câte. Dar Gabi şi ai lui insistă, nu iartă, iar un dribling într-una din cascadele de la Valea Spumoasă a sus-numitului se încheie cu un şut sec în colţul porţii. 2-1. Pastilele, dar şi loviturile primite de la minge îşi fac efectul iar Rin Rin lansează în premieră absolută, arhicunoscutul său şlagăr “ Aurolacule, eşti bolnav, ia-o în dos, pentru trei beri te fac sănătos”.
            Între timp, vodă recuperează 20-30 de mingii, îi pasează lui Tudor, Vlăduţ, Vasea, Tichi, Rin Rin, sau vrea să tragă la poartă printre picioarele lui Gabi Solemnul dar nimereşte ceva mai sus fix în ouăle (nu ale lui Adi, că nu ar fi fost nicio problemă) acestuia. Delegatul federal, nu vede nimic din toate astea, Rin nici atât, fiind preocupat să-şi fredoneze şlagărul. Mai mult, Tichi începe să apostrofeze vehement şi chiar să se certe cu propriul televizor. Învălmăşeală la o minge în careu, mingea pluteşte şăgalnic pe lăngă capul lui Tichi, sau invers, nu contează, trâmbiţele încep să urle “ bag-o mă !”, iar Tichi chiar o bagă. 3-1. Toboşarii nu-şi lasă beţele din mână, avizi după un sictir-pilaf turco-chinez, şi reduc rapid din diferenţă. 3-2. Este momentul fatidic când pe Tichi Ţaca îl cuprinde o jale pribeagă, de la televizor la vodă, de la coechipieri la adversari, leit-motivul fiind “nimeni nu-mi pasează, toţi mă sabotează”. O altă minge aruncată în careul advers, Vasea pare că mîngăie mingea, doar pare, iar aceasta se scurge alene, ca un fulg de nea în plasa porţii. 4-2. Tudor îi dă o pasă excelentă în centrul terenului, dar Tichi dă cu stângul în dreptul, prilej cu care ecoul tuturor apostrofărilor anterioare, vuieşte acum în urechile delegatului federal. Vodă îi dă o pasă super lui Tichi pe dreapta dar acesta se autoîmpiedică şi cade fleţ pe gazonul nătăfleţ (s-ar potrivi şi altfel). La o fază ulterioară, similară cu cea anterioară, Tichi pierde o minge uşoară în terenul advers, vodă îşi bagă mâinile în buzunar, sictirit că nu mai aude cei circa 50-80 de spectatori din cauza urletelor cauzate de acuitatea balonului (ceilalţi neavând nicio contribuţie), Doru şi Gabi pleacă furtunos pe contraatac, cu umbrela de ploaie marcă înregistrată Tichi în ceafa lor, pătrund în careu, Gabi prelungeşte mingea si Nelu o deviază incredibil în corner. Gabi execută parşiv, scurt şi cu mult efect, Nelu, magnific până atunci, se lasă păcălit (portarul nu trebuie să stea la colţul scurt) şi este 4-3. Tichi Ţaca Agronomia sparge indubitabil armonia. La Mărcuţa, Socola, Berceni 6 cu curul în sus, se trăia încă bine. Ca tacâmul să fie complet, vodă recuperează o minge de la Gabi, în colţul drept al propriei jumătăţi şi nu ascultă cerinţa stelienilor (foarte buni dar de multe ori panicaţi nejustificat) de a trimite totul în eter sau macar in aut, trimite mingea în propriul careu, Rin Rin Pampon, Stelică şi Tichi, năuciţi de melodie privesc melancolic cum aceasta se opreşte în piciorul lui Tavi (nemulţumit de ridicolul salariu oferit, doar trei milioane de copeici anual, încă nu a semnat cu Arsenal) care singur singurel, trimite o bombă care zguduie plasa. 4-4.

            Toboşarii încep să bată toba şi mai tare, simfonia a V-a a lui Bethoven (nu e vorba de minunatul Saint-Bernard) le dă ritmul ca într-un ultim asalt. Tichi îl face paharnic pe vodă, apoi sticlar, apoi damigeană. Băi, până aici ! Pahar, pahar, sticlă, sticlă, dar damigeană ? Într-o tânără democraţie adevărul deranjează, nu-i aşa ? Vodă îl cheamă imediat pe logofăt, îl pune să scoată toate letopiseţele din arhiva secretă, vrea să ştie tot ce a făcut Tichi de la primul pipilică până la ultimul său gol dat societăţii de stat…indescifrabil. Condamnarea, prea blândă, fie vorba între noi, a venit repede. Trei etape cu executare între 4 bări şi o linie de demarcaţie, două bări pline cu coniac, înfipte în pământ şi alte două cu cracii în sus ca să nu strice pereţii. Ce a urmat nu e greu de prevăzut, Messi şi Doru ne-au pus plasa porţii pe bătător şi ne-au scuturat-o temeinic de praf, la scorul de 7-4 trâmbiţele au bătut cu palma (sau cu capul ) în saltea, au depus uneltele materiale şi vocale pe banca de rezerve, după care s-au îndreptat în mediul privat să facă duşuri cu palincă moroşan-bronsoniană şi cu bere plină de premii (pentru producător), goala de hamei.

N.R. : Acesta este un pamflet (să credeţi voi) şi nicidecum un atac la persoană aşa cum se vede din sateliţii artificiali ai Terrei, atac interzis încă din minutul 90 de către un spectator fidel pe nume Ion, într-un meci cu miză împotriva Universităţii. ”

Voda-Bogdan si plaiesii

Este pentru intaia oara cand titlul precede continutul cronicii mele. Regula spunea ca dupa ce recitesti cele scrise despre etapa gasesti si titlul. . .  pentru sinteza. Luand cele  intamplate vineri, oricum le-ai intoarce ajungi la concluzia de mai sus. Asa ca titlul l-am avut in buzunar din momentul incheierii partidei. La finalul meciului mi-a fost greu sa-mi ascund satisfactia infrangerii pinguinilor mei. Pare neverosimil, dar a fost chiar asa.

Acum la subiect. Pe o vreme perfecta pentru fotbal, pe terenul din spate-mijloc, la lumina naturala iar in ultima parte la cea a reflecoarelor s-au confruntat urmatoarele echipe stabilite de Doru si Mitica :

Piguinii : Virgil, Bebe, Cristi, Popicu, Mitica, Tavi si Vasea (repriza-1a) 

Pelicanii : Paul, Nelu, Doru, Razvan, Stelica, Bogdan+Vasea (repriza-2a)

Dupa cum se observa, cel putin doua absente importante, Gaby, decanul nostru de varsta si Ely vedeta de la polul opus. Fiind impari la numar s-a stabilit de comun acord ca pelicanii sa aiba om in plus in partea 2-a. Strategii complect diferite la alegeri. Doru nu a pierdut ocazia sa-si faca echipa din ”vedete de mana 2-a”, adica o echipa in care de mult afirma ca ar dori sa joace, apoi Mitica in ton cu felul lui a urmarit sa aiba ”valori” cat mai multe in preajma, pentru a duce de la bun inceput spre 100% certitudinea victoriei. Sigur, Doru alegand in felul lui, ii lasa lui Mitica ”crema”, adica ce-si dorea . Pai Virgil-eroul de data trecuta, Bebe-totdauna constant in joc precum ticaitul unui ceas elvetian, Cristi-guru incontestabil. . . pe doua roti, Popicu-venit dupa un joc de exceptie etapa trecuta, mandel- cu multa multa modestie top la bursa de valori in acest sezon de toamna (ha!), Vasea- cel mai versat si imprevizibil atacant din acest inceput de secol si mileniu. Ne intrebam cum naiba sa pierdem pentru ca dincolo nu prea erau atacanti, iar noi, cand ne uitam unii la altii, ne zambeam cu mult subinteles. In privirile lui Mitica si ale lui Cristi se putea citi un scor de 2 (doua reprize)x12g la 0 (o noua fila in Cartea recordurilor). Desi meciul a inceput cu un gol al lui Cristi evolutia evenimentelor dar si a scorului au contrastat din toate punctele de vedere cu presupunerile de inceput. Adica pinguinii nu au reusit sa lege aproape nimic. Nicio relatie intre jucatori, totul la intamplare.  Cei care ar fi trebuit sa dea consistenta si sa modeleze jocul intregii echipe (Mitica si Cristi) s-au complacut de cele mai multe ori intr-un joc individualist, fara orizont la nivel de echipa. Desi au facut amandoi risipa de energie, jucand asa au redus la maxim eficienta noastra, a celorlalti componenti ai echipei. De partea cealalta s-au instalat inca de la inceput o adevarata unitate de grup si o ambitie de a se ”bate si de a supravietui” onorabil cum rar am intalnit pe la noi. Au luptat cu totii exemplar, in frunte cu portarii, la inceput Paul, apoi Doru si spre final Nelu, apoi cu polivalentii Razvan si Stelica si incheind cu eroul-absolut al etapei, Bogdan. Lui i s-a adaugat in repriza secunda Vasea, care a renascut dupa ce in prima parte nu a reusit sa se integreze in niciun chip in jocului haotic al pinguinilor.

