Mai bine mai târziu decât deloc, bravii pinguini au realizat că o echipă de păcălici cu pene nu poate fi învinsă decât cu propriile sale arme. Ce fotbalişti, ce joc elaborat, percutant şi în viteză, bazat pe tehnică şi clarviziune, guguştiucii nu pot fi înfrânţi decât de unii de ai lor. Zis şi făcut în sfânta zi de vineri 14 octombrie, campionii şi-au păstrat fotbaliştii adevăraţi, Găbiţă, Gabi şi Motanu în linia de apărare (Somnorilă şi cu Bebe intră deja la categoria seniori) şi au trimis în atac desenele animate, Mitică, Silică şi Gigel.
Tactica a fost excepţională şi până s-au trezit păsăroii scorul ajunsese la un neverosimil 3-0. Silică a marcat primul gol printr-un şut de excepţie de la 30 de metri (de fapt, centimetri, dar contează mai puţin), execuţie datorată în mare parte unei vietăţi zburătoare care îi dădea târcoale şi golgeterul a dat din picioruş ca să nu fie înţepat şi cel de al doilea, o capodoperă a genului, voleu-oleu cu spatele spre poarta pelicană pe când se lega la şireturi. Următorul la cuvânt s-a înscris Gigel, scăpat din marcajul necruţător dar blând (?!?!?) al lui Paulică, după care noul goleador Şorţulet îi readuce pe fazani în joc cu o lovitură de cap după o fază în care s-a văzut că pinguinii sunt descoperiţi pe flancul stâng, la fel ca la al doilea gol guguştiuc, când Cătălin reia din prima pe lângă Somnorilă,ieşit aiurea, din dorinţa de a îndrepta gafele în lanţ ale altor trei fundaşi ai campionilor.
Tolomacii forţează, au şi ceva galerie (mai slăbuţă, probabil n-au sărit cu darul la Mese...), dar iese la rampă Măria-Sa Mitică, coautor-cantautor la autogolul păsăroilor. Cuţitul în brânză e răsucit de ăla mic, ieşit din poartă să zburde la 3-1, cu un un gol frumos, cu exteriorul, din alergare, după care lumea se răspândeşte, care cum poate, pe la bere, deocamdată pe bisericuţe, dar vine sezonul rece şi transhumanţa spre nea Nicu. Iată echipele:
Pinguni: Somnorilă, Bebe, Motanu, Gabi, Stelică, Mitică, Găbiţă, Gigel, Silică
Pelicani: Paul, Sudoru, Tavi, Nicu, Eugen, Biciclistu, Popicu, Virgil, Cătălin
PS: Tălâmbu, ajuns între timp în poartă (părerea noastră este că Tavi este un atacant central cu trei clase şi jumătate peste el), tot dă cu lăboanţele jegoase pe balon. Prima dată, înţelegem, a ridicat din copan pentru că îi curgea ceva maro (culoarea sa naturală) din nas, dar după aia?
PS2: L-am avertizat pe Sile că o încurcă dacă Steaua face la Vaslui altceva decât egal. Culmea, se pare că are o variantă unde aşteaptă şi el taman x-ul...
duminică, 16 octombrie 2011
duminică, 9 octombrie 2011
Emoţii ... doar la început
Titlul este extrem de sugestiv, pentru că vineri 07.10.2011 stările emotive s-au acumulat şi epuizat în bună parte încă înainte de începerea partidei. De ce? Pentru că un alt administrator al terenului şi-a început mandatul cu câteva iniţiative, să le zicem bune, de curăţire a zonelor mărginaşe terenului de joc şi de refacere a gazonului şi, asemenea predecesorilor lui, a lansat un hotărât "aici nu se mai joacă" către fanii de ziua cincea care începuseră să se adune pentru meci. Cu chiu, cu vai, o echipă de negociatori (Motanu, Popicu şi pe final VIP-ul nostru comun TVR-Tudor) a reuşit să obţină dezlegarea pentru joc. Emoţii mari pentru că inegalabilul artizan al discuţiuilor de acest gen, evident ne referim la Mitică, a întârziat şi în acest mod se putea compromite continuitatea etapelor de fotbal. Oricum, el se poate revanşa vinerea viitoare când ar trebui să convingă respectivul factor de decizie să accepte prezenţa noastră acolo. Mi se pare puţin aiurea ca ditamai celebrităţile ca noi, să depindem de un ....cetăţean admistrator, ca el.
