Aritmetica nu uită și nu iartă

Dacă cumva Doamne-Doamne ar coborî din sferele abstractului și s-ar hotărî să devină, fie și doar pentru o zi, practicant al sportului cu mingea, mai mult ca probabil ceea ce ar presta s-ar apropia de perfecțiune, să zicem un 10000 de puncte pe scara talentului, ca să înțeleagă și cei cărora în genere le trebuie și un desen. Messi ar fi undeva pe la 9000, cu Ronaldinho și Ibra în urma sa, ambii pe la 8000, iar (Măr)Gelatu pe la 6000, asta dacă  i se adună și punctele pentru freză. Marele Gică Hagi, suferind de defectul de a fi român, ar merita câteva mii bune, iar un jucător onest din prima noastră ligă, cu ceva cultură fotbalistică la bază, ar bate pe undeva pe la 300.
Dintre ăștia mai mărunți, care ne ciocnim genunchii și valizele în fiecare vineri (e un mod de-a spune, pen' că la unii fiecare a devenit din când în când, și nu peste rând...), Eli are tot ce-i trebuie pentru a fi piua întâi, mai puțin partea psihică, dar și aceasta nu contează de cele mai multe ori, că tot strânge 150 de puncte ca popa, și aceasta în zilele lui proaste. Următorul în schemă dintre practicanți, măcinat de vârstă și accidentări, dar și de viața nesportivă pe bază de coniace și mirese, ar fi Mitică, oprit pe undeva pe la 70. Restul, carne de tun, vițeluși și tăurași în devenire, înoată și ei pe unde pot, după binecunoscuta schemă: 3 Bogdani plus 5 Motani și încă alți 7 Vasilici fac exact trei sute împărțit la trei plus încă doi lei.
Așa că tot ce se practică vinerea la teren e foarte simplu: dacă Mitică reușește să  compenseze diferența față de Eli, adunând mărunt cu mărunt, e cât de cât în regulă, dacă nu, unii trag apa iar ceilalți mor de sete. Așa a fost și vineri, când s-a ajuns la următoarea schemă:
Elioții: Eli, Bebe, Marin, Vlad, Mailat (un plăvănel, la vreo 20 de anișori, fără prea multă tehnică, dar cu șut năpraznic)
Miticii: Mitică, Neluțu, Răzvan, Stelică, Ștefan
Inutil de spus cine ajuns să conducă cu 5-1, și încă relaxat, moment în care lui Eli i se spun câteva vorbe cu prietenie maximă și se face rocada Vlad-Ștefan. Pe undeva degeaba, astfel încât se ajunge pe la 8-3, Eli o lasă mai moale, coechipierii săi nu, iar la trei goluri diferență Marin își amintește că n-a plătit bilet întreg și se retrage pe margine. Ceilați se hotăresc să mai joace un sfert de oră pe ceas, dar, evident, la 10-9 pentru ei și înainte de timp cu vreo cinci minute  Elioții sparg gașca, la fel ca în alte și alte dăți, ceea ce mă face să gândesc dacă în aceste condiții mai merită să vă plictisesc vinerea. Glumesc...
Ca de multe alte ori, urmarea a fost cea mai interesantă. Berile merg oricum, la înfrângere sau la victorie, dar anturajul le face și mai plăcute, așa că multă sănătate le doresc companionilor de pahar, Bebilă și Neluțu, și nu numai lor.

PS: Dacă s-ar acorda o mențiune pentru eleganță, lucru la care subscriu știind clar că nu am vreo șansă în a-l obține, Bețișor l-ar merita cu mare prisosință, fie și pentru jumătatea de minut pe care și-o pierde atunci când anunță cel mai apropiat post că în ziua cu pricina nu poate onora masa.