sâmbătă, 26 septembrie 2015

Cavalerul veselei figuri

Plata terenului pentru meciul de vineri: zece lei, berile de după, între zero și douăzeci de lei, funcție de consum și de eventualele "sponsorizări". Momentele când îl prinzi pe un Mitică înfrânt la înghesuiala: de neprețuit...

                                                        *            *            *

Și totuși, n-a fost așa de la început. Hoțomanul a ales echipele cu Bețișor, iar după ce acesta și-a luat prima dată portar, pe bravul NeLuțu, lucrurile păreau să se îndrepte definitiv în favoarea căpitanului, după cum se vede și mai jos:
Real Madrid Gheboaia: Tavi, Biciclistu, Bebică, Stelică, Mitică, Silică, Tudorică
CF Barcelona Ghermănești: NeLuțu, Gabi, Paulică, Bogdan, Răzvan, Bețișor, Marean
Ce să mai zicem? Realul, ca brazii, cu Tavi sigur pe el în poartă, apărare excepțională, doi oameni de combinație, poate singurii prezenți în cele două loturi, atacant percutant și periculos, chiar dacă uneori se mai încalță invers. Dincolo, fundași, mijlocași în retragere și un vârf tocit, așa că mai mult de problema scorului nu părea să se pună. Iar începutul a fost ca la carte, cu atacuri în trombă ale realiștilor, combinații subtile, șuturi la poartă din orice poziții și doar bravura lui Silică, cel ce-a respins de pe linia porții șutul necruțător al lui Mitică, păstrează scorul la 0-0 și îl mai lasă pe capitan fără două din ultimele patru fire de păr. Nu pentru mult timp, căci Tudorică prinde un șut plasat de la distanță și-l păcălește pe bravul NeLuțu, ocupat să-l ușuiască pe Silică, care îl tot întreba cât e ceasul, că-și lăsase sacoșele la coadă la lapte, și nu vroia să piardă rândul. Se joacă la acest scor mai bine de aproape o oră (?), timp în care Barcelona schimbă tactica și liniile: Marean ia poarta în primire și se va dovedi că a fost una dintre zilele lui foarte bune, NeLuțu iese la cosit (în special la Tudorică...), Gabi joacă ceva mai retras și va închide cu brio culoarele inamicilor iar Răzvan își trage o pernă lângă Silică, devenit brusc portar. Prietenia dintre cei doi funcționează de minune, mai ales când primul scapă de cerberii inamici Pepe Biciclistul și Ramos Stelică, trage un șut leșinat în bară, mingea revine în spatele lui Silică, și acesta, cuprins de remușcări de la șutul lui Mitică, își introduce cu grație balonul în propria-i poartă.
Prietenia, ca orice relație adevărată, funcționează și în celălalt sens, pentru că Răzvan tratează cu nonșalanță alte câteva ocazii bune, dându-i portarului advers ocazia să se remarce, iar jocul părea că merge spre un egal nemeritat de vreuna din părți. Nu este însă de acord mijlocașul de creație al Barcelonei, Bogdan. Prima dată, plecat de pe extremă, îl servește cu un șorțuleț de senzație pe biciclist, ca apoi să preia rafinat în bara din dreapta. A fost ultimul avertisment, pentru că la cornerul ce avea să vină Răzvan îl vede demarcat pe același Bogdan, pasă din bucată a acestuia și gol Bețișor. Același Bețișor însă, un suflet prea milos pentru un sport atât de dur, se înduioșează brusc și îi ajută pe inamici să egaleze, moment în care deja Realul simțea victoria. N-a fost să fie însă, căci cel mai bun jucător de pe teren și din afara lui avea să preia pe cont propriu o pasă de la Bogdan iar șutul său necruțător din propriul teren avea să îndoaie mâinile bravului portar Siliboa Pantera Roz, aruncat într-un plonjon disperat, că-i căzuse din buzunar mărunțișul și să penetreze vinclul: 3 la 2 pentru Barcelona, scor menținut de campioni cu destulă lejeritate, ajutați și de torpila lui Bici, care a făcut pierdut balonul în boscheți preț de vreo cinci minute, adică chiar ultimele.
Bucurie mare pentru cei merituoși, întristare printre cei invinși și un mare semn de întrebare pentru El Capitano: să mai vină la teren sau să se retragă cât timp îl mai caută încă gloria și nu-l găsește? Nu ne putem permite să dăm sfaturi unor mari personalități, dar i-am sugera să nu-și facă alt program vinerea, nu de alta, dar e mai plăcut să ai un sparring-partner simțitor decât să bați pe vreunul care nu înțelege ceva...