Aşadar, pe o vreme atât de plăcută şi reconfortantă pentru acest început de octombrie(30gradeC), s-au aliniat următoarele formaţii :
- Pinguinii: Lucian, Bebe, Motanu, Stelică, Gabi, Mitică, Găbiţă (Virgil), Gică, Vasea
- Pelicanii: Cătălin, CristiBiciclistu, Balaurul, Şorţuleţ, Traian-cel-Mare (Radu-cel-Micuţ), văru' Dănuţ, Tudor TVR, LuciMessi, Popicu.
Idolii lor nu au întârziat să le răspundă şi după numai un sfert de oră de joc scorul era deja 2-0. Şorţulet a deschis scorul cu o minge care s-a vrut pasată către Popicu,aflat în faţa porţii. Acesta din urmă, simţind pe Lucian în spate, realizeză că dacă opreşte balonul nu are prea mari şanse de a face ceva şi ridică elegant piciorul, lăsând mingea să treacă. În atare situaţie doamna beşică îşi vede de drum şi sare galeş dincolo de linia porţii. Simplu şi eficient. Al doilea gol îl are ca autor pe Tudor. Acesta a recidivat prinzând un nou şut de chinogramă de la circa 14-15m, care l-a lăsat fără replică pe Lucian. La această fază, o parte de vină are şi apărarea pinguină care, ştiind cât de periculos şutează de la distanţă Tudor, l-a lăsat să-şi facă toate mişcările pregătitoare fără să-l blocheze.
În locul lui Traian care se accidentează reintră după o lungă perioadă de absenţă Radu Cel Micuţ care între timp a mai pus ceva pe el, ajungând la 160kg.
La acest scor pinguinii au şi ei câte o ocazie prin Găbiţă şi Gigi, dar marcajul foarte strâns la Vasea face ca randamentul atacului alb-negrilor să sufere în claritate şi eficienţă. Pe fond meciul continuă să fie dominat de pelicani, care obţin o lovitură de pedeapsă , ratată de Dan. Acesta îşi ia revanşa puţin mai târziu, când marchează cu un şut sec pentru 3-0 după o lovitură liberă executată rapid şi dibaci de câtre Popicu şi care a surprins nepregătită apărarea pinguină. Meciul era jucat. Emoţiile sportive dispăruseră, rămăsese doar mişcarea, ca formă de întreţinere a sănătăţii (desigur glumim ). În acest sens, exemplul cel mai bun este galopul de sănătate pe care Vitezistu l-a făcut imediat după cele descrise mai sus. Astfel, luând-o el pe diagonala mare a jumătăţii pelicane a trecut precum acceleratul pe lângă Şorţuleţ şi a centrat perfect la Gigel, care nu a iartat şi a marcat primul său gol după revenirea în Agronomie. 3-1. După această faptă, Găbiţă pleacă, cu siguranţă datorită unor probleme f.f. importante şi în locul lui intră Virgil, aflat pe tuşă ca urmare a întârzierii de la startul întâlnirii. În atare situaţie turnura partidei nu mai putea fi ameninţată şi cu atât mai puţin schimbată. Pelicanii mai înscriu de două ori prin acelaşi Dănuţ, care în felul acesta realizează primul lui hat-trick . Menţionăm că la golul 4, pasa decisivă a fost dată de Radu, după ce îşi încercase şi el în câteva rânduri şansa şutând de fiecare dată imprecis. Între timp, din diverse motive, au mai părăsit terenul Balaurul şi Gabi.
Aşadar 5-1 şi meciul se încheie în vuietul de fericire al galeriei pelicane. Pe când şi o galerie pinguină ?
sâmbătă, 1 octombrie 2011
Wake me up when September ends
Titlul vine de la o melodie mişto (http://www.youtube.com/watch?v=GKLntE2Y9dQ). Ca şi această lună septembrie, frumoasă ca femeia la 30 de ani. Tot 30 a fost şi vineri, fotbaliştii de ziua 5 fiind cruţaţi şi de data asta de ploaie. Pentru cât timp încă?
Pinguinii: Luci, Nelu Armeanu, Bebe, Motanu, Stelică, Gabi, Mitică, Eugen, Găbiţă, Gică.
Pelicanii: Cătălin, Virgil, Paul, familia Vasea, Tavi, Makaay, văru' Dănuţ, Tudor TVR, Popică.
