Iarna 2013 s-a încheiat cu o premieră, absolut toţi combatanţii de vinerea trecută au confirmat prin telefon că vor fi prezenţi la teren. Astfel, pe o vreme plângăcioasă, ne-am adunat 10 oameni, un număr apropiat de efectivul ideal de 6 la 6 pentru terenul mic. S-au făcut alegeri, iar pentru o imagine mai fidelă a ceea ce s-a întâmplat, echipele de mai jos sunt prezentate astfel: cei care au făcut alegeri sunt primii, apoi cei aleşi în ordine (reprezentatul echipei A alegând primul):
Echipa A: Ely, Motanu, Mitică, Stelică, Bebe
Echipa B: Găbiţă, Cristi, Gabi, Paul, Popică.
Scorul final a fost 10-15, meciul fiind extrem de disputat până la 10-10, cu avantaj când de o parte, când de alta. Echipa A a început în forţă, 2-0, 3-1, poate chiar diferenţă de 3 goluri la un moment dat, apoi echipa B a trecut într-un avantaj de 2 goluri, care a basculat iarăşi în favoarea Echipei A, aceasta trăindu-şi ultima perioadă de glorie la 10-8. În acest timp, portarul Popică a fost ciuruit din toate poziţiile, dar în special cu şuturi pe jos, cu şpiţul, cam jumătate din goluri fiind luate pe lângă picior, unele chiar atingându-l, plus un autogol când şi-a băgat mingea în poartă la un corner. Apoi, cu Paul în poartă, tabela s-a înţepenit la goluri primite, iar Popică a dat şi el două bucăţi din poziţia favorită. Această perioadă, în care s-a ajuns la 10-15, a fost destul de scurtă, marcată de reproşuri între cei de la Echipa A şi de epuizarea fizică a lui Ely (!), care nu a mai avut resurse să-şi încheie sprinturile cu goluri. Marcatori de la A au fost Ely (4, unul superb cu un voleu violent sub bară), Mitică (4, unul prin surprindere la colţul scurt, mingea susurând printre bară şi piciorul lui Popică) şi Motanu (1 gol, şut tare la semiînălţime de pe dreapta). La Echipa B, marcatorii au făcut cu schimbul, primele 7 goluri Găbiţă (unul după un slalom finalizat din unghi, cu călcâiul), apoi a urmat o serie de 6 ale lui Cristi, între care s-au interpus şi cele ale lui Popică. Două goluri care au cântărit greu, când echipa B era condusă, le-a dat Cristi pe acelaşi tipic: după respingeri din apărare, cu fundaş în faţă, a găsit din mişcare şi cracii adversarului, şi colţul porţii.
Nu vreau să închei până nu atrag atenţia asupra unui lucru: chestia cu "m-am supărat, îmi iau jucăriile şi plec" ar trebui evitată. La câţi am rămas, ieşirea unui om înseamnă the end of the game, e păcat de efortul de a ne strânge.
luni, 25 februarie 2013
duminică, 17 februarie 2013
Mai mulți la mai puțini
Nu știu cum de se face, dar fotbalistul de ziua cincea începe să fie o specie pe cale de dispariție. Bine, se știe că iarna n-a fost niciodată unul din anotimpurile sale preferate, dar au fost și cazuri (acompaniate de o vreme cu mult mai potrivnică decât cea de vineri) când în care ne-am trezit cu atâția combatanți la teren, de vroia căpitanu să mai trimită din ei pe acasă. Bunăoară, un meci pe care-l țineam minte, și aceasta pentru că a plouat aproape tot timpul, s-a jucat în ianuarie trecut în distribuții de zece la zece, mulți dintre cei de atunci nemaiservind patria. Să-i amintim, într-o ordine oarecare: Sudoru s-a operat și nu mai vine decât la pileală, lui Robert se pare că nu-i place anturajul, la fel ca lui Cristi-radio, Gică are probleme, Claudiu și le-a făcut singur, tenismanul nu servește decât în pauze, Nicu s-a apucat de alergat la modul profesionist, Cătălin e accidentat (baftă și recuperare cât mai rapidă!), frații Plăcintă, Vasile și Octavian se izmenesc, Lucică cu ea mică (așa a ieșit rima) e bunică, Bețișor servește din când în când, Virgil chiar mai rar. Iar dacă se întâmplă ca un băiat pe care zici că te poți baza, nea Paulică Balauru, să-și uite șoșoneii acasă, te poți trezi că ești pe punctul aproape de a nu juca.