vineri, 18 septembrie 2015

Urmariti de o drona... (Mana 1-a din 3)

          Probabil ca asta era surpriza lui Gabita pe care ne-a anuntat-o de mai mult timp. Cand sa incepem disputa noastra 6 la 6 a sosit si Gabita, dar a zis ca nu joaca si s-a postat undeva in spatele terenului spre sala de sport, nestiind ce face acolo si din cand in cand o rupea la fuga, dar numai spre est si recupera ceva de pe jos. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca este vorba de o drona care era dusa de curentii de aer in acea directie, asa cum ne-a explicat Gabita dupa meci la bere. Parerea mea este ca aici si-au bagat coada rusii ca prea tragea saraca drona numai spre est.In sfarsit, vom citi in final explicatiile lui Gabita si, mai ales, vom vedea ce a reusit sa filmeze.
          Un meci fara juniori autentici.
Dupa mult timp n-a fost prezent la meci nici un junior; ma refer la Ely, Stefan si Vladut. intr'un fel a fost mai bine, mai ales ca n-a fost nici Cata si Gabita, chiar daca a fost de fata, n-a jucat, el avand de lucru cu drona cea buclucasa, care se tot prabusea, bine ca n-a cazut pe teren cum s-a intamplat la tenis, asa ca erau premize ca disputa sa fie mai echilibrata. Asadar dupa o pauza de circa o luna, in medie, pentru majoritatea jucatorilor prezenti, ne-am reintalnit din nou cu o oarecare emotie. Spre rusinea mea n-am fost atent la cine a facut alegeri si nici n-am intrebat, dar nici nu are vreo importanta, rezultand componenta celor doua echipe.
          Tinerii: Bogdan, Paul, Motanu, Tavi, Mitica, Popica.
          Batranii: Nelu, Bebe, Stelica, Bete Gabi, Vasea.
La inceput am avut impresia ca sunt doua echipe sensibil echilibrate si asa a si fost o buna perioada, dar o data cu trecerea timpului, prima echipa se impunea. De abia dupa meci, cand incercam sa depistam "juniorii" din fiecare formatie, ne-am dat seama ca cei din prima echipa erau sensibil mai tineri decat ceilalti si de aici si denumirea celor doua teamuri si pana la urma si diferenta de scor.Asa cum spuneam, la inceput disputa a fost echilibrata atat timp cat ne-au tinut balamalele.Sa nu mai punem la socoteala si caldura, chiar canicula din 18 sept. cu 31grade oficial la umbra, dar probabil cu 40 la nivelul terenului.Unde mai pui si loviturile primite de Vasea in barbie de la Motanu, de Gabi si Bete, caruia i s-a facut si rau la un moment dat de a iesit pe tusa. Tavi deschide scorul cu un sut din intoarcere la coltul scurt de pe stanga, surprinzandu-l pe Bronson. Dupa o lunga perioada, Vasea reuseste sa egaleze cu o reluare din prima la o minge venita de la Stelica, nu stiu daca a fost o pasa sau asa a sarit mingea. S-a jucat mult la egal,dar o minge il loveste pe Gabi in apropierea propriei porti si intra in gol, astfel tinerii lund conducerea. Pe fondul caderii noastre fizice, Mitica inscrie si el, iar Bogdan pune cireasa pe tort cu un gol frumos care atinge bara. Epuizati de efort, dar si de caldura punem capat ostilitatilor si ne retagem strategic in "boscheti"cum zice Motanu si savuram cateva beri de cap de vita furajata. Prezenta este aproape de suta la suta, lipsind doar Paul din peisaj, dar care este suplinit de Gabita dronaru.
          Vorbeam mai sus de varsta; "tinerii"-cel mai tinerel e Mitica cu 52 de anisori, apoi Motanu 53, Bogdan 56, Popica si Tavi prin preajma si cel mai puriu Paul spre 60.
          La batrani e jale: Nelu-Bronson peste 70, Gabi 69 spre 70, Vasea 68 spre 69, Bebe spre 68, Bete cam 60 si Stelica ceva mai flacau, dar oricum peste50.Diferenta de varsta e evidenta, chiar mai clara decat scorul.
          Cam asta a fost dragii mei, s-auzim numai de bine.    


