B. D. dolce far niente

 Lui Doctoru, cu alese sentimente

După cum lesne se poate observa, nu prea par să existe legături evidente între titlu și dedicație, de aceea ne vom grăbi să acordăm toată atenția Diver(ti)șilor, Doctoru e băiat bun (cel puțin așa pare) și poa să mai stea o tură.

Așadar, am fost sunați la redacție de mai mulți cetățeni, indignați de modul în care oamenii legii (aplauze!) înțeleg să-și facă datoria, socializând prin boscheți cu diverse personaje de mai slabă calitate, încurajând in acest mod elemente dubioase să comită acțiuni reprobabile. Astfvel, numitul Patraulea Marin, fără ocupație, cu domiciliu flotant în Parcul Cișmigiu, se ocupă cu valorificarea mărfurilor de contrabandă și cu termen de garanție expirat (ca și domnia sa, de altfel) iar numitul Mese Titel, recidivist, cu domiciliu necunoscut, atentează asupra rucsacilor cetățenilor din zonă, introducând în aceștia sticle, evident,  goale de bere și pungi goale de pufuleți. Sperăm ca opinia publică să se facă auzită iar aceste fapte reprobabile.

 Și acu, Doctoru. Ești un băiat deștept, politicos, manierat și cuminte, despre fotbal nu pomenim aici, pentru că nimeni nu-i perfect. De aceea îmi permit să-ți dau un exemplu, din care să reiasă că în general evit să cer celorlalți să se poarte frumos, atunci când eu nu sunt în stare de așa ceva. 9 octombrie 2015, n-au trecut nici opt ani de la un meci antologic în care echipa la care jucam a luat bătaie cu 12-0. Trecând peste lipsa de umor și, în ultimă instanță, de domnie, a învingătorilor (Dostoievski, Bogdan, Tavi-9 goluri, Gaby, Stelică, Bețe) care au dovedit o încrâncenare greu de înțeles ( eu ieri măcar am încercat cel puțin de zece ori să ieșim din apărare pasând cu Bogdan sau Tavi), merită subliniată atitudinea învinșilor: Nelu, Mitică, Paul, Bebe, Mitică și Vasea. Nici prin cap nu ne-a dat să cerem penalti când bătea vântul sau ne intra nisip în ochi, să luăm scorul la mișto (asta intră la categoria golănie) sau să căutăm motiv de râcă. Personal, mi-a fost oareșce rușine să mai merg la bere, dar am făcut-o și a fost ok. Și încă ceva: Tavi e binecrescut și nu pomenește de meciul ăsta, dar, pentru ceea ce au reușit, el și coechipierii, merită să-mi calc pe orgoliu și să-l amintesc de fiecare dată când consider necesar. Dacă înveți ceva de aici, foarte bine, dacă nu, continuă să nu știi cât e scorul, ciupind nu  unul, ci două goluri adversarilor, că doar nu s-a născut omul să le pună acestora  goluri în plus. 

Revenind la meciul de ieri, scor final, 11-7 sau 11-8, după ce s-a trecut și prin 10-1, e liber la comentarii. Echipele încă mi le amintesc, și câte ceva despre marcatori, dar asta poate mai încolo. Contrar a ceea ce susține uneori Găbiță (restul, în afară de Vasea, îi doare deja în trei litere) consider cronicile mai importante prin stil sau prin mesaj, decât prin "minutul și scorul". Și încă ceva: din câte-mi amintesc, măcar dintre cei din vechea gardă, puțini au scăpat nelăudați, cu subiect, predicat și dedicație, atunci când au meritat. Și chiar mi-a făcut plăcere, așa că dați-mi ocazia...