Cu Barca spre Ararat

De fiecare data cand vad Barcelona jucand, nu-mi pot reprima un sentiment de frustrare pentru jaful din meciul din semifinale de la Milano. Pesemne ca si acum un sfert de Italie fotbalistica e inca in sarbatoare, nestiind deocamdata ca pentru ei nu exista viata dupa Mourinho, iar potlogarul lusitan cu fluier in loc de trompa isi numara argintii primiti pesches dupa ce a ciordit doua penaltiuri ibericilor si le-a indesat in poarta un gol din ofsaid. Usca-i-s-ar manuta...
Pentru iberici insa, visul continua iar istoria ii va tine minte pe ei drept prim-solisti si nicidecum pe nemeritat-castigatorii Ligii din acest an, al caror nume, de altfel, l-am si uitat.
Aflati acum la poalele Golgotei, Pep&comp. si-au inceput reconquista avandu-i ca parteneri pe grecii de la Panathinaikos. Meciul a inceput practic de la 0-3, 0-2 fiind restanta psihologica de dupa intalnirea cu Hercules (tinere Pulhac, un pic de rabdare, pun pariu o pereche de ochelari de soare contra unei ciorbe de burta ca pana in iarna Dinamo te repatriaza), iar contributia elazilor(!!!) constand in golul primit pe contraatac de la Govou, dupa o deviere exceptionala a lui Cisse. Spre marele sau merit, Barca si-a pus in functiune masinaria de fotbal si nu s-a oprit decat dupa ce si-a numarat adversarul pana la cinci, cel putin golul al doilea al lui Messi fiind demn de deschiderea unei antologii a fotbalului.
Las pe altii, cu mai multe studii si eseuri in domeniu, sa-si dea cu parerea asupra meciului, n-as vrea decat sa remarc, parerea mea, cheia de bolta din jocul Barcei: recuperarea rapida a balonului, in treimea care conteaza, in general fara fault, printr-o aglomerare de jucatori si un dublaj in cascada care sufoca, pur si simplu, echipa adversa. Iar Panata, cu doi campioni europeni, Karagunis si Katzuranis, doi laureati ai ligii, Cisse si Luis Garcia (unul dintre marii nedreptatiti ai fotbalului spaniol, la pachet cu Reyes si Joachim) si alti jucatori de valoare, Govou, Gilberto Silva sau Boumsong, chiar daca trecuti de prima sau a doua tinerete, s-a vazut cu spatele la zid, trecand centrul terenului doar de sarbatori.
In mod normal, catalanii nu au de ce sa-si faca probleme, cel putin pana in sferturi, cand ar putea da nas in nas cu un tactician capabil sa le inchida jocul, dotat, evident, si cu o echipa competitiva. Mourinho a reusit pe jumatate (meciul tur nu se pune), expertul Eurosport Wenger a incasat patru. Sper sa nu-si puna piedica singuri, pentru ca, din cand in cand, fac niste achizitii greu de inteles.
Pot admite ca l-au luat pe elefantul Henry, cu oaresce folos, pentru a se debarasa de el in momentul cand devenise nefrecventabil iar talentele-i si originea arboricola il recomandau pentru patria baschetului. Inteleg ca au dorit sa dea o tripla lovitura prin aducerea lui Ibrahimovici: rejectarea rebelului Eto'o, cucerirea unui trofeu major si punerea in umbra a achizitiilor eternilor rivali de la Real. Le-a iesit pe jumatate, genialul Ibra e mai mult un lup singuratic, neobisnuit sa puna umarul la "colectiva", adaptarea sa n-a fost dintre cele mai grozave, iar jocul Barcei, cu mingea dusa la picior pana in careul advers, nu are nevoie neaparat de un atacant inalt. De aici, si despartirea.
Urmeaza momentul Fabregas, pe care l-as privi mai mult ca pe un rasfat: fost junior al clubului, mare talent, ar fi dat bine la imagine. Numai ca patronii de la Arsenal n-au ajuns (inca...) in situatia lui Bucsaru, suma ceruta pentru un jucator "de sticla"era intr-atat de mare incat targul sa nu se faca, Cesc e rezerva (si bine face!) la nationala Spaniei, unde n-are concurenta lui Messi, la revedere si poate vorbim la anul...
Nu inteleg insa sub nici un fel de forma cum poate o echipa de artisti, unde cel putin trei fundasi dribleaza mai bine ca atacantii, sa-si strice stilul, si inca pe bani multi, cu un cotonogar primitiv gen Mascherano, al carui IQ poate sa incapa pe cifrele unei perechi de zaruri. Poate doar, stiut fiind obiceiul argentinianului de a face trei faulturi la doua interventii, dorinta de a exersa jocul in zece. Ar fi existat insa o groaza variante, cu mult mai ieftine si mai bune, chiar la noi, in Romanica: Plesan e liber de contract (unii spun ca si de talent) iar China Margaritescu se indreapta cu pasi repezi spre DinamoII.

PS: PreaIntunecimea-sa, beneficiarul de facto al jafului mentionat mai sus, are sanse mari sa castige un trofeu cu Realul chiar din primul an, iar, mai degraba mai devreme decat mai tarziu, el va fi cel care-l va trimite la pensie pe badaranul scotian de la United. Nu de alta, dar uneori viata e mai rotunda decat insusi obiectul muncii sale, iar intrarea in aristocratia fotbalului i-a fost facuta chiar pe Old Trafford de bunul "prieten" al romanilor de la Euro2000, Costinha...


Trecand la ale noastre, victorie neta a pinguinilor cu 6-2, domnul vitezist Gabita (caruia, daca ma cinsteste corespunzator, ii voi dedica cele mai alese cuvinte) si-a amintit ca are si coechipieri, Mitica si Popicu varza, ca de obicei, Vasea si-a ratat transferul afara si vineri a exersat cazatura fara fault, la Tavi a inceput sezonul de cules panselute, Stelica m-a facut prost (poate ca si sunt...)Animalu' a chiulit iar de la prima parte a programului.
Pinguinii: Liviu, Bebe, Stelica, Razvan, Mitica, Gabita, Gigi, Virgil
Pelicanii: Silviu, Mese, Tavi, Vasea, Ion, Traian, Razvan V, Popicu