Dragii mosului asa se face ca la 1-0 pentru pinguini, Bogdan egaleaza cu un sut imparabil, de la distanta direct in vinclu. Realizare  magnifica, senzationala, ireala. Din acest moment pelicanii prind aripi, Bogdan punctand pentru 2-1 la final de prima repriza. Asadar, cu vedete mii si mii, cu om in plus si 1-0 in debut, ”bravii” pinguini pierd o repriza intr-un mod lamentabil. Sunt convins ca in acest moment median niciunul dintre albi-negri nu banuia ce avea sa se intample in repriza ce urma. Soarta tine cu cei curajosi, asa se zice si asa s-a intamplat si la noi. Aceasta a doua repriza incepe cu o noua lovitura de teatru. Pe fondul unei perioade in care noi incercam sa revenim cat de cat in joc si pe tabela de marcaj (acum Doru a facut minuni in poarta), Bogdan puncteaza pentru 3-1! Iar, incredibil. Greu-greu se mai lega ceva la noi. Cristi reuseste sa reduca scorul marcand cu un sut de la distanta, ca si primul de altfel. Actiune individuala, cu sut pe culoar liber creat de marcajul pelicanilor la  ceilalti din fata. Numai asa s-a putut marca vineri, caci prin actiuni colective nici nu s-a pus problema. Acesta a fost ultimul gol pinguin. A urmat perioada in care s-a desavarsit dezastrul nostru. Metodic, cu tenacitate si maxima eficienta, valorificand orice oportunitate si ajutati de bravii Stelica, Razvan si de ceilalti pe cand nu erau in poarta, pelicanul brunet alias Bogdan-voda mai puncteaza pentru 5-2, dupa ce in prealabil Vasea facuse 4-2, printr-un gol cum numai marele polonez Lato mai practica, adica a pus un lat precis si la timp la besica obiect-de-lucru.   Asta a fost. Eu am jucat slab, fara aplomb, fiind fascinat de lectia oferita de adversari.

            Victorie pe cat de meritata pe atat de spectaculoasa. M-am bucurat pentru ei deoarece am vazut prin acest rezultat rasplata unui joc si a unei mentalitati de grup pe care le impartasesc in totalitate. Voda-Bogdan a demonstrat prin ce a facut ca a transformat intr-un mod miraculos iarba din fata portii pinguine in cea mai frageda loboda sintetica.  Ave!  

Rațele și tricicliștii

Evident că nu am vreo tragere de inimă să scriu după un meci pierdut, cu atât mai mult cu cât personal îl consider drept cel mai slab al meu (mult sub cel de 0-12!) din ultimii cinci ani. Măcar să nu reușesc vreunul la fel în următorii cinci, și tot ar fi bine.
Premisele n-au fost grozave încă din start, pentru că Eli s-a mai dezdomnit un pic și impune să-și aleagă și el oamenii lui. Dacă atunci când a fost doar cu Biciclistu, problemele au fost cât de cât sub control, dovadă și cel 12-1 de acum două etape,  acum l-a luat la el și pe tânărul Ștefan, care fără a fi neapărat vreo lumină în materie de fotbal, e mai iute, mai combinativ și mai disciplinat tehnic decât mare parte dintre noi. Iată cum a picat la zar:
Rațele: Bețișor, Gabi, Bogdan, Paulică, Stelică, Răzvan, Tudor, Mitică, Vasea
Tricicliștii: Virgil, Ne Lutzu, Biciclistu, Bebe, Tavi, Ștefan, Marean, Eli
După cum se vede, păsăretul a preluat om în plus la bord, urmând ca pe parcursul partidei să-i facă schimbare de buletin, ceea ce nu s-a mai întâmplat, chiar dacă pe Marean și pe siamezul lui pe tricicletă îi podidiseră la 3-0 pentru ei lacrimile de crocodil, cum că n-au avut noroc în viață și ar fi cazul să și-l schimbe acum. Au rămas cu obișnuitele trageri de timp, cu gândul mărturisit (adică auzit de subsemnatul pe teren) c-ar fi cazul să se ducă cu numărătoarea spre doișpe și cu efective egale, după plecarea lui Tudorică.
Aceasta nu le știrbește cu nimic din merite. Ne Lutzu și Bebe au fost foarte preciși și agresivi ca fundași laterali, Biciclistu a rămas mult pe spate și a respins mare parte din baloane iar Tavi este pentru mine una dintre cheile jocului. Foarte disciplinat tactic, a prestat ca închizător cu foarte mult aplomb și nu s-a sfiit (el, romanticul incurabil...) să bage material la greu: tălpice, capace, obstrucții și altele din gama de scule așchietoare, de-l strigau coechipierii și adversarii Gattuso. Pe Marean l-a găsit una dintre zilele în care vine cu ambiția la el, l-a ajutat și faptul c-a marcat primul gol, așa că vineri a plecat acasă cu o bilă mare albă. Să fie primită, că alta nu se știe când mai capătă, iar maro și negre are destule.
Surpriza cea mare a fost însă Virgil. Sosit ceva mai târziu, nu știu cum se face că a fost introdus direct în poartă, moment în care știu vreo câțiva păsăroi care-și frecau mâinile de bucurie. N-a fost să fie, pentru că a apărat excepțional, chiar dacă de vreo câteva ori a fost prins pe contre pied, iar golul luat la 4-0 nu-i știrbește cu nimic din merite.
Dincoace, multe lucruri frumoase se pot spune depsre Bețișor, ca în atâtea alte rânduri, impecabil în poartă. Asta ar trebui să-i dea de gândit lui Mitică, pentru că degeaba se plânge că portarul advers i-a mâncat meciul, atunci când PROPRIUL  lui portar face o partidă măreață. În rest, păcat pentru prietenul Silică că  execuția lui cu călcâiul a luat doar bara și n-a intrat la vinclu, dar într-un fel mai bine, că poate-și lua nasul la purtare și se visa fotbalist. Ori, se știe, visele prea frumoase au sfârșituri triste...

PS: Domnișoara din imagine nu-i nici pe departe o cocălăreasă, cum ar crede unii. Despre ea, mai jos, în comentarii.

Vasea(1) si Motanu(2) ?

