Cand vine Gabita....
Complexul Agronomiei ne intampina cu o vreme insorita.Intram in balon.Ely a venit cu 4 baieti.Negocierile dintre Mitica si Ely au dus la urmatoarele echipe:
Echipa lui Mitica:Nelu-Gaby,Stelica,Doru,Mitica,Gabita,Stefan(Messi) si "Greyman"(Baiatul echipat in culoare gri).
Echipa lui Ely:"Blackman"(Baiatul echipat in culare neagra)-Bebe,Razvan,Paul,Gabi III,Bogdan,Popica si Ely.
Inceputul de meci este net favorabil echipei lui Mitica,Gabita inscriind repede 3 goluri si scorul ajunge la 4-0.Aici jocul se intrerupe,Razvan reclamand un dezechilibru major in alcatuirea echipelor.
Razvan pleaca suparat si in locul lui il cedam pe Stefan, la cererea lui Ely.(I-am propus lui Ely sa-si intareasca apararea, dar el a preferat sa-si intareasca atacul)
Jocul a parut mai echilibrat, dar Ely cu ai sai ratau sau aparaNelu(cel mai bun meci al sau vazut de mine), iar Gabita inscria gol dupa gol (echipa lui Ely nu a avut un portar cat de cat decent).
Au aparut si nervii la Ely si Gabi III ,iar scorul s-a dus la 12-3.
In principiu, jocul a parut agreabil prin combinatiile reusite de Gabita,Mitica si Greyman si incheiate cu gol si cele reusite de Ely,Gaby III si Stefan, dar incheiate cu ratari sau parade senzationale ale lui Nelu.Asa se explica diferenta mare de scor.
Ar mai fi de aratat comparatia intre cele doua aparari (Gaby,Stelica,Doru versus Bebe,Paul,Popica)
Premiantii:Nelu si Gabita.
sâmbătă, 27 februarie 2016
sâmbătă, 20 februarie 2016
Hoții de sub scara fără trepte
Dacă e sâmbătă, hai să fie câteva întrebări. Prima dată, revin cu o nedumerire mai veche.
1. Ceea ce ne propunem să practicăm vinerea este ceva serios sau nu?
Dacă nu, ceea ce în principiu îmi convine, nu avem de ce să ne certăm, se dă liber la luat-primit șorțulețe, fiecare joacă unde vrea și ce vrea, scorul nu contează, Silică iese golgeter, liniște și pace de la început la sfârșit.
Dacă da, atunci ar trebui să existe o cât mai mare concentrare a fiecăruia, să apară cât mai puține fracturi de logică în joc, alegerile să fie alegeri, cu convențiile ulterioare cu tot, faulturile (inclusiv luatul în brațe...) să fie faulturi, hențurile, în special cele cu mâna dezlipită de corp, să fie hențuri, atacanții și mijlocașii să-i ajute pe sevitori și să nu stea cu mâinile în șold, lamentându-se ca țațele. Ca în bancul cu a fi sau a nu fi virgină, calea de mijloc e mai greu de găsit, mai ales când nu o cauți.
2. Este victoria chiar așa de importantă? Pentru mine, e mult mai important să nu pierd, dar pot supraviețui cu oarece grație și după catastrofe gen 0-12, când am jucat până la capăt, fără comentarii, mi-am felicitat oponenții și am servit berea de după. Oricum, din momentul în care meciul s-a încheiat, tot ceea ce a fost rău se șterge cu buretele și rămâne doar socializarea. Că pe alții îi prind din urmă treburile taman când mănâncă bătaie e strict treaba lor, dar ar fi naivi să creadă că nu se observă.
