Litterarum in ionicis

Stimați confrați academicieni, dragă Mitică și dragă Marinuș,

Profit de acest prilej pentru a-mi exprima sincera gratitudine față de domniile-voastre, pentru respectul, îngăduința și înțelegerea pe care mi le acordați, deși subsemnatul nu se ridică întotdeauna la nivelul aspirațiilor dumneavoastră. Există momente în care entuziasmul și dorința de mai bine (ale mele și ale dumneavoastră) lasă locul unor devieri de limbaj sau comportamentale, ce devin inestetice, dacă nu cumva chiar supărătoare sau incitante spre gesturi pe care în cele din urmă nu putem decât să le regretăm. Recunosc că uneori școala dumneavoastră de gândire este prea profundă pentru ca un profan ca mine să-i deslușească sensul: preferința pentru un teren total expus la soare în locul unuia cu umbră pe jumătate, când mare parte dintre venerabili se feresc chiar de căldură(!!!), preferința pentru jocul de-a țurca cu zidul, însoțită de minunatul argument că așa s-a practicat din moși, dar, repet, sunt alți stimabili cei ce-și impun augustele păreri, probabil că unii dintre noi frecventau pe vremuri orele de logică doar în pauze.
 Înfierez cu tărie propriile-mi derapaje, vă mulțumesc pentru toată activitatea dumneavoastră, depusă în slujba unui scop nobil și încerc să vă asigur de întregul meu concurs, onest și dezinteresat.
Dragă Mitică, ție ți se cuvine, fără îndoială, un mai mare respect pentru ceea ce însemni, mult mai mult decât ceea ce ți se arată până acum, inclusiv din partea subsemnatului. Poate că pe teren nu mai ești chiar la prima tinerețe, dar rămâi un caracter pașnic și agreabil, care pune mult suflet în tot ceea ce ține de fenomenul care ne leagă.
Dragă Marinuș, în primul rând vreau să-ți mărturisesc, cu toată sinceritatea, că-mi luminezi ziua, atunci când partida începe și te văd la adversari. Ai marea calitate de a mă uimi perpetuu prin jocul cu minge și, mai ales, fără, prin limbajul tău academic și prin manierele fără de cusur. Sunt onorat că am apucat să citesc două din capodoperele tale literare, "Cum călătorim pe gratis cu tramvaiul" și  "Confesiunile unui tarabagiu", amândouă operele inspirate din vasta activitate a autorului. Mă bucur nespus pentru tine c-ai devenit membru corespondent al Academiei, chiar dacă o parte din personalul corector solicită și acum sporuri salariale pentru condiții grele, iar cealaltă a început să folosească sublima formă de plural  cu "e mulți". Din câte cunoaștem, după absolvirea clasei a patra poți deveni membru plin al Academiei și sper ca acest lucru să se întâmple cât de curând, mai ales că suntem informați că anul acesta vei fi coleg de clasă cu tânărul Vlad și te poți inspira din scrierile sale, poate vei reuși să vă aprofundezi studiile gimnaziale până la pensie.

Cu deosebit respect, vă mulțumesc.

                                                          *    *   *   *   *

Din câte am fost anunțați, vineri a avut loc o confruntare de idei între două curente literare:
Agnosticii: Tavi, Motanu, Mihai tenismanul, Paulică, Mitică, Tudorică, Vlad
Diagnosticii: Bețișor, Stelică, Bebe, Matei, Ștefan, Gabi, Găbiță, Marinică
Se pare că primii și-au impus opiniile cu 6-4, după ce în prealabil s-a trecut prin 5-1, moment în care conferențiarii Paulică și Tudorică au plecat la datorie iar Bebe s-a încununat la campioni. Partea vătămată are însă dreptul la recurs, mai ales că a meritat un penalti în prima repriză, ca să nu mai menționăm că pe tot parcursul disputei a fost logodită cu ghinionul. Merite deosebite pentru Vlad, cu un palmares imaculat pe sezonul în curs și pentru prietenii lui Marinuș, Motanu și Mihăiță, care i-au umplut tolba ipochimenului, unul de la Gara de Nord, celălalt chiar din Piața Matache.
Faza zilei însă a avut alt protagonist, execuția cu exteriorul a lui Găbiță, din viteză, așezând balonul la vinclu, un frumos premiu de consolare pentru Il vecchio campione. Poate data viitoare va fi cu mai mult noroc...