duminică, 27 noiembrie 2011

Cronică neterminată pentru flaşnetă mecanică

Vineri, spre bucuria lui prostovanu, ceapeu s-a mutat în Agronomie. Noii patroni(?) au idei măreţe şi s-au apucat să are terenul, urmând să-l şi însămânţeze. Aceasta ar fi partea bună, partea rea, cel puţin pentru fotbaliştii amatori, este că variante ar fi pe sintetic sau în altă parte. Prima nu este cea mai nimerită, ca "scoruri" şi ca aglomeraţie, în contextul în care lumea pare hotărâtă să servească şi în sezonul rece. Rămâne de văzut...
Până atunci, salutăm trecerea tălâmbului cel mic (pe numele lui de alint, Găbiţă) în rândul persoanelor mature, îi urăm cât mai multe scheme reuşite, în viaţă şi în fotbal, că la alte sporturi chiar nu se pricepe şi ne manifestăm simpatia faţă de unul dintre personajele principale ale fenomenului "deziuacincea". Îl vom considera, ca şi până acum, unul dintre sponsorii principali ai "emisiunii" şi, în semn de aleasă prietenie, vom vorbi cu Mitică, să-l mai lase să bată din când în când.
Despre meci, telegrafic. Ăla mic a cinstit masa cu terenul, iniţial s-au aliniat 11 băieţi, mai mult sau mai puţin destoinici, ca mai apoi să apară şi Virgil, urmat de toanta familiei, marioneta prea mult-vorbitoare, care ne-a privit prin gard până ne-a înduioşat de i-am făcut loc. Asta conform zicalei cu facerea de bine...
Echipele şi scorul vă vor fi aduse la cunoştinţă de noua mea secretară, tanti Vasilica, doamnă sau domnişoară, presupun prima variantă, c-am auzit că e măritată. Până atunci, vă salut cu respect, vă informez că am plecat cu un egal preţios (nemeritat de mine, dar asta e...) şi vă aştept, ca şi vineri, la Nea Nicu.

duminică, 20 noiembrie 2011

Un posibil răspuns

Vineri 18.11.2011 s-a dat un răspuns la întrebarea din titlul cronicii precedente. Timp de aproape o săptămână băieţii au meditat la cele petrecute în ultimele etape şi au decis: pelicani şi pinguini. Nu a fost unanimitate, dar şovăiala palidă a unora a fost luată de valul majorităţii. S-a consemnat şi un acord între cele două grupări, ca de obicei pelicanii cedând din considerente pacifiste, unii ar zice umanitare. Astfel, avându-se în vedere perioada lungă de regenerare a speciei pinguine, precum şi depăşirea limitei maxime, peste care cumulul exagerat de experienţă pe ansamblul echipei duce inevitabil la contraperformanţă, s-a hotărât pentru revigorarea echipei ca alături de veşnicul tânăr Sile, să fie cooptaţi şi alţi jucători din categoria 2+ . Acesta a fost în fapt şi adevăratul motiv pentru care cerberii pinguini au dorit renunţarea la sistemul de joc între cele două grupări tradiţionale. Se spera ca în acest mod să se piardă urmele rezultatelor negative din perioada cuprinsă cu aproximaţie între sfârşitul lui august şi mijlocul lui octombrie. Încă o dată s-a dovedit că sângele apă nu se face şi mulţi dintre pinguini au preferat revenirea la vechiul sistem, care dă, pe bună dreptate, continuitate întrecerii şi substanţă fiecărui meci. Bravo lor. Un început al acţiunii se poate constata şi din alcătuirea formaţiilor:

Pelicanii: Popicu, MihaiS, Balaurul, Şorţuleţ, Cătă, văru’Dan, CristiBiciclistul, TvR-Tudor şi tânărul Claudiu ,
Pinguinii: Virgil, Bebe, Motanu, Stelică, Gaby, Mitică, Găbiţă, Gigi, Vasea şi LuciMessi

