Aritmetica nu uită și nu iartă

Dacă cumva Doamne-Doamne ar coborî din sferele abstractului și s-ar hotărî să devină, fie și doar pentru o zi, practicant al sportului cu mingea, mai mult ca probabil ceea ce ar presta s-ar apropia de perfecțiune, să zicem un 10000 de puncte pe scara talentului, ca să înțeleagă și cei cărora în genere le trebuie și un desen. Messi ar fi undeva pe la 9000, cu Ronaldinho și Ibra în urma sa, ambii pe la 8000, iar (Măr)Gelatu pe la 6000, asta dacă  i se adună și punctele pentru freză. Marele Gică Hagi, suferind de defectul de a fi român, ar merita câteva mii bune, iar un jucător onest din prima noastră ligă, cu ceva cultură fotbalistică la bază, ar bate pe undeva pe la 300.
Dintre ăștia mai mărunți, care ne ciocnim genunchii și valizele în fiecare vineri (e un mod de-a spune, pen' că la unii fiecare a devenit din când în când, și nu peste rând...), Eli are tot ce-i trebuie pentru a fi piua întâi, mai puțin partea psihică, dar și aceasta nu contează de cele mai multe ori, că tot strânge 150 de puncte ca popa, și aceasta în zilele lui proaste. Următorul în schemă dintre practicanți, măcinat de vârstă și accidentări, dar și de viața nesportivă pe bază de coniace și mirese, ar fi Mitică, oprit pe undeva pe la 70. Restul, carne de tun, vițeluși și tăurași în devenire, înoată și ei pe unde pot, după binecunoscuta schemă: 3 Bogdani plus 5 Motani și încă alți 7 Vasilici fac exact trei sute împărțit la trei plus încă doi lei.
Așa că tot ce se practică vinerea la teren e foarte simplu: dacă Mitică reușește să  compenseze diferența față de Eli, adunând mărunt cu mărunt, e cât de cât în regulă, dacă nu, unii trag apa iar ceilalți mor de sete. Așa a fost și vineri, când s-a ajuns la următoarea schemă:
Elioții: Eli, Bebe, Marin, Vlad, Mailat (un plăvănel, la vreo 20 de anișori, fără prea multă tehnică, dar cu șut năpraznic)
Miticii: Mitică, Neluțu, Răzvan, Stelică, Ștefan
Inutil de spus cine ajuns să conducă cu 5-1, și încă relaxat, moment în care lui Eli i se spun câteva vorbe cu prietenie maximă și se face rocada Vlad-Ștefan. Pe undeva degeaba, astfel încât se ajunge pe la 8-3, Eli o lasă mai moale, coechipierii săi nu, iar la trei goluri diferență Marin își amintește că n-a plătit bilet întreg și se retrage pe margine. Ceilați se hotăresc să mai joace un sfert de oră pe ceas, dar, evident, la 10-9 pentru ei și înainte de timp cu vreo cinci minute  Elioții sparg gașca, la fel ca în alte și alte dăți, ceea ce mă face să gândesc dacă în aceste condiții mai merită să vă plictisesc vinerea. Glumesc...
Ca de multe alte ori, urmarea a fost cea mai interesantă. Berile merg oricum, la înfrângere sau la victorie, dar anturajul le face și mai plăcute, așa că multă sănătate le doresc companionilor de pahar, Bebilă și Neluțu, și nu numai lor.

PS: Dacă s-ar acorda o mențiune pentru eleganță, lucru la care subscriu știind clar că nu am vreo șansă în a-l obține, Bețișor l-ar merita cu mare prisosință, fie și pentru jumătatea de minut pe care și-o pierde atunci când anunță cel mai apropiat post că în ziua cu pricina nu poate onora masa.

Bine v-am gasit !