3. Blogul nu l-am inventat eu, ci este una dintre contribuțiile lui Găbiță în favoarea grupului, mai mult ca sigur în ideea de a ne uni și de a fi o permanentă punte de comunicare. Unii băieți au fost reticienți de la bun început, declarând că nu se vor osteni să-l deschidă, punând o ștampilă de rahat pe ceva ce nici nu apucaseră să guste. Alții știu doar să citească, unii mai și scriu câte ceva constructiv, critic, cinic, ironic, glumeț, fiecare după cum îl duce sufletul. Să nu vă închipuiți că ia cineva vreun sfert de leu pentru această activitate (era să scriu corvoadă), că subsemnatul e nevorbit sau că numărul de comentarii îi ține de cald vara. Sau, cu atât mai mult, că n-am alt loc unde să mă umflu în pene cu așa-zisele mele acte de vitejie. Din contră, când unul dintre voi (îmi vin în minte acum Tavi, Bețișor, Gabi, Nelutzu, de mai multe ori Mitică și Silică, chiar și Marinică) s-a distins prin ceva deosebit, mi-a făcut plăcere să-l laud cu subiect și predicat, fără ca, în cazul unora, să apară măcar un cuvânt de mulțumire. Așadar, din respect pentru inițiator și pentru cei ce citesc (destul de surprinzător, multe persoane din afara țării), fac pe prostul și scriu în continuare. Până când, este deja o altă poveste.
1. Ceea ce ne propunem să practicăm vinerea este ceva serios sau nu?
Dacă nu, ceea ce în principiu îmi convine, nu avem de ce să ne certăm, se dă liber la luat-primit șorțulețe, fiecare joacă unde vrea și ce vrea, scorul nu contează, Silică iese golgeter, liniște și pace de la început la sfârșit.
Dacă da, atunci ar trebui să existe o cât mai mare concentrare a fiecăruia, să apară cât mai puține fracturi de logică în joc, alegerile să fie alegeri, cu convențiile ulterioare cu tot, faulturile (inclusiv luatul în brațe...) să fie faulturi, hențurile, în special cele cu mâna dezlipită de corp, să fie hențuri, atacanții și mijlocașii să-i ajute pe sevitori și să nu stea cu mâinile în șold, lamentându-se ca țațele. Ca în bancul cu a fi sau a nu fi virgină, calea de mijloc e mai greu de găsit, mai ales când nu o cauți.
2. Este victoria chiar așa de importantă? Pentru mine, e mult mai important să nu pierd, dar pot supraviețui cu oarece grație și după catastrofe gen 0-12, când am jucat până la capăt, fără comentarii, mi-am felicitat oponenții și am servit berea de după. Oricum, din momentul în care meciul s-a încheiat, tot ceea ce a fost rău se șterge cu buretele și rămâne doar socializarea. Că pe alții îi prind din urmă treburile taman când mănâncă bătaie e strict treaba lor, dar ar fi naivi să creadă că nu se observă.
3. Blogul nu l-am inventat eu, ci este una dintre contribuțiile lui Găbiță în favoarea grupului, mai mult ca sigur în ideea de a ne uni și de a fi o permanentă punte de comunicare. Unii băieți au fost reticienți de la bun început, declarând că nu se vor osteni să-l deschidă, punând o ștampilă de rahat pe ceva ce nici nu apucaseră să guste. Alții știu doar să citească, unii mai și scriu câte ceva constructiv, critic, cinic, ironic, glumeț, fiecare după cum îl duce sufletul. Să nu vă închipuiți că ia cineva vreun sfert de leu pentru această activitate (era să scriu corvoadă), că subsemnatul e nevorbit sau că numărul de comentarii îi ține de cald vara. Sau, cu atât mai mult, că n-am alt loc unde să mă umflu în pene cu așa-zisele mele acte de vitejie. Din contră, când unul dintre voi (îmi vin în minte acum Tavi, Bețișor, Gabi, Nelutzu, de mai multe ori Mitică și Silică, chiar și Marinică) s-a distins prin ceva deosebit, mi-a făcut plăcere să-l laud cu subiect și predicat, fără ca, în cazul unora, să apară măcar un cuvânt de mulțumire. Așadar, din respect pentru inițiator și pentru cei ce citesc (destul de surprinzător, multe persoane din afara țării), fac pe prostul și scriu în continuare. Până când, este deja o altă poveste.
sâmbătă, 13 februarie 2016
Cronica fara titlu sau cu orice titlu...
Dupa aproape doua luni de absenta din cauza unei intinderi sacaitoare, iata ca autorul acestei cronici(Vasea) a revenit pe gazon(vorba vine, e plastic curat) printre cei dragi si se pare ca revenirea a fost de bun augur, cu salutari si bucurie de ambele porti si ceea ce e mai important, fara urmari neplacute, fara recidive, ce mai incoa si-ncolo, organismul a raspuns bine la efort.