Aşadar, la pinguini, blocul tradiţional, cel cu experienţă, plus “argintul viu” Vasea şi zvârluga LuciMessi (sosit la teren ceva mai târziu). La număr… şi un om în plus, bonus pentru orice eventualitate. La pelicani găseşti de toate: tinereţe, experienţă, păpuşari haioşi, de data asta păguboşi, debutanţi talentaţi, dar cam individualişti etc. Una peste alta dragii mei, vineri a fost un meci foarte frumos şi disputat, precum în vremurile de glorie de odinioară. Meritul aparţine ambelor formaţii.
Scorul final a fost de 4-2 pentru… pinguini. Marcatori :


1-0 , Sile, care în apropierea buturilor, i-a tras subtil şi elegant preşul de sub picioruşe lui Ţăndărică, care în loc să respingă mingea, rupea biletele furnicilor care treceau linia porţii prin iarbă. A căzut bietul Ţăndărică pe spate, în propria poartă, lăsându-şi perechile de membre agăţate în aţele invizibile ale porţii precum o marionetă scăpată de sub controlul păpuşarului . Acesta este Sile, de aceea este unic!


2-0 şi 3-0 , Gigel, “încălzit bine înainte de meci la petrecerea unui amic”, care a demonstrat, fără dubii, că alcoolul consumat cu măsură face bine sportului (primul gol-şut fără speranţă, al doilea cu capul, la o respingere bună dar ghinionistă a lui Ţăndărică, la un şut al Vitezistului, după ce trecuse de Şorţuleţ) .


3-1 , văru’Dan, cu un şut spelendid, parcă din unghi, după o lungă perioadă de forcing pelican. De fapt el şi-a răscumpărat o parte din eroarea de la lovitura de pedeapsă ratată la scorul de 0-0. Atunci credem noi că s-a jucat în bună măsură meciul. A fost momentul în care în loc să fie 1-0 pentru pelicani, a urmat rapid 1-0 şi 2-0 pentru pinguini .


3-2 , CristiB, cu un şut puternic, vole magnific, din partea stângă. Trebuie spus că el are şi meritul obţinerii loviturii de pedeapsă de care aminteam. Şi astea fără a străluci în mod evident, dar făcând risipă de energie în atac, unde a rămas tot timpul meciului, fără să scoată prea multe cuvinte .


4-2 , cine altul decât Vitezistul, care în plin iureş pelican, şi după 7-8 ocazii enorme ale acestora, când mingea pur şi simplu nu a vrut să intre în poarta bravului expelican Virgil, a punctat în plină alergare, din lateral spre centrul careului, cu un şut puternic în cros.


În rest, la acest scor Motanu a trecut la pelicani după plecarea lui Tudor, iar mai înainte, Cătă a trecut în poartă, după ce a făcut o întindere, forţând să joace încă de la început, pentru a ajuta echipa.
Desigur, au fost ocazii şi de partea pinguinilor, care au jucat cu ambiţie şi în orice caz au dovedit mai mult pragmatism decât pelicanii, care au dominat, dar au fost ocoliţi şi de şansă. Un exemplu, poate nu cel mai sugestiv, a fost bara extraordinară a lui Şorţuleţ (pe el doar Motanul îl mai laudă), în vinclul porţii, la o centrare în forţă, caracteristică lui CristiB.
Repet pe final de cronică, a fost un meci reuşit, palpitant, specific confruntărilor între două formaţii cu o întreagă istorie scrisă la activ.


Actualizare (marţi 22.11, Oţelul-Basel)
Suporteri elveţieni odihnindu-se
(mai ales Stelică...:)

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Alegeţi: cu sau fără alegeri