            Patrusprezece fotbaliatori ne-am strans in Agronomie intr'o inca o vinere insorita.
            Cea mai mare surpriza pentru cronicar a fost sosirea la timp a lui Tavi la locul faptei, el zice ca a schimbat traseul, eu spun ca probabil a plecat si mai devreme ca de obicei.
            Mitica a vorbit cu administratorul si ne-a indreptat spre balonul mic, am inceput sa ne echipam pentru fotbal, insa intra tumultos in balon un Motan care tipa din toti bosogii ca sa mergem sa jucam afara, ca e prea frumos, e soare si o temperatura numai buna sa alergi prin iarba verde, dar totusi sintetica. Se vorbeste din nou cu administratia si ne mutam cu tot calabalacul afara pe terenul din mijloc din spate. O idee excelenta a Motanului(voiajor)!
            "Aranjorii" celor doua echipe sunt Mitica si Ely, ca de obicei in ultimul timp. Bebe a refuzat sa joace in echipa lui Ely si ca atare a facut rocada cu Vasea.
            PEL-ping: Popica, Nelu-Bronson, Cristi-biciclistu, Paul, Bogdan, Ely si Vasea.
            PING-pel: Tavi, Bebe, Motanu, Stelica,Gabi, Mitica si Bete.
            Echipele au parut mai echilibrate fata de ultimele meciuri, ceea ce s-a vazut si in teren. PING-pelistii au inceput cu longilinul dom-profesor Bete in atac si era cat pe ce sa deschida scorul cu lovituri de cap la mingi lungi aruncate de Motanu , chiar a lovit o data si bara, dar n-a fost sa fie...De partea cealalta, varf de lance, cam boanta ce e drept, era "tanarul" Vasea si o prima faza care a suscitat ceva discutii a fost faultul comis de portarul Tavi asupra lui Vasea in mijlocul careului, dar nu s-a acordat nimic(nici n-avea cine in lipsa unui arbitru).In cele din urma, Ely prinde un sut frumos si deschide scorul ; 1-0 pentru PEL-pingisti.Dominarea elyana se inteteste si la o minge lunga aruncata in careu, vulpoiul de Vasea o deviaza  din saritura in gol derutandu-l pe Tavi, care in gluma il tot ameninta...  La acest scor de 2-0 ma prinde o faza in aparare si il vad pe Mitica cu basica la picior pe la mijlocul terenului, inaintand vertiginos spre poarta noastra, strig la Bogdan sa-l intampine, dar ghiuleaua plecase din piciorul "maestrului"si deja se odihnea in paianjenul portii, in stanga lui Popica.  Nu trece multa vreme si Vasea il mai incomodeaza o data pe Tavi si uite asa scorul devine 3-1, incat experimentatul Gabi striga la aparatori sa-l tina pe Vasea, pana ce chiar el l-a luat in primire. Vazand ca diferenta de scor creste, Motanu repeta "figura" din alte partide si se duce varf de atac, profitand repede de o balbaiala la mijlocul terenului, recupereaza balonul, dupa care il evita elegant pe Paul si marcheaza in poarta goala. La PEL-pingisti apar nervii, ceilalti profita si baftosul de Motan egaleaza cu un gol superb din unghi stanga cu o executie pe care probabil nici el n-a inteles-o pe deplin. Unde mai pui ca a mai si ratat doua ocazii destul de simple. La ratari pot si eu sa-mi trec in cont doua, la pase primite de la Ely; la prima am reluat direct din bucata, dar din pacate, chiar in bosogii lui Tavi, iar a doua, pe langa buturi. Auzeam tot mai des vocea lui Cristi care ma striga Vase- Vasu treci in aparare, ceea ce am si facut. De partea cealalta, Bete intra in poarta, iar Tavi varf de atac facand tandem cu Motanu.La noi, Popica penduleaza cand in poarta, cand in atac, cand in aparare, cam peste tot, dar pe nicaieri. Cristi cam vrea sa faca de toate si nu prea-i mai iese nimic, Ely se pare ca s-a linistit si in sfarsit prinde un sut de zile mari care musca paianjenul dreapta sus in directia noastra de atac, mingea se duce pe plasa si loveste cealata bara ricosand in teren; Bete, la bere dupa, a spus ca el nici nu si-a dat seama ca a fost gol, dar el totusi ar fi atins mingea. Meciul se indrepta spre victoria elystilor, dar ambitosul de capitan n-a cedat si a prins un sut tare pe care nefericitul de Paul nu-l poate prinde, mingea sarindu-i din piept direct la oportunistul de Motan care egaleaza scorul la 4-4. Se cam inopta, Motanu propune pace la 4-4,ca la teatru, se mai joaca vreo cinci minute in care Vasea pe post de aparator respinge in aut o minge periculoasa si cam la ultima actiune de atac a lui Tavi, cu un mare efort impinge cu varful piciorului drept balonul in corner, chiar din fata lui Tavi care se pregatea s-o vare in poarta.Asa ca meciul se termina, pana la urma, cu un echitabil rezultat de egalitate, chiar daca fiecare parte, mai ales Mitica, spune ca a ratat o multime de ocazii.
            Se trece la cea mai placuta parte a zilei de vineri, unde pe fondul consumului de lichide si mestecarii de diverse produse pentru gura se fac comentarii aprinse pe marginea meciului recent incheiat. Dintre cei 14 au lipsit doar trei:Paul, Bogdan si Ely.Majoritatea celor prezenti a decis ca in prima parte Vasea a fost cel care a iesit in evidenta, pentru ca partea a doua a meciului sa apartina Motanului.
            De aici si titlul cronicii!    

O noua fila din Cartea recordurilor de ziua 5-a

 Este a doua oara consecutiv cand trebuie sa scriu o cronica despre fapte demne de Cartea recordurilor fenomenului de ziua 5-a.

 Ei da, iata cele petrecute vineri 30.10.2015, pe o vreme splendida pentru fotbal, pe dreptunghiul verde din spate unde debusam cand in fata nu se poate juca. De data asta am vazut ca cele doua terenuri de la intrarea principala erau in balon! si probabil in probe functionale.    

            Incep cu recordul personal, acela al intarzierii la locul faptei cu mai bine de 30min. , datorat unui trafic auto demential, nemaiintalnit in ultimii 3-4 ani pe ruta asta. Am facut aproape o ora pe 4,5km cat ma despart de baza din Agronomie.

            La sosire baietii era in lupte crancene, dar spre norocul meu mi s-a spus sa ma grabesc si sa intru pe teren. Am sesizat ca se juca un 5-6 cu urmatoarele formule de echipe alese de Mitica si Ely (am aflat asta dupa meci, la fel si cele cateva evenimente intamplate pana atunci) :  

Pelicanii – Bebe, Cristi-biciclistu, Bogdan, Popicu si Ely (Vasea)   

Pinguinii – Paul, Gaby, Razvan, Stelica, Mitica si Vasea (Tavi-mandel)  

Alb-negri m-au adoptat iar Vasea s-a transferat la pelicani. Scorul in acel moment era 3-1 pentru pinguini. Mitica deschisese scorul, apoi Ely a egalat, dupa care martorii spun ca au urmat doua goluri de generic. Pentru 2-1 a inscris Vasea printr-o deviere fulgeratoare la o centrare venita de la  Mitica, executie care l-a facut celebru in multe ocazii de-a lungul anilor . A urmat golul motanelului, care dupa ce a primit in lateral o minge repusa in joc de Paulica (a aparat buturile pinguine extraordinar) a expediat-o cu adresa precisa taman in poarta cealalta!!

Asadar dragii mosului 3-1 pe tabela si 6 la 6 pe teren. Aspectul vizual al jocului in aceasta perioada era acela al dominatiei pelicanilor. Acestia prin Ely si Cristi in principal, dar si Vasea care incerca sa repete figura cu golul din prima parte a meciului, fortau echilibrarea scorului. De partea cealalta mandel a primit viza onoranta pentru postul de varf dar si instructiunile majoritatii fundasilor  asupra felului cum ar trebui sa joace in fata. Ascultator, mandel le-a studiat pret de cateva minute, ba chiar le-a si comentat din mers cu semnatarii acestora pentru a fi sigur ca a inteles sensul lor si totul a inceput sa functioneze ca un mecanism diabolic/infricosator pentru adversar. Piesa principal in acest angrenaj perfect a fost Mitica, marele si inegalabilul luptator din Agronomie.  Fratilor, au inceput sa curga golurile. Gusatii dominau, iar pinguinii marcau, de regula pe contraatac. Cu o aparare scai, adica cu 1,2 si uneori chiar 3 jucatori (Stelica, motanelul, Gaby sau Mitica) ”lipiti” de Ely, pinguinii au reusit treptat-treptat sa-i ”afecteze” jocul acestuia. Greseala fundamentala a gusatilor, de fapt doar a lui Ely si Cristi, de care au profitat din plin adversarii, a fost faptul ca marea majoritate a paselor si combinatiilor se derulau doar intre cei doi, care se cautau unul pe altul precum soarele cu luna, iar ceilalti echipieri erau practic spectatori. Mare eroare tactica, pentru ca in felul acesta pinguinilor le-a fost mult mai usor sa faca marcaj si sa anuleze repede atacurile pelicanilor. Ely nefacandu-si foarte bine jocul obisnuit, rolul de playmaker i-a revenit lui Cristi. Ambitios si doritor sa arate ca este extraordinar el s-a perindat pe toate posturile, portar, fundas, mijlocas la creatie si atacant. A facut risipa de efort, a avut si trei bare dar, din pacate pentru el, eficienta are alta unitate de masura. Golul, asta e UM in sistemul international (SI)! Un exemplu in acest sens este UM incasata de el pe cand era in poarta. La o faza rapida, derulata ”brici” pe ruta Stelica, mandel, Mitica, acesta din urma l-a executat magistral cu o torpila in plasa lateral. Dupa eveniment bietul Cristi intreba nedumerit ”ce s-a intamplat?”, ”de ce ne bucuram ?” pentru ca el vazuse mingea ultima oara la Capitan si o revazuse apoi taman la centrul terenului! I s-a explicat ca intr-o miime de secunda besica a rupt plasa laterala, a indoit gardul de sarma si a ricosat la centrul terenului pentru a fi repusa in joc (n.r. – Caragiale nu alta – cum s-ar zice: ”al naibii domn Mitica”)!!  Pentru simplitate (in aparenta) dar si pentru eficienta sa vreau sa descriu un alt gol a carui schema a fost lansata la apa de Gabita, apoi exersata de Popicu si acum dusa la perfectiune de Gaby. In poarta fiind, acesta din urma a degajat la un moment dat  inalt, lung si foarte exact, pe directia lui mandel, care dupa un stop perfect s-a intors fulgerator cu 180° si, fara sa se uite, a driblat fundajul care nu era acolo si a inscris apoi cu un sut precis executat cu portiunea ingusta a ghetei care delimiteaza spitul de rist. Ei?! Misto, nu?        

