Next level

N-o să insist prea mult cu cronica, fiindcă am ceva mai important să vă spun. Pe scurt, 5-0 pentru pinguini, scor ce putea fi şi mai exagerat. De data asta totul a fost împotriva pelicanilor, începând cu întârzierea lui Tudor. Pentru a-l înregimenta, pelicanii au propus trecerea lui Vasea la adversari, fără alte pretenţii. N-a fost o mişcare inspirată, omul în plus s-a simţit, fie şi pentru faptul că l-a degrevat pe Gică de un fundaş în atac. Pinguinii n-au mai făcut absolut nici un cadou, eu ce-am mai pierdut nişte mingi pe la mijlocul terenului din exces de dribling, dar eram cu toată apărarea în spate, aşa că s-a rezolvat fără emoţii. Scorul a fost 0-0 mult timp, peste jumătate de oră, cu obşnuitele parade ale lui Cătălin, dar a fost mult până a intrat o dată. Gică a dat 4 goluri, vreo două după schema triunghi: pătrundere pe centru, pasă în lateral la Mitică sau Vasea, minge în faţa porţii la Gică (când am optat pentru triunghiul invers, cu pasă în lateral la Gică şi minge scoasă de el în centru, s-a întâmplat ca Mitică să rateze cu poarta goală...). M-am intercalat şi eu la golul 3 cu un slalom de la centrul terenul şi şut la scurt, cu bara. Şi ca încă o dovadă că totul a fost împotriva pelicanilor, a plecat mai devreme puştiul Claudiu şi a intrat Motanu la pelicani ca să le întărească apărarea, deşi ei sufereau în atac. Pentru a-l forţa, a ieşit Cătălin din poartă, dar în scurt timp a plecat şi Tudor, aşa că practic n-a mai avut cu cine să atace, Popică şi Tavi fiind prăzi uşoare pentru apărarea pinguină.
Echipele:
Pinguini - Silviu (revenit după un an, de la meciul filmat, de data asta la noi în poartă, fiind şi asta o explicaţie pentru că a rămas imaculată), Bebe, Motanu, Gabi, Stelică, Mitică, Găbiţă, Gică, Vasea.
Pelicani - Cătălin, Paul, Bronson, Tavi, Nicu, Claudiu, Tudor, Popică.

(Acum, la enumerare, observ că am fost 17, nu 15, ceea ce înseamnă ca s-a plătit cu 1 leu în plus. Data viitoare, după ce facem calculul, veţi da cu 1 leu mai puţin)

Trec acum la ceea ce s-ar putea considera next level. Din ianuarie voi începe colaborarea la firmă cu un băiat care este... arbitru! Vă daţi seama, ideea a venit de la sine. În loc să-l bag să joace, fiindcă va veni aproape vineri de vineri, m-am gândit să ne arbitreze. Ar mai fi "orice mână henţ"? Nu, am juca fotbal adevărat, căci n-avem cum să-l facem pe om să uite jocul pe care-l fluieră în competiţii. S-ar mai cere faulturi închipuite, gen "m-a atins", cu justificarea "dacă se cere, se dă"? Nu, am reveni la normalitatea jocului. La auturi sau cornere ar fi nevoie de fair-play din partea noastră, să recunoaştem când e de recunoscut, căci nu poate acoperi de unul singur un teren atât de mare. Când va fi o contră şi cei doi adversari solicită amândoi să repună mingea, asta e, va decide arbitrul.
Eu zic că merită încercat, e o şansă de care să profităm pentru a tăia această spirală a nervilor. La fiecare meci ne certăm pentru infracţiuni evidente sau pentru unele existente doar în mintea noastră. Fie se contestă evidenţa, fie se susţin lucruri închipuite. Una e să fim la cheremul arbitrariului, alta la mâna arbitrului.
Pe acest băiat îl cheamă Ştefan, îl mai cunosc Gabi, Mihai Tenismanul, Cătălin şi Nicu.