Vreme mohorâtă vineri şi un frig de-i clănţăneau ciorapii lui Tembelicus Popicus. Bineînţeles, ăia reşapaţi, unul maro şi celălalt galben, după culorile tradiţionale. Fraieretele avea însă să se bucure la final, deoarece, pe bază de şpagă credem noi, avea să se lipească la echipa câştigătoare. Care echipă, precum şi cea merituos învinsă, vă vor fi prezentate de unul dintre adjuncţii mei, brav numărător de cornere. Rezultatul, 3-1, după un meci disputat până aproape de final, în ciuda unui dezechibru destul de clar între cele două formaţii, cu scorul deschis de Gică, şut frumos la colţul lung, din alergare şi revenire a învingătorilor, gol văru' Dan cu capul după o centrare a lui Gabi, gol Gabi din penalti, după un henţ al lui Cătălin la lovitura de cap a aceluiaşi (bănuiala e că mingea se ducea cel mult în bară, dar nu mai contează) şi încă unul la spartul târgului.
Partea cea mai interesantă a avut loc însă, ca de multe alte ori, în prelungiri la Nea Nicu. Mitică, aflat într-o vervă deosebită (cu totul altceva decât pe teren, unde el şi cu Tavi, doi jucători de moral, trebuie bine montaţi ca să dea randament, ceea ce nu m-am priceput şi de aceea îmi cer scuze faţă de ei) l-a demascat pe Găbiţă cum că este trădător. După două coniace, mici sau mari, oricum binevenite, Împăratul a declarat că de acum înainte îl va da pe Găbiţă la adversari şi va juca cu el cu spatele. Ăla mic bineînţeles că a plâns, şi-a cerut iertare şi i-a pupat mâna în semn de respect şi împăcare. Bineînţeles, acum s-ar putea să nu-şi mai amintească, dar există martori.
Martori care au atacat încă o dată subiectul cel mai dezbătut din ultima vreme, dacă să se facă sau nu alegeri. Gabi şi cu Găbiţă sunt pentru, Stelică, Bebe şi în general Mitică (spun în general, pentru că hoţomanu le mai întoarce...) nu, dintre absenţi Tavi este total împotrivă, Paul vrea alegeri de mult, Luci şi Silică nu s-au exprimat, poate şi pentru că sexul lor, fotbalistic cel puţin, e cam incert. Ceilalţi sunt aşteptaţi să-şi dea cu părerea, dacă nu pe blog, cu prima ocazie la teren.

Ca să nu ziceţi că mă eschivez, părerea mea este că e preferabil să jucăm cât de cât pe osaturile vechilor echipe, eventual cu grija să nu fie prea mulţi puşti într-o singură parte. Motivul, unul cu totul personal, este că, eu cel puţin şi nu sunt singurul, joc cu mai multă încrâncenare dacă se fac alegeri şi nu cred că acesta este scopul. Venim doar să ne relaxăm, nu-i aşa?

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Întredeschis după inventar

Intrarea în toamnă pare să fi amorţit pixurile celor trei scriitori la perete, astfel că publicul cititor (în scădere de altfel...) s-a reprofilat pe Cancan, Click şi alte publicaţii de gen. Sunt însă şi câteva excepţii: Silică şi-a reînnoit abonamentul la Arici-Pogonici, Luci şi-a mai luat câteva cărţi de colorat iar Tembelicus Bellicus Popicus reciteşte a nu ştiu câta oară cartea de telefoane. Băiatu' chiar se străduie şi se pare că a ajuns la litera P, evident de la Deştept...
Despre meciurile disputate de la închiderea ediţiei nu-mi amintesc prea multe. Ştiu că în primul am pe conştiinţă trei goluri, în al doilea am jucat mult mai bine decât mă aşteptam iar în ultimul mediocru, dar m-a ajutat echipa. Care echipă, rezultată în urma alegerilor, arată cam aşa:
Cătălin, Bebe, Stelică, Gabi, Mitică, Răzvan, văru' Dan.
De partea cealaltă a fileului au combătut Paul, Lucică, Tavi, Biciclistu, Prostănacu, Sudoru şi Claudiu, un copilaş talentat, dar lipsit de coechipieri înţelegători. Scorul final, 4-1 pentru primii, cu un gol de excepţie al lui Mitică în debutul partidei. Îl las pe el să vi-l descrie, deşi cred că mai degrabă se pricepe la desen decât la scris.
Absenţi (ne)motivaţi Silică, plecat să-şi recupereze maşina confiscată de hingheri, deşi putea face acest lucru la fel de bine şi a doua zi, şi Găbiţă, plecat la Tulcea la pescuit sirene.
Despre alegeri, pinguini, pelicani şi alte coţofene (tălâmbule, mă auzi?), poate cu altă ocazie...

PS: Lupt pe trei fronturi la concursul de pariuri, pregătit fiind să iau ceva în mână. Oricum însă, cu ocazia înmânării premiilor de etapă, ofer câte un rând la nea Nicu.