Asadar, dragi prieteni, de la 3-1 scorul s-a dus pana la cat credeti? . . . Aud?  Pai e vorba de un record, parca asa spuneam in debutul cronicii! . . .La 12 evident! Stiti la ce ma refer! Numar insemnat, cu CV nu gluma: 12 zei ai olimpului, 12 Apostoli, 12 luni calendaristice, 12 ore pe cadranul ceasului, 12 goluri pe 09.10.2015, iar astazi 12 participanti la joc, etc. Cu alte cuvinte doar golul din debut al lui Ely a facut sa nu se reediteze acel scor incredibil de acum 3 saptamani.  Oricum, reusita pinguinilor in frunte cu marele Capitan este una de poveste. 12-1 impotriva lui Ely nu e de ici de colo.   

Pentru statistica, autorii golurilor (UM): 

o   Mitica – 5, Tavi – 4, Vasea si Razvan cate unul , rspectiv

o   Ely – 1 si Bogdan 1 (autogol intentionat, optiune inteligenta pentru ca altminteri mandel, care-l talona, ar fi inscris cu siguranta–in felul acesta pelicanul i-a rapit satisfactia pinguinului) .

PS –  Data viitoare asteptam pe marii absenti  de astazi cat si din ultima perioada : Doru, Nelu, Cata, Tudor-TvR , Virgil.

PS – Finala perfecta la WTA-Singapore. Foarte, foarte perfecta (sic)!!!! Am vazut doar semifinala cu Radwanska. Nu-mi placea la fata si nici nu i-am dat in timp atentie polonezei, dar modul cum a jucat acest meci a fost impresionant. Fara a fi dotata cu forta fizica prea mare, dar avand inteligenta, tehnica extraordinara, mobilitate si multa, multa stapanire de sine a dominat-o si i-a anulat aproape in totalitate jocul Mugurizei. Sunt fanul ei in finala, desi instinctul imi spune ca Petra K. e favorita. Ce mai conteaza! Simona, care a fost in tribune, are material de unde sa se inspire pentru la anul. Pe ici, pe colo, pentru punctele esentiale care au tradat-o in ultima perioada.

Troleibuzul 94, cap de linie stația Agronomiei

Nu știu nici acum cum au reușit să-și revină supraviețuitorii masacrului de acum două săptămâni, mie unuia însă recunosc că mi-a fost greu. După meci, la o bere, hai noroc-noroc, mai un banc, mai o glumă, trei distonocalme, un film de desene animate, am adormit cu greu și-am visat o groază de goluri. Sâmbăta mi-am făcut de lucru, dumincă aproape uitasem, când sună convocatorul la ședința de partid. Mitică Le Copitan terminase de analizat partida proaspăt pierdută și acum împărțea fiecărui combatant procesul verbal de amendă: Motanu, zero în apărare, zero la mijlocul terenului, minus unu în atac, dar cel mai rău, i-a permis papagalului, &(/@-=^\ și  $!+|?}; (n.t: cenzurat, din motive de înainte de ora 24) de Tavi să dea o mie de goluri. Cu alte cuvinte, gigea Gabi, gigea Bețișor, bombon Stelică, dar câh Motanu și bine-ar face să-și caute echipă, dacă nu poate să arate și el  ceva pe teren.
 Cum vinerea trecută nu s-a pus la socoteală, c-a venit Tati și ne-a scos cu poarta iar Eli era rănit, termenul-limită s-a întâmplat să cadă chiar ieri. Primul semn rău a fost când m-am trezit retrogradat la juniori, al doilea, când am văzut echipa adversă, numai combatanți unul și altul, al treilea, când n-am zărit vreun portar la noi. De aici însă ni s-a tras și mare parte din noroc: Bețișor, într-un gest de mare caracter, s-a oferit să închidă el prăvălia și să înghită cheia, bașca să bage-n vitrină și-un anunț cu "Renovare, rugăm consumatorii să vină mâine". Șmecheria a ținut, așa că preț de-o jumătate de oră nu ne-a călcat picior de venetic prin careu, asta dacă nu-l punem la socoteală pe veșnicul inter rătăcitor Silică, cu pălăria într-o mână și doi poli în cealaltă, că-l trimisese doamna la piață după păstârnac și deturnase niște mărunțiș iar acu i-era sete și ar fi ciugulit ceva. Personal nu l-am băgat în seamă, a ajuns însă pe mâna lui Bebilă, care i-a aplicat două-trei măturoaie pe spinare și l-a cumințit.
Marea surpriză a venit însă din atac, unde, în urma unui joc super-combinativ între Eli, Cristi, Bogdan și nepotul rătăcitor Tavi, scorul a ajuns rapid la 5-0. După meci, am sesizat intenția unora de a-i pune o parte din goluri în cârca lui Ne Luțzu, ceea ce mi se pare neadevărat, de cele mai multe ori n-a avut ce să facă, și chiar dacă uneori primește bobițe mai ușoare nu mi-l amintesc să fi greșit la una în mod flagrant. Dincolo, Găbiță și mai ales Mitică au părut logodiți cu ghinionul, asta când nu i-a exasperat Bețișor cu intervențiile sale măiastre, chiar dacă norocul lor s-a mai îndreptat când l-am rechemat la vatră pe Tavi, un jucător  și, mai ales, un băiat excelent, dar căruia îi lipsește (încă!) instinctul de killer în apărare. Au mai dat unii, au mai luat alții, scor final 9-4, apoi fuga la bere. Acuma, sunt curios când o veni telefonul de la stăpânire, că l-am cam tăvălit de vreo trei ori pe Le Copitan, bașca una sau două bucăți la Găbiță, da' știu că sunt băieți buni și nu pun la inimă.

PS: Era să uit de echipe, m-am gândit că le-o fi ținut minte Silică, dar după vreo patru beri, țuică, palincă bașca ceva vin, am dubii dacă își mai amintește unde-a fost aseară. Așadar:
Eli și frații lui: Bețișor, Bebilă, Motanu, Bogdan, Biciclistu, Eli, Tavi (vezi că te-am trecut vârf!!!)
Tati și copiii: Ne Lutzu, Paulică, Gabi, Stelică, Găbiță, Mitică, Silică

Și totuși, pe unde-o fi Marinuș? Să ne bucurăm că l-a găsit un destin mai bun, sau o fi prea devreme?

                                                            *      *     *     *     *

Mi se pare mie, sau în poză apare și un nene care nu se bucură? De ce oare?