Ne-am strans in balonul mic 17 amatori de miscare.Dom'Mitica si junele Ely(hard) ne-a repartizat in cele doua teamuri cam asa:pe unii pe la altii si pe altii pe la unii.
UNII: Nelu-Bronson, Bebe, Tavi, Popica, Bogdan, Gabi-trois, Ely si Vasea.
ALTII: Paul, Motanu, Gaby, Bete, Matei, Mitica, Stefan-Messi si Gabita.
A ramas pe margine Alexandru care venise cu Stefan; au fost niste neintelegeri la inceput, ba vine-nu vine Tavi, Popica a facut pe primadona ca el nu joaca daca nustiu-ce, a intrat Alexandru, s-a rasgandacu Popica etc. ca a fost cat p-aci sa incepem cu o bataie...
In sfarsit a inceput marele meci cu cateva actiuni la ambele porti, pana ce Stefan paseaza nonsalant lui Vasea la mijlocul terenului, care transmite mai departe balonul lui Gabi-trois si acesta deschide scorul cu un sut sanatos.Culmea este ca in primele faze ale meciului am avut senzatia ca sunt cu Stefan in aceeasi echipa..., probabil ca si el a avut acelasi simtamant. Nu trece mult si profitorul de Mitica egaleaza din apropiere la o pasa primita de la Gabita. Jocul este echilibrat, se confrunta doi atacanti pur-sange, Ely si Gabi-trois cu o aparare beton(Motanu, Gaby, Bete, Paul) pe de o parte, si un atac mai flexibil, Gabita, Mitica si Stefan contra unei aparari mai razlete, pe de alta parte. Ely suteaza naprasnic si "unii" conduc din nou, dar nu pentru mult timp, ca "altii" egaleaza prin Gabita.Pana la patru, "unii" au condus in permanenta, ca dupa aceea rolurile sa se inverseze si sa mai conduca si "altii". La un moment dat, spre final, s-a ajuns la scorul de 7-7 cu marcatorii: Stefan-1gol, Mitica -2g, "longilinul" Gabita-3g dintre care doua cu capul si un gol disputat intre Tavi, dar ca autogol si Motanu care pretinde ca ar fi atins'o pe minge, nu pe altceva...pentru "altii" si de catre Ely-4g, 3- cu torpile de la distanta(a dovedit a nu stiu cata oara ca are hardul tare, doar asa scria pe tricoul sau-hard), iar unul din penalti si Gabi-trois, chiar 3 goluri din combinatii cu Ely si talica, pentru "unii". Am dat si eu un gol spectaculos, dar din pacate nu s-a pus,eu am crezut ca balonul a intrat direct in poarta, dar Paul mi-a explicat ca intai a lovit bara de unde a ricosat in bratul meu pentru a se intoarce in poarta...Am mai primit o pasa buna de la Ely si am reluat din prima, dar din pacate pe langa poarta, in dreapta mea; mai tarziu ma imita si Gabi-trois care trimite in stanga pe langa. La acest scor de egalitate(7-7) se produce un fault pe la mijlocul terenului asupra lui Gabi-trois care-l revendica, dar faza continua si Stefan inscrie. Spiritele se aprind, discutiile sunt in contradictoriu, Ely pleaca, golul nu se pune si chiar daca majoritatea ar mai fi vrut sa joace, totul se termina, in deplina armonie, cu un scor egal-amical de 7-7.
Urmeaza,ca de obicei, partea cea mai frumoasa si cea mai placuta a zilei de vineri fotbalistice si anume tragerea concluziilor la o bere si un stick...
S-auzim numai de bine si sa ne revedem voiosi si sanatosi vinerea viitoare!
Sariti pe blog(nu de pe bloc)cu cat mai multe comentarii.
Ne-am strans in balonul mic 17 amatori de miscare.Dom'Mitica si junele Ely(hard) ne-a repartizat in cele doua teamuri cam asa:pe unii pe la altii si pe altii pe la unii.
UNII: Nelu-Bronson, Bebe, Tavi, Popica, Bogdan, Gabi-trois, Ely si Vasea.
ALTII: Paul, Motanu, Gaby, Bete, Matei, Mitica, Stefan-Messi si Gabita.