”MANA 2-a”  ( cea a lui Tavi)

Revenire in forta a Fenomenului dupa CO.  Cum era obiceiul, dupa incheierea meciului  principal, prezentat mai sus de maestrul Sile, am purces in grup masiv la repriza cu ”lichide racoritoare” si ”bomboane agricole” ca doar se serveau in Agronomie. Mai dai una, mai dai doua, ca la olteni, lucrurile luara o turnura de-a-ndoaselea, ne-am aprins, in loc s-o stigem si apoi s-o stergem. Si uite asa ne pomeniram cu o dorinta nebuna pentru un alt meci. Zis si facut. Pe acelasi teren eliberat cu vreo ora si juma in urma, la lumina reflectoarelor si la porti mici, se incropira doua echipe de 5, in fiecare dintre acestea jucand si cate un pusti din cei scoliti la baza sportiva a lui Ionut. Pe margine, ramasi pe post de spectatori ( alo, Luci, esti pe faza?) Nelutu si Motanelul. Prezint putine garantii in ceea ce priveste componenta echipelor, asa de aprins ce eram. Asadar :

Echipa-1 (E1),   Tavi, Popicu, Stelica, Mitica ci Copilul-Inalt (14ani),
Echipa-2 (E2),   Bebe, Doru, Gaby, Gabita si Copilul-Scund (12)  

Meci frumos , nimic de zis, cu un scor sever , dar cu o desfasurare echilibrata, diferenta facand-o dupa perceptia mea mahmura din acele momente, cei doi ”tineri de pripas”. Amandoi talentati, dar foarte deosebiti in exprimare in raport cu echipierii. Cel inalt, fentangiu bun, dar individualist , fara urma de pasa sau combinatie cu partenerii, celalalt scund, fentangiu, agil, dar si cu ceva pase, suficient cat sa-i priasca lui Gabita si sa faca jocurile. Scor 4-0 pentru E2.  Imi amintesc ca primul gol a fost dat in urma unei deposedari a lui G la o incercare de dribling a lui mandel, dupa care E1 a dominat in buna parte dar si-a anulat multe faze de poarta si implicit posibilitatile de a marca, in buna parte, datorita celor aratate mai sus.  Oricum, victorie meritata pentru invingatori intr-un meci desfasurat intr-o atmosfera de vis, cu ceva mai multa racoare, sub un cer senin cu semiluna sau, cum imi spune Victor-Matei al meu : ”ce lumina tati! , uite luna, e ca o banana! ”.   Din pacate nu a durat decat vreo 20 de min. placerea deoarece urmau sa intre alti combatanti.

Dupa meci, presat de adversarul timp, am intins-o englezeste, adica repede si discret. Se pare ca unii mai rezistenti au continuat meciul in alte ”prelungiri” dictate de arbitrul veseliei.   

