Plecați la piață cu punga spartă

Vine o vreme când reflexele ți se tocesc, piciorul nu te mai ascultă, driblingurile îți reușesc doar când adversarii sunt doi copaci și-un stâlp, șuturile ți se duc în plopi sau în boscheți (depinde de peisaj...) dar, în virtutea trecutului tău glorios, ți se oferă onoarea de a face alegerile, ceea ce, lucru deloc de neglijat, îți asigură un loc de titular.
Un punct mare în favoarea ta ar fi că, încă din imemoriale timpuri (adică cam pe când Vasea era  domnișoară, Luci nu folosea vopsea de păr iar Găbiță  nu aflase ce înseamnă alea desene animate) acesta era principalul tău talent. Ascundeați piatra, o ghiceai sau o piteai pe după dește, vă apucați de negociat și cel din fața ta se trezea făcut la buzunare, cu trei oameni mai puțin, trei goluri în minus iar pe deasupra dator cu un rând la cârciumă și două țigări la bucată. Bașca portarul advers stătea cu fața-n soare iar al tău la loc ferit, ca nu cumva să-i deranjeze vreo nefăcută somnul, căci de apărat mai va.
Iată însă că socoteala de pe peron nu e totuna cu cea din tren și, pus în fața unui băiat de cartier, patru clase pe după blocuri, dintre care două cu repetir, te fură fâstâceala și te trezești cu pantalonii-n vine și cu bandana pe ochi. Adică, reușești de-i scapi din vedere pe ăi doi considerați vedetele cartierului, ambii la  adversari și te mai și trezești (probabil, mahmur) coechipier cu vreo trei mai puțin talentați, pe care susții apoi că nu tu i-ai ales. De picat tot îți pică ceva, cică ar mai veni trei băieți cu care să-ți întărești oastea de strânsură, dar nimeni nu garantează că respectivii vor ajunge astăzi sau peste trei săptămâni, după cum de abia după meci s-a găsit un milostiv să-ți deseneze o schemă, cum că nu toți trei ar fi avut loc la tine. Așa că uite cum a căzut zarele:
Echipa de după blocuri : Gabi (bine-ai revenit!), Paulică, Stelică, Tudor, Găbiță, Eli, Marean
Echipa de la (ura și la)  gară: Cătălin, Mititică, Răzvan, Bogdan, Siliboi, Claudiu, Bebilă
Pe unii i-a pufnit răsul, pe alții plânsul, vreo doi au dat să se sinucidă, iar pastila s-a mai îndulcit puțin prin rocada lui Paulică cu Bogdan, la prima vedere o afacere bună, dar în final păguboasă pentru gargariști, Paulică fiind prea cuminte și Bogdan, cu două!!! goluri, prea rău. Așa că înainte de a apuca să numere până la trei Mitică și a-și extrage degetul din gură, scorul era patru la zero pentru mariniști, de se înfoia nea Găină-n pene mai ceva ca-n zi de târg la Vitan, cu șlapi, manele, mici reșapați și molan la mâna cincea.
 Mai apoi a răsărit din drum mimoza, zisă și Eugen (o fetiță delicată și care n-ar face rău, adică n-ar da gol sau pasă, la nimeni) și s-au mai efectuat ceva permutări, dar pacientul era deja tratat definitiv. Ce să mai zicem de scorul final, nouă la șase, că poate-i vine cuiva vreo idee și-l citește invers, de ne calcă astfel de două ori rușinea?

Completare tenis (Găbiţă)

De data asta am găsit liber pe zgură şi numai o fereastră de o oră. Gabi a adus două rachete ca fulgul şi tot el a deschis balul cu victorii la Eugen şi Cătălin. Pe urmă, ca să apucăm să jucăm cât mai mulţi, au intrat alţii, câte doi. Eu mi-am luat revanşa la Popică şi Motanu a câştigat cu Stelică. Pe urmă, intentia a fost de a juca învingătorii între ei, însă meciul meu cu Gabi s-a întins până la tie-break (am avut 4-2, dar am pierdut!), iar pentru finala Gabi-Motanu n-a mai fost timp.
Şi gata cu tenisul pentru anul ăsta, după cum se arată octombrie trecem pe ping-pong.