A ramas pe margine Alexandru care venise cu Stefan; au fost niste neintelegeri la inceput, ba vine-nu vine Tavi, Popica a facut pe primadona ca el nu joaca daca nustiu-ce, a intrat Alexandru, s-a rasgandacu Popica etc. ca a fost cat p-aci sa incepem cu o bataie...
In sfarsit a inceput marele meci cu cateva actiuni la ambele porti, pana ce Stefan paseaza nonsalant lui Vasea la mijlocul terenului, care transmite mai departe balonul lui Gabi-trois si acesta deschide scorul cu un sut sanatos.Culmea este ca in primele faze ale meciului am avut senzatia ca sunt cu Stefan in aceeasi echipa..., probabil ca si el a avut acelasi simtamant. Nu trece mult si profitorul de Mitica egaleaza din apropiere la o pasa primita de la Gabita. Jocul este echilibrat, se confrunta doi atacanti pur-sange, Ely si Gabi-trois cu o aparare beton(Motanu, Gaby, Bete, Paul) pe de o parte, si un atac mai flexibil, Gabita, Mitica si Stefan contra unei aparari mai razlete, pe de alta parte. Ely suteaza naprasnic si "unii" conduc din nou, dar nu pentru mult timp, ca "altii" egaleaza prin Gabita.Pana la patru, "unii" au condus in permanenta, ca dupa aceea rolurile sa se inverseze si sa mai conduca si "altii". La un moment dat, spre final, s-a ajuns la scorul de 7-7 cu marcatorii: Stefan-1gol, Mitica -2g, "longilinul" Gabita-3g dintre care doua cu capul si un gol disputat intre Tavi, dar ca autogol si Motanu care pretinde ca ar fi atins'o pe minge, nu pe altceva...pentru "altii" si de catre Ely-4g, 3- cu torpile de la distanta(a dovedit a nu stiu cata oara ca are hardul tare, doar asa scria pe tricoul sau-hard), iar unul din penalti si Gabi-trois, chiar 3 goluri din combinatii cu Ely si talica, pentru "unii". Am dat si eu un gol spectaculos, dar din pacate nu s-a pus,eu am crezut ca balonul a intrat direct in poarta, dar Paul mi-a explicat ca intai a lovit bara de unde a ricosat in bratul meu pentru a se intoarce in poarta...Am mai primit o pasa buna de la Ely si am reluat din prima, dar din pacate pe langa poarta, in dreapta mea; mai tarziu ma imita si Gabi-trois care trimite in stanga pe langa. La acest scor de egalitate(7-7) se produce un fault pe la mijlocul terenului asupra lui Gabi-trois care-l revendica, dar faza continua si Stefan inscrie. Spiritele se aprind, discutiile sunt in contradictoriu, Ely pleaca, golul nu se pune si chiar daca majoritatea ar mai fi vrut sa joace, totul se termina, in deplina armonie, cu un scor egal-amical de 7-7.
Urmeaza,ca de obicei, partea cea mai frumoasa si cea mai placuta a zilei de vineri fotbalistice si anume tragerea concluziilor la o bere si un stick...
S-auzim numai de bine si sa ne revedem voiosi si sanatosi vinerea viitoare!
Sariti pe blog(nu de pe bloc)cu cat mai multe comentarii.
miercuri, 10 februarie 2016
Cronică violentă
by BOGDAN
Înspăimântătoare, de groază, atemporală, ce mai,
horror made în uşa toată ziua. Strict interzisă tinerilor sub 60 de ani şi
celor care nu au plătit abonamentul la zi.
Afară ploua cu pietre mari, nu cât oul de raţă, nu cât pepenele verde, ci cu pietre cât meteoriţii apocaliptici. Totul se prefăcea în scrum, sau nu chiar totul, dar ţigările din care trăgeam, cu siguranţă da. Din balon răzbăteau bubuituri repetate, sacadate, înfricoşătoare, urlete înspăimântătoare venite parcă din străfundul pământului.
