Alo, Piața Matache?

Dat fiind că stadionul-mamă Nou Camp se află încă în renovare, reprezentația de vineri a avut loc tot pe Santiago Bernabeu de Giulești, cu aportul unui număr sporit de combatanți, mulți dintre ei dornici să-și facă debutul în noul sezon. Multă lume bună, dar și ceva absențe, Gaby, cu probleme de motorizare, și Bogdănel, despre care au circulat versiuni diferite: ba că n-ar fi reușit să se extragă de sub masă, ba că și-ar fi pierdut punga fermecată sau încă își mai exersează cotiera cea nouă, sau, cel mai probabil, dă meditații la limbi unor studente orfeline din Moldova. Necazul unuia, bucuria altuia, pentru că așa a prins și Marinică, rezerva lui Siliboa, un loc de titular, deși gurile rele spun că mai bine stătea acasă și repeta la aritmetică tabla împărțirii fără rest la client.
 A fost o idee excelentă să devansăm ora de întâlnire cu jumătate de oră, dar chiar și așa două fetițe mai timide (din delicatețe, n-o să le dăm decât inițialele, P. și T.) n-au reușit să treacă la dezabieuri până la ora oficială a partidei. Alegerile, ca de obicei, fac mai mult decât meciul în sine, ceea ce s-a întâmplat și ieri. Normal era ca Eli să aleagă cu Gabi3, mai ales că ei îi știau și pe cei trei băieți cu care veniseră. Speriat însă că s-ar putea să nu joace și mirosind că-i rost de-o șmenozeală, pe fir se bagă Mitică și-l buzunărește, chiar dacă-i mai lasă ceva bancnote mari, pe junele Eli. Deci:
Martorii lui Mitică: Neluțu - Tavi, Răzvan, Stelică - Mitică, MihaiT, Lupu, Adi - Silică
Eli și ai săi: Lucică - Bebică, Paulică, Bețișor - Eli, Gabi3, Sică - Marinuș, Bulan
Partida a fost foarte disputată, cu încrâncenare și chiuituri de-o parte și de alta. Neluțu ne-a ținut în joc cu câteva robinsonade în stil propriu, despre Tavi Mihai urma să afirme că e piesă, Stelică, as usual, a făcut risipă de efort, Mitică se pare c-a fost în aceea perioadă mai delicată a lunii, dar și-așa a dat un gol cu capul, plus că meritele lui cele mai mari nu sunt neapărat pe teren, așa că, imediat după meci, îl iertăm de fiecare dată. Dincolo, Ciulică rămâne același băiat fin care nu se apleacă nici pentru o hârtie de cinci sute, dar compensează prin plasament și priză la balon. Apărarea s-a luptat cât a putut, iar cei din atac au avut în față zidul numit Mihai. Eli ne-a servit cu două bastârci de la mare distanță, dar a avut și mare ghinion, cu două bare interioare date din terenul lui, așa că scorul de 6-5 pentru martori e pe undeva unul meritat, chiar dacă adversarii n-au fost chiar încântați că ne-am ridicat de la masă la ora 5.30 fix. Supărarea mare, mai ales a bravului Neluțu, rămâne însă golul încasat de la Bulan, deși unii spun c-ar fi vorba de un cadou, să aibă și băiatul cu ce se lăuda acasă, la  mama-soacră.
Acuma, fiecare rămâne cu propriile sale amintiri. Pentru subsemnatul, un gol de mare antologie, bastârcă de la 70 de metri (sau poate, doar 68), din cros, de pe stânga, mingea mușcă gazonul, pân' să culeagă Ciuli garofița, micșuneaua era în poartă, da' nu s-a supărat, c-a auzit el că-i bine să iei de la prieteni. Pe partea ailaltă, am inaugurat și sezonul de șorțulețe, de data aceasta la primire, când m-am apropiat de Eli, pe la mijlocul terenului, să văd dacă mă servește. M-a servit.
De bucurie, nucleul dur al Martorilor (Neluțu, Mihăiță, Stelică, subsemnatul) s-a hotărât să sărbătorească victoria într-o bibliotecă din apropiere, racolându-l din mers și pe Mitică, expertul nostru la dat pagina. S-a lipit de noi și Marinuș, mai ales când a auzit că Mihăiță sponsorizează sută la sută romanul de dragoste (vinul la carafă) ceea ce băiatul, spre marea sa cinste, a și făcut. Din păcate, m-am gândit să citesc ceva mai ușor, la halbă și m-am sponsorizat singur, chiar dacă am prins oferta casei 1+1 mocca, de care am profitat de două ori. Lectura a fost foarte plăcută și țin minte că pe unii cititori i-am lăsat la treabă, doar nu te poți opune cu setea lor de cunoaștere, chiar dacă vreo câteva voci plângeau după filologul-șef, plecat  la târgul de carte de la Sibiu.

                      

                                                          *   *   *   *   *


Dacă tot s-a încheiat 2016, spun c-ar fi păcat să trecem așa de ușor peste el, fără să strigăm măcar catalogul. Așadar, anul trecut au avut loc 53 de sesiuni de vineri, la care au participat un număr de 32 de apt-combatanți. Cum era și de așteptat, dictonul "primii în sport, primii la învățătură" conferențiarii Mitică și Marinuș conduc cu câte 51 de prezențe. Îi urmează, la categoria studenților de nădejde, Bebe și Stelică, cu 50 de vineri la activ, Răzvan, cu 49, Bogdănel, cu 47, Gaby, 46, Tavi și Bețișor cu câte 43, Neluțu (tras în jos de domnișoare și pescuit) cu 40 fix.Cât de cât merituoși, deși se aștepta mai mult de la ei, sunt Paulică, cu 33 de săptămâni bifate, și Siliboa, cu 32. De aici încolo urmează grupul studenților mai ocazionali(!), condus de Gabi3, cu 25 de bucăți, Eli, 23, Găbiță și Tudorică, cu 16, dom profesor Luci (cu scutire de buba, pe primele nouă luni) cu 13, Biciclistul cu 11, Mihăiță și Virgil cu câte 10. Lista se încheie cu ocazionali gen Andrei, Jimmy indianul, Chinezul, sau vechi combatanți precum Nicu, Eugen sau Andrei al lui Paulică, fiecare cu câte o prezență. La categoria tinere speranțe încearcă să promită junele Matei, venit de trei ori, dar părerea noastră este că fiii nu seamănă taților, așa că probabil băiatul va alege fetele și școala, spre deosebire de senior, care a optat deja pentru sport și lectură, chit că gurile rele spun că citește de multe ori cam amestecat.
Un alt capitol important este prezența per partidă, care se situează la 13,35 jucători/meci. Interesantă este și distribuția, care respectă (atât cât o permite numărul totuși mic pentru o statistică) curba lui Gauss. De 11 ori au fost 13 combatanți, de 8 ori câte 12, de 6 ori câte 14. Sub medie se situează 1 caz cu 7 băieți fugiți de acasă, 2 cu 9. 4 cu 10 și 4 cu 11. Aglomerația cea mai mare a fost  odată, 19 inși, de 3 ori câte 18, de 2 ori 17, de 4 ori 16 și de 7 ori 15, așa că domnii ce vin la teren pe la trei și se așează la șezătoare se pot echipa de luptă liniștiți, istoria ne arată că vor sosi și alții, suficienți încât să iasă de fiecare dată de-un cvorum.