Brad (Tam)Pitt Tudor si un nou film cu prosti

Nu cred sa existe cineva care sa se indragosteasca de un arbitru. Eu unul i-am considerat intotdeauna, ca noblete si utilitate, fiind echivalentii lingurilor in procesul de alimentatie cu ciorba: n-o fac mai rea, nici mai buna, te ajuta sa termini castronul (meciul...) fara sa te mozolesti in exces, iar uneori, daca nu esti "atent", te poti frige fara sa bagi de seama, cu sau fara "ajutorul" lor.
Acelasi (non)sentiment l-am avut, pana mai deunazi, si fata de numitul de mai sus. I-am remarcat, de mult, aerele de suficienta, faciesul inexpresiv, exprimarea monosilabica, rod al permutarii ciclice pentru cele 50 de cuvinte din dotare, mersul apasat si gesturile martiale, i-am auzit pe diversi cautionandu-i buna credinta, i-am crezut pe cuvant (nimeni nu-i perfect...) si fiecare si-a vazut de durerea lui.
De cateva zile insa, de cand i-a faultat din nou pe olteni, uitand sa sufle un penalti din trompeta-i plina de borhot, incep sa ma napadeasca amintirile horror cu Tudor: un Steaua-CFR cu Semedo tavalit prin careu, nema 11m., un Rapid-Urziceni, alt Craiova-CFR, din Cupa de anul trecut. Cat despre fotbalul vorbit, de fapt adevaratul sport national,am putea scoate un album cu dedicatii "de dragoste" fierbinte din zicerile despre respectivul ale abrazivului, agresivului, persuasivului, rebarbativului, si atat de pitorescului (uneori...) MM, ale mucalitului Marius Stan sau ale mohoratului Vama. Stiu, acestia pot vorbi astazi pentru ce nu s-a intamplat maine si pot tacea poimaine pentru ce s-a intamplat ieri, functie de conjunctura intereselor, insa, de cand s-a inventat gandirea la liber, fiecare poate trage o concluzie.
Ca sa nu va mai retin, v-o spun de pe acum pe cea a federatiei: bravul arbitru a fost extenuat dupa pregatirea din vara, resimte sechelele unei boli a copilariei, nu l-au ajutat asistentii, astrele i-au fost impotriva. Iar verdictul cade simplu: "baiatul" va fi "ascuns" o saptamana, ras, spalat, frezat, nu si pupat (totul are o limita!!!), dupa care i se va da din nou drumul pe camp, spre marea noastra bucurie. Halal sa ne fie, ne meritam soarta!