Cum s-a brodit că am fost nouă, echipele s-au făcut la mica înțelegere, și aici trebuie să apreciem fair-playul lui Cristi, care a acceptat să joace cu doi oameni în minus, unul din o(ri)ficiu și altul, în speță Eugen, ce urma să vină după o jumătate de oră. Două genii neîncăpând în aceeași tabără, au fost folosite pe post de portdrapel (sau, mai bine zis, umeraș, după cum le recomandă fizicul) , cele două formații purtând ilustrul lor nume, după cum urmează:
Echipa Milică: Bebe, Stelică, Motanu, Milică, Găbiță
Echipa Găină: Cristi, Tudor, Eli, RoziMarin
Distribuțiile s-au mai schimbat, Milică trecând temporar la găini, între plecarea lui Tudor și sosirea lui Eugen, ca după plecarea lui Bebe și Motanu să se facă găină. Probabil că ai lui Milică au bătut, Bebe ținând poarta mai mult decât onorabil, dar și ceilalți au jucat la fel de slab, având de partea lor și ghinionul, prin cele cel puțin zece bare la activ. Asta ca să nu mai spunem că s-ar putea să compenseze cu norocul în dragoste, RoziMarinică fiind surprins în repetate rânduri cum se pupa singur pe mânuță. Evident, scorul contează mai puțin, mai ales că eu unul nici nu-l mai țin minte, dar probabil c-au fost o sumedenie de goluri, din moment ce până și eu am avut cinci bucăți, deși n-am traversat mijlocul terenului de mai mult de zece ori. Aș fi fost chiar foarte mulțumit, cu un gol printre ulubele leșinatului și două după șuturi din propriul (!) careu, dar nu pot uita că în final am fost ciuruit de Găbiță, cinci-șase bucăți în doar câteva minute, pe când păzeam poarta nevertebratelor. Asta-mi trebuie, dacă ajung să joc cu Fleșcăitu în echipă și marțafoiu are procentaj sută la sută la pase reușite. Bineînțeles, la adversar.
Cum s-a brodit că am fost nouă, echipele s-au făcut la mica înțelegere, și aici trebuie să apreciem fair-playul lui Cristi, care a acceptat să joace cu doi oameni în minus, unul din o(ri)ficiu și altul, în speță Eugen, ce urma să vină după o jumătate de oră. Două genii neîncăpând în aceeași tabără, au fost folosite pe post de portdrapel (sau, mai bine zis, umeraș, după cum le recomandă fizicul) , cele două formații purtând ilustrul lor nume, după cum urmează:
Echipa Milică: Bebe, Stelică, Motanu, Milică, Găbiță
Echipa Găină: Cristi, Tudor, Eli, RoziMarin
Distribuțiile s-au mai schimbat, Milică trecând temporar la găini, între plecarea lui Tudor și sosirea lui Eugen, ca după plecarea lui Bebe și Motanu să se facă găină. Probabil că ai lui Milică au bătut, Bebe ținând poarta mai mult decât onorabil, dar și ceilalți au jucat la fel de slab, având de partea lor și ghinionul, prin cele cel puțin zece bare la activ. Asta ca să nu mai spunem că s-ar putea să compenseze cu norocul în dragoste, RoziMarinică fiind surprins în repetate rânduri cum se pupa singur pe mânuță. Evident, scorul contează mai puțin, mai ales că eu unul nici nu-l mai țin minte, dar probabil c-au fost o sumedenie de goluri, din moment ce până și eu am avut cinci bucăți, deși n-am traversat mijlocul terenului de mai mult de zece ori. Aș fi fost chiar foarte mulțumit, cu un gol printre ulubele leșinatului și două după șuturi din propriul (!) careu, dar nu pot uita că în final am fost ciuruit de Găbiță, cinci-șase bucăți în doar câteva minute, pe când păzeam poarta nevertebratelor. Asta-mi trebuie, dacă ajung să joc cu Fleșcăitu în echipă și marțafoiu are procentaj sută la sută la pase reușite. Bineînțeles, la adversar.
luni, 11 februarie 2013
Suflu nou
Vremea capricioasă de vineri, cu ploi în reprize, era să ne pună iarăşi capac. Am început meciul în formulă de 5 contra 5, ceea ce înseamnă că fără cei 2 băieţi noi, pe care i-am adus eu (Găbiţă), nu s-ar fi jucat. Echipele...
