Când joacă Gică...

... joc eu (Găbiţă) ca o cizmă. Reţineţi aceste cuvinte autocritice pe care nu le veţi auzi niciodată de la un anume coechipier pinguin. Din vreo 10 pase pe care, dacă i le dădeam bine lui Gică, ieşeau situaţii periculoase, abia dacă i-am dat două. Dar să încep ca mentorul Tavi, cu vremea şi echipele. Vreo 27-28 Celsius, soare deranjant doar pentru ochi. Aşadar vreme desăvârşită pentru fotbal în acest sfârşit de septembrie, sfârşit şi de concedii, de-aia s-au şi prezentat în Agronomie 20+1 combatanţi! Aşadar...

Pinguini: Nelu Armeanu, Motanu, Gabi, Stelică, Bebe, Vasea şi fiul, Mitică, Găbiţă, Gică.
Pelicani: Paul, Sudoru, Virgil, Tavi, Biciclistu, Traian, Nicu, văru Dănuţ, Eugen, TudorTVR.

Din start, la aşa inflaţie de jucători, cine ar fi mizat pe 0-0 n-ar fi greşit. Ceva ocazii au fost. La noi, Gică a avut una cu capul, puţin peste, mult peste am dat eu un voleu din faţa porţii la una din puţinele mingi întoarse de Vasea, Mitică a dat puţin pe lângă la singura fază lucrată de trioul din atac, încă una tot Mitică, şi tot puţin lângă, din unghi, la o pasă înapoi, greşită, a pelicanilor. După cum se poate vedea, Paul şi după aia Sudoru n-au prea avut ce apăra. Faze periculoase am mai avut, dar care s-au încheiat până la şut, mi-au rămas în minte doar două ale mele: o pasă printre, de departe, a lui Gică, mă lasă singur cu portarul, dar ezit la preluare şi cineva acordă corner, apoi una la care am încercat să salt mingea peste Paul, ultim apărător, dar a scos-o inexplicabil cu vârful cheliei... De partea cealaltă, ocaziile, deşi iscate mai mult din presiune asupra apărării noastre decât din cine ştie ce combinaţii sau reuşite individuale, au fost mai periculoase fiindcă mingea a mai nimerit şi poarta. Nelu a avut două intervenţii salvatoare, o dată scoţând din reflex un şut care a trecut printr-o mulţime de picioare şi apoi respingând din cădere în faţa lui Virgil. Care Virgil, deranjat şi de soare, a ratat alte două devieri din preajma porţii. Iar când a fost depăşit Nelu, a scos Gabi de pe linia porţii (update: iniţial îl creditasem pe Motanu, dar după cum o să vedeţi în comentariul său, a ţinut să pună lucrurile la punct). În rest, a mai prins Tudor vreo două şuturi, destul de aproape de ţintă.

Cam asta a fost până la ceea ce ar fi trebuit să fie pauză, când pe Tudor îl cheamă datoria, ca de obicei. Dar tocmai apăruse Coreea şi am fi continuat la egalitate. Numai că alţi pelicani cedează în serie... Nicu din cauza unei probleme musculare, Biciclistu supărat că Motanu a fost ireverenţios, Paul supărat că l-am ales pe Vasea jr. să treacă la echipa lor (nu ca astă iarnă când l-am cedat pe Gică şi pelicanii s-au umflat în guşă că ne-au bătut cu omul nostru în al doilea meci care nu trebuia să se pună, dar s-a pus!), iar Sudoru supărat că băutura-i prea puţină! Într-o astfel de situaţie creată de pelicanii mofturoşi, Mitică salvează situaţia (şi pe noi!), îl ia pe Vasea senior şi trece la pelicani. Opt la opt, alt meci, altă viaţă! Se joacă pe contre, cu ambele echipe orientate spre atac, în continuare nu-mi reuşeşte ultima pasă, dar compensez cu... gol! Trage Gică de la 10 metri central, Mitică blochează şi mingea capătă o traiectorie înaltă care coboară uşor la vreo 2 metri de bara laterală, în unghi, unde mă aflam eu. N-am timp s-o gândesc, că cine ştie unde o dădeam, aşa că pun latul din instinct şi gol sub bară. La puţin timp după asta, Eugen reacţionează nervos la un fault de joc al lui Stelică, se ia în beţe cu Motanu, care se supără şi el şi iese să îngroaşe rândurile vedetelor de pe margine. Cu un om în plus, mai junii pelicani, biciuiţi de un Mitică vindicativ, ne cam încalecă, punând de un asediu. Mă retrag şi eu în tranşee, doar Bebe rămâne boem pe partea lui, plus Gică în faţă. Pelicanii au diverse ocazii de egalare, cea mai clară la o reluare pe lângă a lui Dan, din 2 metri! Numai că orice minge respinsă de noi se transforma în contraatac periculos. Astfel că Tavi opreşte în două rânduri pase decisive prin henţuri de ultim apărător, dar până la urmă se întâmplă. Nu ajung la o pasă înaltă a lui Gică, dar o urmăresc totuşi, căci Virgil trebuie să degajeze după stop pe piept, pe care şi-l face prea lung şi ajung primul. Simulez şut în forţă cu dreptul şi plasez uşor cu exteriorul stângului, bară-gol, ura şi la gargară cu bere...

Concluzia este că am înfrânt cu 2-0 fără mari veleităţi în atac (dar săptămâna viitoare nu voi mai avea meci pe sintetic joi seara, ci marţi, deci bune auspicii pentru spectacol pinguin şi în ultima vineri înainte de trecerea la ora de iarnă), însă apărarea ne-a dus în spate, cu Gabi-Stelică-Motanu monolit, plus Nelu foarte sigur în poartă. De la pelicani, l-aş remarca pe... Popicu, iată ce bine joacă atunci când nu vine! :)