Vineri pe o vreme capricioasa, am gasit o portita, am iesit pe ea si m-am intalnit cu dragii mei colegi de fotbal. Nu am fost foarte multi la numar, decat vreo 10, din care am ramas 8, Nelu si Bogdan au stat in tribuna si au facut galerie. Chiar daca a plouat pe tot parcursul meciului, acesta nu a fost un motiv intemeiat pentru a putea renunta la jocul cu mingea.
Echipele s-au facut de catre Mitica si Ely rezultand urmatoarele garnituri :
Echipa M : Mitica, Cata, Bebe, Tavi
Echipa E: Ely, Stelica, Popica, Prietenul lui Ely
Asadar am pus portile mici pe latul terenului mare si am dat drumul la jucarie. Noi am jucat celebrul 4-4-2, ei 4-3-3, ei cu Popica in poarta, noi cu Bebe. In ciuda vremii si numarului mic de combatanti, meciul, a prins repede culoare si s-a animat prin golul cu numarul 1, marcat dupa o combinatie intre Mitica si Cata, cu ultimul la finalizare. Cum dupa primul vine si al doilea :), am reusit sa ne desprindem la 2-0 prin golul lui Mitica, ramas in pozitie de 1-1 cu Stelica acesta l-a executat cu sange rece. Au inceput sa curga cateva lacrimi din ochii lui Ely, si cum Bebe are o afinitate pentru copii care plang s-a facut ca nu vede sutul acestuia si scorul a devenit 2-1. Ca sa respectam traditia cu primul urmat de cel de-al doilea, Cel Mic (prietenul lui Ely), a reusit sa aduca egalarea.
Urmeaza o perioada foarte buna pentru copii lui Mitica si astfel cel mic, Catalin, fuge de langa taicasu si marcheaza 2 goluri prin suturi de la distanta, ambele la coltul lung. Cel mijlociu, Tavi, despre el e vorba, nu rezista nici el prea mult timp si isi arata clasa printr-un sut tot de la distanta, tot la coltul lung si tot gooool :).
Cum bine stim ca dupa vreme buna vine vreme rea, urmeaza o perioada de relaxare in jocul nostru, in care au loc si cateva schimbari pe posturi, iar echipa pustanilor resuseste o egalare nesperata, marcatorii fiind pe rand : Ely, Popescu si Stelica.
La acest scor Mitica da o pasa filtranta la mijlocul terenului, Cata face un dribling de toata frumusetea pe langa Popescu (preocupat sa abureasca un client, vroia sa ii vanda un trening) si marcheaza pentru 6-5. La adapostul acestui minim avantaj de 1 gol si pe fondul oboselii cat si accidentarilor, echipa M face un pas foarte mare in spate fiind tinuta in joc prin cel putin 5-6 interventii de exceptie ale lui Tavi. Pana la sfarsitul jocului tabela se mai modifica de cateva ori, rezultatul final fiind de 7-7.
Va salut cu respect pe toti cei prezenti cat si pe cei din fata monitoarelor : Gabizta, Gaby, Motanu, Paul, Betze, Vasea, Lucica .... si restul. Sa ne vedem sanatosi !

De la ”Doi cocosi” la ”Carul cu bere”

   Vineri, pe o vreme foarte buna comparativ cu cea de la ultimele 3-4 etape, a fost o prezenta acceptabila avand in vedere ca nume importante nu au onorat cu participarea. Ma gandesc in primul rand la Gabita care nu a oferit surpriza si a venit doar la repriza treia, pentru hidratare, asa cum de altfel se si anuntase si care ne-a promis ca se va revansa etapa viitoare printr-o chestie ”bomba” (va scrie oare cronica?-restanta la care doar Robert il depaseste), apoi Stelica, Paul, Bogdan, chiar si Tudor. La fel marea speranta Vladut, convocat la echipa juniorilor de langa podul Grand. In schimb Stefan a ramas fidel si a semnat condica alaturi de Ely, desi nu stiu daca au venit impreuna. In categoria prezentelor putin scontate includem venirea lui Nelu, care a renuntat la lunca Dunarii pentru un intermezzo de miscare in infierbantatul Bucuresti. Bravo lui!

 Astfel, pe terenul din spate - langa tribune, cei doi granzi prezenti, Mitica si Ely, au purces la alegeri. Se pare ca Ely, ciupit de generozitate, ca forma a maturitatii care prinde contur in felul lui de a fi, l-a lasat pe Mitica sa-si aleaga echipa intr-un mod mai avantajos lui. Iata ce  a rezultat :