Echipa A: Bebe, Paul, Motanu, Mitică, Ely + Eugen, după juma' de oră
Echipa B: Găbiţă, Popică, Stelică, Mircea, Piticu
Ca să poată evalua echipele şi cei care n-au fost, Piticu are 23 de ani, atacant (Gabi a jucat cu el vreo 2-3 ani în echipa noastră de la competiţie, unde şi Popică şi Cristi îl văzuseră în destule meciuri), în schimb pe Mircea nici măcar eu nu-l văzusem vreodată jucând fotbal, doar tenis de picior, el fiind mai de vârsta mea, vreo 40 de ani, şi ne-a arătat un stil cam ca al lui Cătălin-Spania, circula mingea fără atingeri în plus. Acestea fiind zise, vă daţi seama că echipele iniţiale erau dezechilibrate, deşi Ely a ghicit unde e piatra, preferând însă să-şi aleagă un fundaş, pe Motanu, ceea ce-mi aminteşte de Mitică, acum câţiva ani, pe zăpadă, care-şi luase exclusiv apărători şi după aia se mira de ce pierde! :)
Echipa A începe în forţă, 2-0, ambele goluri cu şpiţul, la firul ierbii. De fapt, pe tot parcursul meciului, am luat o mulţime de goluri cu şpiţul, de la Ely, Mitică şi Motanu, date şi cu precizie de lunetişti, numai lângă bară sau bară-gol! Încet-încet, echipa B începe să se cunoască (nici ăştia noi nu se cunoşteau între ei!) şi până ajunge Eugen scorul devine 7-3 pentru B, toate golurile înscrise de Piticu şi Mircea. Cu Eugen, însă, Echipa A începe să vină peste noi şi se apropie la un singur gol, cu om în plus trendul fiind clar în favoarea lor. Trebuia să schimbăm ceva şi, deşi îmi propusesem să stau tot meciul în poartă, fac schimb cu Popică. Mişcarea s-a dovedit inspirată, Popică n-a luat gol vreo 15-20 de minute, în timp ce în atac, cu 3 oameni predispuşi la combinaţii în viteză, ne-am dus destul de repede la diferenţă de 6 goluri. În perioada asta, deşi teoretic rămăsesem într-un singur fundaş, Stelică s-a ţinut ca scaiul de Ely, care s-a încărcat cu energie negativă, sabotându-şi randamentul. Am revenit în poartă şi din nou situaţia a basculat, Echipa A venind iarăşi la minus un gol! Asta şi pentru că Popică s-a mutat în atac, dar, cu doi oameni care nu ştiau ce joacă el, n-a reuşit să se lipească de gol. Am făcut din nou rocada în poartă şi meciul s-a terminat după ce Echipa B s-a dus la diferenţă de 5-6 goluri. Să tot fi fost vreo 18 sau 17 la vreo 12. De la Echipa A cele mai multe au înscris Mitică şi Ely, dar şi Motanu şi Eugen. Deosebit a fost ăla cu călcâiul la colţul scurt (Mitică? Motanu?). De la Echipa B au înscris în principal Piticu şi Mircea, iar eu vreo 3. Deosebit a fost un voleu cu latul sub bară, mingea înfăşurând plasa în jurul transversalei şi rămânând agăţată acolo!
Una peste alta, s-a salvat ziua de fotbal şi poate că am câştigat şi combatanţi noi de ziua 5, că prea ne rărisem. Unul dintre absenţii motivaţi este Cătălin, cu care am vorbit la telefon după operaţie, a decurs bine, e optimist, abia aşteaptă să revină. Chiar mai repede, odată cu primăvara, îi aşteptăm şi pe ceilalţi, acum doar cititori.