Revansa "unicului" Capitan din Agronomie

            Vineri, fiind ziua pe care o asteptam cu nerabdare ca s-o zbughim in Agronomie la intalnirea saptamanala de minifotbal, am urmarit de mai multe ori si cu o mai acuta atentie prognoza meteo, ultima data chiar la ora 14, inainte de a pleca spre teren si toate fatucile care prezentau, ne asigurau ca in Bucuresti nu va ploua pana marti; da de unde, realitatea care a urmat a batut buletinul meteo...
            De data asta am purces la drum cu bolidul propriu si personal, dar desi am plecat mai devreme, am reusit "performanta" sa fac un sfert de ora  pe 200 de metri pe str. Batistei, de la intersectia cu T. Arghezi si pana la intersectia cu b-dul N.Balcescu( la Inter). La 15.10 cand am ajuns la locul faptei, l-am gasit acolo doar pe bravul Stelica care a venit pe jos tocmai din Tei.La 15.30 eram abia 5 insi: Stelica, Ely( aparitie surpriza care zice ca a lipsit atata timp din cauza unei in tinderi la inghinali, ceea ce nu s-a prea cunoscut in timpul meciului), Nelutu-Bronson, Gabi(mare) si eu, subsemnatul Vasea. Am insistat pe acest aspect al orei de sosire in Agronomie deoarece tendinta de a veni tot mai tarziu se accentueaza, insa nu uitati ca ziua se micsoreaza constant si nu peste mult timp trecem la ora de iarna si riscam sa ne prinda intunericul pe teren...In sfarsit, pe la H 16 ne-am strans mai multi decat credeam, chiar ne-am inmultit spectaculos, ajungandu-se la 15 doritori de miscare si primii stropi timizi de ploaie cad peste cheliile celor mai multi dintre noi.Ca din "pura intamplare", Mitica a venit insotit de Gabita care, e drept, a zis ca va sta numai in poarta dupa oboseala acumulata si resimtita in urma celor 2 meciuri de joi seara, ceea ce s-a si adeverit. Cei care s-au incumetat sa purceada la alegeri au fost Mitica(caruia nu prea ia picat bine aparitia lui Ely) si Popica.
            PING-PEL, echipa celor 8 in ordinea pozitiei din teren:
            Gabita, Motanu, Stelica, Bebe, Bogdan, Bete, Mitica si Vasea( care urma sa treaca la ceilalti dupa pauza, la jumatatea meciului).
            PEL-PING, echipa celor 7:
              Nelu-Bronson, Paul, Cristi-biciclistul, Gabi, Popica, Ely siTavi.
            Dupa cum vedeti, ca sa respect, cat de cat, slabiciunea lui Tavi pentru denumirile de pinguini si pelicani, am numit Ping-Pel echipa cu mai multi pinguini traditionali in componenta, respectiv Pel-Ping echipa cu mai multi pelicani.
            Intr'un tarziu incepe si meciul si dupa doar 4-5 minute Mitica isi face simtita prezenta prin marcarea primului gol al partidei, cu un sut frumus din pozitie centrala cu un oarecare paravan facut de Vasea in fata careului mic.La o degajare lunga a lui Motanu daca nu ma insel sau daca da, a lui Gabita, Vasea era cat p-aci sa inscrie golul meciului in urma unei lovituri de cap care din pacate loveste bara jos in stg. portarului; ar fi fost un gol frumos, dar n-a fost sa fie. De partea cealalta, Ely incepe seria, sarabanda driblingurilor si a suturilor care nu prea nimeresc poarta...Mai trece ceva vreme si Mitica inscrie din nou, deci 2-0 pentru Ping-Pel. Dincolo se joaca cam solo, Ely continuand sa dribleze si sa suteze pe langa sau sa apere Gabita; ii soptesc "paznicului" meu Paulica ca daca Ely continua in acelasi mod, e clar ca se va enerva si victoria noastra e pe aproape. In sfarsit inscrie si Pel-Ping prin Ely sau cumva prin Popica care a impins balonul in poarta, dar nu stiu daca acesta nu trecuse deja linia...Coechipierii Ping-Pel resimt socul primirii golului si au cateva minute de deruta, dar se redreseaza la timp si acelasi Mitica inscrie din nou. Miticuta e peste tot si suteaza tare din lateral dr.si Vasea e f. aproape sa reia cu capul in poarta din lateral stg.Daca Mitica ar fi pasat sansele de gol ar fi fost mai mari sau daca Vasea ar fi plonjat la sutul(ceea ce e exclus la varsta sa) capitanului. Vasea a mai avut 2-3 suturi la poarta, numai cu spitul deoarece intinderea din fesa dreapta nu-i permite altfel.
            La acest scor de 3-1 e vremea ca Vasea sa schimbe "barca", o face, dar fara prea mare entuziasm. Incepe si o burnita sacaitoare care ne cam deranjeaza. Ely face acelasi joc de unul singur sau de cateva ori incearca sa intre in combinatie cu Cristi, dar nu se intampla nimic pe tabela de marcaj. Au fost multe situatii cand Tavi era singur sau Vasea, ori Popicu, insa Ely nu-i baga in seama si continua sa  dribleze si sa suteze din toate pozitiile; decat sa sutezi de 10-15 ori fara niciun rezultat, mai bine incearca cate o combinatie si cu ceilalti coechipieri, chiar daca rateaza si ei . Vasea, pur si simplu trebuia sa se fereasca din calea napraznicelor suturi ale lui Ely, era in pericol de accidentare, o minge chiar l-a lovit, dar nu era pe poarta asa cum a pretins Ely. Burnita devenea tot mai agasanta si pana la urma ratangiul de Ely reuseste sa mai inscrie un gol.Tot mai des balonul zboara peste inaltul gard si pana sa fie adus in teren unii dintre noi se retrag si se parea ca s-a incheiat joaca; totusi se convine sa se mai joace 5 min., insa nu se mai intampla nimic notabil si meciul se incheie cu scorul de 3-2 pentru Ping-Pel.
            Asa cum am mai spus-o si cu alte ocazii, cred ca jocul extrem de individualist prestat de Ely, faptul ca nu conlucreaza mai deloc cu ceilalti coechipieri, chiar daca nu sunt de nivelul sau, sutarea la poarta din orice pozitie si de la orice distanta si nervii care-si fac prezenta pe fondul nereusitelor, au condus la infrangerea echipei sale.
            Insa toate astea palesc pe langa evolutia de exceptie a bravului nostru Mitica care prin cele trei goluri marcate a adus victoria teamului sau si astfel si-a luat o stralucita revansa pentru esecul usturator din urma cu o saptamana. Orgoliul ranit al lui Mitica a rabufnit.
            Cine altul putea fi "unicul" CAPITAN din Agronomie decat Dom'MITICA.
            Sa ne traiasca!

Fila din Cartea recordurilor de ziua 5-a

Nimic din cele petrecute inaintea meciului de vineri 09.10.2015 nu prefigura ceva din cele ce urmau sa se intample pe teren.  Fac aceasta afirmatie deoarece cred ca jocul si scorul final sunt UNICATE in intrega istorie a fenomenului nostru, demne pentru o fila de referinta in Cartea recordurilor de ziua 5-a.

Acum, dupa mai bine de doua zile de la evenimente, abia mi-am revenit! Ca sa ma verific mi-am tras cu delicatete doua perechi de palme, m-am ciupit de lobul urechii drepte, apoi de cel al surorii din stanga , m-am frecat pe frunte si la ochi si m-am apucat sa scriu aceste randuri.

Dand indarat filmul amintirilor parca unele detalii ar fi putut sa tradeze cate ceva, dar in niciun caz la grandoarea sau decadenta lucrurilor asa cum s-au infaptuit si consemnat ele (depinde de unde sunt privite). De exemplu Sile, care a venit cu mine, era cam agitat de nu stiu ce probleme la firma, . . . intrebat fiind, Gaby mi-a raspuns cu mandrie ca Golful lui e pe benzina deci nu e inclus in grupul celor 11 milioane de exemplare cu spray depoluant doar pentru test, . . .Bebitu isi uitate sortul acasa, . . . Popi era intr-o vestimentatie super, de adevarat domn, . . . Mitica era agitat si el pentru ca venise cu mana goala si nu reusise sa-l transfere pe Gabita, macar pe postul de portar, . . . Bogdan care trada o dezinvoltura nemaivazuta la el, . . . Dorulet care tot ii dadea cu spectacolul care va urma . . . si tot asa. Pe Paulica nu l-am vizionat deloc inaintea partidei deoarece a venit ultimul, atunci cand Capitanu si Gaby tocmai finalizau alegerile .

Dragii mosului, iata echipele stabilite de cei doi :   

Pelicanii – Nelu, Paul, Bebe, Razvan, Mitica si Vasea   

Pinguinii – Popicu, Gaby, Bogdan, Stelica, Doru si Tavi  

Ordonarea jucatorilor este oarecum in ton cu posturile ocupate in formula tactica a fiecarei echipe. Ei, cum vi se pare componenta? Pai e aia care a rezultat la alegeri, adica una echilibrata, facuta de doi alegatori care, vorba aia, cunosc foarte bine materialul cu care se opereaza.   