Pelicanii : Nelson, Doru, Razvan, Gaby, Mitica si Vasea

Pinguinii : Bebe, Tavi, Popicu, Stefan si Ely 

      Dupa cum se vede, evaluarea echipelor lasa impresiua unui echilibru real. Totusi pelicanii cu om in plus, portar de clasa si oameni de aparare si nu numai, primesc rapid doua goluri. Ely avand un mic ajutor si din partea lui Stefan, omul lui de combinatie, speculeaza prin viteza si dribling irezistibil demarajul greoi al adversarilor si marcheza splendid de fiecare data. Meciul se incinge, apar ocaziile la poarta lui Bebe, dar interventiile acestuia si ratarile incredibile ale pelicanilor, datorita pripelii sau lipsei de concentrare, fac ca o buna perioada de timp scorul sa ramana neschimbat. In cele din urma Sile sparge gheta, marcand si in acest al doilea meci de la revenirea lui. Apoi Mitica egaleaza cu un sut frumos dupa o interceptie la mijlocul terenului care a surprins complect descoperita apararea pinguinilor. Asadar 2-2. Ocaziile continua la poarta pinguinilor dar avantul luat de acestia ii costa pentru ca Ely si apoi Stefan nu ii iarta pe contratac. 4-2. Apoi 5-2. Ar mai fi si ratarea incredibila a lui Popicu care la o faza snur pe traseul Stefan, Ely si el , da pe langa minge din fata portii goale. Poate fi o compensatie la nenumaratele ratari ale pelicanilor. In continuare fizionamia jocului nu se schimba, pelicanii raman pe ansamblu sus, schimband continuu omul din fata care sa-l sprijine pe Mitica. Au venit pe rand Doru, Gaby si pe finalul primei reprize Razvan. Intre timp pinguinii au mai bagat-o de doua ori profitand de rarefierea aparatorilor pinguini. Oricum acestia din urma au meritul ca nu au renuntat si tot timpul au presat , din pacate pentru ei fara efecte pe tabela.  Asadar 7-2.  La acest scor se deruleaza o faza care avea sa umbreasaca intr-un fel etapa de vineri. La o minge jucata aproape de linia portii lui Bebe, acesta il agata discret dar neintentionat pe Razvan, care rateaza cu poarta goala. Solicita lovitura de pedeapsa cu care Popicu nu este de acord si de aici, dupa un schimb de replici, lucrurile se complica, cei doi barbati incepand sa-si imparta pumni si astfel meciul se opreste. Invingator nu a fost nimeni, a pierdut insa imaginea etapei. Pacat si neasteptat. In fine. Dupa ce lucrurile s-au calmat Razvan renunta la joc, se executa lovitura de pedeapsa, Mitica trage cum ne-a obisnuit, adica in bara transversala, mingea e recuperata si dupa inca o respingere a bravului Bebitu, Capitanul marcheza. 7-3 si se schimba terenul. Vasea trece la pinguini , Stefan la ceilalti iar Popicu ii ia locul lui Bebe in poarta.

Din aceata perioada imi amintesc foarte putine lucruri. De pilda . . ., ca Ely a inscris pentru 8-3, acesta fiind si scorul final, ca Sile a avut o ratare mi-nu-na-ta, monumentala as putea ca sa zic, dar el isi putea permite la asa scor, plus ca din invins la finele primei repriza, s-a transformat miraculos in invingator de etapa. Apoi am si o amintire personala ( pai cum s-ar putea fara asa ceva!). Pe fondul oboselii generale, mandel a facut legea in aparare. Aproape de unul singur s-a jucat si i-a jucat pe cei 2-3 atacanti cu care se intalnea regulat in fata portii sale. Ba ii lasa sa paseze intre ei de-a latul, ba le intercepta obiectul muncii cand asta o vira catre poarta. Ce mai! Calitate – contra cantitate. Glumesc desigur. 

     Cam asta a fost. A, nu! A urmat chindia, cu initiativele lui Gabita in prim-plan si cosul cu bere al lui Popicu, in ajun de sarbatoare.  

    Ce evenimente si surprize ne vor aduce etapa viitoare si cam tot ce va urma ei? Pai trebuie doar sa avem rabdare si apoi speranta ca anumite lucruri si stari nepotrivite, care si-au simtit prezenta intre noi in ultima perioada, vor trebui sa dispara pentru a ramane doar ceea ce ne-a unit cu adevarat de atata timp, adica pasiunea pentru fotbal, miscare si placerea de a fi impreuna in acea repriza a treia a fiecarei zile de  vineri.

Si a fost o miuta reusita...