Tineti aproape, urmeaza ”Mana 3-a” ! Acolo....show!!




Mâna 3/3

Înainte de mână, o scurtă introducere. Tehnică. Până m-am dumirit cum să ţin drona în vânt, s-a prăbuşit de vreo trei ori şi am pierdut filmările. Acestea se pierd dacă nu apeşi butonul de oprire a înregistrării înainte de prăbuşire. Îmi pare rău că n-am avut suficientă prezenţă de spirit să-l apăs când s-a prăbuşit pe teren (da, Vasea, s-a întâmplat!). De fapt a fost un fel de aterizare forţată pentru că mi se descărcase primul acumulator: drona a coborât razant pe deasupra capteleor jucătorilor şi s-a oprit sub bara porţii apărate de Bogdan! Gol de kinogramă, aşa cum nu prea le-a ieşit bătrânilor! :)
În rest, din cauza curenţilor de aer, drona se legăna ca o barcă pe valuri, deci la fel şi camera. Iar când o ghidam spre înainte se înălţa ca şalupa, aşa că puteţi vedea şi căminele, şi ce se mai construieşte prin Agronomie! Am reuşit de vreo trei ori să prind drona cu mâna, aceasta fiind considerată cea mai sigură aterizare. În total, am strâns vreo 5 minute de film, concluzia fiind că, de acolo de sus, fotbalul de ziua 5 se vede destul de mic...:)

PS - La una dintre decolări, era să-l surprind pe Bebe într-un moment intim, la care i-ar fi trebuit scoica din cronica anterioară!






marți, 15 septembrie 2015

Vinerea fara fotbal...

          ...de ziua cincea, dar cu o scurta cronicuta. Dupa cum se vede am tinut seama de indemnul lui Gabita adresat celorlalti cronicari de a scrie totusi o minicronica si sper sa nu ma-ncalec cu alt doritor de scris, ceea ce nu inseamna ca nu mi-ar placea...
              Asadar, vinerea trecuta, pe 11 sept. 2015, NU s-a jucat fotbal in Agronomie de catre grupul nostru, in primul rand, din motive METEO. Poate ca pe la 16,30 se putea juca, asa cum sustine Gabita ca l-a sunat Bogdan-descalatorul, dar daca pe la ora 15 ploua mocaneste, era deja tardiv.
              Apropos, de vinerea asta sper ca se reintra in programul normal si din cate stiu eu, noi avem terenul inchiriat de la 15,30 la 17,00, asa ca va rog sa veniti la stadion pana la 15,15 sa putem incepe joaca la 15,30.
              Pe  vineri!

marți, 8 septembrie 2015

Cronica alternativ-ilustrată

Cei care au onorat repetata invitaţie a lui Bronson la moşie (4 km de Feteşti) au fost atât de încântaţi, încât au mai rămas o zi. Dacă ne mai strângeam preţ de încă o maşină, puteam încinge o miuţă pe plajele alea largi şi pustii. Atât de pustii, încât unii au renunţat la textile, după cum se va vedea. Pescarii au avut doar satisfacţia de a-şi etala sculele, numai Bronson a prins nişte mogâldeţe pe care le-a folosit ca momeală pentru răpitori, dar care nu s-au arătat. Şi acum, poze...

Cârciuma din sat, la care ne-am oprit din prima, pentru o hidratare mică.


Livada terasată, vedere de jos...


Şi de sus...


Mărul lui Adam, cred.


Prin "canion", spre Dunăre.


Pescari contre-jour, cu Saligny pe fundal.


O scoică în care cică s-ar găsi o perlă de dimensiuni inexorabile.


Ciobănaşă cu 300 de oi şi capre.


Peisaj cu vaci şi taur.


Mix de fruncte din livada lui Bronson, cu care am impresionat-o pe nevastă-mea
(e drept că şi eu eram în perla goală...:)