Prânzul cel de taină

A plans și a plâns săracu' de sărea tricoul made in China pe el! Om al muncii cu răspundere, fotbalist de viță, cum să pățească el o așa o nefăcută, să-l bată maimuțoii de Popică și Motanu și dup-aia să-l și ia la perpulis, de-i fugea pământul de sub picioare și nu știa unde să se mai ascundă? Și asta n-ar fi tot: nu se știe cum, mai toată lumea a aflat de pocinog și l-a tratat pe măsură. Doamna casei i-a făcut meniu permanent de ciorbă de fasole cu antricot de ștevie (friptura-i pentru premianți, nu pentru luzeri), ăla mic nici nu l-a mai băgat în seamă și i-a cerut înapoi ăia doi poli cu care-l împrumutase să-și ia o litră de coniac pentru bărbați puternici. Mai rău, mireasa l-a scos complet din programul artistic: că doarme mama la ea, că se vede cu o prietenă, c-are de pus murături (altele decât el...) și că i-ar găsi un locșor în schemă de 1 martie anul viitor, da' să nu se mai prezinte ca până acum cu un mărțișor de tablă, că găsește ușa închisă. Nici cu vecinii n-avea s-o ducă mai bine: nea Pandele, cu care mai trăgea din când în când o tablă în spatele curții, s-a făcut că citește ziarul când l-a văzut, dar nu se uita nici măcar la poze, că-l ținea invers. Tanti Maricica, de la șapte, de la care mai lua pe datorie sare, ulei sau făină, nici măcar nu s-a învrednicit să-i răspundă la salut, trecând țanțoșă pe lângă el, pufnind furioasă că o să-i povestească ea lui bărbată-su depre unii prost-crescuți care profită de întuneric și-o ciupesc de fund, la cei șaptezeci de ani ai ei. Puradeii din bloc, care până mai ieri îl venerau, l-au simțit slab și cum copiii sunt răi, i-au blocat liftul la etaj, de-a trebuit să urce până la zece pe scări, auzind în spatele lui chicoteli și strigături gen "plângaciosul" sau "pensionarul". Bomboana pe tort a pus-o însă Vasilică, pechinezul lui tanti Doina de la patru, care l-a prins neatent și și-a făcut treaba mică pe manșeta de la cracul stâng, de-a trebuit să stea trei ore pe balcon la ghenă,  numărând la  stele, până a venit apa caldă pe streașină și-a putut să mai scape de miros.
Ce să facă? L-au luat gânduri rele și negre, dintre care retragerea era chiar cel mai blând, dar prea era de rușine să facă așa ceva. S-a gândit ce s-a gândit, preț de vreo trei sute de tărie, și-a luat inima în dinți și-a pus mâna pe telefon, în căutare de întăriri. Primul sunat, Mihăiță tenismanul, a răspuns cu greu, cam pe la al paișpelea apel și i-a spus pe șleau că-l credea piesă, nu găină la număr și că nu-l poate ajuta anul ăsta. Al doilea, Cătălin, era foarte ocupat cu un proiect, "hai te pup, pa, pa, pa, pa, sună-mă tu luna viitoare, (c-am acum numărul tău și știu să nu-ți răspund), ce mai face băieții, transmite-le din partea mea...". Cu Eli conversația a fost mai contondentă, s-au auzit pe fir cuvinte gen "panaramă" (sau panoramă, da nu credem), "ești slab, ești cel mai slab", apoi zgomotul de la închis. O variantă ar fi să apeleze la dușmani, dacă prieteni nu mai are, așa că l-a sunat într-o doară pe Popicu. Culmea, aici a găsit ceva înțelegere, dar totul s-a împotmolit când Marean a încercat să-i vâre la schimb pe gât o duzină de papuci  roz expirați, rămași pe stoc de la o nuntă care nu s-a mai ținut, c-a fugit nașu' cu mireasa. Următorul pe listă era Motanu și-și tot făcea curaj cum să-l abordeze, când, hopa, sună telefonul: Găbiță, în viziunea lui Chiftelaru zis și Prințul Cartoanelor. Bonjur, bonjur, ce mai faci, cum o mai duce doamna, hai c-am o afacere cu niște covoare peste vreo două săptămâni și tu te pricepi... Acum, știa că Găbiță e ca și retras din lumea derbedeilor ce aleargă o minge în scopul ca s-o chinuie și dup-aia dau fuga la băutură: a venit toamna, Bacovia, must, pastramă și inimioare pe parbriz, metafizică aplicată, plus că se pare c-ar fi îndrăgostit de una dintre colegele lui Matei. Oricum, stabilesc un prânz de afaceri, poate o ieși ceva. De aici avea să-i sară și norocul, după cum aveam să aflăm de la NeLuțu, prezent și el la discuție, dar discret ca de obicei, de a trebuit să depunem eforturi mari în a-l convinge să vorbească. Planul a fost de-a dreptul simplu prin ingeniozitatea sa: urma să vină separat la teren, Găbiță chiar spre ora începerii partidei, neechipat și oarecum din întâmplare, plecat fiind el în drum spre bibliotecă, dar cu permisul uitat sub pernă și hai să-i salute pe băeți. Zis și făcut, dar mai urma un pas, și poate cel mai greu, cum să facă să joace în aceeași echipă? S-a dovedit mai apoi c-a fost chiar floare la ureche, pentru că l-au găsit pe cel mai visător altruist cu putință cu care să facă alegerile: Bețișor blajinul. Iată cum a ieșit la zar:
Martorii lui Mitică: Găbiță, Bebică, Stelică, Biciclistu, Virgil (salutăm cu mare plăcere revenirea sa!), Tavi, Mitică însuși
Cavalerii lui Bețe: NeLuțu, Paulică, Motanu, Gabi, Bețișor, Marean. Bogdan, Silică.
Scor final, 4-2 pentru martori, pentru detalii tehnice apelați la Vasile Ilie Dobre, trimisul special al revistei Viața Satului la meci. Noi ne rezumăm în a comenta doar două aspecte: Mitică și-a mai spălat din blazon, prin două reușite de cant-autor, avem însă mari dubii în ceea ce-l privește pe Marean la ultimele trei goluri ale martorilor, mai ales că la sfârșitul partidei l-am văzut bot în bot bine-merci cu căpitanul, de unde pe față cei doi se urăsc sincer. Rămâne de văzut cine va apărea la teren în papuci, atunci vom avea mai multe indicii care și cum și-a apărat șansele.