          ... fara Motanu si Ely prezenti in Agronomie, primul neservind miuta 4 la 4 la porti mici, iar al doilea fiind obosit dupa sejurul la mare si probabil, mai ales dupa miutele de pe nisipul plajei, asa ca am ramas sase.
          Eu, acum si cronicar, am revenit dupa o pauza de o luna si jumatate, nerefacut complet,mai simt inca dureri in fesa dreapta si ca atare am hotarat sa nu sutez decat cu spitul, numai cu bombeul, observand ( de la intinderea anterioara) ca procedand asa ma protejez oarecum.
          Cu chiu, cu vai,  cei sase doritori sa facem o miuta , ne-am strans pe terenul din spate stanga, de-a latul terenului, la porti mici si aproape la umbra , chiar cu o adiere usoara a vantului care a atenuat simtitor dogoarea caniculei si am inceput joaca.
          In prealabil, pe la 16.30 trecute fix,Mitica si Popica au purces la alegeri, rezultand cele doua combatante, eu avertizand ca nu sunt refacut complet.
          Echipa M. Vasea, Tavi si Mitica.
          Echipa P. Bogdan, Gabi si Popica.
          Echipa P. incepe mai bine si conduce prin doua goluri frumoase reusite de Popica cu suturi in poarta goala(Tavi urcand in atac) din apropierea propriei porti si un gol al lui Bogdan la vinclu, se trece prin 3-1, 4-2, apropiindu-ne la un gol, Popica si ai lui conducand cu 6-5, cand s-a reusit egalarea si de aici incolo, echipa M.conduce in permanenta cu un gol, doua, trei, pentru ca in final sa se detaseze la un concludent 15-8. Totusi, dupa ce am reusit sa ne desprindem pentru prima data la doua goluri diferenta, eu, Vasea,din postura de "portar" am comis doua semigreseli, prima, am pasat lui Tavi, care neatent a asteptat pe loc mingea si vulpoiul de Gabi i-a furat-o, iar apoi am iesit cu mingea la picior si intampinat de Popica intr'un duel in care m-a lovit in genunchi am pierdut-o si astfel am fost egalati.
          Primele goluri pentru echipa M. le-a inscris Vasea cu suturi tari date cu spitul( ce va spuneam mai la inceput). Am trecut nesperat de bine testul revenirii inscriind vreo 4-5 goluri cu cateva trasoare  la vinclu, iar de doua ori am zguduit bara; in poarta fiind, am scos cateva suturi puternice, mai ales ale lui Gabi, unul cu capul; am pasat bine cu Mitica, dar si cu Tavi si in general  m-am miscat peste asteptarile mele, dupa o pauza asa de mare.A marcat si Tavi 3-4 goluri, unul f.frumos, din deviere pe coltul lung, iar Mitica, care la inceput nu prea a fost in apele sale,nereusind sa finalizeze ca de obicei, si-a revenit in partea a doua si pana la urma, tot el a fost golgeterul echipei si al meciului.
          Pentru ceilalti, Popica a marcat cel mai mult, urmat, cred, de criticatul Bogdan.
          Cat am stat ultimul aparator, am avut ceva dificultati sa-i strunesc pe Mitica(care se tot vaita...)  si pe Tavi, care de multe ori erau neatenti , cu spatele la joc si cu fata la mine sau stateau unul in spatele altuia pe aceeasi linie, fiind fortat sa le strig:"fata la joc!"
          Pana la urma a fost o miuta reusita, mult timp echilibrata, dar in final balanta s-a inclinat defintiv si la diferenta mare , de sapte goluri, in favoarea echipei mai bune.
          Cam asta a fost istoria acestei vineri incheiata la o berica( vorba vine, pentru ca au fost mai multe), seminte si covrigei, la umbra pe iarba intre copaci si cu o veverita aparuta in peisaj. Din opt am fost prezenti sase la bere, fara Ely si Bogdan, dar cu seful meu Motanu, care m-a cinstit cu doua beri.

