Nu-i pe bune, dar se pune...

Încă o pagină de glorie nepieritoare s-a scris vineri în cartea de aur a izbânzilor pinguine. Hoarda de pelicani sălbatici jubila deja la gândul unei noi victorii, dar patriotismul , dăruirea şi abnegaţia adevăraţilor luptători a dus la un deznodământ fericit pentru echipa semizeilor din Agronomie.
Toţi au fost minunaţi, s-au dăruit şi s-au jertfit pe altarul unei cauze nobile, înfrângerea încrezuţilor pelicani cotropitori. Magnificul Găbiţă, rănit mişeleşte în luptă acum câteva săptămâni, a strâns din dinţi şi a ferecat poarta de năvala impostorilor iar când a fost cazul, cu preţul sănătăţii sale, a croşetat prin turma de buimaci servindu-l pe Mitică cel Frumos cu o pasă de gol. Iar acesta, cu un şut năpraznic de la mare distanţă a înfipt pumnalul răzbunării în inima monstrului pelican, care revenise în luptă prin junele Eli după ce Robert cel Temerar, nerefăcut după alte aprige bătălii bahice, deschisese scorul pentru campioni. Bebe Vicleanul a acoperit partea sa de front săpând tranşee în care s-au împotmolit năvălitorii, Gabi cel Înţelept a închis partea centrală, ajutat de Vajnicul Stelică, amândoi sleindu-i de puteri pe ciumplaci, iar Gazela Edy s-a bătut de unul singur cu apărătorii inamici, înşirându-i ca pe mărgele şi urcându-i pe garduri. Singurul care a dezamăgit a fost Motanul Varză, săracu nereuşind nici măcar un autogol, dar cum fără o singură floare se poate face primăvară campionii au sorbit din nou din cupa victoriei.
Îi enumerăm şi pe inamici, ca istoria să le consemneze ruşinea cea mare: Paulică, Tavi, Cătălin, Tudor, Cristi radio, Ely, Zambilă şi Marean. Oprobiul va fi cu atât mai mare cu cât imediat după luptă agaricii au depus contestaţie cum că în echipa Olimpului a jucat un stranier.
Plângerea a fost respinsă pe loc ca neîntemeiată, pentru că şi în gaşca murăturilor se află doi străini. Că sunt stranieri de fotbal sau de altceva şi numele le stă mărturie celor două vârfuri boante de atac: internaţionalul biafrez Afura Tosile şi cel ceangău Oian Botmarean. Anumite surse îl prezintă ca Oian Ciocmarean, aici există un dubiu, respectivul neştiind să scrie se semnează cu deştul ud iar singurul act pe care îl poate prezenta este o adeverinţă de comerciant eliberată de Târgul Vitan în anul 2004, pentru negoţ cu papuci şi pempărşi reciclabili. În fond n-ar fi băieţi răi, dar sunt cam lipsiţi de fineţe, motiv pentru care i-am înscris la Şcoala de Bune Maniere Motanu. Deocamdată Marean e la grupa pregătitoare, de abia l-am educat să mănânce cu furculiţa, iniţial şi-o plimba în mod periculos prin zona ochilor, pentru ca apoi să dispară un set întreg, pe care am auzit că l-a valorificat în Obor, pe bere şi ciungă. Celălalt băiat pare mai silitor şi deja ştie să spună "săru-mâna, nene", să folosească batista şi credem că a învăţat şi o poezie. Dacă nu sunteţi cuminţi, data viitoare v-o şi recită!