Inflaţia de jucători crea impresia că va fi iarăşi un 0-0 de rahat, adică un fel de derby între L'anus şi Colon, două echipe care aproape există. Numai că n-a fost deloc aşa. Profitând de întârzierea lui Eugen, pelicanii îl condamnă în contumacie să joace la adversari şi până să-şi execute "Cuirasatul" pedeapsa scorul era deja 2-0 pentru guşaţi. Primul gol a fost reuşit de Dan, la un corner la care era luat în marcaj de Gabi, dar care nu vine cu el la scurt, unde încearcă să-l blocheze cel care ţinea bara, probabil Motanu, poate ar fi şi reuşit dacă lui Dan îi ieşea şutul în forţă, numai că nu loveşte în plin şi mingea se strecoară cumva spre colţul lung, bară-gol. Al doilea gol e de referinţă. Tudor îşi potriveşte mingea pentru şut undeva, aproape la centrul terenului, dar nimeni nu-l ia în seamă, mai şutase din poziţii mai clare mult peste poartă. Ei bine, de data asta prinde un şut splendid care coboară surprinzător înspre vinclu, un fel de folha-seca. Surprins şi el de traiectorie, Luci încearcă să scoată cu mâna, dar era prea târziu.
Pinguinii încearcă şi ei să reacţioneze, intră şi Eugen, dar nu la mijloc unde ar fi fost mai util, ci mai degrabă extremă. Pelicanii încep deja să nu mai joace nimic, se aglomerează în zona porţii, masivul Makaay se retrage în apărare de unde respinge tot ce zboară, de două ori cu nişte urlete de cavernă (dacă erau de tavernă, le toleram). Mitică începe să mişte şi el, dar n-ar fi trebuit să conştientizeze, fiindcă atunci când i se întâmplă asta trage şi când nu trebuie. Combinaţiile nu prea se leagă, lui Eugen nu-i iese ultima pasă, în schimb pe partea cealaltă Mitică îmi întoarce o minge pe centru, singur cu portarul, dar mă pripesc şi trag tare în portar. Din fericire, compensez cu o acţiune personală pe stânga, finalizată din viteză cu şut imparabil la colţul lung. La pelicani se mişcă iar trupele, iese Tudor mai mult din cauza unei probleme la inghinali decât pentru că-l chema datoria, dar intră Dan Cocoru, proaspăt coafat. Am fi continuat la paritate, numai că Popică trebuia să îşi facă numărul, se ia aiurea de Vasea jr, care se supără şi iese. De fapt, Popică s-a înjurat cu jumate din echipa proprie şi cu jumate din a noastră. Dar, după cum se va vedea, aşa funcţionează el, ca Meme, cu multă carne în gură...
În această perioadă de joc nu reţin vreo mare ocazie de gol a pelicanilor, poate doar un şut respins de Nelu în corner, dar care e posibil să nu fi prins oricum poarta. În schimb, pinguinii se străduiesc şi câteodată şi reuşesc. Mitică trage de două ori binişor, pe jos, dar nu are noroc să prindă poarta, la un corner Eugen dă un cap de unde vine mingea, tot puţin lângă, Gică, dornic să spargă gheaţa, protejează o minge şi finalizează din imediata apropiere a porţii, dar Cătălin nu desface picioarele. Cade şi golul egalizator, la un aut mă duc să primesc în centru şi, uitând de bunele maniere, îi arăt cu degetul lui Mitică unde trebuie să se demarce, în spatele apărării. Acolo îi şi lobez mingea, lovitură de cap frumoasă, de pe picioare, în vinclul opus. Imediat, Cătălin iese din poartă şi intră Cocorul. Aici ar fi trebuit să închidem meciul şi chiar am fi avut prilejul s-o facem. Eugen mă găseşte cu o pasă în centru, fac preluare directă pentru voleu, dar mă precipit şi şutez prea de sus şi deci prea sus. Primind o minge în unghi, Gică pivotează pe lângă Paul pe partea închisă, dar Cocorul închide bine la scurt, coafura rezistă.
Urmează faza la care se joacă meciul. Gabi (sau Luci) recuperează o minge în apărare, pe dreapta, primesc în tuşă cu Cătălin în spate şi întorc mingea în centru către Eugen care venea cu faţa, lansat. Prea lansat! Mingea îi vine puţin în spate, nu se întoarce după ea în speranţa că vine Gabi, dar care era prea departe, iar Cătălin interceptează lejer şi aruncă o minge plouată înspre poarta noastră, acolo unde Popică stătea la pomană în faţa lui Nelu, pe care-l maschează în săritură şi mingea cade în poartă. I-aş fi pus golul lui Cătătlin, dar Popică zicea că a şters-o. Direct la bere ai şters-o, perverso!
Pinguinii: Luci, Nelu Armeanu, Bebe, Motanu, Stelică, Gabi, Mitică, Eugen, Găbiţă, Gică.
Pelicanii: Cătălin, Virgil, Paul, familia Vasea, Tavi, Makaay, văru' Dănuţ, Tudor TVR, Popică.
