Opinia mea

Vineri 02.09.2011, prima etapă de toamnă. Timp frumos, 29gradeC, cer aproape senin, teren bun, uşor denivelat, mascat de iarba tunsă mai îngrijit decât altădată.

Prezenţii :

• Pelicanii - Popicu, Traian, Şorţuleţ, CristiBiciclistul, Adrian(debutant) şi MeSe
• Pinguinii - Stelică, Bebe, Motanu, Gaby, Mitică, Gigi(debutant) .

Meciul nu a avut istoric. Scorul final de 4-1 pentru pelicani spune totul. A fost una dintre cele mai clare victorii obţinute de aceştia după o lungă perioadă. Nu vreau să fiu laconic, deşi aspectul general al cronicii conduce spre o asemenea concluzie, dar meciul a fost tot timpul la îndemâna pelicanilor. Cele câteva ocazii ale pinguinilor au însemnat mai mult momente de relaş ale atacului pelican. Conjunctura absenţelor, dacă putem spune aşa, a făcut ca fiecare echipă să beneficieze, pentru completare, de câte un debutant selecţionat dintre admiratorii ce priveau la cele două faimoase grupări în perioada preparativelor de dinainte de meci. Întâmplător dar binefăcător, Adrian a fost copilul minune pentru pelicani. El s-a adaptat foarte repede la stilul de joc al colegilor lui şi a făcut o figură foarte frumoasă prin jocul prestat şi tehnica individuală de care a dat dovadă.

La ambele echipe portarii au fost improvizaţi: Popicu (foarte bun) şi Stelică, căruia nu i se pot imputa în mod evident cele trei goluri primite. Mai degrabă colegii lui din apărare ar fi suspecţi de neputinţă la fazele premergătoare fiecăruia din golurile date de pelicani.

Marcatori : MeSe de trei ori (o dată din penalty) şi CristiBiciblistul, ambii cu şuturi în forţă, respectiv Motanu, care a recuperat un balon undeva la mijlocul terenului, a înaintat nemarcat (fiind venit din spate) şi a înscris pentru 4-1 cu un şut frumos, de la semidistantă.

Asemenea celor petrecute şi pe teren, am lăsat la final, comportamentul şi ieşirea de neînţeles ale lui MeSe, vis-a-vis de Mitică. După un fault destul de tare făcut intenţionat, MeSe s-a repezit şi l-a mai lovit o dată pe Mitică când acesta era încă jos. Aşa ceva nu este permis. Dacă recitiţi cu toţii primul meu comentariu la cronica Tăcerea oilor, din 12 februarie , spuneam, adresându-mă lui MeSe, că ceea ce se întâmplase atunci pe teren nu poate să se mai repete. Şi totuşi comportamentul nestăpânit al lui MeSe l-a trădat din nou. Oribil! N-o fi Mitică "Uşă de biserică" dar nici să-ţi faci, chipurile, dreptate într-un mod atât de primitiv. Şi nu prima oară.

Nu vreau să mai lungesc finalul cronicii şi să amân concluzia evenimentului. E deja foarte târziu. MeSe, imi pare rău că trebuie să-ţi spun, dar sunt convins că trebuie să ne părăseşti.