Vineri 13 samurai şi chinezi mitici (legendari) au hotărât, întocmai ca la Termopille, să forţeze balonul şi să lupte până la ultimul 17, 30 împotriva infernului dezlănţuit. Iată şi numele sau renumele acestora :
Samuraii : Doru (renume Beţe=Nuceag) – Stelică (zis Renumitorul Altora), Bebe, Motanu (Spaima Pisicilor Tărcate) Bogdan (Renumit „ Cefacimă Prostule”, Gabi, Tudor (Speranţa din Eter)
Legendarii : Nelu (Bronson) – Gaby, Marin (Demnitarul Apucălipsei), Tavi (Administratorul de Situaţii Urgente, un fel de ISU), Chinezul, Miticul (Legendarul)
Samuraii au noroc şi fac rost de 6 veste portocalii antiglonţ, antichimic, antidrog, antifumat, antigol, antitot, antidot.
Lupta a început cu alergătură multă dintr-o parte în alta a balonului în care doar aerul îşi permitea să stea. Bronson para tot, Chinezul înşira totul în viteză, trimitea meteoritul către Mitică sau Tavi, sau şi mai simplu direct în colţurile bârnelor putrezite care trosneau din încheieturi. 2-0. Bg face schimb de veste anti cu Doru.
Mitică şi Marin, serviţi impecabil de Chinezul, distrug alţi doi malefici, în timp ce dintre samurai doar Tudor reuşeşte să facă o victimă. 4-1. Gabi înţelege că e un moment important al sacrificiului total şi intră în poartă pentru a închide orice şansă de evadare în exterior a forţelor oculte. Semne astrale desenau în derâdere un 6-1. Să fie de bine, să fie şi mai rău ? Bg. este lovit în bărbie de un meteorit, vrea să iasă din luptă dar revine, Găbiţă îşi strânge cotul drept cu mâna stângă şi continuă peste timp, fruntea lui Marin se umflă (ceea ce nu-i aşa rău), dar se tot umflă şi totuşi el continuă lupta, Mitică este ţinta piept nr. 1, arme sonice de mare putere, necunoscute încă pământenilor, îi şochează puternic pe Chinez şi pe Nuceag dar după câteva momente de derută şi aceştia reintră în luptă pe calea aerului cu barca cu motor. Sacrificii fără limite. Singurul care a părăsit balonul, numai şi numai pt. a putea descrie posterităţii eroismul nescris încă în istoria postmodernistă a umanităţii microbistice, a fost Tudor. Cefacimă şi Nuceag reuşesc câteva un-doiuri, Bebe urcă şi el, Motanu calcă pe pisici şi se avântă tot mai mult, capetele şi picioarele zboară prin văzduh lovind năprasnic şi surprinzător meteoriţii ieşiţi în faţă, Gabi parează orice lovitură fie ea cât de fulgerătoare, desenul se schimbă un pic, este 6-4. Dar lupta este totală, până la capăt, samuraii riscă, dacă mai aveau ce risca, Gabi revine în atac, Gaby închide toate culoarele, Chinezul e de neegalat în lupta sa, Legendarul, deşi cam obosit, îl susţine îndeaproape, Tavi nu se lasă nicidecum, Bronson brodează prin aerul greu şi loveşte fără cruţare meteoriţii care se îndreaptă spre el, inclusiv dintr-un penalty sau dintr-o fază unu la unu. Doru îndreaptă traiectorii către Motanu care nu iartă. După un an şi jumate (12-6) de lupte crunte, sadice, de neimaginat, samuraii decimaţi şi legendarii storşi învingători, hotărăsc să se retragă, dar nu pt. mult timp.
În vestiar un miros greu, înţepător, de nerespirat pt. muritorii de rând, oasele trosneau şi se rupeau unul după altul, carnea se deslipea fâşie după fâşie de pe oase, un lichid galben uleios şi un altul roşu vâscos se scurgeau prin toată incinta, dar nici afară nu era mai altfel, carnea devenea din ce în ce mai măruntă, ajungeeeeeee ! Lasă-mă dracului cu fotbalul tău, mai dă-mi şi mie un copan de pui şi o sarma ! Ia mă, mai vrei o palincă ? Nu că e prea tare, da bagă un cabernet.
Pentru nevroticii din By Balon Arena.
Afară ploua cu pietre mari, nu cât oul de raţă, nu cât pepenele verde, ci cu pietre cât meteoriţii apocaliptici. Totul se prefăcea în scrum, sau nu chiar totul, dar ţigările din care trăgeam, cu siguranţă da. Din balon răzbăteau bubuituri repetate, sacadate, înfricoşătoare, urlete înspăimântătoare venite parcă din străfundul pământului.