Asadar, in conditiile unui joc cursiv, foarte frumos si spectaculos, fara intreruperi sau comentarii aiurea, scorul final a fost, . . . a fost . . . ,stati asa sa-mi amintesc, inca o clipa, a . . . da, da , 12-0  !?!?!?  pentru pinguini.  Nu pot sa cred nici acum! Si totusi e adevarat! 

Pinguinii au controlat partida in totalitate, de o maniera entuziasmanta. Sigur, se pot spune multe, dar cheia acestui scor inimaginabil a fost jocul 100% colectiv al pinguinilor, fara vedetisme gratuite si cu o eficienta incredibila, atat in aparare cat si in atac. Ca in atac s-au dat destule goluri e una, dar sa nu incasezi gol pe toata durata unui meci este cu totul altceva. Din cate imi amintesc, cred ca Popicu e singurul dintre noi care, fiind numai in poarta, nu a  primit gol. Eu stiu ca el ar fi vrut sa fie vedeta in atac, dar uite ca soarta l-a facut celebru pe un post care i s-a potrivit ca o manusa. Bravo lui! Ave Marinica! A aparat excelent, in plus, cu invatamintele bine trase dupa lectia lui Gabita de saptamana trecuta, a lansat catre varfuri mingi extraordinar de utile, trei dintre ele transformandu-se in goluri (primul gol al partidei a fost si cel mai frumos, o adevarata bijuterie – aruncare lunga si precisa spre mandel, saritura si ”cap prin rasucire”a la Fernando Torres, besica ducandu-se parabolic si imparabil in vinclul indepartat al portii aparate atunci de Nelutu).  

Cred ca nu gresesc daca afirm ca apararea pinguinilor a fost in primul rand la mijlocul terenului, acolo unde Stelica, Doru si Bogdan au fost fenomenali, fara exagerare. Mobilitatea, tenacitatea si marcajul strans la Mitica cat si la ceilalti care ar fi putut combina cu periculosul pelican, au facut ca jocul gusatilor sa se franga de cele mai multe ori in aceasta zona. Daca trecea cineva prin acest filtru de mijloc, atunci intra in rol Gaby , care facea curatenia de final. Iar atunci cand sutul venea de la distanta, actorul principal era, bineinteles Popicu. Nu stiu daca Mitica a apucat sa traga de vreo 3-4 ori.  Elocvent este ca cele mai periculoase bombe de care-mi amintesc au venit de la cei din spate, adica Paul si Nelu, iesit din poarta dupa primele 4 bobite.   

In atac lucrurile au fost extrem de simple. O reteta veche, socotita a fi demodata in comparatie cu stilul de joc impus de una sau alta din vedetele noastre care ii indruma din mers pe ceilalti si le arata cum sa joace sau ii cearta pentru fiecare nereusita (reala sau inventata), a facut praf si pulbere o echipa care nu a gasit raspuns la jocul colectiv, bazat pe libera si propria exprimare in joc ale fiecaruia, dupa posibilitati si imaginatie , unde pasele au realizat in permanenta legatura intre toti cei 6 pinguini. Acest ultim aspect s-a simtit, a dat incredere si a creat sentimentul ca toti participa la joc si la obtinerea victoriei. Pai, sa-l fi vazut pe Bogdan pornit pe contraatac dupa ce a recuperat mingea si apoi pasand decisiv pe varf sau, un-doi-urile dintre Doru cu Stelica sau cu mandel. Nu mai spun de jocul la constructie al lui Gaby care din spate pregatea parca uvertura fiecarei faze de atac. Au schimbat bietii nostri prieteni pelicani 4 portari (doar Mitica si motanelul nu au servit) si degeaba. Au incercat toate formulele de aparare. Degeaba. Golurile pinguinilor au venit constant, sacadat, precum gloantele de la o arma cu repetitie, repartizate uniform pe toata durata meciului. Daca impartim timpul de joc la 12 aflam intervalul aproximativ la care s-au marcat golurile invingatorilor. Ultimul, o alta bijuterie in colectia de 12, a pus punct unei partituri UNICE si-mi vine sa cred irepetabile, dar care vineri a existat in carne si oase.

Autorii golurilor :

- Doru 1g, (a speculat o eroare de transmitere a unui balon la portar, a interceptat si a marcat),

- Gaby 1g , (gol senzational, sut din lateral in vinclu, la o minge primita din lovitura de colt),

- Tavi, cu voia dvs. dragi cititori, 9 (noua) bobite , desi unii spun ca 10, dar o bucata o socot a fi autogol (la o lovitura de colt, executata de mandel , mingea balbaita de portar s-a strecurat, parsiva, in poarta). Restul s-au finalizat variat si dupa plac, adica cu stangul, cu dreptul, cu capul , de pe loc , din alergare, din deviere, la coltul scurt, la coltul lung , la . . . la, la donna e mobile, dar toate cu sprijinul pinguinilor mei, carora le multumesc pentru pasele primite , constant si foarte precise. Fara ele rezultatul ar fi fost 2 sau 3-0. Ratarile alb-negrilor, care au fost si ele nenumarate, nu le mai mentionez , nu-si mai au rostul. Ar fi prea mult si ar strica prezentarea de mai sus.

Daca noi astia 6 jucam joi, Romania era de atunci calificata. Din pacate generalul nu a avut cum sa stie in ziua a 4-a de maretele fapte ale celor 6 magnifici pinguini de ziua 5-a ?!  

Oricum, bravo tricolorilor pentru calificarea de . . . ieri !!  Ole! Ole!