Echipa A: Bebe, Paul, Motanu, Mitică, Ely + Eugen, după juma' de oră
Echipa B: Găbiţă, Popică, Stelică, Mircea, Piticu
Ca să poată evalua echipele şi cei care n-au fost, Piticu are 23 de ani, atacant (Gabi a jucat cu el vreo 2-3 ani în echipa noastră de la competiţie, unde şi Popică şi Cristi îl văzuseră în destule meciuri), în schimb pe Mircea nici măcar eu nu-l văzusem vreodată jucând fotbal, doar tenis de picior, el fiind mai de vârsta mea, vreo 40 de ani, şi ne-a arătat un stil cam ca al lui Cătălin-Spania, circula mingea fără atingeri în plus. Acestea fiind zise, vă daţi seama că echipele iniţiale erau dezechilibrate, deşi Ely a ghicit unde e piatra, preferând însă să-şi aleagă un fundaş, pe Motanu, ceea ce-mi aminteşte de Mitică, acum câţiva ani, pe zăpadă, care-şi luase exclusiv apărători şi după aia se mira de ce pierde! :)
Echipa A începe în forţă, 2-0, ambele goluri cu şpiţul, la firul ierbii. De fapt, pe tot parcursul meciului, am luat o mulţime de goluri cu şpiţul, de la Ely, Mitică şi Motanu, date şi cu precizie de lunetişti, numai lângă bară sau bară-gol! Încet-încet, echipa B începe să se cunoască (nici ăştia noi nu se cunoşteau între ei!) şi până ajunge Eugen scorul devine 7-3 pentru B, toate golurile înscrise de Piticu şi Mircea. Cu Eugen, însă, Echipa A începe să vină peste noi şi se apropie la un singur gol, cu om în plus trendul fiind clar în favoarea lor. Trebuia să schimbăm ceva şi, deşi îmi propusesem să stau tot meciul în poartă, fac schimb cu Popică. Mişcarea s-a dovedit inspirată, Popică n-a luat gol vreo 15-20 de minute, în timp ce în atac, cu 3 oameni predispuşi la combinaţii în viteză, ne-am dus destul de repede la diferenţă de 6 goluri. În perioada asta, deşi teoretic rămăsesem într-un singur fundaş, Stelică s-a ţinut ca scaiul de Ely, care s-a încărcat cu energie negativă, sabotându-şi randamentul. Am revenit în poartă şi din nou situaţia a basculat, Echipa A venind iarăşi la minus un gol! Asta şi pentru că Popică s-a mutat în atac, dar, cu doi oameni care nu ştiau ce joacă el, n-a reuşit să se lipească de gol. Am făcut din nou rocada în poartă şi meciul s-a terminat după ce Echipa B s-a dus la diferenţă de 5-6 goluri. Să tot fi fost vreo 18 sau 17 la vreo 12. De la Echipa A cele mai multe au înscris Mitică şi Ely, dar şi Motanu şi Eugen. Deosebit a fost ăla cu călcâiul la colţul scurt (Mitică? Motanu?). De la Echipa B au înscris în principal Piticu şi Mircea, iar eu vreo 3. Deosebit a fost un voleu cu latul sub bară, mingea înfăşurând plasa în jurul transversalei şi rămânând agăţată acolo!
Una peste alta, s-a salvat ziua de fotbal şi poate că am câştigat şi combatanţi noi de ziua 5, că prea ne rărisem. Unul dintre absenţii motivaţi este Cătălin, cu care am vorbit la telefon după operaţie, a decurs bine, e optimist, abia aşteaptă să revină. Chiar mai repede, odată cu primăvara, îi aşteptăm şi pe ceilalţi, acum doar cititori.
luni, 4 februarie 2013
Fără XXX
S-a evitat un nou X care ar fi transformat fotbalul din Agronomie într-un serial pentru adulţi. În sfârşit, vreme frumoasă în cea de-a 5-a zi, păstrată pentru fotbal din moşi strămoşi. Fiindcă trăim timpuri moderne, s-au făcut alegeri, de data asta Ely şi Claudiu şi-au împărţit echipele ca fraţii. Primul a ghicit unde e piatra, dar şi-a anulat avantajul alegându-mă pe mine în poartă, deşi jucam doar forţat de împrejurări, combatanţii fiind altfel în număr impar. În final, echipele au arătat cam aşa:
Echipa A: Găbiţă, Bebe, Motanu, Stelică, Mitică, Ely
Echipa B: Luci, Paul, Gabi, Claudiu (după vreo 30 de minute înlocuit de Eugen), Cristi, Popică
Ca mai mereu în ultimul timp, meciul a fost echilibrat, până spre final, din care puteţi vedea o parte la sfârşitul cronicii. Avantajul de câte un gol, maximum două, a balansat când de o parte, când de alta, exagerat de imprevizibil. Când una din părţi părea că îşi impune jocul, din senin apărea ceva destabilizator. De exemplu, Echipa A a întors scorul cu bulan maxim în vreo 15-20 de secunde, când Luci a scăpat o minge în faţa lui Mitică, de ciudă s-a dus să dea nişte picioare în gard, coechipierii săi au pornit mingea, au pierdut-o instant şi s-a înscris în poarta goală! Dincoace, era deranj mare la şuturile pe jos, am înhăţat destule, numai de la Popică vreo 3 (probabil suferea de o boală molipsitoare, altfel nu-mi explic de ce nu-l ţinea nimeni, niciodată!).
