Detoxifiere

Pe o vreme dubios de blândă, penultimul meci al anului s-a jucat pe sinteticul din spatele terenului de iarbă. N-am jucat pe iarbă din exces de politeţe, având promis doar terenul respectiv... Cert e că sinteticul ăsta nu e chiar ce trebuie, în unele porţiuni surplusul de granule dând senzaţia de plajă, ca urmare mingea nu sărea peste tot la fel, asta pe lângă problemele de stabilitate la schimbarea direcţiei. Iniţial am fost 14 combatanţi, alegerile fiind făcute de Ely şi Mitică.

Echipa câştigătoare din start: Bronson, Paul, Mihai Tenismanu, Eugen, Mitică, Robert, Cornel.
Echipa învinsă pe parcurs: Bebe, Beţe, Motanu, Vasea, Găbiţă, Ely, Popică.

După cum se poate vedea, Ely a feştelit alegerile tocmai când m-a ales pe mine în echipă (sau tocmai de-aia!). Ca să înţelegeţi, Cornel este un prieten al lui Robert, de aceeaşi vârstă, a mai jucat o dată cu noi, acum vreo 3 ani, aleargă mult şi mingea nu-l încurcă. Ca dovadă, nici nu începem bine şi reia fulgerător din unghi, la colţul scurt, cu Bebe bine poziţionat la bară, dar surprins de tăria şi precizia şutului. 1-0, dar Bebe îşi intră în mână şi respinge două şuturi periculoase. Apoi, partea dreaptă a primei echipe, cu Eugen mai retras şi Cornel extremă, începe să facă legea, furnizând multe mingi în centru, pentru Mitică şi Robert. La una din ele, Robert reuşeşte un călcâi de efect, dar Beţe, intrat în poartă, scoate în corner de lângă bară. În timpul ăsta, echipa a doua nu reuşea mare lucru în atac, Mihai măturând toată zona şi respingând sau interceptând aproape tot. Astfel, Ely a fost nevoit să tragă mai de departe (porţile erau de handbal), dar nu prea simţea mingea şi multe şuturi s-au dus peste. Eu am încercat să plasez tehnic nişte mingi pe spaţiul porţii, la greşeala lui Bronson, dar aceasta n-a venit. Astfel, cu o apărare ermetică, prima echipă majorează în urma unui contraatac: Tenismenu respinge şi apoi aleargă după minge, ajungând în acelaşi timp cu Vasea, care reuşeşte să contreze iniţial, dar tot Mihai preia mingea din spate şi pleacă în fuleu pe stânga, depăşind încă un fundaş şi centrând lui Mitică, aflat în poziţia aia grea din care Bogdan Stancu tocmai ce-a reuşit ratarea anului! N-a fost cazul lui Mitică, valoarea ieşind la suprafaţă ca untdelemnul...:) Aşadar, 2-0 şi perspective deloc roze pentru echipa a doua. Din fericire, Ely nu se lamentează ca în alte dăţi şi reuşeşte un gol de moral, cu un şut tare pe centrul porţii, care îşi schimbă direcţia în faţa lui Bronson, acesta nereuşind decât să atingă mingea cu cotul.
La 2-1, după juma' de oră, Eugen pleacă să-şi ia nişte rude de la autogară, iar raportul forţelor se schimbă. Logic, ajungem mai uşor în faţa lui Mihai, urcă şi Motanu în atac şi reuşim să ne creăm situaţii de gol. Dar cei care marchează sunt tot adversarii, la una din puţinele faze la care ne-au mai ameninţat poarta. Golul mi-l imput, am interceptat bine o centare a lui Cornel, dar terenul mi-a jucat festa şi am alunecat, tot Cornel s-a îndreptat spre minge, am încercat să blochez de jos, dar a fost mai iute şi a înţepat-o în poartă: 3-1!
Ca să forţăm atacul şi cu Beţe, Vasea intră în poartă, însă, mai sensibil decât de obicei, se supără şi pleacă la un reproş destul de gratuit al Motanului. Îl vom recupera mai târziu, la bere, dar până atunci am mai avut de jucat vreun sfert de oră, până la căderea întunericului. Cum era foarte greu de trecut de Mihai, am încercat să pasăm decisiv în situaţiile în care era ultim apărărtor. Idea era să scoatem destui oameni din joc, astfel încât, când ne întâmpina Mihai, să se elibereze altcineva în faţa porţii. Din peste 10 astfel de tentative, am reuşit să strecor 3 mingi: una pentru Motanu (n-a nimerit-o!) şi două pentru Popică (o bară şi golul de 3-2!). Popică a mai avut şi alte ocazii, şi cu capul, şi la un corner executat pe poartă de Motanu, la care Bonson s-a aruncat la ghici şi a deviat din cădere în corner, impresia fiind că a făcut-o involuntar, deci cu puţin noroc şi-ar fi băgat-o în poartă. Dar Moş Crăciun venise deja şi oricum la echipa a doua erau destui care nu fuseseră cuminţi de-a lungul anului, aşa că scorul a rămas 3-2. S-ar mai fi putut juca un sfert de oră, poate chiar două sferturi dacă aveam nocturnă. De aceea, pentru săptămâna viitoare trebuie reţinute două lucruri: în primul rând să apărem la teren la 3, ca să-i dăm drumul până la 3 jumate, iar în al doilea rând, continuăm cu ping-pong.