Prânzul cel de taină

A plans și a plâns săracu' de sărea tricoul made in China pe el! Om al muncii cu răspundere, fotbalist de viță, cum să pățească el o așa o nefăcută, să-l bată maimuțoii de Popică și Motanu și dup-aia să-l și ia la perpulis, de-i fugea pământul de sub picioare și nu știa unde să se mai ascundă? Și asta n-ar fi tot: nu se știe cum, mai toată lumea a aflat de pocinog și l-a tratat pe măsură. Doamna casei i-a făcut meniu permanent de ciorbă de fasole cu antricot de ștevie (friptura-i pentru premianți, nu pentru luzeri), ăla mic nici nu l-a mai băgat în seamă și i-a cerut înapoi ăia doi poli cu care-l împrumutase să-și ia o litră de coniac pentru bărbați puternici. Mai rău, mireasa l-a scos complet din programul artistic: că doarme mama la ea, că se vede cu o prietenă, c-are de pus murături (altele decât el...) și că i-ar găsi un locșor în schemă de 1 martie anul viitor, da' să nu se mai prezinte ca până acum cu un mărțișor de tablă, că găsește ușa închisă. Nici cu vecinii n-avea s-o ducă mai bine: nea Pandele, cu care mai trăgea din când în când o tablă în spatele curții, s-a făcut că citește ziarul când l-a văzut, dar nu se uita nici măcar la poze, că-l ținea invers. Tanti Maricica, de la șapte, de la care mai lua pe datorie sare, ulei sau făină, nici măcar nu s-a învrednicit să-i răspundă la salut, trecând țanțoșă pe lângă el, pufnind furioasă că o să-i povestească ea lui bărbată-su depre unii prost-crescuți care profită de întuneric și-o ciupesc de fund, la cei șaptezeci de ani ai ei. Puradeii din bloc, care până mai ieri îl venerau, l-au simțit slab și cum copiii sunt răi, i-au blocat liftul la etaj, de-a trebuit să urce până la zece pe scări, auzind în spatele lui chicoteli și strigături gen "plângaciosul" sau "pensionarul". Bomboana pe tort a pus-o însă Vasilică, pechinezul lui tanti Doina de la patru, care l-a prins neatent și și-a făcut treaba mică pe manșeta de la cracul stâng, de-a trebuit să stea trei ore pe balcon la ghenă,  numărând la  stele, până a venit apa caldă pe streașină și-a putut să mai scape de miros.
Ce să facă? L-au luat gânduri rele și negre, dintre care retragerea era chiar cel mai blând, dar prea era de rușine să facă așa ceva. S-a gândit ce s-a gândit, preț de vreo trei sute de tărie, și-a luat inima în dinți și-a pus mâna pe telefon, în căutare de întăriri. Primul sunat, Mihăiță tenismanul, a răspuns cu greu, cam pe la al paișpelea apel și i-a spus pe șleau că-l credea piesă, nu găină la număr și că nu-l poate ajuta anul ăsta. Al doilea, Cătălin, era foarte ocupat cu un proiect, "hai te pup, pa, pa, pa, pa, sună-mă tu luna viitoare, (c-am acum numărul tău și știu să nu-ți răspund), ce mai face băieții, transmite-le din partea mea...". Cu Eli conversația a fost mai contondentă, s-au auzit pe fir cuvinte gen "panaramă" (sau panoramă, da nu credem), "ești slab, ești cel mai slab", apoi zgomotul de la închis. O variantă ar fi să apeleze la dușmani, dacă prieteni nu mai are, așa că l-a sunat într-o doară pe Popicu. Culmea, aici a găsit ceva înțelegere, dar totul s-a împotmolit când Marean a încercat să-i vâre la schimb pe gât o duzină de papuci  roz expirați, rămași pe stoc de la o nuntă care nu s-a mai ținut, c-a fugit nașu' cu mireasa. Următorul pe listă era Motanu și-și tot făcea curaj cum să-l abordeze, când, hopa, sună telefonul: Găbiță, în viziunea lui Chiftelaru zis și Prințul Cartoanelor. Bonjur, bonjur, ce mai faci, cum o mai duce doamna, hai c-am o afacere cu niște covoare peste vreo două săptămâni și tu te pricepi... Acum, știa că Găbiță e ca și retras din lumea derbedeilor ce aleargă o minge în scopul ca s-o chinuie și dup-aia dau fuga la băutură: a venit toamna, Bacovia, must, pastramă și inimioare pe parbriz, metafizică aplicată, plus că se pare c-ar fi îndrăgostit de una dintre colegele lui Matei. Oricum, stabilesc un prânz de afaceri, poate o ieși ceva. De aici avea să-i sară și norocul, după cum aveam să aflăm de la NeLuțu, prezent și el la discuție, dar discret ca de obicei, de a trebuit să depunem eforturi mari în a-l convinge să vorbească. Planul a fost de-a dreptul simplu prin ingeniozitatea sa: urma să vină separat la teren, Găbiță chiar spre ora începerii partidei, neechipat și oarecum din întâmplare, plecat fiind el în drum spre bibliotecă, dar cu permisul uitat sub pernă și hai să-i salute pe băeți. Zis și făcut, dar mai urma un pas, și poate cel mai greu, cum să facă să joace în aceeași echipă? S-a dovedit mai apoi c-a fost chiar floare la ureche, pentru că l-au găsit pe cel mai visător altruist cu putință cu care să facă alegerile: Bețișor blajinul. Iată cum a ieșit la zar:
Martorii lui Mitică: Găbiță, Bebică, Stelică, Biciclistu, Virgil (salutăm cu mare plăcere revenirea sa!), Tavi, Mitică însuși
Cavalerii lui Bețe: NeLuțu, Paulică, Motanu, Gabi, Bețișor, Marean. Bogdan, Silică.
Scor final, 4-2 pentru martori, pentru detalii tehnice apelați la Vasile Ilie Dobre, trimisul special al revistei Viața Satului la meci. Noi ne rezumăm în a comenta doar două aspecte: Mitică și-a mai spălat din blazon, prin două reușite de cant-autor, avem însă mari dubii în ceea ce-l privește pe Marean la ultimele trei goluri ale martorilor, mai ales că la sfârșitul partidei l-am văzut bot în bot bine-merci cu căpitanul, de unde pe față cei doi se urăsc sincer. Rămâne de văzut cine va apărea la teren în papuci, atunci vom avea mai multe indicii care și cum și-a apărat șansele.

Cavalerul veselei figuri

Plata terenului pentru meciul de vineri: zece lei, berile de după, între zero și douăzeci de lei, funcție de consum și de eventualele "sponsorizări". Momentele când îl prinzi pe un Mitică înfrânt la înghesuiala: de neprețuit...

                                                        *            *            *

Și totuși, n-a fost așa de la început. Hoțomanul a ales echipele cu Bețișor, iar după ce acesta și-a luat prima dată portar, pe bravul NeLuțu, lucrurile păreau să se îndrepte definitiv în favoarea căpitanului, după cum se vede și mai jos:
Real Madrid Gheboaia: Tavi, Biciclistu, Bebică, Stelică, Mitică, Silică, Tudorică
CF Barcelona Ghermănești: NeLuțu, Gabi, Paulică, Bogdan, Răzvan, Bețișor, Marean
Ce să mai zicem? Realul, ca brazii, cu Tavi sigur pe el în poartă, apărare excepțională, doi oameni de combinație, poate singurii prezenți în cele două loturi, atacant percutant și periculos, chiar dacă uneori se mai încalță invers. Dincolo, fundași, mijlocași în retragere și un vârf tocit, așa că mai mult de problema scorului nu părea să se pună. Iar începutul a fost ca la carte, cu atacuri în trombă ale realiștilor, combinații subtile, șuturi la poartă din orice poziții și doar bravura lui Silică, cel ce-a respins de pe linia porții șutul necruțător al lui Mitică, păstrează scorul la 0-0 și îl mai lasă pe capitan fără două din ultimele patru fire de păr. Nu pentru mult timp, căci Tudorică prinde un șut plasat de la distanță și-l păcălește pe bravul NeLuțu, ocupat să-l ușuiască pe Silică, care îl tot întreba cât e ceasul, că-și lăsase sacoșele la coadă la lapte, și nu vroia să piardă rândul. Se joacă la acest scor mai bine de aproape o oră (?), timp în care Barcelona schimbă tactica și liniile: Marean ia poarta în primire și se va dovedi că a fost una dintre zilele lui foarte bune, NeLuțu iese la cosit (în special la Tudorică...), Gabi joacă ceva mai retras și va închide cu brio culoarele inamicilor iar Răzvan își trage o pernă lângă Silică, devenit brusc portar. Prietenia dintre cei doi funcționează de minune, mai ales când primul scapă de cerberii inamici Pepe Biciclistul și Ramos Stelică, trage un șut leșinat în bară, mingea revine în spatele lui Silică, și acesta, cuprins de remușcări de la șutul lui Mitică, își introduce cu grație balonul în propria-i poartă.
Prietenia, ca orice relație adevărată, funcționează și în celălalt sens, pentru că Răzvan tratează cu nonșalanță alte câteva ocazii bune, dându-i portarului advers ocazia să se remarce, iar jocul părea că merge spre un egal nemeritat de vreuna din părți. Nu este însă de acord mijlocașul de creație al Barcelonei, Bogdan. Prima dată, plecat de pe extremă, îl servește cu un șorțuleț de senzație pe biciclist, ca apoi să preia rafinat în bara din dreapta. A fost ultimul avertisment, pentru că la cornerul ce avea să vină Răzvan îl vede demarcat pe același Bogdan, pasă din bucată a acestuia și gol Bețișor. Același Bețișor însă, un suflet prea milos pentru un sport atât de dur, se înduioșează brusc și îi ajută pe inamici să egaleze, moment în care deja Realul simțea victoria. N-a fost să fie însă, căci cel mai bun jucător de pe teren și din afara lui avea să preia pe cont propriu o pasă de la Bogdan iar șutul său necruțător din propriul teren avea să îndoaie mâinile bravului portar Siliboa Pantera Roz, aruncat într-un plonjon disperat, că-i căzuse din buzunar mărunțișul și să penetreze vinclul: 3 la 2 pentru Barcelona, scor menținut de campioni cu destulă lejeritate, ajutați și de torpila lui Bici, care a făcut pierdut balonul în boscheți preț de vreo cinci minute, adică chiar ultimele.
Bucurie mare pentru cei merituoși, întristare printre cei invinși și un mare semn de întrebare pentru El Capitano: să mai vină la teren sau să se retragă cât timp îl mai caută încă gloria și nu-l găsește? Nu ne putem permite să dăm sfaturi unor mari personalități, dar i-am sugera să nu-și facă alt program vinerea, nu de alta, dar e mai plăcut să ai un sparring-partner simțitor decât să bați pe vreunul care nu înțelege ceva...

