Amicul public numărul 1

Chiar dacă nu-și dă neapărat seama, fiecare dintre combatanți vine cu un oarece scop la fotbal. Unii îl folosesc ca pe un bun pretext de a scăpa de rutina casnică, alții au cu ce se făli în fața soacrei, unii vin să slăbească, alții să alerge, să se uite după veverițe sau, pur și simplu, motivul principal este excursia la cârciumă. Toți însă, aproape fără excepție, au un singur țel: victoria. Există însă și cazuri particulare...
Băiatul de care vă vorbim, să-i zicem Lenevilă, ca să nu-l recunoască chiar toată lumea, este un pic deosebit. Pentru el nu a contat și nu o să conteze minutul și scorul, dacă joacă, unde, cum și cu cine o face. Când își amintește că vinerea are ceva de făcut (ceea ce nu se întâmplă chiar în fiecare săptămână) își pregătește de cu seara ghiozdănelul, servește un ceai de rostopască și o mască din felii de castravete (pe care după aceea le consumă cu deosebită plăcere) și se culcă la al treilea cântat al găinilor. Dimineața, după ce a făcut o flotare și jumătate (jumătatea care rămâne o completează la prânz), dacă nu uită unde și-a parcat mașina, își îmbarchează tot calabalâcul, ia două bomboane de potență, una pentru ten frumos și alta pentru ținere de minte și pleacă agale spre teren. Trebuie să ajungă ceva mai devreme decât restul războinicilor, și asta pentru a-și instala în liniște tabăra. Își alege poarta cea mai potrivită, să nu bată vântul prea tare, să nu fie curent  și, eventual, să aibă și ceva vedere la blondele din cartier iar apoi începe să-și amplaseze decorul: una bucată scăunel cu trei picioare (mai are în portbagaj unul de rezervă, în caz de la o adică...), două bucăți umbrele, una pentru soare, maro cu picățele galbene, suvenir de la Olănești, de pe vremea când mergea la tratament la nămol cu colegii de la industrial 3, de s-a îndrăgostit de o fată de la APACA și s-a apucat de prostii de era să-i prindă viitorul eventual socru și a trebuit s-o taie pe câmp până la Ploiești, unde a stat ascuns mai mult de o săptămână, supraviețuind în pădure cu corcodușe și măsline de capră și cealaltă de umbră, mai elegantă, mov cu nuanțe de grena, în caz că-l prinde ploaia, primită cadou de la organizatori când a participat pentru prima dată la concursul Miss Bunicu;o plapumă brodată cu iepurași și două perne, una pereche de mânuși cu un singur deget, una bucată ochelari de soare, două batiste și un prosopel plus un batic cu tricolor, două sticle, una cu apă neîncepută, a doua cu votcă începută și aproape terminată, căci câteodată le confundă și trage câte-o dușcă cam prea sănătoasă, telefonul, două bețișoare de scărpinat în urechi și-n nas, că poate se plictisește, două pungi cu semințe, una de floare, ailaltă de bostan, niște ciungă, un pachet de țigări, să-i servească pe trecători și, de multe ori, o carte, că poate nu-l ia somnul suficient de repede și trebuie să mai facă un pic de efort. Cât despre echipamentul de somn, ca orice bărbat adevărat, să nu vi-l închipuiți altfel decât în cămașă de noapte, cu prohab și monogramă iar pe piept cu o dedicație brodată, cei ce au privilegiul de a se apropia de pitorescul personaj putând citi și respectivul text: "Iubire, poate totuși nu  mai sforăi!"

Acestea fiind spuse, să menționăm că s-a jucat și vineri, formulele de start fiind:
Lupii din Drumu Taberei: Găbiță, Mitică, Stelică, Lucică, Motanu
Mieii din Agronomie: Paulică, Bebe, Ely, Tudor, Marinuș
Claudiu nu a avut numerar la el și, ca urmare, n-a participat, Bețe a venit ceva mai târziu și atunci s-au făcut o serie de rocade, el trecând la Miei și leșinatu la Lupi, pentru ca apoi și Luci, deranjat probabil de soare, să schimbe poarta, dar nu și norocul. Scor final, mai mult sau mai puțin aproximativ, 18-12 pentru vizitatori.