                                                        *      *     *     *     *

Pentru că Marinuș este prietenul nostru, ne-am hotărât să-l ajutăm să-și mai vândă din marfă,așa că doritorii pot accesa pe blog bogata gamă de produse, toate la un preț excepțional. Priviți, comparați și cumpărați:

Litterarum in ionicis

Stimați confrați academicieni, dragă Mitică și dragă Marinuș,

Profit de acest prilej pentru a-mi exprima sincera gratitudine față de domniile-voastre, pentru respectul, îngăduința și înțelegerea pe care mi le acordați, deși subsemnatul nu se ridică întotdeauna la nivelul aspirațiilor dumneavoastră. Există momente în care entuziasmul și dorința de mai bine (ale mele și ale dumneavoastră) lasă locul unor devieri de limbaj sau comportamentale, ce devin inestetice, dacă nu cumva chiar supărătoare sau incitante spre gesturi pe care în cele din urmă nu putem decât să le regretăm. Recunosc că uneori școala dumneavoastră de gândire este prea profundă pentru ca un profan ca mine să-i deslușească sensul: preferința pentru un teren total expus la soare în locul unuia cu umbră pe jumătate, când mare parte dintre venerabili se feresc chiar de căldură(!!!), preferința pentru jocul de-a țurca cu zidul, însoțită de minunatul argument că așa s-a practicat din moși, dar, repet, sunt alți stimabili cei ce-și impun augustele păreri, probabil că unii dintre noi frecventau pe vremuri orele de logică doar în pauze.
 Înfierez cu tărie propriile-mi derapaje, vă mulțumesc pentru toată activitatea dumneavoastră, depusă în slujba unui scop nobil și încerc să vă asigur de întregul meu concurs, onest și dezinteresat.
Dragă Mitică, ție ți se cuvine, fără îndoială, un mai mare respect pentru ceea ce însemni, mult mai mult decât ceea ce ți se arată până acum, inclusiv din partea subsemnatului. Poate că pe teren nu mai ești chiar la prima tinerețe, dar rămâi un caracter pașnic și agreabil, care pune mult suflet în tot ceea ce ține de fenomenul care ne leagă.
Dragă Marinuș, în primul rând vreau să-ți mărturisesc, cu toată sinceritatea, că-mi luminezi ziua, atunci când partida începe și te văd la adversari. Ai marea calitate de a mă uimi perpetuu prin jocul cu minge și, mai ales, fără, prin limbajul tău academic și prin manierele fără de cusur. Sunt onorat că am apucat să citesc două din capodoperele tale literare, "Cum călătorim pe gratis cu tramvaiul" și  "Confesiunile unui tarabagiu", amândouă operele inspirate din vasta activitate a autorului. Mă bucur nespus pentru tine c-ai devenit membru corespondent al Academiei, chiar dacă o parte din personalul corector solicită și acum sporuri salariale pentru condiții grele, iar cealaltă a început să folosească sublima formă de plural  cu "e mulți". Din câte cunoaștem, după absolvirea clasei a patra poți deveni membru plin al Academiei și sper ca acest lucru să se întâmple cât de curând, mai ales că suntem informați că anul acesta vei fi coleg de clasă cu tânărul Vlad și te poți inspira din scrierile sale, poate vei reuși să vă aprofundezi studiile gimnaziale până la pensie.

Cu deosebit respect, vă mulțumesc.

                                                          *    *   *   *   *

Din câte am fost anunțați, vineri a avut loc o confruntare de idei între două curente literare:
Agnosticii: Tavi, Motanu, Mihai tenismanul, Paulică, Mitică, Tudorică, Vlad
Diagnosticii: Bețișor, Stelică, Bebe, Matei, Ștefan, Gabi, Găbiță, Marinică
Se pare că primii și-au impus opiniile cu 6-4, după ce în prealabil s-a trecut prin 5-1, moment în care conferențiarii Paulică și Tudorică au plecat la datorie iar Bebe s-a încununat la campioni. Partea vătămată are însă dreptul la recurs, mai ales că a meritat un penalti în prima repriză, ca să nu mai menționăm că pe tot parcursul disputei a fost logodită cu ghinionul. Merite deosebite pentru Vlad, cu un palmares imaculat pe sezonul în curs și pentru prietenii lui Marinuș, Motanu și Mihăiță, care i-au umplut tolba ipochimenului, unul de la Gara de Nord, celălalt chiar din Piața Matache.
Faza zilei însă a avut alt protagonist, execuția cu exteriorul a lui Găbiță, din viteză, așezând balonul la vinclu, un frumos premiu de consolare pentru Il vecchio campione. Poate data viitoare va fi cu mai mult noroc...