Vineri 13 samurai şi chinezi mitici (legendari) au hotărât, întocmai ca la Termopille, să forţeze balonul şi să lupte până la ultimul 17, 30 împotriva infernului dezlănţuit. Iată şi numele sau renumele acestora :
Samuraii : Doru (renume Beţe=Nuceag) – Stelică (zis Renumitorul Altora), Bebe, Motanu (Spaima Pisicilor Tărcate) Bogdan (Renumit „ Cefacimă Prostule”, Gabi, Tudor (Speranţa din Eter)
Legendarii : Nelu (Bronson) – Gaby, Marin (Demnitarul Apucălipsei), Tavi (Administratorul de Situaţii Urgente, un fel de ISU), Chinezul, Miticul (Legendarul)
Samuraii au noroc şi fac rost de 6 veste portocalii antiglonţ, antichimic, antidrog, antifumat, antigol, antitot, antidot.
Lupta a început cu alergătură multă dintr-o parte în alta a balonului în care doar aerul îşi permitea să stea. Bronson para tot, Chinezul înşira totul în viteză, trimitea meteoritul către Mitică sau Tavi, sau şi mai simplu direct în colţurile bârnelor putrezite care trosneau din încheieturi. 2-0. Bg face schimb de veste anti cu Doru.
Mitică şi Marin, serviţi impecabil de Chinezul, distrug alţi doi malefici, în timp ce dintre samurai doar Tudor reuşeşte să facă o victimă. 4-1. Gabi înţelege că e un moment important al sacrificiului total şi intră în poartă pentru a închide orice şansă de evadare în exterior a forţelor oculte. Semne astrale desenau în derâdere un 6-1. Să fie de bine, să fie şi mai rău ? Bg. este lovit în bărbie de un meteorit, vrea să iasă din luptă dar revine, Găbiţă îşi strânge cotul drept cu mâna stângă şi continuă peste timp, fruntea lui Marin se umflă (ceea ce nu-i aşa rău), dar se tot umflă şi totuşi el continuă lupta, Mitică este ţinta piept nr. 1, arme sonice de mare putere, necunoscute încă pământenilor, îi şochează puternic pe Chinez şi pe Nuceag dar după câteva momente de derută şi aceştia reintră în luptă pe calea aerului cu barca cu motor. Sacrificii fără limite. Singurul care a părăsit balonul, numai şi numai pt. a putea descrie posterităţii eroismul nescris încă în istoria postmodernistă a umanităţii microbistice, a fost Tudor. Cefacimă şi Nuceag reuşesc câteva un-doiuri, Bebe urcă şi el, Motanu calcă pe pisici şi se avântă tot mai mult, capetele şi picioarele zboară prin văzduh lovind năprasnic şi surprinzător meteoriţii ieşiţi în faţă, Gabi parează orice lovitură fie ea cât de fulgerătoare, desenul se schimbă un pic, este 6-4. Dar lupta este totală, până la capăt, samuraii riscă, dacă mai aveau ce risca, Gabi revine în atac, Gaby închide toate culoarele, Chinezul e de neegalat în lupta sa, Legendarul, deşi cam obosit, îl susţine îndeaproape, Tavi nu se lasă nicidecum, Bronson brodează prin aerul greu şi loveşte fără cruţare meteoriţii care se îndreaptă spre el, inclusiv dintr-un penalty sau dintr-o fază unu la unu. Doru îndreaptă traiectorii către Motanu care nu iartă. După un an şi jumate (12-6) de lupte crunte, sadice, de neimaginat, samuraii decimaţi şi legendarii storşi învingători, hotărăsc să se retragă, dar nu pt. mult timp.
În vestiar un miros greu, înţepător, de nerespirat pt. muritorii de rând, oasele trosneau şi se rupeau unul după altul, carnea se deslipea fâşie după fâşie de pe oase, un lichid galben uleios şi un altul roşu vâscos se scurgeau prin toată incinta, dar nici afară nu era mai altfel, carnea devenea din ce în ce mai măruntă, ajungeeeeeee ! Lasă-mă dracului cu fotbalul tău, mai dă-mi şi mie un copan de pui şi o sarma ! Ia mă, mai vrei o palincă ? Nu că e prea tare, da bagă un cabernet.
Pentru nevroticii din By Balon Arena.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)