Un autogolgeter înnăscut, Marinică P. Freşparu

Încă o zi frumoasă trecută pe răbojul practicanţilor de ziua a cincea, a nouăzeci şi treia vinere consecutivă în care se joacă. Vreme superbă, temperatură ideală, teren perfect, popor cât cuprinde, deşi unii umblă încă cu ceasul după ora de vară. Echipele, cam cele pe care le ştiţi (tanti Vasilica de la raionul Competiţii vă poate elibera , la cerere, lista cu combatanţii), de data aceasta cu ceva mai mult tineret, astfel încât se pare că a venit vremea despărţirii pentru un mare campion. Mitică, acest Pirlo de Drumul Taberei, colţ cu Gara de Nord, e pe punctul de a părăsi corabia pinguină şi de a juca sub culorile pelicane, alături de idolii săi din copilărie, Tavi şi Marinică. Mulţumim partenerilor noştri de întrecere că au înfiat un copil orfan (de talent, ar spune rautăcioşii...) şi îl aşteptăm să îşi arate adevărata sa valoare în faţa uzurpatorului nerecunoscător Găbiţă.
Meciul, încheiat la egalitate, 2-2, a fost în totalitate la discreţia pinguinilor, care aveau neapărată nevoie de o victorie pentru a se încununa deja campioni pe 2011. Acest semieşec se pare că nu a fost bine primit de conducerea administrativă a echipei, care a convocat cei mai importanţi jucători la o şedinţă-fulger de analiză la nea Nicu. Sursele noastre ne-au pus la dispoziţie stenograma întâlnirii, din care spicuim cele mai importante idei:
- nereuşita se datorează în mare parte portarului advers, Cătălin. Ca măsuri se impun găsirea unei prietene pentru respectivul, care să-l trimită vinerea la cumpărături şi comenzi peste program la locul de muncă.
- Gigel este de la o vreme numai cu gândul la pariuri şi la lichide. Ca măsură se impune decretarea prohibiţiei pe o perioadă de cel puţin 3 luni şi ca temă suplimentară alcătuirea unei compuneri cu titlul "Dinamo bate la Târgu-Mureş".
- Găbiţă este, pentru a câta oară, în perioada de desenat inimioare. Nu putem decât să-i luăm un set de carioci şi să aşteptăm primăvara.
- lui Motanu (cantautor la al doilea gol al păcălicilor) i s-a pus în vedere că, dacă va mai fi vreodată driblat de Silică, poate să-şi caute altă echipă.
- lui Somnorilă i s-a reproşat că-şi bagă mai mult de două mâini în nas (el zice ca să nu aţipească pe teren) şi astfel îşi pierde echilibrul, pentru că nu mai are una de rezervă ca să se ţină de bară.
De departe însă, cel mai imporant reproş l-a constituit ignorarea de către pinguini a celui mai în formă jucător al momentului, perla maro a coroanei, Marinică. În momentul în care combinaţiile l-au vizat pe respectivul, golul a venit imediat, şut plasat, la colţ, cu o stăpânire de sine demnă de invidiat, ca să nu mai pomenim de momentele de reală panică stârnite de marele talent la poarta pelicană, de combinaţiile devastatoare pentru coechipieri, de şuturile plasate în tribune,de detenta sa negativă, de tehnica sa desăvârşită de autodeposedare (cu sau fără alunecare) cu aterizare-n nas, de viziunea strălucită a jocului fără balon, de dicţia şi erudiţia personajului care ne onorează cu prezenţa-i colorată. Păcat, încă o dată păcat, că nu joacă la pinguini!