Neluțu, fata lui tătuțu

Înghesuială extremă ieri la teren, de parcă se anunțase Vinerea Roz, cu reducere la goluri pe bază de cupon și locuri în față pentru studenți, domnișoare și gravide. Evident, mulțimea adunată i-a creat probleme la numărat căpitanului Mitică, care după ce și-a epuizat degetele din dotare (cu un pas înainte de a trece la degețelul de rezervă...) a renunțat să mai candideze la alegerea echipelor, ceea ce era să-l coste un post de titular. N-am fost chiar de la început, așa că nu știm cum s-au ales junii-primi Găbiță și Eli, cert este că ne-am luat cu mâinile de cap, văzând linia de apărare a adversarilor, după cum sunt convins că la fel ar fi făcut oricine ar fi privit alcătuirile:
Plăcintele: Gabi, Luci, Biciclistu, Bețe, Paulică, Stelică,  Marean, Găzel, Găbiță
Cozonacii: Nelu, Basil Boli, Răzvan, Bebe, Cătălin, Mitică, Eli, Tudor, Bogdan
Deși vremea a fost bună, meciul a început furtunos, Ciulică reușind pentru prima dată în ultimii cinci ani să marcheze un gol în altă poartă decât cea proprie. Mai târzior (se pare că la 1-1) a apărut și junele Robert, și aici trebuie să-i mulțumim lui tata-mare al lui, care a fost de acord să joace la Cozonaci, coleg de (cap de) linie cu Tudorică, vineri în formă de brioșă. Greul partidei a căzut pe umerii apărării cozonace, și doar intuiția feonomenală a Motanului, de a juca pe dreapta cu  Vasile Vigu și pe stânga cu Bebilă Anghelini i-a salvat pe campioni, adversarii fiind bulversați de rocada posturilor și nemaiștiind pe unde să se strecoare. Și așa însă, Plăcintele au mai ciugulit trei bobițe, una prin Găbiță, uitat singur în apropierea porții (Eli se ținea de mână, să nu-l ia somnul), alta prin Găzel (s-a lovit mingea de el) și încă una cu autor necunoscut pentru mine, venită de la mijlocul terenului. Ce folos însă pentru chiftele, care au încasat per total șase bastârci, una mai puțin frumoasă decât cealaltă, dar despre acestea nu prea posedăm amănunte, deoarece s-au comis cam dincolo de raza noastră de vedere.
Nu putem să nu-i evidențiem pe remarcații de ieri, întâmplător și de mirare chiar și pentru ei, cei doi fundași dreapta. Ciuli, pe lângă golul marcat (e drept, șutul a fost leșinat, Mitică l-a privit cu spatele, o bere și un coniac la băiatu'...) a atins balonul, pe față și pe dos, cam de tot atâtea ori a reușit în cincinalul anterior (omu' juca mai mult în poartă și îl înțelegem, golurile treceau pe lângă el ca acceleratul prin Ciulnița), astfel încât n-ar fi de mirare să-l vedem selectat în Naționala Artistelor, coleg de linie cu Draga și Tamara. Cât despre Boli, dacă îl pui cu mâna în teren, stai pe capul lui,îl mângâi pe creștet,  îi faci și câteva desene și-i mai promiți și poze, există șanse ca în câțiva ani să poți să-l faci  fotbalist. Mari merite are și Cătălin, mai ales că a evoluat accidentat, dar cu un cap  peste toți combatanții a fost Neluțu, acest Vasile Iordache redivivus, cuminte ca o fetiță și la fel de sfios, dar care a făcut absolut de toate: a închis poarta pentru inventar, a ieșit pe centrări, a plonjat, a degajat, s-a luptat cu hoarda de năvălitori și, ceea ce ne-a plăcut cu deosebire, i-a altoit un măturoi pe spinarea lui Marinuș, copilul ploii, atunci când pehlivanul a încercat să-și dea în petec. Asta ca să nu mai spunem că și-a servit tovarășii de joc cu țuică din producție proprie, marca Milog, foarte (de)gustată de amatori...
Pentru lumea bună (e un fel de a spune!)seara a luat sfârșit la nea Nicu, în zornăit de table și pahare. Culmea, aici n-am avut ce face și am comis două greșeli capitale: una la mână,  am uitat că dacă n-ai noroc la fotbal și în dragoste te poți scoate la table și Găbiță m-a curentat, iar a doua că m-am lăsat îmbrobodit la limba română de către victima mea de pe teren, Găzel. Nu-i nimic, să fie primit, ne mai vedem și altădată.