La ultima fază...

Încep cu poza din 8 noiembrie:

După cum se poate vedea, tandreţe mare între Cătălin şi Ely (de-ar fi aşa şi-n timpul meciului!), atitudine galantă a lui Popică faţă de Cristi (probabil îl invitase la dans), Beţe doarme (deşi meciul nu începuse!), Bronson se uită după studente, cu un genunchi în pământ Mitică se pregăteşte să fie înnobilat etc, etc...

Să revenim în actualitate: Vineri, 29 noiembrie, pe o vreme mai bună decât era de aşteptat, s-au prezentat la teren 12 combatanţi. Deh, format de iarnă... Am câştigat alegerile cu Ely şi am ales primul, rezultând echipele:

Bebe, Stelică, Motanu, Găbiţă, Robert, Cristi-gaze,

respectiv

Bronson, Paul, Bogdan, Cătălin, Mitică, Ely

Cum e şi normal la astfel de garnituri aerisite, s-au dat multe goluri, aşa că e greu de spus scorul exact. Să zicem 14-13 sau 13-12, posibil şi 14-12. După cum se poate vedea, s-a jucat, nu glumă. La noi, cum nu aveam portar, fundaşii au stat cu rândul în poartă, aşa că eu (Găbiţă) am jucat în faţa apărării, pentru a face faţă trioului de atac advers. În faţă, interul rătăcitor Robert şi Cristi care s-a simţit ca peştele în apă în lupta cu o apărare din care numai Paul era fundaş de meserie. Golurile noastre au fost opera lui Motanu - 1, Eu - 2, Robert - 3, Cristi - restul. Dincolo, toate golurile au fost opera trioului Cătălin-Ely-Mitică (destule ale lui Mitică!).

Noi am condus aproape în permanenţă, uneori şi la 4 goluri diferenţă, ceea ce a provocat obişnuitele reproşuri în echipa în care cuplul Mitică-Ely e prea mare pentru a alerga după egalare. În a doua jumătate, cel mai bine ne-a mers cu Robert în poartă, reuşind să nu luăm gol câte 10-15 minute, pentru ca apoi, când ieşea în câmp, să înhăţăm pe bandă. Au fost goluri frumoase, fie din combinaţii, fie cu şuturi excelent plasate de la distanţă, inclusiv la vinclu, dar şi ratări monumentale. Prefer să descriu câteva din ele:

- eu am reuşit să trimit prin faţa porţii după ce driblasem cei doi fundaşi şi portarul

- după o fază şnur, Ely a trimis spre poarta goală, dar i-am scos mingea printr-o alunecare la sacrificiu

- şi ratarea monumentală de la ultima fază... Apărare disperată la poarta noastră, aglomeraţie mare în careu, Ely se eliberează pentru şut cu dreptul, dar mingea îl loveşte pe Cătălin care încerca să iasă din cadrul porţii! Golul era ca şi făcut, iar dacă într-adevăr în acel moment diferenţa era de doar un gol, înseamnă că adversarii au avut un ghinion uluitor! Totuşi, eu simţeam în acel moment un confort de două goluri, Robert zice şi el la fel, alţii (Cătălin, Cristi, Motanu) spun că rămăsese doar unul...