Urmariti de o drona... (Mana 1-a din 3)

          Probabil ca asta era surpriza lui Gabita pe care ne-a anuntat-o de mai mult timp. Cand sa incepem disputa noastra 6 la 6 a sosit si Gabita, dar a zis ca nu joaca si s-a postat undeva in spatele terenului spre sala de sport, nestiind ce face acolo si din cand in cand o rupea la fuga, dar numai spre est si recupera ceva de pe jos. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca este vorba de o drona care era dusa de curentii de aer in acea directie, asa cum ne-a explicat Gabita dupa meci la bere. Parerea mea este ca aici si-au bagat coada rusii ca prea tragea saraca drona numai spre est.In sfarsit, vom citi in final explicatiile lui Gabita si, mai ales, vom vedea ce a reusit sa filmeze.
          Un meci fara juniori autentici.
Dupa mult timp n-a fost prezent la meci nici un junior; ma refer la Ely, Stefan si Vladut. intr'un fel a fost mai bine, mai ales ca n-a fost nici Cata si Gabita, chiar daca a fost de fata, n-a jucat, el avand de lucru cu drona cea buclucasa, care se tot prabusea, bine ca n-a cazut pe teren cum s-a intamplat la tenis, asa ca erau premize ca disputa sa fie mai echilibrata. Asadar dupa o pauza de circa o luna, in medie, pentru majoritatea jucatorilor prezenti, ne-am reintalnit din nou cu o oarecare emotie. Spre rusinea mea n-am fost atent la cine a facut alegeri si nici n-am intrebat, dar nici nu are vreo importanta, rezultand componenta celor doua echipe.
          Tinerii: Bogdan, Paul, Motanu, Tavi, Mitica, Popica.
          Batranii: Nelu, Bebe, Stelica, Bete Gabi, Vasea.
La inceput am avut impresia ca sunt doua echipe sensibil echilibrate si asa a si fost o buna perioada, dar o data cu trecerea timpului, prima echipa se impunea. De abia dupa meci, cand incercam sa depistam "juniorii" din fiecare formatie, ne-am dat seama ca cei din prima echipa erau sensibil mai tineri decat ceilalti si de aici si denumirea celor doua teamuri si pana la urma si diferenta de scor.Asa cum spuneam, la inceput disputa a fost echilibrata atat timp cat ne-au tinut balamalele.Sa nu mai punem la socoteala si caldura, chiar canicula din 18 sept. cu 31grade oficial la umbra, dar probabil cu 40 la nivelul terenului.Unde mai pui si loviturile primite de Vasea in barbie de la Motanu, de Gabi si Bete, caruia i s-a facut si rau la un moment dat de a iesit pe tusa. Tavi deschide scorul cu un sut din intoarcere la coltul scurt de pe stanga, surprinzandu-l pe Bronson. Dupa o lunga perioada, Vasea reuseste sa egaleze cu o reluare din prima la o minge venita de la Stelica, nu stiu daca a fost o pasa sau asa a sarit mingea. S-a jucat mult la egal,dar o minge il loveste pe Gabi in apropierea propriei porti si intra in gol, astfel tinerii lund conducerea. Pe fondul caderii noastre fizice, Mitica inscrie si el, iar Bogdan pune cireasa pe tort cu un gol frumos care atinge bara. Epuizati de efort, dar si de caldura punem capat ostilitatilor si ne retagem strategic in "boscheti"cum zice Motanu si savuram cateva beri de cap de vita furajata. Prezenta este aproape de suta la suta, lipsind doar Paul din peisaj, dar care este suplinit de Gabita dronaru.
          Vorbeam mai sus de varsta; "tinerii"-cel mai tinerel e Mitica cu 52 de anisori, apoi Motanu 53, Bogdan 56, Popica si Tavi prin preajma si cel mai puriu Paul spre 60.
          La batrani e jale: Nelu-Bronson peste 70, Gabi 69 spre 70, Vasea 68 spre 69, Bebe spre 68, Bete cam 60 si Stelica ceva mai flacau, dar oricum peste50.Diferenta de varsta e evidenta, chiar mai clara decat scorul.
          Cam asta a fost dragii mei, s-auzim numai de bine.    


”MANA 2-a”  ( cea a lui Tavi)

Revenire in forta a Fenomenului dupa CO.  Cum era obiceiul, dupa incheierea meciului  principal, prezentat mai sus de maestrul Sile, am purces in grup masiv la repriza cu ”lichide racoritoare” si ”bomboane agricole” ca doar se serveau in Agronomie. Mai dai una, mai dai doua, ca la olteni, lucrurile luara o turnura de-a-ndoaselea, ne-am aprins, in loc s-o stigem si apoi s-o stergem. Si uite asa ne pomeniram cu o dorinta nebuna pentru un alt meci. Zis si facut. Pe acelasi teren eliberat cu vreo ora si juma in urma, la lumina reflectoarelor si la porti mici, se incropira doua echipe de 5, in fiecare dintre acestea jucand si cate un pusti din cei scoliti la baza sportiva a lui Ionut. Pe margine, ramasi pe post de spectatori ( alo, Luci, esti pe faza?) Nelutu si Motanelul. Prezint putine garantii in ceea ce priveste componenta echipelor, asa de aprins ce eram. Asadar :

Echipa-1 (E1),   Tavi, Popicu, Stelica, Mitica ci Copilul-Inalt (14ani),

Echipa-2 (E2),   Bebe, Doru, Gaby, Gabita si Copilul-Scund (12)  

Meci frumos , nimic de zis, cu un scor sever , dar cu o desfasurare echilibrata, diferenta facand-o dupa perceptia mea mahmura din acele momente, cei doi ”tineri de pripas”. Amandoi talentati, dar foarte deosebiti in exprimare in raport cu echipierii. Cel inalt, fentangiu bun, dar individualist , fara urma de pasa sau combinatie cu partenerii, celalalt scund, fentangiu, agil, dar si cu ceva pase, suficient cat sa-i priasca lui Gabita si sa faca jocurile. Scor 4-0 pentru E2.  Imi amintesc ca primul gol a fost dat in urma unei deposedari a lui G la o incercare de dribling a lui mandel, dupa care E1 a dominat in buna parte dar si-a anulat multe faze de poarta si implicit posibilitatile de a marca, in buna parte, datorita celor aratate mai sus.  Oricum, victorie meritata pentru invingatori intr-un meci desfasurat intr-o atmosfera de vis, cu ceva mai multa racoare, sub un cer senin cu semiluna sau, cum imi spune Victor-Matei al meu : ”ce lumina tati! , uite luna, e ca o banana! ”.   Din pacate nu a durat decat vreo 20 de min. placerea deoarece urmau sa intre alti combatanti.

Dupa meci, presat de adversarul timp, am intins-o englezeste, adica repede si discret. Se pare ca unii mai rezistenti au continuat meciul in alte ”prelungiri” dictate de arbitrul veseliei.   

Tineti aproape, urmeaza ”Mana 3-a” ! Acolo....show!!

Mâna 3/3

Înainte de mână, o scurtă introducere. Tehnică. Până m-am dumirit cum să ţin drona în vânt, s-a prăbuşit de vreo trei ori şi am pierdut filmările. Acestea se pierd dacă nu apeşi butonul de oprire a înregistrării înainte de prăbuşire. Îmi pare rău că n-am avut suficientă prezenţă de spirit să-l apăs când s-a prăbuşit pe teren (da, Vasea, s-a întâmplat!). De fapt a fost un fel de aterizare forţată pentru că mi se descărcase primul acumulator: drona a coborât razant pe deasupra capteleor jucătorilor şi s-a oprit sub bara porţii apărate de Bogdan! Gol de kinogramă, aşa cum nu prea le-a ieşit bătrânilor! :)
În rest, din cauza curenţilor de aer, drona se legăna ca o barcă pe valuri, deci la fel şi camera. Iar când o ghidam spre înainte se înălţa ca şalupa, aşa că puteţi vedea şi căminele, şi ce se mai construieşte prin Agronomie! Am reuşit de vreo trei ori să prind drona cu mâna, aceasta fiind considerată cea mai sigură aterizare. În total, am strâns vreo 5 minute de film, concluzia fiind că, de acolo de sus, fotbalul de ziua 5 se vede destul de mic...:)

PS - La una dintre decolări, era să-l surprind pe Bebe într-un moment intim, la care i-ar fi trebuit scoica din cronica anterioară!