Inflaţia de jucători crea impresia că va fi iarăşi un 0-0 de rahat, adică un fel de derby între L'anus şi Colon, două echipe care aproape există. Numai că n-a fost deloc aşa. Profitând de întârzierea lui Eugen, pelicanii îl condamnă în contumacie să joace la adversari şi până să-şi execute "Cuirasatul" pedeapsa scorul era deja 2-0 pentru guşaţi. Primul gol a fost reuşit de Dan, la un corner la care era luat în marcaj de Gabi, dar care nu vine cu el la scurt, unde încearcă să-l blocheze cel care ţinea bara, probabil Motanu, poate ar fi şi reuşit dacă lui Dan îi ieşea şutul în forţă, numai că nu loveşte în plin şi mingea se strecoară cumva spre colţul lung, bară-gol. Al doilea gol e de referinţă. Tudor îşi potriveşte mingea pentru şut undeva, aproape la centrul terenului, dar nimeni nu-l ia în seamă, mai şutase din poziţii mai clare mult peste poartă. Ei bine, de data asta prinde un şut splendid care coboară surprinzător înspre vinclu, un fel de folha-seca. Surprins şi el de traiectorie, Luci încearcă să scoată cu mâna, dar era prea târziu.
Pinguinii încearcă şi ei să reacţioneze, intră şi Eugen, dar nu la mijloc unde ar fi fost mai util, ci mai degrabă extremă. Pelicanii încep deja să nu mai joace nimic, se aglomerează în zona porţii, masivul Makaay se retrage în apărare de unde respinge tot ce zboară, de două ori cu nişte urlete de cavernă (dacă erau de tavernă, le toleram). Mitică începe să mişte şi el, dar n-ar fi trebuit să conştientizeze, fiindcă atunci când i se întâmplă asta trage şi când nu trebuie. Combinaţiile nu prea se leagă, lui Eugen nu-i iese ultima pasă, în schimb pe partea cealaltă Mitică îmi întoarce o minge pe centru, singur cu portarul, dar mă pripesc şi trag tare în portar. Din fericire, compensez cu o acţiune personală pe stânga, finalizată din viteză cu şut imparabil la colţul lung. La pelicani se mişcă iar trupele, iese Tudor mai mult din cauza unei probleme la inghinali decât pentru că-l chema datoria, dar intră Dan Cocoru, proaspăt coafat. Am fi continuat la paritate, numai că Popică trebuia să îşi facă numărul, se ia aiurea de Vasea jr, care se supără şi iese. De fapt, Popică s-a înjurat cu jumate din echipa proprie şi cu jumate din a noastră. Dar, după cum se va vedea, aşa funcţionează el, ca Meme, cu multă carne în gură...
În această perioadă de joc nu reţin vreo mare ocazie de gol a pelicanilor, poate doar un şut respins de Nelu în corner, dar care e posibil să nu fi prins oricum poarta. În schimb, pinguinii se străduiesc şi câteodată şi reuşesc. Mitică trage de două ori binişor, pe jos, dar nu are noroc să prindă poarta, la un corner Eugen dă un cap de unde vine mingea, tot puţin lângă, Gică, dornic să spargă gheaţa, protejează o minge şi finalizează din imediata apropiere a porţii, dar Cătălin nu desface picioarele. Cade şi golul egalizator, la un aut mă duc să primesc în centru şi, uitând de bunele maniere, îi arăt cu degetul lui Mitică unde trebuie să se demarce, în spatele apărării. Acolo îi şi lobez mingea, lovitură de cap frumoasă, de pe picioare, în vinclul opus. Imediat, Cătălin iese din poartă şi intră Cocorul. Aici ar fi trebuit să închidem meciul şi chiar am fi avut prilejul s-o facem. Eugen mă găseşte cu o pasă în centru, fac preluare directă pentru voleu, dar mă precipit şi şutez prea de sus şi deci prea sus. Primind o minge în unghi, Gică pivotează pe lângă Paul pe partea închisă, dar Cocorul închide bine la scurt, coafura rezistă.
Urmează faza la care se joacă meciul. Gabi (sau Luci) recuperează o minge în apărare, pe dreapta, primesc în tuşă cu Cătălin în spate şi întorc mingea în centru către Eugen care venea cu faţa, lansat. Prea lansat! Mingea îi vine puţin în spate, nu se întoarce după ea în speranţa că vine Gabi, dar care era prea departe, iar Cătălin interceptează lejer şi aruncă o minge plouată înspre poarta noastră, acolo unde Popică stătea la pomană în faţa lui Nelu, pe care-l maschează în săritură şi mingea cade în poartă. I-aş fi pus golul lui Cătătlin, dar Popică zicea că a şters-o. Direct la bere ai şters-o, perverso!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)