Orvoar, P(ensia) S(igur) G(arantată), te așteaptă!

Ce să mai zic? Dacă din frumos, deștept și bogat ajungi gras, șchiop și ieșit din formă, nu te poți baza decât pe coechipieri pentru a ieși, măcar o dată la o lună, cât de cât la liman. N-a fost cazul meu vineri. Mai rău, cu tot respectul pentru practicanți, sunt momente în care nu reușesc să-i înțeleg.
 Luci e un tip admirabil, dac-aș avea o soacră disponibilă, lui și lui Nelulu le-aș oferi-o, dar ultimele lui prestații sunt desprinse dintr-un album cu Maica Tereza: cerculețe, floricele, mânuțele pe lângă corp, fără efort, că dăunează la ten, din cele două viteze și-a pierdut mersul încet, bașca are tot felul de acte de caritate pentru personaje dubioase, pe care le lasă să zburde libere la el prin coteț.
Bogdănel e una din slăbiciunile mele și-l admir cu atât mai mult cu cât mi-a servit, nu demult, un șorțuleț de mare calitate. Dar și zilele sale fără pungă sunt mai negre decât un fund de maimuță noaptea pe-nserat. Când nu are (avem) mingea, omul își alege un loc cât mai izolat, de preferință la umbră. Când apucă obiectul de mânere, instinctele feroce de Messi fumător și pilangiu, îl îndeamnă să intre direct în adversari, să-i dribleze de vreo trei-patru ori, pentru a le da apoi coțofana și a-i pune pe contraatac. Cred că Marinuș a făcut anul ăsta mai multe băi cu apă (caldă sau nu) decât pase bune a servit Bogdănel, dar să nu disperăm, oricând poate fi mai rău.
Căpitanul, cel mai valabil băiat de dinainte și de după meci, traversează aceeași criză a vârstei a patra ca și subsemnatul. Nu i se mai leagă nici echipele, se lasă moale când face alegeri, se plânge aproape încontinuu, de minge, de porți, de soare, de umbră, de viața grea, berea caldă și  femeile nerecunoscătoare. Vine în apărare, să ia mingi, fără să realizeze că astfel trebuie să alerge mai mult și obosește mai repede, are și ghinion, iar, culmea rușinii, pierde a n-a oară în fața dușmanului său declarat, comerciantul de șlapi și baloane reșapate.
Dincolo, Nelulu a revenit la zilele lui foarte bune, Gabi a închis cu mare siguranță, dar a și urcat de câteva ori decisiv, Bețișor se află de vreo câteva săptămâni într-o pasă fermecată, care sper să-l mai țină, cu atât mai mult cu cât a cinstit și masa, Marinuș râde de noi (mare rușine...) și-am ajuns și la cel din urmă personaj, căruia mă mai gândesc dacă-i pronunț și numele.
Înțeleg că poți să pleci de acasă și să nu știi exact unde ajungi. Dacă ai nimerit la fotbal și te trimit coechipierii, la băi, în fața porții adverse, e taman ok, mai schimbi o vorbă, mai tragi un pui de somn, mai primești câte-un compliment de la admiratori, cât timp n-atingi mingea toată lumea e mulțumită. Dar sunt și zile când Cel de Sus îți pune mâna în cap: tot ce atingi se transformă în gol, adversarii se împiedică în fața ta, uită să te mai marcheze, Luci îți face bezele și te pupă galeș pe frunte, obiectul muncii îți cade pe bască și apoi în poartă, driblezi cu pardon, fundul sau prin alunecare, împleticești pe toată lumea de nu mai știi la sfârșit căte boabe se strâng în dreptul tău. Iar ceea ce-i și mai rău, când te întreabă un prieten (zice el...) ce face Neymar, tu, în loc să vorbești de brazilianul cocalar și cupid (fuga la dex, gherțoii), te trezești să-i răspunzi că vizionezi formula unu la tembelizor. Așa am ajuns, rușine să îmi fie! Echipele:

Tonții(4): Luci, Bebe, Răzvan2, Mitică, Bogdănel1, Virgil(juma de oră)
Conții(6): Nelulu, Gabi1, Marinuș 1-1, Bețișor, Siliboa 4!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!