Critica raţiunii piuré

În cea mai dezolantă zi din istoria cunoscută de mine a fotbalului de ziua 5, s-au prezentat la teren (cinste lor, la 37 de grade Celsius!), pe de o parte, Vasea, Gabi, Motanu, Mitică, Găbiţă, iar de cealaltă – Cătălin, Paul, Tavi, Mese, Popicu. Ajuns mai târziu, Virgil s-a limitat la câteva ture de teren şi n-a mai apucat să joace, aşa-zisa partidă durând aproximativ jumătate de oră!

„Pinguinii” au început în atac, au avut penalty (ratat) şi alte câteva şarje, „pelicanii” au răspuns cu o lovitură de cap a lui Popicu, numită cu îngăduinţă ocazie, şi vreo două şuturi necadrate ale lui Mese. Unicul gol a picat la o tentativă de centrare a lui Tavi, care s-a dus pe direcţia portarului, iar Vasea, foarte inventiv, în loc să respingă simplu, a încercat să se bage cu capul pe sub traiectorie şi să respingă în corner cu ceafa! Bineînţeles, mingea a intrat sub bară. Dincolo, la cealaltă poartă, la două mingi de pe extreme diferite, întoarse către Mitică în faţa porţii, acesta este blocat la prima de Cătălin, apoi şutează cu frică peste poartă, invocând faultul din capul lui.

Ce a urmat, este Antijocul... Nu se ştie de ce, fiindcă deja „Pelicanii” avuseseră ocazia de a profita de spaţii pe contraatac, începe o frecare ostentativă a mingii, orchestrată de Mese. După minute bune în care Mese îi îndemna să atace pe cei care n-aveau mingea, în semn de protest Gabi s-a aşezat în fund la mijlocul terenului, mesajul său fiind limpede: „jucaţi fotbal”! După încă un timp, se sesizează însuşi Popicu, dar, când acesta cere să se dea drumul la minge, gura îi este închisă de Mese, unul dintre puţinii care pot face acest lucru, cu mesajul: „taci, în plm”!

Cam asta a fost tot... Gabi şi Motanu au ieşit de pe teren (ultimul, fiind plecat toată săptămâna pe câmp, venise special de la zeci de km distanţă!). Eu mi-aş fi dorit să se calmeze şi să reintre, dar după ce a plecat Mese, n-aş mai fi intrat eu, fiindcă fără el „Pelicanii” ar fi pierdut cu siguranţă şi n-aş fi vrut să mă trezesc cu cine ştie ce acuzaţii gratuite. Am mai spus-o, n-am nimic cu Mese, dimpotrivă, mă simt stimulat când joc împotriva lui, o fac mai serios, mai implicat. Cred că s-a văzut şi vineri, când am atacat direct poarta, fără prea alte arabescuri. De altfel, echipa asta cu Mese, dacă nu era Cătălin în poartă, ar fi adunat la pasiv 1 sau 2 goluri în jumătatea aia de oră. Oricum, la nici un scor n-aş fi apelat la antijocul ăla ostentativ, din cel puţin două motive: sunt prea nerăbdător pentru aşa ceva, respectiv  nu-mi permit să-mi bat joc de ideea de a veni la fotbal (vinerea sau oricând/oriunde). Aş putea să mai adaug şi respectul pentru adversar, dar n-aş vrea să par populist.

Astea fiind scrise şi fără a avea neapărat legătură cu ele, am hotărât să mă detaşez puţin de fotbalul de vineri. În definitiv, e doar de ziua a 5-a iar săptămâna mai are alte 6. L-am pus mereu în faţa altor lucruri, dar poate nu strică să le acord şi lor mai multă atenţie. Aşa că până pe la jumatea lui august, când încep munca la ziar şi până când sper să mi se facă dor, vă urez meciuri cât mai încinse (nu neapărat de la temperatură), vacanţă plăcută sau sport la treabă, după caz.

PS Scuze celor care m-au sunat şi nu le-am răspuns, dar am vrut să fiu de capul meu, fără să mă influenţeze nimeni.