Cavalerul veselei figuri

Plata terenului pentru meciul de vineri: zece lei, berile de după, între zero și douăzeci de lei, funcție de consum și de eventualele "sponsorizări". Momentele când îl prinzi pe un Mitică înfrânt la înghesuiala: de neprețuit...

                                                        *            *            *

Și totuși, n-a fost așa de la început. Hoțomanul a ales echipele cu Bețișor, iar după ce acesta și-a luat prima dată portar, pe bravul NeLuțu, lucrurile păreau să se îndrepte definitiv în favoarea căpitanului, după cum se vede și mai jos:
Real Madrid Gheboaia: Tavi, Biciclistu, Bebică, Stelică, Mitică, Silică, Tudorică
CF Barcelona Ghermănești: NeLuțu, Gabi, Paulică, Bogdan, Răzvan, Bețișor, Marean
Ce să mai zicem? Realul, ca brazii, cu Tavi sigur pe el în poartă, apărare excepțională, doi oameni de combinație, poate singurii prezenți în cele două loturi, atacant percutant și periculos, chiar dacă uneori se mai încalță invers. Dincolo, fundași, mijlocași în retragere și un vârf tocit, așa că mai mult de problema scorului nu părea să se pună. Iar începutul a fost ca la carte, cu atacuri în trombă ale realiștilor, combinații subtile, șuturi la poartă din orice poziții și doar bravura lui Silică, cel ce-a respins de pe linia porții șutul necruțător al lui Mitică, păstrează scorul la 0-0 și îl mai lasă pe capitan fără două din ultimele patru fire de păr. Nu pentru mult timp, căci Tudorică prinde un șut plasat de la distanță și-l păcălește pe bravul NeLuțu, ocupat să-l ușuiască pe Silică, care îl tot întreba cât e ceasul, că-și lăsase sacoșele la coadă la lapte, și nu vroia să piardă rândul. Se joacă la acest scor mai bine de aproape o oră (?), timp în care Barcelona schimbă tactica și liniile: Marean ia poarta în primire și se va dovedi că a fost una dintre zilele lui foarte bune, NeLuțu iese la cosit (în special la Tudorică...), Gabi joacă ceva mai retras și va închide cu brio culoarele inamicilor iar Răzvan își trage o pernă lângă Silică, devenit brusc portar. Prietenia dintre cei doi funcționează de minune, mai ales când primul scapă de cerberii inamici Pepe Biciclistul și Ramos Stelică, trage un șut leșinat în bară, mingea revine în spatele lui Silică, și acesta, cuprins de remușcări de la șutul lui Mitică, își introduce cu grație balonul în propria-i poartă.
Prietenia, ca orice relație adevărată, funcționează și în celălalt sens, pentru că Răzvan tratează cu nonșalanță alte câteva ocazii bune, dându-i portarului advers ocazia să se remarce, iar jocul părea că merge spre un egal nemeritat de vreuna din părți. Nu este însă de acord mijlocașul de creație al Barcelonei, Bogdan. Prima dată, plecat de pe extremă, îl servește cu un șorțuleț de senzație pe biciclist, ca apoi să preia rafinat în bara din dreapta. A fost ultimul avertisment, pentru că la cornerul ce avea să vină Răzvan îl vede demarcat pe același Bogdan, pasă din bucată a acestuia și gol Bețișor. Același Bețișor însă, un suflet prea milos pentru un sport atât de dur, se înduioșează brusc și îi ajută pe inamici să egaleze, moment în care deja Realul simțea victoria. N-a fost să fie însă, căci cel mai bun jucător de pe teren și din afara lui avea să preia pe cont propriu o pasă de la Bogdan iar șutul său necruțător din propriul teren avea să îndoaie mâinile bravului portar Siliboa Pantera Roz, aruncat într-un plonjon disperat, că-i căzuse din buzunar mărunțișul și să penetreze vinclul: 3 la 2 pentru Barcelona, scor menținut de campioni cu destulă lejeritate, ajutați și de torpila lui Bici, care a făcut pierdut balonul în boscheți preț de vreo cinci minute, adică chiar ultimele.
Bucurie mare pentru cei merituoși, întristare printre cei invinși și un mare semn de întrebare pentru El Capitano: să mai vină la teren sau să se retragă cât timp îl mai caută încă gloria și nu-l găsește? Nu ne putem permite să dăm sfaturi unor mari personalități, dar i-am sugera să nu-și facă alt program vinerea, nu de alta, dar e mai plăcut să ai un sparring-partner simțitor decât să bați pe vreunul care nu înțelege ceva...