T-P-P-T-T-P, respectiv Gă-Gi-Gi-G-Gă

Nu, titlul cronicii nu este inspirat dintr-un exerciţiu logopedic. Şi nici nu se doreşte a fi o provocare pentru pasionaţii de scrabbel. El poartă informaţii importante despre marcatorii din meciul de vineri 02.12.2011. Pentru a limpezii lucrurile, iată echipele aliniate pe cel mai frumos teren cu suprafaţă sintetică pe care au călcat vreodată fanii de ziua 5-a :

Pinguinii – Virgil, Bebe, Motanu, Gaby, Mitică, Găbiţă, Gigi şi Claudiu

Pelicanii – Cătă, Balaurul, Şorţuleţ, Popicu, Eugen, Tudor şi Vasea

Aşadar dragii mei, măcar pentru o etapă, bănuim în cinstea Zilei Naţionale, combatanţii prezenţi s-au grupat în formulele de joc care i-au făcut atât de cunoscuţi şi apreciaţi pretutindeni. Vineri, totul a fost deosebit. Începând cu vremea, apoi terenul magnific, echipamentul oferit de gazda bazei sportive şi purtat de pelicani, apoi noua minge de Europa League, pe care stătea scris “să rămâi la 40 ani la fel ca la 20” şi, evident, nu se putea altfel, meciul , deliciul suprem al întregii asistenţe.

Într-adevăr încleştarea dintre pelicani şi pinguini a fost una de excepţie, în care ambele echipe au demonstrat de ce fotbalul este atât de iubit, apreciat şi considerat a fi sportul rege. Iar dacă reuşim să-l practicăm dragi prieteni şi în condiţii mai deosebite, precum cele arătate mai sus, atunci chiar merită să faci şi mici economii în cursul săptămânii pentru a înfăptui toate cele necesare atingerii acestui scop.

Revenind la partidă, pelicanii au început cu un om mai puţin, dar foarte rapid au bifat primul gol prin Tudor , la o intercepţie a lui Eugen în jumătatea pinguină. Imediat după eveniment, cuirasatul King Eugen, care a jucat excelent până atunci, iese din joc acuzând contracţii musculare. La pelicani trece tânărul Claudiu şi astfel echipele se echilibrează numeric.

Pelicanii au folosit o aşezare de 1-2-2-2 cu Cătă în poartă, Balaurul şi Şorţuleţ în apărare, Claudiu şi Tudor la mijloc, iar în faţă, mai mult pe extreme, s-a jucat cu cel mai destabilizator cuplu de înaintaşi, cine alţii decât Sile şi Popicu. S-a socotit că pe centru nu trebuie să stea cineva deoarece tunarii din linia de mijloc riscau să facă victime din propria echipă. Deşi periculoasă pentru apărare, formula a dat posibilitatea pelicanilor să pună presiune continuă pe apărarea pinguină şi implicit să-i oblige la un joc colectiv defensiv şi , de ce nu?, să-i forţeze în felul acesta să comită greşeli decisive . Lucru care s-a şi întâmplat de 2-3ori. De partea cealaltă, pinguinii au jucat 1-4-1-1, cu Găbiţă la mijloc , Gigi vârf împins, mizând şi pe venirile sau lansările din spate ale lui Mitică.

În atare condiţii vă imaginaţi ce încleştare de forţe s-a dezlănţuit şi ce calitate de joc s-a etalat pe un teren plan ca oglida şi cu o minge de top, cel puţin european. Meci de infarct. Lucrătorii care amenajau în apropiere noul teren cu iarbă naturală (unii spun că treaba e făcută special pentru pinguini şi pelicani) au lăsat baltă sculele şi s-au strâns în jurul terenului pentru a asista la fascinantul spectacol. Evoluţia scorului spune totul.

Aşadar :

1-0 Tudor, apoi penalty ratat de Găbiţă , 2-0 Popicu, 2-1 Găbiţă, 3-1 Popicu (o nebunie, nu alta, gol cu capul la viclu), 3-2 Gică din penalty, 4-2 Tudor cu un şut magnific de la semidistanţă, 4-3 Gaby (şut frumos, din alergare, la firul ierbii artificiale) , 4-4 Gigi , 5-4 Tudor (gol splendid, poate cel mai important al partidei, venit într-un moment de cumpăna al meciului-după acest gol elanul pinguinilor începe să se frângă), urmează firesc 6-4, cu Popicu marcator (situaţie nefirească şi umilitoare spun unii cunoscători, Popicu fiind la al treilea gol marcat în poarta pinguinilor într-o singură partidă !?!?!?) şi, pe înserat, Găbiţă pentru rezultatul final de 6-5.

Deşi nu a marcat, Sile a fost la înălţime. El a aplicat o tactică cu totul specială şi numai de el ştiută. Atât am observat cu toţii : a alergat mai mult fără minge, dar pe unde trecea panică se creea, iar pinguinii se îngrămădeau pe direcţia lui pentru a-l bloca. Şi astfel au rămas de atâtea ori culoare pentru şuturile celorlalţi echipieri, iar Popicu, fără marcaj, şi-a făcut pur şi simplu de cap în zona lui de lucru. Aţi văzut ce a realizat! De aceea este mare Sile, altruist, el joacă pentru echipă, suportă vorbele celor care nu înţeleg rapid ce doreşte să facă şi contribuie discret şi eficient la succesul a-lor lui.

PS – Pe Popicu nu vreau să-l laud , pentru a-i face pe plac (merită cu prisosinţă favoarea asta pentru ceea ce a făcut vineri). Aşa că îl las în seama bărbaţilor puternici pentru a-l critica. Ce Doamne iartă-mă, respect spusele unui partener din echipa mea.

- Pe vinerea viitoare, cu mic, cu mare, în Agronomie !