O neverosimilă răsturnare de scor

Am întârziat şi la meci, şi la cronică. Atunci să fie scurtă... Echipele iniţiale:

Echipa X: Beţe, Bebe, Stelică, Bogdan, Cătălin, Mitică, Găbiţă
Echipa Y: Gabi, Motanu, Luci, Paul, Claudiu, Ely, Popică.

La prima vedere a echipelor negociate de Mitică şi Ely (!), am zis că luăm bătaie sigur. Şi aşa ar fi fost dacă nu am fi asistat la una dintre cele mai bizare răsturnări de scor din istoria fenomenului de ziua 5. S-a mai dat gol la ultima fază, dar două goluri la ultimele două faze? Nu-mi amintesc, mai ales că au fost reuşite de echipa condusă cu un gol la momentul respectiv!
Succesiunea golurilor a fost următoarea: 0-2, 1-2, 1-5, 2-6, 7-6 scor final! Popică s-a proclamat autor a 5 goluri după socoteala de la cârciumă (două cu capu'... două la pomană... parcă încă unu' cu picioru'...). N-am putut să-l contrazicem la momentul respectiv, dar după aia ne-am amintit că Ely a dat şi el un gol, o reluare cu latul din prima, la o respingere, lângă bară. Iar Motanu s-a trecut şi el pe listă cu o minge trimisă la bătaie pe poartă, pe care portarul din momentul respectiv, Bogdan cel cu părul mov (!), a vrut s-o degajeze din voleu!
În ce ne priveşte pe noi, icşii, ne-am lovit de barajul lui Gabi, care a ajuns în două rânduri cu piciorul lângă bară, din semişpagat! Eu (Găbiţă) am reuşit să strecor două mingi din unghi (golurile 1 şi 5, cred), dar am ratat una clară cu juma' de poartă goală, plus o foarfecă pe lângă, Bogdan a deviat şi el una în poartă în stil Popică, după două şuturi în plopi Mitică a nimerit una cu ascuţitu la vinclu, Cătălin a înfipt şi el o boabă şi iată-ne la 5-6. Dar să nu anticipiez...
La scorul de 1-2 sau 1-3 apăruse şi Eugen, anunţat, aşa că a intrat la igreci şi Luci a trecut la noi. Deşi trendul a mai continuat până la 1-5, se poate spune că până la urmă a contat un om în minus în apărarea unora şi altul în plus în apărarea altora. După 2-6, când icşii au început să reducă din handicap, igrecii au avut destul ghinion, lovind bara de câteva ori din situaţii clare. Eugen a trimis o bombă cu efect invers decât la Roberto Carlos, adică mingea era pe cadrul porţii, dar fugea de portar, spre bară. S-a oprit la împreunarea barelor! Pe urmă, la cea mai frumoasă fază a meciului, Claudiu a recuperat la marginea careului propriu, a driblat tot până la celălalt careu, de unde a trimis în bara laterală... Pe urmă, pe la 4-6, deci când încă se aflau la conducere, a început şi Motanu să tensioneze atmosfera, luându-se de puşti şi făcându-i proşti. Măcar fraieri să-i fi făcut, suna mai altfel...
Şi aşa am ajuns la momentul culminant. Meciul stătea să se termine, aşteptam din clipă în clipă să intre antrenorul cu juniorii şi să ne dea stingerea. Nişte igreci încercau să pună capăt meciului arbitrar, ca de multe ori în trecut, dar faptul că acum există un reper clar pentru final i-a împiedicat. Motanu chiar ieşise pe margine, îşi îmbrăcase bluza de trening, dar văzând că restul joacă a revenit în teren în plină presiune a icşilor, a ajuns lângă Mitică, dar n-a putut interveni la o centrare pe care Mitică a reluat-o în plin cu capul, direct în pieptul lui Gabi, de unde a sărit norocos în poartă: 6-6! Era un rezultat prea bun pentru icşi, aproape nesperat la un moment dat. Atunci, antrenorul de juniori anunţă ultima fază... Se joacă, atacă unii, atacă alţii, mingea iese în aut lateral pentru igreci. Motanu zice iar gata, dar Claudiu îi explică, foarte corect, că ultima fază înseamnă până la aut de poartă sau gol, şi execută autul. Icşii recuperează, mingea ajunge... da, la acelaşi Mitică, aflat în poziţie "tipică de Popică", şiiiii... GOL!
7-6, incredibil şi, de ce să nu recunoaştem?, cam nemeritat! Ciudat, în momentul în care mingea intra în poartă, Claudiu se aşezase pe bancă! De ce oare, din moment ce chiar el explicase cum e cu ultima fază?! Nu se ştie... Şi uite aşa s-a scris istoria acestei neverosimile răsturnări de scor.