Ce v-aduce Moșu vouă...

Evident, când e pe luate, toată lumea e atentă, poate-poate pică ceva. Și ca să nu vă dezamăgesc, îi anunț pe amatori că Moșu a fost și anul acesta foarte atent cu ei, așa că a trimis la teren un camion întreg cu bețe, bețișoare, nuiele și bastoane, fiecăruia după merit.
Din păcate n-a fost să fie să-i găsească pe toți, și aceasta din varii motive. Cel mai rău pare s-o ducă Fraierini, care a rămas singur cu doamna dirigintă și după un an întreg de îndelungi păcate se pare că a transformat fotbaluldeziuacincea în șopinguldetoatezilele. Sticlele și paharele (chiar și cele goale...) din casă au dispărut, mingea și echipamentul au fost donate unor puradei din cartier, din agenda telefonică s-au șters toate contactele dubioase, astfel că Gaze a devenit Gazela, Motanu e trecut la Pisicuța, Stelică la Steliana, iar Mitică, capul la rele a fost ras de tot. Fiul său cel mare, Roberțel, este în perioada când colecționează poze cu sticle, mașini și domnișoare, la fel ca tata-mare Neluțu, așa că n-or da ei o vizionare pe o partidă de fotbal. Surorile Caltaboș n-o duc nici ele prea grozav: Vasilica se face că muncește dar o freacă pe net, mijlocia Octaviana se tot fandosește "sunt, găină, nu sunt găină, sunt sigur găină...", adică "mă operez, nu mă operez" iar mezina Cătălina, cea mai cuminte dintre toate, a prins rând la spălat vasele și nu vrea să-i mai dea drumul. Coana Lucica și-a terminat rezervele de cromoplatin și doar n-o fi să apară nevopsită la teren și cu degetu-n nas, Găzel are veșnicele sale probleme cu fluidele (bineînțeles, altele decât apa...), pe Marinuș l-a părăsit secretara (unii zic c-ar fi chiar mâna stângă), Bețișor a plecat de dimineață de acasă și pe drum și-a amintit că nu știe unde să se ducă, iar exemplele cu adormitori ar putea continua.
Cu riscul de a ne strica stilul v-am amintit de acești domni și doamne prea puțini vrednici de a fi băgați în seamă, urmând  ca de acum să ne ocupăm de adevărații bărbați. La loc de cinste este Gabi, convocat pe ultima sută de metri și apărut instant la teren. Chiar dacă n-a jucat, din motive de ambient, exemplu său este de urmat de fetițele smiorcăite, care imediat cum simt un pic de vânt că le suflă pe la (pardon) poponeț se bagă sub plapumă și nu se mai dau duse pe afară. Evident, nu este cazul lui Bebilă, singurul pensionar cu catargul sus, aprig jucător și bun pasator. Mitică și-a amintit de zilele sale bune pe post de organizator, reușind să obțină accesul pe iarba pe care n-o mai văzusem de ani buni. Ne-au onorat cu prezența tanti Paulina, proaspătă posesoare a două șorțulețe noi din colecția de iarnă Motanu, tenacele Stelică și prietenul veverițelor, ecologistul Eugen. După cum se prefigura, a fost ziua lui Eli ăla micu, care a primit un cadou la zero-zero și apoi a făcut ce știe mai bine, adică ne-a ciugulit pe contraatac, pe când noi încercam să combinăm ca să dăm gol la o poartă nu mai mare de două caiete studențești puse pe lat. Asta nu înseamnă că uităm meritele lui Bogdan, apărut  la teren accidentat (!) și fără echipament, dar care cu altruism și abnegație a făcut jocul posibil, securizând și victoria alor săi printr-o prestație impecabilă de portar de hochei. Scorul final și distribuțiile le știu participanții, important este că ne-am simțit bine și am încheiat seara la nea Nicu, care a onorat masa și a dat și un șpriț de țară. Inutil să mai spunem că pe parcusul cinei festive s-au primit telefoane de la absenții nemotivați, pe care cu mărinimia ce ne caracterizează ne gândim dacă să-i realipim sau nu la patria-mamă.