Cronica începutului de februarie

Săptămâna dintre ultimile două etape a fost una plină. Evident fără fotbal, dar cu un "succes nebun" în segmentul destinat scriptelor, cu comentarii, dezbateri de idei şi analize de tot felul . S-a consemnat un număr record de intervenţii, multe dintre acestea cu conţinut şi nu de puţine ori redate cu talent scriitoricesc. Unele personaje, dintre cele mai puţin bănuite ca având înclinaţii poetice, au exersat chiar şi varianta comentariul în versuri. Formă de exprimare pretenţioasă, dar pentru început este bine şi trebuie doar să mai încerce. După părerea mea a fost ceva cu totul şi cu totul deosebit, fără precedent. Tocmai asta este dragii mei menirea acesti blog , să ofere posibilitatea exprimării noastre nu numai pe terenul de joc, ci şi prin alte modalităţi, să ne putem cunoaşte mai bine, să ne duelăm şi prin cuvântul scris, să venim cu idei , aprecieri , glume şi ironii de bun gust etc.
Totuşi ce a generat această explozie de opinie. În mod cert un motiv extrem de important l-a constituit clasamentul pe luna ianuarie al confruntării noastre şi articolul în care a fost el consemnat. Au fost desigur şi alte "aspecte tehnice", de principiu, privind relaţiile şi atitudinile dintre noi. În cronica lui Răzvan a atins şi el multe chestiuni din această categorie şi vreau să cred că toate la un loc ne-au eliberat în bună măsură de o încărcătură interioară pe acesată temă. De aceea la toţi cei care într-un fel sau altul s-au aflat în mijlocul dezbaterilor şi s-au exprimat în spiritul acestor idei trebuie să le acordăm tot respectul nostru. Îi invităm deopotrivă şi pe ceilalţi timizi sau filozofi ai tăcerii, cum bine spunea Găbiţă într-un recent comentariu, să-şi facă puţin curaj şi să păşească cu încredere pe scena acestui blog căci n-o să-i mănânce nimeni, exceptându-mă pe mine bineînţeles dacă careva atentează, fără un motiv serios, la persoanele domnilor pelicani. Glumesc desigur.
Revenind la ultima etapă, cea din 04.02.2011, nu dorim să facem prea multe comentarii. Pentru curioşi reamintim şi scorul, 5-1 pentru pinguini. Sigur victoria lor este meritată, dar rezultatul nu este aşa de important şi am să vă spun de ce. Etapa de vineri a fost pentru pelicani una de tranzit către februarie, după câteva succese splendide în luna recent încheiată . Era normal ca un asemenea bilanţ să inducă în sânul pelicanilor o anumită relaxare şi o destindere firească, mai ales că amintirea extraordinarul meci din etapa precedentă era încă vie. Va mai amintiţi ce samba pe zăpadă au jucat artiştii pelicani. Vineri unii dintre ei au fost adevăraţi romantici, visători fără pereche, tratând cu multă simţire şi gingăşie acţiunile pinguine. Ne referim aici desigur la Popicu şi MeSe, care altminteri sunt adevăraţi rechini, sau chiar armăsari zburători care nechează şi pulsează de energii victoriene. Aici parcă nu erau ei. Cu generozitate au făcut cadou 3 goluri drăgălaşilor pinguini. Alte piese grele din mecanismul echipei lipseau din motive de sănătate. Supersonicul CătăF16 avea probleme serioase cu genunchiul stâng fiind în convalescenţă, the special one Milito era doborât de o răceală rebelă, iar megastarul Cocor suferea şi el de o boală tot cu tentă romantică dar în adevăratul sens al cuvântului, boală ce se tratează probabil numai într-o staţiune de munte cu aer curat de pe Valea Prahovei, la lumina mică a unei lumânări de cameră. Echipa aliniată avea valori individuale (TVRTudor care a şi dat golul de onoare, junele LucicaMessi) dar care nu au oferit omogenitatea formulei complete de echipă.
În schimb pinguinii au aruncat în luptă cea mai bună formaţie din ultimii doi ani. Cu toţii hipermotivaţi. Pentru ei rezultatul meciului era capital. Totul sau nimic, asta era practic deviza lor. Vă daţi seama ce ar fi însemnat un nou eşec, cum s-ar fi exprimat cronica şi comentariile pelicanilor în situaţia asta. Profitând şi de conjunctura favorabilă au reuşit într-adevăr să facă un meci frumos, plin de energie şi mişcare ( suspect de multă) şi cu goluri spectaculoase. Două Vitezistu şi trei Mitică (inclusiv cel la care MeSe-ul a deviat mingea fără să vrea în proprie poartă). Trebuie să recunoaştem că Mitică a demostrat încă odată că el este adevăratul căpitan al pinguinilor. Bravo Mitică , să ne trăieşti şi să ne fericeşti mereu cu pasiunea ta pentru fotbal şi cu prezenţa în Agronomie. Nu uita că trebuie să lupţi şi pe frontul diplomaţiei pentru a rămâne aici în Agronomie, te vom sprijinii cu toţii.
Echipele: Pinguinii - Lucică fără frică, Motanu, Stelică, Tătucu, Căpitanu, Gigel şi Găbiţă
Pelicanii - Popicu, Virgil, Şorţuleţ, Balaurul, MeSe, LucicăMessi şi TVRTudor

PS- Căpitane, dacă vineri vei rămâne singur în faţa armadei pelicane, te vom primii cu drag printre noi căci aşa vom fii 100% siguri de victorie.