Alt factor destabilizator, de data asta decisiv, a apărut când Paul s-a cerut iarăşi la dentist, moment în care Echipa A avea avantaj de 2 goluri. Am ieşit şi eu ca să compensez, trecând la treaba pentru care venisem pregătit. În timp ce echipa A a rămas echilibrată, în poartă intrând unul dintre cei 3 fundaşi, Bebe, Echipa B a rămas pe spate doar cu Gabi, ajutat de cine se mai nimerea, dacă se nimerea. Se poate vedea în filmuleţ că era pericol la orice contraatac, dar şi că Bebe a scăpat fără gol, după intervenţii la Eugen, Popică şi Cristi. Am prins pentru eternitate două goluri ale lui Mitică, dar din păcate am oprit filmarea înainte de ultimul gol, al lui Motanu, care şi-a salvat astfel imaginea după ce la începutul meciului expediase vreo 3 şuturi peste gard, la unul din ele mingea fiind cât pe ce să rămână pe acoperişul sălii de sport!
În concluzie, meciul s-a încheiat cu 5 goluri avantaj pentru Echipa A, cam 11-6, golurile fiind înscrise de Ely şi Mitică la paritate, Motanu - una bucată, respectiv Cristi şi Popică, tot la paritate (scuze dacă mi-a scăpat vreun gol al altcuiva, dar nu-mi vine niciunul în minte). Oricât aş fi vrut, n-am putut lăsa sonorul original la filmare (am stabilit doar, fără XXX!), dar am ales o coloană sonoră pe măsură. A se savura...
Echipa A: Găbiţă, Bebe, Motanu, Stelică, Mitică, Ely
Echipa B: Luci, Paul, Gabi, Claudiu (după vreo 30 de minute înlocuit de Eugen), Cristi, Popică
Ca mai mereu în ultimul timp, meciul a fost echilibrat, până spre final, din care puteţi vedea o parte la sfârşitul cronicii. Avantajul de câte un gol, maximum două, a balansat când de o parte, când de alta, exagerat de imprevizibil. Când una din părţi părea că îşi impune jocul, din senin apărea ceva destabilizator. De exemplu, Echipa A a întors scorul cu bulan maxim în vreo 15-20 de secunde, când Luci a scăpat o minge în faţa lui Mitică, de ciudă s-a dus să dea nişte picioare în gard, coechipierii săi au pornit mingea, au pierdut-o instant şi s-a înscris în poarta goală! Dincoace, era deranj mare la şuturile pe jos, am înhăţat destule, numai de la Popică vreo 3 (probabil suferea de o boală molipsitoare, altfel nu-mi explic de ce nu-l ţinea nimeni, niciodată!).
Alt factor destabilizator, de data asta decisiv, a apărut când Paul s-a cerut iarăşi la dentist, moment în care Echipa A avea avantaj de 2 goluri. Am ieşit şi eu ca să compensez, trecând la treaba pentru care venisem pregătit. În timp ce echipa A a rămas echilibrată, în poartă intrând unul dintre cei 3 fundaşi, Bebe, Echipa B a rămas pe spate doar cu Gabi, ajutat de cine se mai nimerea, dacă se nimerea. Se poate vedea în filmuleţ că era pericol la orice contraatac, dar şi că Bebe a scăpat fără gol, după intervenţii la Eugen, Popică şi Cristi. Am prins pentru eternitate două goluri ale lui Mitică, dar din păcate am oprit filmarea înainte de ultimul gol, al lui Motanu, care şi-a salvat astfel imaginea după ce la începutul meciului expediase vreo 3 şuturi peste gard, la unul din ele mingea fiind cât pe ce să rămână pe acoperişul sălii de sport!
În concluzie, meciul s-a încheiat cu 5 goluri avantaj pentru Echipa A, cam 11-6, golurile fiind înscrise de Ely şi Mitică la paritate, Motanu - una bucată, respectiv Cristi şi Popică, tot la paritate (scuze dacă mi-a scăpat vreun gol al altcuiva, dar nu-mi vine niciunul în minte). Oricât aş fi vrut, n-am putut lăsa sonorul original la filmare (am stabilit doar, fără XXX!), dar am ales o coloană sonoră pe măsură. A se savura...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)